886 matches
-
românește. Același interes l-a arătat P. și în culegerea Proză istorică greacă (1970), în care pune în valoare, de asemenea în transpunerea unor reputați clasiciști (Virgil Popescu, Petru Creția, Mihail Nasta, Florea Fugariu, Radu Alexandrescu), scrieri din tezaurul istoriografic elin (Hecataios Milesianul, Herodot, Tucidide, Xenofon, Polibiu, Plutarh, Arrian). Volumul Variații pe teme clasice (1988) reunește studii publicate anterior despre poemele homerice Iliada și Odiseea și locul lor în epica greacă, lirica arhaică elină, drama attică, de la originea tragediei până la marii
PIPPIDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288823_a_290152]
-
Fugariu, Radu Alexandrescu), scrieri din tezaurul istoriografic elin (Hecataios Milesianul, Herodot, Tucidide, Xenofon, Polibiu, Plutarh, Arrian). Volumul Variații pe teme clasice (1988) reunește studii publicate anterior despre poemele homerice Iliada și Odiseea și locul lor în epica greacă, lirica arhaică elină, drama attică, de la originea tragediei până la marii reprezentanți clasici, un eseu despre istoriografia la greci, insolita comparație între Aristotel și abatele Bremond cu privire la „purificarea” tragică. O componentă importantă a activității lui P. o formează critica poetologică, domeniu care îl situează
PIPPIDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288823_a_290152]
-
îl recomandă ca pe un bun cunoscător al limbilor clasice și al culturii antice. A funcționat ca profesor de greacă și latină, timp de treizeci și șapte de ani, la Craiova, Galați și București. Autor al unor manuale de gramatică elină, P. a tradus din Homer (Iliada, cartea I) și a publicat, în original, o ediție comentată a dialogului Kriton de Platon. În urma culegerilor efectuate pe baza cercetărilor directe, desfășurate după cele mai exigente metode ale timpului, P. a colaborat cu
PITIS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288828_a_290157]
-
al treilea copil al Calei (n. Calomfirescu) și al postelnicului Radu Năsturel. Se știe că a fost căsătorit de două ori: din prima căsătorie (cu Maria Corbeanu) a avut un băiat, pe Mateiaș postelnicul, ce va fi înfiat de doamna Elina, sora lui N. și soția voievodului Matei Basarab, iar dintr-a doua (când nevastă i-a fost Despa) pe Radu Toma, ce va deveni la rându-i mare cărturar și ban al Craiovei, și pe Măriuța. În lipsa informațiilor precise asupra
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
încearcă să derive, fantezist, desigur, dar în acord cu țelul discursului encomiastic, numele doamnei Elina din cuvântul grecesc eleos - „milă, milostivire”. Spune: „vezi cât de potrivit se numește Elena cu Eleos”, după ce nu mult înainte explicase cu precizie sensul lexemului elin. Versurile mai conțin cel puțin încă o trimitere interesantă la înțelepciunea anticilor în construcția care, cu ajutorul simbolismului pitagoreic al numerelor, își propune să argumenteze că Penticostarul, adică 50, este un component al seriei „numerelor perfecte”. Există în această alcătuire și
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
de preț și mai cinstită decât toate bogățiile pământești”, el compune versuri emblematice, precum cărturarii barochizanți, cultivă cu pasiune latina și se ocupă de educarea în același sens a fiilor săi, își transformă numele în Orest, dându-i o rezonanță elină, dar folosește și forma scripturistică Uriil (o altfel de „antichizare”), participă la discuțiile de subtilitate teologică organizate în casa mitropolitului Ștefan. Interesat de ideile Contrareformei și chiar de declanșarea unei contrareacții ortodoxe la presiunile reformate, traduce în slavonă De imitatione
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
lingvistică (Iorgu Iordan, D. Evolceanu), filosofie (Cezar Papacostea), arheologie (Vasile Pârvan, Petre Drăgoescu), istoria religiei (T. Sauciuc-Săveanu), sociologie (A. Marinescu), economie (G. Pamfil). În ce privește studiul literaturii, sunt publicate atât sinteze, cum e cea a lui Dimitrie Marmeliuc despre originea tragediei eline sau a lui G. Popa-Lisseanu despre alexandrinismul latin, cât și analize ale operei unui autor clasic, cum sunt articolele consacrate lui Plaut de E. Constantinescu, lui Anacreon și Catul de Iuliu Valaori, lui Seneca de Paul I. Papadopol, lui Tacit
ORPHEUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288594_a_289923]
-
lui N.B. lângă pedagogia monarhică, care era una de tip special, trebuie așezată cea religioasă, supraordonată primeia, supraveghind, în fapt, orice fel constituit de educație - imitarea era principiul capital. Era o lecție fertilă a timpului vechi, fie el păgân - Antichitatea elină și cea latină operând frecvent propunerea unor existențe exemplare, fie creștin - când personajele din Sfânta Scriptură își propun vocația pilduitoare. Într-o medievalitate trenantă și stăruitoare, cum a fost cea pe care au trăit-o Țările Române, creștinul nu putea
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
drept studiu introductiv la traducerile sale din Platon. Lucrarea, una din primele contribuții românești însemnate la istoria filosofiei grecești, își propune urmărirea coordonatelor esențiale ale gândirii platonice în vederea înțelegerii textelor, reconstituind mediul social și filosofic de unde a pornit opera autorului elin. Cercetarea evidențiază liniile directoare ale gândirii lui Platon (teoria amorului fizic, aceea a nemuririi sufletului și, mai ales, doctrina ideilor închegată ca reacție împotriva idealismului sofiștilor prin descoperirea a ceea ce e general și permanent în sufletul omenesc), pentru a pune
PAPACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288666_a_289995]
-
permanent în sufletul omenesc), pentru a pune apoi în lumină locul ocupat de morală sau de politică în sistemul lui filosofic și a releva valențele artistice ale scrisului platonician. Monografia e întregită de traducerea celor mai importante dialoguri ale gânditorului elin, grupate în trei volume din seria Opere (1930-1935), tălmăciri fidele față de textul grec și totodată lucrări de creație, transpuneri într-o limbă română colorată și vie, capabilă să păstreze savoarea și mișcarea de idei a originalului, fără a recurge abuziv
PAPACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288666_a_289995]
-
oarecum decorului potpuriu al postmodernității. Peisajul eclectic mediteranean a obligat cateheza creștină să depășească exercițiul explicativ mărginit în perimetrul Scripturilor. Era necesar ca dascălii ecleziastici să asume o abordare fie reconciliantă, fie polemică a temelor centrale din filozofiile și religiile eline. Recunoașterea noutății Evangheliei nu putea demara abrupt, dintr-un abis al ignoranței. Chiar și pentru cei mai însuflețiți creștini, lumea veche nu putea fi tratată subit ca o tabula rasa. Vizând întărirea morală și limpezirea intelectuală ale unor comunități aflate
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
într-un anumit sens, „moartea lui Dumnezeu” n-a fost doar posibilă, ci și necesară. Nu întâmplător, deconstrucția „idolilor conceptuali” ai tradiției onto-teologice a devenit sarcina teologiei reformate a Cuvântului. Revenirea la „rațiunea scripturală” presupune o critică prealabilă a metafizicii eline ascunse în teologia de manual. Când în La Gaya Scienza (¬125) nebunul lui Nietzsche exclamă: „Voi l-ați omorât”, el acuză consimțirea treptată a lumii apusene la ideea abstract-metafizică de Dumnezeu. În versiunea moralizatoare de tip stoic 3, Dumnezeu intervine
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de ambiții apologetice. Într-un fel legitim, cunoașterea - primă expresie a iubirii - devenise un indispendabil instrument misionar, mult mai durabil și mai prețios decât luciul săbiilor de cruciat sau cavaler. „Tuturor toate făcându-se” (I Corinteni 9, 22), fiind „datori elinilor și barbarilor” (Romani 1, 14), Părinții Bisericii au învățat „toată înțelepciunea egiptenilor” (Fapte 7, 22). Ei - care denunțau ferm „fabulele” sau „născocirile” elinești pentru a proclama, după regulile univocității, un adevăr personal la granița dintre istorie și eternitate - nu puteau
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
un proces metabolic neîncetat, în care ceea ce vechea școală comparatistă a numit „influență” joacă un rol esențial. Din această perspectivă - pe care am admirat-o cu toții la un Pompiliu Eliade 1 -, primul text din cartea de față vorbește despre „influența elină mediată de influența (idealist) germană”, pe când celelalte cinci tratează mai ales despre „influența (anglo-)americană”, din moment ce aceasta filtrează și mediază astăzi și „influențe” cândva directe sau altfel mediate, cum ar fi „influența franceză” și (în ultimul text, cel despre Allan
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
influența (idealist) germană”, pe când celelalte cinci tratează mai ales despre „influența (anglo-)americană”, din moment ce aceasta filtrează și mediază astăzi și „influențe” cândva directe sau altfel mediate, cum ar fi „influența franceză” și (în ultimul text, cel despre Allan Bloom) „influența elină coroborată cu influența europeană continentală”. Se pot urmări astfel un joc și o dinamică (poate o dialectică?) ale „influențelor asupra spiritului public”, în care „influența americană” tinde să devină covârșitoare, din moment ce ea structurează și emergenta „influență globală”. Este prea devreme
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
proiecte utopice găsim (implicit sau explicit) educația, de vreme ce construirea unei societăți bune (sau perfecte) necesită în primul rând o revoluție antropologică. De la Republica lui Platon până la planurile din ziua de azi de a construi sau reconstrui societăți deschise, de la paideia elinilor până la idealista Bildung a germanilor și la declarațiile-program ale celor mai puțin filozofice proiecte educative contemporane, școala și cetatea, educația și puterea sunt inseparabile. În România, unde prima universitate modernă a fost înființată abia în 1860, planurile cuprinzătoare de a
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
s-au redus substanțial, ci la scara intrasocietală. Cum poate fi amenajat și gestionat practic pluralismul axiologic? În sine, pluralismul axiologic pare un ideal greu de atins. Cultura europeană a fost dintotdeauna sensibilă la dificultatea alegerii între valori cardinale: tragedia elină a oferit paradigma, plasându-l pe protagonist într-o dilemă inextricabilă în plan moral, religios, politic, sentimental etc. Gray ne reamintește (curios, îl citează pe Bernard Williams și nu pe Hegel cel din Prelegerile de estetică!) de dilema lui Agamemnon
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
două clase - 1. economiste, având în centru ceea ce George Soros a numit cândva „fundamentalismul pieței”, iar John Gray a numit „paleoliberalism”, un fel de idolatrie a mâinii invizibile, și 2. culturaliste, mergând de la apologia culturii clasice, trecând prin filozofia politică elină, apoi prin cea liberală clasică europeană (devenită în America tot mai conservatoare), ajungând până la adoptarea unor formule antimoderne, chiar reacționare, de confesionalism, în unele cazuri de fundamentalism 3. Ceea ce a unit toate aceste opțiuni și angajamente până în anii ’60 a
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
pulbere în ediția a doua. Nu voi face o recenzie a acestei cărți. Petru Dumitriu e om tânăr cu spiritul pregătit umanistic, care a început să-și exercite condeiul în maniera adevăraților artiști, copiind clasici, căutând a surprinde măreția gestului elin. Realismul lui are o originalitate dublă: studiul vieții și al artei (...). Părerea mea este că un factor important într-un astfel de roman al omului care construiește socialismul este natura. Romanul ingineresc este o varietate de Dichtung, o epopee narând
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
sas, Johannes Honterus, ale cărui scrieri tipărite în nenumărate ediții încă în prima jumătate a secolului al XVI-lea sunt larg răspândite în Europa Centrală. Cosmografia (1530), Chorografia Transilvaniei (1532), ca și manualul de Gramatică latină (1530) și compendiul Gramaticii eline (1539) sunt foarte apreciate la vremea apariției lor. O viață și o operă exemplare sunt puse în slujba învățăturii, a răspândirii ideilor, a cunoașterii reciproce între confesiuni. În acest din urmă sens sunt edificatoare interferențele ortodoxo-luterane în primii ani ai
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
de sobrietate, ceea ce ne trimite la însăși esența gândirii renascentiste. Și dacă perfecțiunea estetică a operei lui Erasmus se situează alături de aceea a lui Rabelais, nu este mai puțin adevărat că prin creația sa, prin lucrările istorice (traducerile din clasicii elini și latini), ori prin influența exercitată în viața politică, Olahus este un important personaj al timpurilor în care se petrec tranzițiile spre modern în substratul mental european. Unul din seria umaniștilor al cărui bun-simț, spirit sincer și devotament întru binele
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
traducerea corectă în limba latină a Cărții lui Danil pe care, „datorită tainelor ascunse”, dorea să și-o apropie și s-o interpreteze cât mai obiectiv cu putință. Într-o corespondență cu filologul olandez Johannes Campensis, erudit în limbile latină, elină și ebraică, Olahus îi mărturisește, plin de sinceritate și cu un vădit interes cultural, că o asemenea „cunoaștere științifică nu va fi doar pe placul său, ci și pe al tuturor acelora care cercetează Sfânta Scriptură”. Campensis, la rândul său
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
1, 2 și 3; Antiereticul Împotriva lui Achindin (1932 ; 1933; 1938) ; Maxim Mărturisitorul, Mistagogia (1944); Grigore de Nyssa, Omilii la Cântarea Cântărilor; Despre fericiri; Despre rugăciunea domnească; Despre instituțiile creștine (1982); Maxim Mărturisitorul, Ambigua (1983); Atanasie cel Mare, Cuvânt Împotriva elinilor; Cuvânt despre Întruparea Cuvântului; Trei cuvinte Împotriva arienilor (1987); Epistole; Viața Cuviosului Părintelui nostru Antonie (1988); Chiril al Alexandriei, Tâlcuirea psalmilor (1989; 1990; 1991); Maxim Mărturisitorul, Scrieri și epistole hristologice și duhovnicești (1990); Simeon Noul Teolog, Imnele iubirii dumnezeiești (1990
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
de către ceilalți indivizi ai cetății. Această imagologie a variat, ca modalitate de reprezentare, În decursul istoriei, În funcție de valorile morale și culturale ale societății. Distingem, În sensul acesta, următoarele modalități de reprezentare imagologică a nebuniei: aă Nebunia tragică din antichitatea clasică elină, așa cum apare ea În cazul lui Ahile din Iliada, sau În cel al personajelor in tragediile antice (Aiax, Hercule, Oreste, etc.Ă. Nebunul este imaginea tragică a damnatului care, Împotrivindu-se voinței zeilor, primește pedeapsa nebuniei. bă Nebunul ca personaj
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
într-un crescendo dramatic și cu o „morală” patriotică - un episod preluat din D. Cantemir, consacrat ulterior de D. Bolintineanu. Într-o epocă de mitizări romantice, A. tinde spre crearea unei mitologii naționale (în registru poetic și fantezist), unind zeități eline și tradiții populare românești. Mitul etnogenezei, al întemeierii neamului, din Dochia și Traian (transpus destul de prozaic, dar cu euritmii populare), trimite la sacrificiul simbolic al fiicei lui Decebal pe muntele sacru Pion (Ceahlău). În Turnul lui But, una dintre cele
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]