913 matches
-
pe care le-am trăit împreună au avut multe efecte în timp. Noi eram sistemul nostru de referință. Ne era rușine unul de altul să ne ticăloșim, să fim lași, să ne lăsăm pradă confortabilei mediocrități. Nu eram un grup elitist, absolut deloc. Dar eram unul un pic autosuficient, o mică familie electivă. Ne încurajam unul pe altul să facem ceva cu sens, eram mândri unul de altul, ne dădeam peste degete când o luam razna, nu ne lăsam să cădem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lui Paul Gertler de a studia la Cambridge este din păcate respinsă. Jonathan pornește cu el pe o cărăruie acoperită cu gheață de lângă râu și Gertler îi spune pe îndelete că nu contează, pentru că universitățile vechi sunt oricum niște unități elitiste. Jonathan îi spune că regretă. Gertler îi spune cum va fi după revoluție, când fiecare om simplu, muncitor, va avea acces la educație, iar de oameni va avea grijă statul. Scot câte o țigară din pachet și stau cu umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Chiar și nădejdea cea mare a pârliților, Măria Sa Presa nu mai are acum forța de a mișca oamenii, iar elita sau așa zisa elită a țării, intelectualii cei mai mari sunt de mult pe statele de plată de la Cotroceni . Acești elitiști în general au pofte prea nemăsurate și pielea prea groasă, ca să se mai defecteze vreo unul în zona conștiinței și să mai țină de adevărat cu poporul. Nu există acum prea mari speranțe în acțiuni izolate, fiindcă mașinile politicienilor sunt
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
vorba? Incest? Satanism? Canibalism? — E despre... ei, bine... grădinărit. Pentru, ăăă, ăhăm, balerine. Ei, sigur, nu numai pentru balerine, a adăugat el în grabă. încovoierile și ghemuirile sunt chestii care se aplică în cazul tuturor dansatoarelor. Nu suntem o editură elitistă. Gura mea se rotunjea în forme diferite de parc-aș fi pronunțat o suită de vocale. A, apoi O, din nou A, după care O. —Vrei să spui că e un roman? am reușit în final să articulez. —Nu. —E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Claire, iar tu trebuie să cobori din turnul de fildeș dacă vrei să supraviețuiești aici. Trebuie să înțelegi ce vor oamenii să citească. De ce sunt singura care pricepe chestia asta? De ce sunt singura persoană care are instinct? Voi, snobii ăștia elitiști, deștepți care nu iau contact cu realitatea! Sunteți așa de... așa de anemici că mi se face greață. Nici nu mai puteam să respir. Mă simțeam de parcă cineva m-ar fi pocnit în stomac. Vivian chiar îmi spunea toate cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
bat cu Șefu’, și ălalalt, și ăsta, toate coclaurile, la vânători! Să pune cu mine maimuțoiul ăsta, nedus la femei, doar la d-alea găsite de mă-sa?! Papagalicește cu vorbele alea furate când trăgea cu urechea la grupul de elitiști, parcă Îți vâră degetele În ochi când Își plimbă limba În gură, o s-o tot plimbe așa, până și-o scrântește! Dacă se gândește că o să troneze În biroul ăsta, se Înșală! La Sfântu-Așteaptă! Familia mea e aparatul! Aici am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
reguli ale jocului” dintr-un mediu de comunicare în altul. Simplificarea și schematizarea tehno limbajului nu afectează cu nimic o bîrfă mică, însă fac imposibilă o idee mare. Dar această obsesie a „ideilor mari” nu este decît o altă tiranie (elitistă) a Autorităților. De aici și pînă la legitimarea acestui limbaj simplificat (perfect funcțional altminteri) ca fiind adevăratul limbaj și forma normativă de gîndire nu mai este decît un pas. Elitismului habotnic, ironizat ca grammar nazi, îi corespunde astfel o tiranie
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
manifest disperarea pentru dispariția elitelor române. „Elită” era doar un stimul pavlovian pentru ca eu să salivez o furie justițiară. Tema ar fi meritat însă ceva mai multă îngrijire. A vorbi despre elite (și/sau intelectuali) nu este o simplă pedanterie „elitistă”, ci ține de o viziune despre societate care influențează întreaga societate și ne privește pe fiecare dintre noi. Și subliniez „viziune”, căci elita nu constituie o categorie „naturală”, dată, ci este o categorizare proprie unei societăți și/sau epoci. Care
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
este prezentul național al mîrlăniei agresive. (Deși urăsc organic seria de reclame la coniacul Unirea, nu aș ezita nici o clipă să acord marele premiu la orice festival de [foarte] scurt metraj documentar acestor fini cunoscători ai sufletului românesc actual.) Pentru elitiști și alți rafinați, dimpotrivă, referința nu poate fi găsită hic et nunc, în societatea prezentă, ci se plasează fie altcîndva (Zaraza), fie altundeva (Alexandrion). Mergem mai departe. Mica serie de reclame la produse comuniste reciclate (Eugenia, cioco lată cu rom
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
apa exuberantă, fierbinte, pătrunzându-i printre degetele picioarelor. Își suflecase manșetele pantalonilor, dar tivul vaporosului négligé al lui Ju se muiase. Tom McCaffrey forma un obiect de interes în „societatea“ din Ennistone. Pe vremea aceea „societatea“ ennistoniană era o comunitate „elitistă“, fără clase; era, de asemeni, pluralistă. Acest lucru se evidenția, îndeosebi, la Institut. Într-adevăr, existența și natura particulară a Institutului încurajau și întrețineau asemenea proces. Și istoria fusese de ajutor. Ennistone își pierduse, cu mult timp în urmă, mica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
spune G. Selbach în capitolul sugestiv intitulat " Misiune și gestiune în conflict", este faptul că "orice bun de artă expus într-un spațiu muzeal este un bun public", demonstrînd că patrimoniul devine instrument social activ, în democratizarea acestor instituții. Atitudinea "elitistă" a unor muzee a fost descrisă de acesta ca un moment de rezistență a muzeului în fața publicului. Invocînd argumente de tipul priorității acordate activității de conservare, a managerilor care s-au orientat către activități de expunere avînd ca finalitate un
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
fapt s-a ameliorat doar în a doua jumătate a secolului XX, imediat după razboi, într-un climat favorabil dezvoltării științelor pedagogice. Ceea ce le-a fost reproșat muzeelor a fost în principal tendința acestora de a se adresa unei pături elitiste, ignorîndu-se celelalte categorii de public. Pe de altă parte trebuie înțeles că o astfel de poziție poate fi argumentată din perspectivă istorică; standardele democratice ale acelei perioade erau diferite de cele contemporane. Astăzi vorbim din ce în ce mai mult de reformă, ca mijloc
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
rămas-a fără de țărani/ Și n-are biata cine s-o muncească... Ar fi doar o succintă ilustrare sau o mică introducere într-o carte „cronică” a noilor realități românești, poate mai aproape de interesul general, decât refugiul într-o poezie elitistă, postmodernistă ce-și etalează strălucirea în întunecimi greu descifrabile. Publicat în Prefață la volumul de versuri Exod, de Ghe. Târziu, Editura Moldova, Iași, 2007. Iată și „cronicuța” mea la această carte cu povestiri pentru copii: Profesoara Sidonia Simionescu coboară de la
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93039]
-
spun că lumea lui Sartre, Beauvoir, Cohn-Bendit și toată neagra inconștiență din Parisul lui Mai ’69 continuă să-i fascineze pe mulți dintre (stră)nepoții celor care, altminteri, s-au vindecat de mult de virusul anarhiei, în favoarea sfintei îmburgheziri confortabile, elitiste, antisindicaliste. Mai prost e că bietul conservatism, centrismul cumse cade, rațiunea liberală și ehosul creștin sunt condamnate la storcire și vlăguire, prinse, cum sunt, între fălcile menghinei neobolșevizante. Adică între junimea castristo-guevaristă, care cochetează cu pieptoșenia „suav“ leninistă a lui
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
am să mor fără să fi făcut nimic pe lumea asta? Condamnarea acestui gen de fericire este totuși în bună parte nedreaptă, după părerea mea, ca în treaga condamnare a modului de viață occidental, căci înseamnă, de fapt, o reacție „elitistă“ în fața unei fericiri „populare“. Eu cred că avem nevoie de ambele feluri de fericire, că fiecare-n parte este săracă și extremă în lipsa celeilalte. Cred, de altfel, că sunt foarte rari atât poeții puri și extatici cât și consumiștii complet
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
dacă cineva sună la telefon nu răspund, răspund numai când li se pune pata că pot răspunde sau au dispoziția necesară. Eu n-am fost niciodată organizată în chestiile astea pentru că nu mi permiteam. Niciodată nu am fost atât de elitistă în gândire încât să spun că sunt o persoană ocupată și că am ceva de făcut atât de important încât ba să nu răspund la telefon, ba să nu mă întâlnesc cu nu știu cine și așa mai departe. Eu pe toate
Plăcere și neplăcere întunecată – interviu cu Angela Marinescu –. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Alina Purcaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1773]
-
a modurilor de viață și a ideologiilor decît în inserțiile profesionale, la urma urmei atît de diverse. Însă "aici, 80 % sîntem socialiști", ceea ce ne îndepărtează de vestul parizian. Totuși, unii copii sînt instruiți la școala Alsacienne, una dintre cele mai elitiste din capitală. Cele trei uzine amenajate de Pierre Bertheau la Yvry-Port regrupează aproximativ 75 de apartamente. Ele utilizează aceleași materiale, structuri de aluminiu pentru împrejmuiri, planșee pentru circulație, bambuși, mentă și sălcii plîngătoare pentru grădini. Renovarea a fost făcută respectîndu-se
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
vor fi mai moarte decât un curcan în noiembrie, în momentul în care ar ieși la iveală tăblița. O privi pe Maggie profund dezgustat. —Pur și simplu nu înțelegeți, nu-i așa? Nici tu și nici tâmpiții ăia de liberali elitiști și îngâmfați de pe Coasta de Est sau din Europa. Se aplecă peste masă și ochii îi scânteiară. —Vă plac la nebunie lururile drăguțe, discuțiile, întâlnirile, planurile, contraplanurile, hărțile, hotărârile ONU, ceremoniile, strângerile de mână de la Casa Albă - vă plac la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
social, globalizarea nu se va dezvolta la potențialul său complet, ceea ce reprezintă țelul său. Democrația poate favoriza globalizarea consfințind libertatea la nivelul societății și al individului. Pericolul rezidă în faptul că, dacă globalizarea evoluează sau este percepută drept o creație elitistă a Occidentului, concepută doar pentru a oferi uriașelor corporații accesul la piețe locale, în timp ce se opune reducerii sărăciei și înțelegerii culturale, adevărata promisiune a rețelei economice globale va fi condamnată. Nu avem nevoie de alte neînțelegeri între culturi. Nu avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
de program strict și necesitatea de a-l respecta părea să reprezinte tot ce îl diferenția pe Josh de fratele lui mai mare. Pe vremuri, Adam avusese totul - o înfățișare plăcută, popularitate, o constituție atletică. Zilele sale în liceu, la elitista Westfield School, reprezentaseră o serie de succese: editor al ziarului, căpitanul echipei de fotbal, președinte al echipei de dezbateri, diplomă de merit națională. Josh, dimpotrivă, fusese un papagal. Era dolofan, scund, neîndemânatic. Mergea cu o legănare ciudată. Nu reușea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
lui Iuliu Maniu”. Textul va provoca reacția violentă a revistei unu, marcînd ruptura definitivă dintre cele două publicații. Atitudinea tot mai oscilantă a Contimporanului (marcînd o evidentă criză/căutare de identitate) este dublată de o tendință de repliere pe poziții „elitiste” în fața ofensivei „plebee” a primilor suprarealiști autohtoni. La rubrica „Note-cărți-reviste” a numărului 79, Romulus Dianu semna un text fulminant („Provocarea cititorilor“) împotriva noilor contestatari de la unu, denunțați drept insurgenți semidocți: „Noi la Contimporanul croisem începutul unei opere de nivelare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a suprarealismului (perceput de-acum, pe plan internațional, ca singura mișcare avangardistă eficientă, cu caracter ferm revoluționar și antifascist), coabitările ideologice și estetice „imposibile” din interiorul Contimporanului, accentuarea eclectismului său neavangardist și estomparea caracterului „de direcție”, autoelogierea inerțială și replierea elitistă, intrarea lui Vinea în Parlament, ca deputat pe listele Partidului Național Țărănesc, prezența unor „moderniști moderați”, unii dintre ei minori, sau a unor autori din zona unor publicații „neprietene” (Gîndirea, Cuvîntul, Viața românească ș.a.) și semnalele de simpatie în direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
conexiunile cu ortodoxismul și cu programul tinerei generații interbelice. Această deplasare ideologică va duce - în 1930 - la prima ruptură majoră din interiorul avangardei autohtone. Un conflict între două generații și între două atitudini: de o parte - moderația ecumenică și oarecum elitistă a lui Ion Vinea, Marcel Iancu, Jacques G. Costin, de cealaltă - insurgența dogmatică a celor de la revista unu. În Contimporanul an. II, nr. 45, este recenzat la rubrica de „Cărți” volumul Futurism și fascism al lui F.T. Marinetti, care „demonstră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
promisesem. Maja a avut grijă de această după-amiază nesfârșită aici la Palazzo Lancillotti, ea a avut grijă să-i distreze pe toți copiii aceia, pe mamele lor insolente, astfel Încât familia Fioravanti să pară În același timp intangibilă și la Îndemână, elitiști și totuși milostivi, astfel Încât nimeni să nu se simtă exclus sau disprețuit - chestii Încurcate, arta de a Întreține relațiile publice, artă În care Maja devenise o adevărată maestră. Petrecerea Camillei a fost deosebit de reușită și se va dovedi o investiție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
di Meola izbutise În viață neîndoielnic - pe plan financiar, se-nțelege. Ca Serge Clément, tânărul italian Înțelesese la sfârșitul celui de-al doilea război mondial că se intra Într-o lume cu totul nouă și că activități considerate mult timp elitiste sau marginale aveau să capete o pondere economică enormă. În timp ce tatăl lui Bruno investea În chirurgia estetică, di Meola se lansase În producția de discuri; sigur, alții câștigaseră bani și mai mulți, dar nici el nu se putea plânge. Trecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]