994 matches
-
ales dăruirea și jertfa permanentă a mamei pentru copil. în cunoscuta baladă populară „Miorița”, impresionează durerea resimțită de măicuța baciului moldovean, îngrijorată că nu mai primește de la acesta nici o veste, iar afecțiunea ei pentru copil este evidențiată și de portretul elogios, idealizat, pe care i-l face, căci mama este capabilă să vadă în feciorul ei întrupate toate calitățile fizice și morale: „Cine-a cunoscut, Cine mi-a văzut Mândru ciobănel Tras printr-un inel? Fețișoara lui, Spuma laptelui, Mustăcioara lui
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
pentru această epigramă mai mult decât poate îndura un om”, crede M. Este amestecat în scandalul stârnit de caterisirea mitropolitului Ghenadie, prin „Liga ortodoxă” (1896-1897), gazetă scoasă de el și de care se leagă debutul lui Tudor Arghezi, poet prezentat elogios, ca un deschizător de drum. Tot aici, lovea vehement în Carol I, acuzat de persecutarea lui Ghenadie și de subminarea Bisericii naționale (publicația apărea cu subvențiile mitropolitului caterisit). La Paris, în 1897, i se tipărește culegerea de versuri în limba
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
colegi de liceu, „Viața literară” (1914-1916) și lucrează în redacția revistei „Flamura” (1926-1929). Editează, de asemenea, la Roma, revista „România”. Semnează și cu pseudonimele Barbu Brădescu, Ștefan Fălcoianu, V. Neagu, Dinu Oncică, Pușcașu. Primul volum, Izvoare limpezi (1923), este întâmpinat elogios de critici și distins cu Premiul Academiei Române. Depășind tentația parnasiană, cultul exterior al formei, R. scrie o poezie de factură neoclasică, ce nu se limitează la evocarea subiectelor antice, ci se distinge prin echilibrul forțelor sufletești și prin viziunea armonioasă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289309_a_290638]
-
Semnalabil e și studiul doct al lui Florea Țuțugan, Operele filosofice ale lui Dimitrie Cantemir. Sectorul animat al revistei este ilustrat de rubricile de cronici - literară, istorică, teatrală și chiar sportivă - și „Reviste”. La „Cronica literară” F. G. Pajiște consemnează elogios volumele Shakespeare de Haig Acterian și Sonete de G. Tutoveanu, Ștefan Codreș comentează Bilanțele literare, iar V. Iftode plachetele Jocul cuvintelor de Matei Alexandrescu și Cartea dorurilor mele de Petru Stati; tot aici se consacră o evocare scriitorului George Mihail
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287823_a_289152]
-
În fond, aceste vizite s-au dovedit a fi un eșec usturător a politicii externe promovată de suveranul român. Cu toate că propaganda și presa românească, aservită în cvasitotalitate și fidelă lui Carol, i-au prezentat periplul european la modul cel mai elogios. Ziarele timpului îl descriau pe suveran ca pe o personalitate proeminentă a epocii, ca unul din marii oameni ai Europei, ce s-ar fi bucurat de un respect nemaiîntâlnit atât din partea popoarelor vizitate, cât și a conducătorilor lor; totodată, întâlnirile
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
În articolul-program, intitulat Notre but, se arată că revista este menită să strângă relațiile de prietenie dintre francezi și români, să publice eseuri, romane, nuvele, versuri și analize literare care să servească idealuri comune. R. se deschide cu un articol elogios al lui D.V. Barnoschi, închinat regelui Carol al II-lea și literelor românești. Același autor, în articolul Pierre de Ronsard, stăruie asupra ipotezei originii românești a poetului și a importanței sale în literatura franceză. Léon Main vorbește despre pătrunderea spiritului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289367_a_290696]
-
de fiica și de mamă. Spre sfârșitul secolului, esteții burghezi intra în reacție contra acestor valori, avansând un flux de imagini calificate de autorii actuali că "imagini perverse". Românul, teatrul, pictură reprezintă emanciparea feminină sub diferite forme. Pe parcursul secolului, romantismul elogios face loc naturalismului defăimător. Personajul feminin este primul vizat în condamnarea românului idealist și al literaturii romantice în ansamblu. Imaginea femeii în literatura și arta secolului al XIX-lea a suferit metamorfoze mari. Spre sfârșitul secolului aproape nu mai întâlnim
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
am referit, la țăranul deștept! Și a plecat. Am aflat mai târziu, în 1948, când ne-am întors din colonie, de la băieții de la grefă că la București inspectorul, ca să nu rămână de rușine în fața superiorilor lui, făcuse un referat foarte elogios despre activitatea și ordinea pe care a găsit-o în colonie, implicit despre vigilența milițienilor prezenți la datorie. Vizite la Mânăstirea Sâmbăta și la Mânăstirea Râmeț Într-o zi a postului Sfinților Apostoli, Valeriu Gafencu, Ion Ianolide și Marin Naidim
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
detenției. Apoi, conflictul dintre Tito și Stalin probabil captase atenția. Administrația se folosea iar de Ibănescu; citea public într-o sală de mese în care aveau loc și ședințele ciripitorilor, materiale prelucrate după articole din Scânteia, insultătoare la adresa lui Tito și elogioase pentru Stalin. Ciracii aplaudau sau huiduiau, cum indica fraza vorbitorului, însă de multe ori se aplauda și se huiduia pe dos, provocându-se ilaritate în sală. Singurele evenimente din primăvara lui ‘49 erau sosirea câte unui lot de elevi condamnați
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de rejudecare; criminal de război, „maltratase” poporul sovietic în timpul ocupației Transnistriei. Pentru că nu existau nici un fel de probe contra lui, din contră, declarațiile subalternilor săi, cât și ale populației din raionul unde funcționase, îi erau nu numai favorabile, ci chiar elogioase, ca să fie pedepsit că a luat parte la lupta împotriva URSS ului, ancheta și-a deplăsat obiectivul în domeniul politic, acuzându-l de legionarism. Dar și pentru această acuzație trebuiau probe sau autodemascări. Nefiind scos nimic pe cale diplomatică, au fost
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și altcineva, că dai de dracu’. Am șters cu toții, cu părere de rău. După ce plecă gardianul, i-am zis profesorului: Domnule profesor, a fost poate prima dumneavoastră expoziție, cu o singură piesă, cu un singur vizitator, care sintetizează cea mai elogioasă apreciere din câte ați fi putut primi vreodată. Da, ai dreptate. Nu credeam că aș fi putut câștiga inima unui milițian cu arta mea. Iată cum un suflet pervertit și abrutizat de comunism, a vibrat o secundă în fața frumuseții. Cât
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cuvântarea preotului în cancelaria profesorilor și în clasele unde predam și aprofundând înțelesul vieții omului, am constatat că mai ales profesoarele și mulți copii au început să mă urmeze Duminica la Biserică. Rapoartele oficiale ale directorului îmi erau favorabile, chiar elogioase, dar activiștii și secretarul de partid, Marin Bolintiru, trimiteau informații alarmante despre simpatia consătenilor, cărora, stând de vorbă, în sat, pe la moară, le vorbeam despre Dumnezeu și despre istoria națională. Inspecție școlară Într-o zi aveam la clasa a șasea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în arta, în cultura modernă - echivalează cu o fericită regăsire a unei universalități perene și fundamentale. Acreditând o metodă personală, comparativ-hermeneutică, ilustrată convingător, A. a dat, prin Arhaic și universal, o lucrare importantă, pe care Mircea Eliade a apreciat-o elogios, afirmând (într-o scrisoare către Mircea Handoca): „În fond, Sergiu Al-George a reușit să ilustreze, în mod exemplar, ceea ce am putea numi o nouă metodă comparativă pentru cercetarea și înțelegerea civilizațiilor tradiționale.” SCRIERI: Limbă și gândire în cultura indiană, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285209_a_286538]
-
apărut, în afară de reeditări, Poèmes inédits (1964), Onze récits (1968) și, în ediție bilingvă, Petit manuel du parfait bonheur - Mic manual de fericire perfectă (1973), carte scrisă în timpul războiului. Opera în limba franceză a lui V. s-a bucurat de aprecieri elogioase. Léon-Gabriel Gros afirmă că prin el - ca și prin Tristan Tzara și B. Fundoianu - „lirismul românesc a infuzat un sânge nou poeziei franceze”. Într-un comentariu din 1956 Jean Rousselot găsește că V. e „cea mai înaltă, cea mai amplă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
prelucrate. Fără semnătură, din August Strindberg este tradusă nuvela În cimitir, iar din Catulle Mendès schița Julieta victorioasă. O rubrică de note satirice, pe teme îndeosebi politice, se intitulează „Din viața lui Spanachide”. Poetei Ada Negri îi dedică un articol elogios Al. Vlahuță. În afară de unele cronici dramatice privitoare la spectacolele Teatrului Național din Craiova, în ultimii trei ani publicația s-a dezinteresat cu totul de viața literară și artistică. L. V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290631_a_291960]
-
și a preluat teoria indianistă a lui Theodor Benfey, căreia îi adaugă câteva note personale, evidente în lucrarea Literatura populară română, apreciată de mari învățați ai timpului (Gustav Meyer, Kristoffer Nyrop, Émile Picot, W. Rudow ș.a.), care au recenzat-o elogios, considerând că e o operă unică în felul ei. Animat de mobilul patriotic „de a arăta că poporul nostru stă pe aceeași înălțime a culturei pe care stau celelalte popoare ale Occidentului”, G. trece aici în revistă literatura populară românească
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287172_a_288501]
-
numeroase (nu În beci, cum au stat la „Muzeul Fălticenilor”), am fost fotografiat, intervievat etc. La Centenarul „N. Gane” nu eu am fost cel nemulțumit. Putea lipsi din „Anuar” la pag. 89, când se scrie despre mine În mod foarte elogios, cuvințelul „a fost un alt dascăl”. De ce alt? (Se poate interpreta urât). Nemulțumirea mea cea mai mare e, că nu se pomenește nimic de „Prietenii Culturii”511, ca și când acele conferințe amintite la pag. 97 ar fi fost „susținute de numeroși
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
d. prof. Jitaru, pentru o eventuală tipărire la „Junimea” ieșană, unde ar fi mai potrivit să apară această nenorocită monografie. D-na prof. Stino ne ține În curent cu unele aspecte din viața culturală din Flt. și ne vorbește foarte elogios de mata. 956 Din „Ifigenia” n-am, din păcate, decât un exemplar, pe care l-am trimis editurii „Univers” spre reeditare. Deși prof. Iorga scria despre ea că e „minune de adevăr și armonie” (traducere), am revăzut-o și cizelat
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
arbitrar al Hannei Wolf era ilustrat de expresia ei cea mai frecventă - „Eu habar n-am, dar...!” (Ich habe keine Ahnung davon, aber...!). Planul de Învățământ, responsabilitățile, totul era făcut după mintea ei (Else Ț.). Helmut Neef a fost foarte elogios cu privire la cunoștințele de limbi străine ale Hannei Wolf: un geniu lingvistic (ein Sprachgenie), În afară de limbile nordice pe toate le cunoștea... rusă că limba maternă, ebraica... Citea zilnic mai multe ziare străine. Cu toate acestea, era considerată răspunzătoare pentru o anumită
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
prima jumătate a secolului al XIX-lea: I. Catina, C. Aristia, C. Bălăcescu, G. A. Baronzi, C. A. Rosetti ș.a. I. Heliade Rădulescu își face un mare merit din descoperirea acestor poeți, prezentându-i, pe cei mai mulți, în cuvintele cele mai elogioase. Acest zel al lui Ion Heliade Rădulescu în descoperirea talentelor literare, care explică, în parte, de ce, mult timp, tinerii din Muntenia îl divinizau, merită să fie reținut pentru că este caracteristic pentru ambianța literară a epocii, chiar dacă astăzi elogiile sale generoase
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
de tipar” pusă pe discursurile lui Mihail Kogălniceanu referitoare la aceasta. Manuscrisul prezenta cinci cuvântări (p. 737, 760, 761, 762, 1331) ce făceau trimitere la venirea lui Carol I pe tron În 1866 și care erau considerate de cenzor prea elogioase la adresa principelui și Casei de Hohenzollern. Cu toate acestea, după ce subliniază faptul că discursurile erau Însoțite de precizările necesare, considera că pot vedea lumina tiparului, chiar dacă sunt laudative la adresa lui Carol I . Trecând Într-un alt registru, cenzorul Îl amenda pe
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GABRIEL MOISA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1285]
-
favorabil deoarece, aprecia cenzorul, ele erau documente de epocă. Se recunoștea, așadar, că sunt documente problematice sub aspectul raporturilor româno-sovietice din anii ’70, dar pentru că erau de epocă, puteau vedea lumina tiparului. Același volum cuprindea și cinci materiale cu aprecieri elogioase la adresa domnitorului Carol I. Referitor la aceste aspecte, se considera că afirmații de genul „acesta, din momentul În care a pășit pe pământul României, a devenit român” sau altele de același fel sunt forțate și nu fac parte din tematica
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GABRIEL MOISA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1285]
-
și confiscarea puterii prin încălcarea principiilor conducerii colective. Entuziasmului regizat de Secția Propagandă i se adăuga cel voluntar. Era și cazul lui Valentin Hossu-Longin care, la 5 februarie 1978, adresa o scrisoare emoționant entuziastă lui N. Ceaușescu. Apariția unui articol elogios la adresa regimului în revista "Luceafărul" era un bun prilej de a trimite o copie secretarului general, însoțită de o scrisoare în care își exprima mulțumirea de a-i fi stat în preajmă pe vremea uceniciei sale ca reporter de radio
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Conformismul se accentuează în cele două manuale de estetică din a doua jumătate a deceniului opt: Lenin este validat inclusiv ca filosof, iar paginile cărților abundă în citate din Ceaușescu și din documentele ideologice ale conducerii PCR83. De altfel, invocarea elogioasă în mai multe texte a liderului CC al PCR și a conducerii de partid (pentru atenția deosebită acordată dezvoltării literaturii) i-a atras lui Ianoși menționarea de către Virgil Ierunca la rubrica "Antologia rușinii" apărută inițial în presa exilului 84. Poate
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
aprilie cu articolul "Temeiul disprețului". O scriitoare ce s-a bucurat de o bună promovare în Scînteia a fost poloneza Wanda Wasilewska, laureată a premiului Stalin în anul 1943. În ediția din 12 decembrie 1944, Ion Călugăru îi face o elogioasă prezentare. Ca și Ehrenburg, W. Wasilewska era o persoană ce se rupsese de clasa exploatatoare, era o convertită. Fiică a fostului ministru de finanțe al Poloniei, ea rupsese relațiile cu familia sa la 20 de ani și luptase pentru dreptatea
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]