931 matches
-
în câteva cuvinte, de marea și îndelungata experiență, aș numi-o chiar aventură, numită "Secolul XX". Nu vi s-a părut că încă din timpul predecesorului Dumneavoastră în funcția de redactor-șef, Marcel Breslașu 5, "Secolul XX" era o revistă elitistă? D.H. Știți, Breslașu era un personaj fermecător, dar nu se aplica în mod strâns pregătirii revistei. Avea marea calitate, câțiva ani cât am lucrat cu el, să ne dea libertate, il nous laissait faire, și asta era un lucru civilizat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
bărbaților a fost cel mult consolidată de tranziția la democrație, producând și unele schimbări, însă a avut un efect slab asupra redistribuirii puterii între bărbații și femeile din spațiul politic, acestea din urmă nefiind niciodată cu adevărat membre ale clubului elitist de la putere. În al doilea rând, mișcarea femeilor per se este responsabilă și de eșecul transformării puterii locale a femeilor în putere politică. Activismul feminin s-a concentrat încă din anii ’70 asupra democratizării și a drepturilor angajaților și ale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
indepingibilis imago, lucrare de care, să recunoaștem, doar inițiații știau: "Ceea ce interesează, după didascalii [...], este funcția personajelor, în raport cu figura centrală și construcția dialogului, care trebuie condus spre o finalizare a discursului textului, oricum adresat unei elite cunoscătoare." (Subl. n. Șt.B.) Elitiste și (s)elective sunt și științele humorului sau ale ironiei, pe care, de pildă, autoarea le descoperă la Cimpoeșu: nu oricine le are și nu oricum se ajunge la ele; se ajunge la ele prin disciplină de sine și prin
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
probând participarea intimă fără de care lectura sărăcește: "Iubesc literatura frumoasă, cu idei, adică literatura care va salva lumea și n-o va întoarce la mersul în patru labe." Preferând inclusiv lectura de identificare pe alocuri, declarându-se împotriva prejudecăților fals elitiste (fenomenul Paulo Coelho) dar și a modelor care marchează nefast literatura unei epoci (excesul de "realism dur"), Elvira Sorohan selectează autori diverși din literatura română și universală, neomițând să semnaleze "căderile" parțiale din anumite opere în comparație cu cele scrise anterior de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de ordin mai general de factură nu doar literară, ceea ce le face să depășească semnificativ dimensiunile și profilul specific cronicii obișnuite. Deschizând cartea, rămânem surprinși de varietatea formulelor narative ilustrate de prozatorii poftiți în salon, ce oscilează între un nivel elitist, de maximă exigență estetică, și unul previzibil, facil, caracteristic orizontului de așteptare al cititorului de cultură medie, avid de senzațional. Din literatura română (cap. Proza românească de la eros fantastic la ironie, parabolă și "dragosteură") sunt invitați autori formați în interbelic
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ceea ce ar intra în contradicție cu ideea de sociabilitate generalizată și nu ar permite conflictul social și disputa, care ar trebui să reflecte în mod real diferențele și divergențele specifice spațiului public, deoarece ar crea, în schimb, forme iluzorii și elitiste de sociabilitate prin limitarea lor la lumea artei. Ca atare, principalul argument susținut împotriva artei relaționale ar fi acela că ar reprezenta o formă diluată de critică socială. Însă contra-argumentul lui Bourriaud este acela că propunerile acestui tip de artă
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
deși s-au constatat fricțiuni importante între practicile stabilite ale istoriei artei și interesele eclectice ale culturii vizuale. Acest lucru s-ar întâmpla deoarece, din punctul de vedere al culturii vizuale, istoria artei ar fi deconectată de la viața contemporană, fiind elitistă, naiv politică, în strânsă legătură cu piața de artă și interesată doar de un număr restrâns de artiști și opere de artă. În schimb, din punctul de vedere al istoriei artei, culturii vizuale i-ar lipsi conștiința istorică, ar fi
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
informații și exersarea tehnică a unor abilități vocaționale, ci și provocarea răspunsurilor față de diferite problematici, s-ar putea vorbi despre dezvoltarea unei practici educaționale conversaționale, de dezbatere. Dincolo de interesul studiilor culturii vizuale pentru practici culturale vizuale obișnuite în contrast cu practicile culturale elitiste, responsabilitatea imediată, în înțeles de răspuns asumat, presupune deschiderea unui dialog sofisticat între înțelegerea culturii ca muzeu care ar dispune de practici rigide de conservare și prezentare, și apelul la cultură din perspectiva înțelegerii sale ca set de orizonturi de
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
comunitare izolaționiste. * Formațiunile religioase independente sunt organizații autonome, care nu își identifică rădăcinile istorice sau doctrinare într-o religie anume. Accentuând importanța trăirilor religioase individuale, ele promovează o înțelegere independentă a scrierilor sfinte și sunt marcate de un puternic spirit elitist, ceea ce conduce la tendințe izolaționiste. Puternic coezive inițial, aceste formațiuni evoluează adesea spre noi religii. * Asociațiile religioase sunt formațiuni organizate de către un grup de persoane care aderă sau nu la aceleași idei religioase și își formulează scopuri diferite: culturale, misionare
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
omului cu absolutul prin intermediul unor căi ezoterice de cunoaștere. Acestea - spre deosebire de căile exoterice - se adresează unui grup special de aleși și de privilegiați în raport cu mulțimile. În termeni sociologici, societățile secrete - cu doctrinele lor ezoterice de mântuire/eliberare - au un caracter elitist. „Elitist, deoarece adepții sunt puțin numeroși, considerându-se o mână de aleși cărora le este rezervată adevărata mântuire.” acest conclav de bărbați și (uneori) femei dețin doctrine oculte și practică ritualuri stranii, niciodată accesibile „ignoranților”, „muritorilor de rând” sau „profanilor
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
cu absolutul prin intermediul unor căi ezoterice de cunoaștere. Acestea - spre deosebire de căile exoterice - se adresează unui grup special de aleși și de privilegiați în raport cu mulțimile. În termeni sociologici, societățile secrete - cu doctrinele lor ezoterice de mântuire/eliberare - au un caracter elitist. „Elitist, deoarece adepții sunt puțin numeroși, considerându-se o mână de aleși cărora le este rezervată adevărata mântuire.” acest conclav de bărbați și (uneori) femei dețin doctrine oculte și practică ritualuri stranii, niciodată accesibile „ignoranților”, „muritorilor de rând” sau „profanilor”. Din
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
chiar secretul. „El este liantul, chiar fundamentul lor: fără el, favoarea contactului privilegiat cu divinitatea dispare, iar adepții au soarta comună a muritorilor.” Remarcăm importanța specială pe care membrii acestor socie tăți o dau sentimentului apartenenței la un grup ocult, elitist, uneori discret, alteori secret. Doar acest grup de inițiați le poate oferi confortul psihic și certitudinea unei situații sociale alese, respectiv a unei condiții post-mortem privilegiate. Una dintre cele mai vechi, mai prestigioase și mai controversate societăți secrete a fost
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
și mai controversate societăți secrete a fost și este francmasoneria. XVI.2. Ce este francmasoneria? Una dintre primele menționări ale termenului francmason datează din 1536, anul apariției lucrării lui William Bonde, The Prilgrimage of Perfection. Era vorba despre o corporație elitistă medievală, scutită de impozite, care construia catedrale. Francmasonii au avut dintotdeauna o organizare riguroasă, centrată în jurul secretului profesional. Aveau ritualuri secrete, simboluri biblice, gnostice și elemente ale vechilor religii din Egipt, Grecia și Imperiul Roman. Primii maeștri francmasoni au fost
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Odessa în America Latină, pentru a se sustrage tribunalelor, dar și al "vânătorilor" unor astfel de fugari, este încă viu și productiv.309 Alt mare mit de această factură este maoismul, cu figura ambivalentă a lui Mao, machiavelic, distrugător al intelectualității elitiste, cel care a interzis îmbogățirea, comparat chiar cu Cristos, îndemnând la asceză, smerenie și uitare de sine sau cu Prometeu, cel care redă demnitatea umană, dar numai în interes comun (nu individual precum în cazul american, distanțat și de sovietici
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
și vehementă obârșie mitică ilustră (biblică, greco-romană), cuceririle nefiind blamate ca acte criminale ci considerate eforturi de civilizare, ulterior se resimte nevoia aportului maselor și al localnicilor: "creație a modernității, creație a unei elite, națiunea își renegă originile recente și elitiste, ancorându-se în trecut și în straturile profunde de cultură, păstrătoare ale unui fond peren".331 Această ideologie burgheză a națiunii a fost concurată de către cea socialistă, care depășea cadrele naționale în virtutea principiului unității de clasă, însă a învins-o
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
puternic ori slab, în funcție de forța legăturilor pe care membrii le resimt față de ceilalți, și cea a acțiunii, definită ca răspunsul individului la norme), care își extrag obiectele și mesajele culturale conform cu preferințele proprii, pentru a-și confirma convingerile. Astfel există elitiștii ierarhici (cu legături puternice și multe norme), fataliștii (pentru care legăturile resimțite sunt slabe, însă normele abundă), egalitarienii (care au legături puternice însă puține norme) și individualiștii (pentru care legăturile în cadrul grupului sunt slabe, iar normele puține).489 Cum într-
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
tânără cultură a tinerilor"), sublimat în momentul '68.547 Deși a ajuns să fie legitimată, aceasta s-a realizat doar într-un mod ambiguu, limitat, depreciativ, mai cu seamă că și în sânul ei se operează o distincție între creația elitistă și cea de masă, copiind modelul culturii dominante, față de care s-a definit inițial în opoziție (chiar când își definește câmpul propriu conform teoriei câmpurilor culturale a lui Pierre Bourdieu și a echipei sale din anii '70 ea reproduce o
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
degrabă decât cele strict economice.552 Pentru a confirma lipsa de consens în definirea benzii desenate, mai cu seamă în urma experimentelor care ținteau să elaboreze noi tehnici narative și artistice, prin jonglerii textuale și grafice (de la accepțiunile populare la cele elitiste, cu accente plasate fie pe realizarea narativă, fie pe cea a desenului), intenția apropierii de literatură este vizibilă și în activitatea criticii genului, care evaluează operele drept valoroase ori eșuate în aceeași manieră și adesea după aceleași principii precum în
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Magazine 649, care inițial se inspiră din benzile desenate cu super-eroi, dar care cotește apoi spre un umor care amintește de furoarea Fraților Marx, cu teme care ironizează starea de fapt, societatea și personalitățile vremii, un tip de umor mai elitist, mai profund și mai exigent, cu numeroase trimiteri culturale, tip de umor în vogă și astăzi în mass-media culturii populare 650 (după 24 de numere, totuși, publicațiile sale vor deveni alb-negru pentru a scăpa mai ușor de cenzură).651 După
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
146. O concluzie a studiului celor doi cercetători este că americanii au un orizont cultural mai larg, că sunt mai puțin exclusiviști, cu repertorii culturale mai vaste (catalogați de Peterson drept "omnivori culturali"), spre deosebire de francezi, de exemplu, care sunt mai elitiști, mai snobi. 488 Ibid., p. 148. 489 Cf. Arthur Asa Berger, op. cit., p. 382. 490 Tim Edensor, National Identity, Popular Culture and Everyday Life, p. vi. 491 Apud John Springhall, Censoring Hollywood: Youth, Moral Panic and Crime/ Gangster Movies of
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
p. 181. 545 Paul Gillon, op. cit., p. 103. Caracterul hibrid al benzii desenate este expus și de către Gaumer și Moliterni, care o consideră simultan o artă "liniștită și subversivă, didactică și distractivă, realistă și onirică, clasică și modernă, populară și elitistă". cf. Ion Manolescu, op. cit., p. 15. 546 J. C. Lieber, La bande dessinée écrite, p. 43. Autorul consideră că banda desenată poate juca în literatură rolul jucat de fotografie în pictură, și anume impulsul eliberării de convențiile narative, al multiplicării
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
cu caractere aurite. Toți sunt foarte bine antrenați fizic, având arme pe măsură. Principiul de organizare este cel al unei secte militare de tip feudal, cu jurăminte, tatuaje, însemne oculte. ș...ț Li s-a cultivat insistent spiritul de corp elitist, o aroganță de supraoameni și disprețul absolut față de orice altă făptură omenească. Au fost recrutați în special indivizi marginalizați («am făcut 20 de meserii. Ceaușescu mi-a redat demnitatea, angajându-mă în garda sa personală»), cu ridicat instinct de agresivitate
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
a exclude tipologia). Interpretarea literală a capitolelor 20 și 21 din Apocalipsă se află, de exemplu, la originea concepției milenariste, atât de evidentă în cazul lui Iustin sau al lui Irineu, foarte discretă la Hipolit. La polul opus, „tradiția alexandrină”, elitistă și spiritualistă, este rezultatul întâlnirii dintre creștinism și filozofia greacă, în varianta sa platoniciană. Pentru a nu cita decât un exemplu, opoziția ontologică ϑ <≅0ϑς/ϑ ∀∅Φ20ϑς este reluată de Origen și transpusă în opoziția de ordin hermeneutic, sens alegoric
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
perfecțiunii. Biserica cea adevărată este alcătuită exclusiv din desăvârșiți, adică din oameni fără pată din punct de vedere moral și spiritual. Păcătoșii sunt, așadar, excluși din această venerabilă și imaculată instituție, din pricina condiției lor. Idealul donatiștilor, ca al oricărei mișcări elitiste din epocă, rămâne martiriul, iar dușmanul lor necruțător, puterea laică identificată, desigur, cu Imperiul Roman. Biserica donatistă are la origine situația dramatică pe care persecuția lui Dioclețian a creat‑o în sânul comunităților creștine din Africa (303‑305). În timpul acestei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cauza primară a tuturor lucrurilor. În sfârșit prefer ca termen central jurnalismul din trei motive. În primul rând, dacă am cataloga acest gen ca fiind "nonficțional" l-am reînscrie într-un statut de "lucru dificil", pentru că am reînvia un concept elitist fals care a etichetat de mult timp aceste scrieri ca fiind o literatură "ne-esențială". În al doilea rând scriitorii cu care am discutat erau de profesie jurnaliști. În al treilea rând, jurnalismul cuprinde atât latura de relatare jurnalieră ca
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]