1,186 matches
-
petrece și altceva: limbajul poetic însuși suferă modificări esențiale; metafora își lărgește enorm arcul, îndepărtându-se de câmpul senzorial imediat și operând tot mai des cu analogii de ordin intelectual. Forma directă, confesivă, a lirismului e părăsită pentru exprimarea aluzivă eliptică; versul capătă o concentrare gnomică. Retorismul, dacă nu poate fi gâtuit, cunoaște o frânare prin care vin să-l răcească frecvent accente sarcastice. OV. S. CROHMĂLNICEANU SCRIERI: Aur sterp, Iași, 1922; Stânci fulgerate, București, 1930; Visuri în vuietul vremii, București
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
imagini stranii, simbioză de tehnică expresionistă și suprarealistă: „soția eschimosului își dezbrăca / rochia din blană de focă / și imediat după aceea / săniile pornesc din partea de sus a sânilor / trasează în goană lungi semne sângerii”. Discursul liric e mai puțin segmentat, eliptic și abrupt, conservându-și totuși adresa directă, tensiunea și urgența căutărilor, cum și ambivalența. Căci există în versurile lui P. un paradox al nihilismului, și nu întîmplător este citat Emil Cioran, „scepticul de serviciu” al veacului trecut. Fără să își
POPA-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
sofisticat, cu monologul contorsionat sau cu cel dramatic, uneori subiacent dialogului, pe care, ca în teatrul lui Eugene O’Neill, îl contrapunctează, îmbină artificialul literar nedisimulat cu aliteratura, utilizează vocabularul periferic și exprimarea protocolară, injuria pitorească și citatul distins, fraza eliptică și perioada orchestrată poematic ș.a.m.d. Totul pare uneori un joc intelectual, o demonstrație de virtuozitate artistică, o însumare de „exerciții de stil”. Trama epică se alcătuiește din acțiuni având ca scop doborârea dictaturii antonesciene și reconsiderarea alianțelor politico-militare
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
înrudit, p. are un conținut bine determinat, exprimând o judecată completă și o concluzie. Prin conținut se apropie de maximă, dar se deosebește de aceasta prin alcătuirea lui metaforică. P. se exprimă prin propoziții sau prin fraze întregi, concise, uneori eliptice, cu o accentuată stereotipie sintactică. Pentru a-i spori valoarea, se folosesc comparații, metafore, alegorii și uneori elemente de versificație, ritm sau rimă. Chiar în cazul p. metaforice, plasticitatea se realizează printr-o anume simetrie a frazei, prin concizia și
PROVERB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289049_a_290378]
-
Colaborează la „Echinox”, „Familia”, „Vatra”, „Luceafărul”, „Contrapunct”, „Poesis”, „Apostrof”, „Calende”, „Tribuna”, „Steaua”, „Transilvania”, „Euphorion” ș.a. Prima carte, Scrisori din Muzeul Pendulelor, îi apare în 1982. „Caligraf al emoției” cum l-a definit Mircea Petean, M. cultivă în poezie versul tensionat, eliptic, de o concentrare studiată, încât de multe ori poemele au fie dimensiunea unui haiku, fie se coagulează ca suită mozaicată de imagini. Coerența de suprafață a poemului este ignorată, efectul imediat al acestui fragmentarism fiind impresia de distanțare contemplativă, de
MURESAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288307_a_289636]
-
Coreea de Sud etc. Deține Premiul pentru critică al revistei ,,Convorbiri literare” (1981) și Premiul Asociației Scriitorilor din Iași (1982). Intrarea în poezie M. și-o face sub visate, irizate bolți de „poveste”: în Până la asfințit se lasă bănuit, anticipat (în reverii eliptice, metafore țintind spre sine), ca într-un delicat filigran, conturul unui destin pe cale de a-și urzi ,,desenul”. Spații ale unui imaginar poetic în curs de configurare se asociază unor proiecții lirice ezitând între o varietate ludică aparte, de un
MUSAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
decupaje sugerând melancolii difuze, stări crepusculare: ,,Apa mă strigă pe nume deodată/ Și visez că-mi așez fruntea pe umărul ei, printre frunze”. Puck umple cu stângăcie paharul, carte a maturității de expresie, urmează în aceleași linii dominante, de confesiune eliptică și proiecție dată sinelui, într-un imaginar poetic ce unifică reperele lăuntric, în codul asumat (metafore, simboluri-cheie). Insinuându-și foșnetul și umbra, atotprezent, timpul va însoți aici stările, gândul, jocul de ape al interiorității. Iluzia, stăpână altcândva, cedează unei lecturi
MUSAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
gâtul fragil/ în licărul roții,/ Scrie povești în nisip/ Nimeni nu te întreabă,/ nimeni nu te zorește,/ Nu te va ierta nimeni”. E un lirism de o gravă, totuși necrispată, luciditate, al cărui miez de tensiuni naște reveria compensatoare. Orgolios eliptică, întemeiată pe un fond de cultură care nu o artificializează, poezia scrisă de M. este expresia rafinată a unei sensibilități lirice autentice și distincte. SCRIERI: Până la asfințit, Iași, 1972; Tâlcuitorul, Iași, 1977; Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900 (în
MUSAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
dar și corespondența regnurilor sub semnul fecundității, nostalgia comunicării cu natura și conștiința unei rupturi dureroase: „Să fii un inocent navetist/ să nu-ți părăsești condiția/ tiparul genetic/[...] Să petreci aniversările frunzelor,/ nucilor, fragilor, merelor/ lângă reclame” (Să fii). Notația eliptică autobiografică, tensionată reflexiv, este adeseori interferată contrapunctic cu „decupaje” (cum sunt numite câteva poeme) în real, cu „ficțiuni”, cu „invazia purificatoare/ Logosul”. Progresiv, poemele din Roza și închipuirea (1976), Duminică spre luni (1980), Cazemata de rouă (1983) devin un fel
NEGOIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288403_a_289732]
-
pref. Radu Mareș, Cluj-Napoca, 1994; Exerciții la microfon, Cluj-Napoca, 1996; Teodor Murășanu, un poet care-a trăit demult..., Cluj-Napoca, 1998; Chef cu teroriști, Bistrița, 2000. Repere bibliografice: Andrei Moldovan, Acel fel de proză, TR, 1995, 5; Alex. Ștefănescu, Mai mult eliptic decât concis, RL, 1995, 23; Olimpiu Nușfelean, Din memoria satului ardelean, CNT, 1995, 36; Rodica Dragomirescu, O carte de interviuri, „Arca” (Arad), 1996, 7-9; Tanco, Dicț. lit. Bistrița, 279-280. Ct.C.
PODARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288858_a_290187]
-
poetica este lucida, tonul detașat, ceea ce duce la austeritate emoțională, în versuri ce problematizează discret, dar fără fior. Împătimit de literatură, N. apelează din plin la semnificații de sorginte livresca, la motouri și trimiteri, într-o dicție în care notațiile eliptice cenzurează trăirea lirica. Metaforă plurivalenta, umbră este duhul lucrurilor și al ființelor, „Scoasă-n afară, sângerează, / Ruptă de ele, dizolva, ucide”, sub stăpânirea ei „Trandafirii devin schelete triste, iar muzică / Putrezește lângă cenușă lor”. Umbră „crește singură, unde-i lumină
NOVACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288492_a_289821]
-
Un punct de plecare al ideii care tutelează lucrarea Théorèmes poétiques poate fi găsit tot în studiul despre Ion Barbu, unde multe dintre poeme sau nucleele lirice sunt socotite „teoreme” prin aspirația lor de a reuni simboluri contradictorii în metafore eliptice, axiomatice și în construcții riguros geometrice. „Teoreme poetice” ar reprezenta definiția oricărui eseu științific al lui N. transpus în alt registru, acela al axiomelor / „ateoremelor” (Michel Camus) / sentințelor metaforice. Structurată în mai multe părți (Niveaux de réalité, La Transdisciplinarité, La
NICOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]
-
spectrale a fost tocmai o dovadă că în interiorul atomului se petrec fenomene care scapă ochiului omenesc, ca atomul nu este ultima diviziune pe scara microscopica. Perfecționat mai târziu de fizicianul german Arnold Sommerfeld (1868-1951), care consideră că orbitele electronilor sunt eliptice, apoi de către Bohr însuși și de alți fizicieni specializați în teoria cuantelor, modelul atomic al lui Bohr s-a dovedit eficient în ceea ce privește explicarea unor fenomene legate de învelișul electronic al atomilor. Mecanica cuantică, care are în vedere dualitatea undă-corpuscul, a
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
unui limbaj stângaci, excesiv poetizat, și a celui de sorginte țărănească. Titlurile indică frecvent conținutul povestirii - Pădurea, Povestea fânului, La noi la Pădureni, Sfade, Vorbele drumului -, fiind puncte de reper în ceea ce privește subiectele alese pentru a evoca lumea satului. Narațiunea este eliptică, fără amănunte și fără un fir epic bine definit, iar personajele sunt vagi, în orizontul ales punându-se accentul când pe fenomenul „școlarizării la sate”, când pe întâmplări erotice unde predomină spectaculosul: castrări, violuri, pedepsirea femeilor adultere etc. De multe
PADUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288606_a_289935]
-
un „mai puțin ca nimic” ce face ca apropierea să erupă distanța sau categoria „departelui” (aici este citat Edgar Papu). În trasarea cercului hermeneutic care ar trebui să aducă în conexiune comprehensiunea cu onticul și cunoașterea, eseista descrie în moduri eliptice probleme a căror soluție deconcertează prin aerul de paradox: „Apropierea în dragoste -«înc-o gură» - este în esența ei o inversă depărtare, ca până la lumea stelelor” (despre Floare albastră, unde autoarea ia ad litteram o traducere defectuoasă a a-letheiei heideggeriene - stare
PALEOLOGU-MATTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288627_a_289956]
-
inițiatic - „ermetismul acestei poezii, în măsura în care există, este [...] nepremeditat, natural” - , înregistrează două maniere aparent contrastante, și anume una a exprimării simple și limpezi, în care discursul poetic e adus la „gradul zero” prin desolemnizare, și alta, unde discursul e enigmatic și eliptic, conchizând că atunci când se exprimă cu autenticitate, „netravestit”, poetul se arată a fi un spirit elegiac, tulburat de „trecerea omului”. Altă lectură îi aparține lui Ion Negoițescu, care accentuează lirismul și sentimentalismul manifestate indirect, atribuindu-le „mai degrabă lucrurilor dimprejur
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
atent cizelată. Pe de altă parte, „edificiul amintirilor prețioase” se armonizează cu fascinația civilizației moderne, tonul dominant elegiac este uneori disimulat în grațioase caligrafii mizând pe forța de sugestie a dicțiunii studiat-arhaizate (Reverență silențioasă), iar alteori este redus la condiția eliptică a „lipsei de cuvinte”, care devine elocventă prin contrastul provocat de sentința din finalul poemului: „la 26 de ani învățasem/ 26 de cuvinte unul pe an/ combină de recoltat (1951)/ război rece (1952)/ festival (1953) [...] suprapopulație (1976)/ dar nu le-
MIHAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288131_a_289460]
-
ritual ce se confundă cu invocarea, cât anxioasă, cât elegiacă, a divinității. În aceeași formă de expresionism liric, dar excesiv complicată, poemele din Urmare intonează, în modulări liturgice, „psalmi cântând a moarte” și „a rea vestire”. Transpuși într-un discurs eliptic și cam uscat, psalmii lui Mihail exprimă sforțarea orgolioasă a unui bântuit și, nu mai puțin, a unui avid de a se proiecta pe sine în metafizic. În contrabalans, pastelurile sunt calme, contemplative, fără contorsiuni agonice. Dominanta eseisticii lui A
ACTERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285156_a_286485]
-
a lui Carroll John Daly. Cititorul va recunoaște cu ușurință ticurile de comportament și violența de limbaj și acțiune caracteristice viitorilor detectivi ai lui Hammett și Chandler. Hammett a dat cel dintâi consistență - într-o epocă dominată de geniul propoziției eliptice a lui Hemingway - noului personaj. Detectivul ieșit din infernul primului război mondial era un individ fără iluzii, brutal în gesturi și frust, chiar trivial, în limbaj. Politețea nu intra în setul său de valori. Eroul hard-boiled gândea rapid, acționa din
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
pentru a delimita cuvinte și construcții intercalate, ea având aici rolul parantezelor (motiv pentru care unii cercetători o numesc „paranteză orizontală”): „Moșneagul nostru - Ilie Aldea a lui Ion - era om vechi” (M. Sadoveanu). Linia de pauză poate marca, În construcțiile eliptice, lipsa predicatului sau a verbului copulativ: „În stânga - margine de pădure, până la râpa unui pârâu” (M. Sadoveanu). Observație Linia de dialog nu poate suplini și virgula. În cazul În care contextul impune și folosirea virgulei, aceasta se pune după linia de
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
mai adânc, într-o altă alchimie verbală. Textul se structurează acum ca „document” (Documente asupra melancoliei) ori „comentariu” (Comentariu la o viață pierdută). Stările lirice fugitive, visele, viziunile delirante sunt înregistrate și, ca în „dicteul automat” al suprarealiștilor, frazele devin eliptice, poemele iau uneori un aspect fragmentar, descusut, chiar de colaj, lăsând un larg spațiu de joc ambiguității. Pe de altă parte, eul liric își interpretează trăirile, fie explicit, fie implicit, cu ajutorul analogiilor ce relevă o experiență secundă, culturală. În acest
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
de mult a fi încorporată în folclor, Ah, iară ñi-bati ocl’iul! [Ah, iar mi se bate ochiul!], poezie pusă pe note muzicale și cântată, la fel ca atâtea versuri coșbuciene. Este de reținut, deopotrivă, un foarte des întâlnit dialog, eliptic, dar copleșitor, resimțit în câteva poeme ale sale, cum sunt Di-acasă, Nă carti [O scrisoare], de fapt veritabile poeme-epistole de la părinți către fiul plecat departe, de la fecior către părinții lui, și unul și ceilalți fiind la fel de îndurerați că nu le
CACIONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285983_a_287312]
-
impun ca poet al câmpiei și satului ancestral. Idilismul este evitat structural. Imaginea Bărăganului sălbatic, scitic, bântuit de vârtejuri și de secetă, nu exclude totuși „melancolia serilor” și poezia halucinantă stârnită de „fata morgana”. La A., pastelul, alcătuit din notații eliptice și sincopate, se interiorizează, iar poezia satului depășește documentarul etnografic. Cu timpul, muncile aspre ale câmpiei sunt evocate ca acte rituale, esențiale și sacre. Tot progresiv, se conturează și imaginea tragică a sfârșitului lumii rurale tradiționale, cu gesturile ei simple
ALBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
cu trăsăturile feței aspre. Așa ar trebui să fie, probabil, fața tuturor fetelor care au ajuns la 13 ani fără să aibă o pereche de pantofi (G. Bogza, 1968, p. 302). Lead-ul staccato. Se constituie dintr-o serie de enunțuri eliptice: „Noapte și mister. O stradă pustie și, brusc, un strigăt de ajutor”. Sau: Mirare, șoc, frapare. Cam în asemenea termeni și-au verbalizat responsabilii culturali rezultatele primului barometru privind consumul de cultură în România ultimilor ani (Ziua, 20 ianuarie, 2006
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
al unei meditații despre singurătatea și tristețea creatorului, prins în „cercurile concentrice ale necunoscutului”. În Satul Daba (1936), logica visului, amalgamând prevestiri, presentimente, o teamă fără nume, tinde să încropească o stare de poem. Dar încețoșarea persistentă și sintaxa abruptă, eliptică proiectează aceste „vecernii” în vag și în nedeslușit. O disperare care nu urcă pe culmi, o frământare izbucnind în emfază și în irațional agită solilocviul din Cartea întunerecului (1940). Este, cu spasmele unui epic hipernevrotic, jurnalul unui sceptic, torturat de
BALANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285576_a_286905]