1,444 matches
-
sensibil!” — Ce vă supără mai mult în lumea noastră literară? — Anumite tăceri. Nu avem curajul, să fim cu adevărat realiști. Am mai vorbit și alte dăți de o artă care minte. Nu minte poate, prin ceea ce spune, ci prin ceea ce eludează. Cred că suntem în stadiul în care valorile revoluției s-au instaurat ireversibil. Ea poate avea libertatea să se privească pe sine, să știe și să declare prețul cu care s-au cucerit valorile ei. Unul dintre exemplele cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
a putut desprinde de aceste aspecte ale realității și astfel și-a creat o lume a sa (emancipându-și În acest fel spiritul). Dar, perfecționându-ne În arta folosirii cuvintelor (a abstracțiunilor), putem cădea foarte ușor În ispita de a eluda realitatea, de a o denatura chiar, după un interes sau altul de moment, punându-ne astfel Într-un raport fals cu ea! Μ Excesul de politețe manifestat față de cineva exprimă, de obicei, o indecență a atitudinii, deoarece ascunde un anumit
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
spus, și ambiguitatea: ambiguitatea lui Sciortino constă structural în a fi narat o altă biografie decât pe a sa, vorbind deci despre Mafie așa cum ar fi fost trăită de el dacă ar fi fost un altul. Prin aceasta dezamăgește și eludează cititorul, așa cum a dezamăgit și a eludat justiția Statului. Nici n-am putea să nu-i dăm dreptate: dat fiind că Statul a avut nevoie de Mafie, este clar că Sciortino cunoaște Statul foarte bine... Tempo, 16 august 1974 Genocidul
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
structural în a fi narat o altă biografie decât pe a sa, vorbind deci despre Mafie așa cum ar fi fost trăită de el dacă ar fi fost un altul. Prin aceasta dezamăgește și eludează cititorul, așa cum a dezamăgit și a eludat justiția Statului. Nici n-am putea să nu-i dăm dreptate: dat fiind că Statul a avut nevoie de Mafie, este clar că Sciortino cunoaște Statul foarte bine... Tempo, 16 august 1974 Genocidul 1tc "Genocidul1" Vă rog să-mi scuzați
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de aceste reacții, mai vechi ori de ultimă oră, istoria Americii nu poate fi concepută, și deci scrisă, fără a se releva rolul esențial, determinant, al imigrației. În cadrul acestei imigrații, componenta românească, fără a fi una esențială, nu poate fi eludată. Și, chiar dacă peste ea se trece uneori În grabă ori chiar fără a fi amintită, imigrația română reprezintă de mult o dimensiune notabilă a imigrației americane, În Întregul ei. Înainte de a fi discutat În ipostaza lui de imigrație, elementul de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
second large wave of Romanians entered the country as restriction on leaving Romania eased with the end of the First World War”, val ce a continuat pînă la sfîrșitul celui de al Doilea Război Mondial. Fără a respinge ori a eluda punctele de vedere menționate, considerăm că al doilea val de emigrare a Început după 1918 și a durat pînă la Încheierea ultimului război mondial. În intervalul acesta, desigur, au intervenit unele modificări, care au În vedere numărul emigranților, mentalitatea lor
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de ani”. De aceea, emigrarea românilor În America s-a transformat, imediat după 1990, Într-o problemă internațională. În atare condiții, românii s-au văzut obligați să recurgă la cele mai neașteptate subterfugii, pentru a ajunge În America și Canada, eludînd, bineînțeles, legea. Astfel, „numai În 1993 fuseseră prinși 803 [români, n.n.] Încercînd să intre ilegal În America”. Reacția oficialităților americane a fost promptă, dar „cazul” a rămas nesoluționat, deoarece, așa cum declara Serviciul pentru Imigrare și Naturalizare În 1994, „numai 16
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
concisele judecăți conclusive care le Însoțesc. Rezultă un calendar surprinzător, pe care Îl regăsim În bună măsură și În generoasa narațiune a lui Buhler, cu aceeași asociere a incidentului de stradă cu decizia politică la vîrf. Spre deosebire de Pierre Buhler, Karpinski eludează În mod explicit medierea Între aceste paliere, el neplîngîndu-se atît de implicarea directă a contemporanului În realitatea pe care o analizează, cît de nerecunoașterea sistemică și cantitativă a acesteia. „Nu știm cum funcționa mașina comunistă”, dar știm „ceea ce a produs
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
nuvelele și romanele lui Laurențiu Fulga sau capacitatea enormă de transfigurare la Fănuș Neagu. Pro Patria (1974) părea să fie o sinteză a literaturii române patriotice, de la începuturi până în contemporaneitate. Aici analiza e în general conformistă și ideologizată, dar nu eludează întotdeauna valoarea estetică în favoarea tematicii. Poezia patriotică e judecată în funcție de rolul de „constantă a atitudinii existențiale” ce se înscrie „printre expresiile majore ale sensibilității umane”. După Introducere în opera lui N. Filimon (1973), M., fără a părăsi teritoriul istoriei literare
MARTIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288043_a_289372]
-
În strategia personajelor teatrale punctul de plecare îl constituie asocierea la o piesă de teatru a unei matrice bidimensionale, unde liniile corespund diferitelor personaje, iar coloanele diferitelor scene. Prelucrarea acestei informații primare conduce la o viziune a operei dramatice care eludează dialogul, testându-i relevanța tocmai prin absență. Se constată că numeroase informații privind conflictul teatral și relațiile dintre personaje pot fi obținute pe această cale, fapt care obligă la revizuirea ideii tradiționale cu privire la importanța dialogului în teatru, mai puțin important
MARCUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288009_a_289338]
-
duc și la discreditarea individualismului. Integraliștii reactualizează aserțiunea lui Lautréamont, potrivit căreia poezia trebuie scrisă nu de unul singur, ci de toți: „Nu indivizii arhangheli plutind peste societate; prinși în angrenaj, trăim în, prin, pentru ea. Unul reprezenta, reprezentăm toți.” Eludând proza narativă, sub cuvânt că funcția ei este îndeplinită cu mai multă eficacitate de reportaj, avangardiștii de orientare constructivisto-integralistă exaltă în schimb poezia, pronunțându-se pentru „poezia agresivă”. Asemenea artelor plastice, menționează Ilarie Voronca, poezia se dezbară, prin constructivism, de
INTEGRALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287567_a_288896]
-
s) lase orice de-o parte, și s) nu includ) absolut nimic. Cea de-a treia parte a definiției structurii include doar ceea ce este necesar demonstr)rii modului în care unit)țile sistemului sunt poziționate sau aranjate. Orice altceva este eludat. Preocuparea fâț) de tradiție și cultur), analiza caracterului și personalit)ții actorilor politici, luarea în considerare a conflictualelor și adaptativelor procese ale politicii, descrierea cre)rii și punerii în practic) a unei politici - toate chestiunile de genul acesta sunt l
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
În drepturi inadecvarea modelului cultural românesc sub diferite forme. Teoria imitației, dezvoltată de Eugen Lovinescu, recunoștea implicit nevoia unei „coordonări” instituționale și aducea, după cum se știe, exemplele Rusiei și Japoniei, țări care deveniseră moderne prin „imitație”. Pragmatismul imitației lovinesciene nu eluda Însă punctul nodal al civilizației românești, faptul că aceasta conținea „forțe reacționare” care se opuneau modernizării. Viziunea lovinesciană transferă opoziția maioresciană generată de organicismul romantic Într-o dialectică a modernului și premodernului, o confruntare În care modernul poate ieși Învingător
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
culturale, cele europene, de pildă, dintre cele două războaie mondiale a fost văzută ca un simbol al superiorității culturii europene, o secvență din lanțul trofic al Iluminismului. Dacă trebuie să recunoaștem că centralitatea unor modele culturale europene nu poate fi eludată, centralizarea lor e o chestiune diferită. Integrarea europeană nu pretinde rețete de identitate unică, tocmai de aceea interesul acut pentru definirea unui model cultural național. Globalizarea reconstituie localul, și În acest fel putem vorbi despre schimbarea noastră doar dacă putem
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
28. Problema defectării a fost relatată în „Soviet Diplomat in Iran Defects and Flees to Britain”, The New York Times, 24 octombrie 1982, p. A14. 15. Churchill relatează despre această tentativă în prezentarea celui de-al Doilea Război Mondial. Acesta a încercat să eludeze suspiciunile lui Stalin trimițând un mesaj „concis și criptic” care nu reprezenta o avertizare în ceea ce privește atacul german. Acest mesaj făcea, pur și simplu, referire la mișcările trupelor germane ce indicau un astfel de atac. Churchill spera că un asemenea mesaj
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
și Schmitt explicitează importanța prevenirii accesului neautorizat la informațiile de importanță pentru stat. Absolut firesc, măsurile pasive enunțate includ clasificarea informațiilor care trebuie protejate, exemplificând efectele dezvăluirii acestora unor persoane neautorizate, ca și principiul „nevoii de a cunoaște”, fără a eluda însă capcanele supraclasificării. Interesante sunt paginile dedicate subclasificării informațiilor, care, fără a se concretiza în propunerea unei definiții cuprinzătoare a securității naționale, o prefigurează, evocând categoriile de informații generate în afara sferei guvernamentale (în mediul privat, bursier, financiar) care nu sunt
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
prosperitate de un anumit tip, determinat, a populației. Avem, pe de altă parte, o capacitate la fel de specială a societăților dezvoltate de a transforma prosperitatea astfel obținută a economiilor societăților occidentale într-un spor de performanță economică. Orice încercare de a eluda această relație reflexivă între prosperitate și performanță economică pare a fi sortită dinainte eșecului: orice tranziție care va încerca să sacrifice prosperitatea de dragul dezvoltării (sau invers) nu va obține nici prosperitate, nici dezvoltare. Într-o perioadă de timp foarte scurtă
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
largă, preocuparea principală s-a referit la tezaurizarea lui. Domeniul imobiliar a fost un debușeu, dar unul limitat, căci deși legea permitea propritatea imobiliară, nu permitea unui proprietar să dețină mai mult de o locuință. Această prevedere legală putea fi eludată parțial, cumpărând, de exemplu, câte o locuință pentru fiecare membru al familiei, dar și această posibilitate de investire era limitată. Aurul, obiectele de artă și valuta au devenit principalele mijloace de tezaurizare, dar îl făceau pe proprietar vulnerabil. Ca urmare
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
de contextul sociocultural în care trăiește. Cu toate că ea trebuie serios reanalizată în lumina unor noi date și orientări (Iluț, 1985; 2004), rolul valorilor și al atitudinilor nu numai în radiografierea unor mentalități, dar și în predicții comportamentale nu poate fi eludat. Conștiința comună, ca și cea științifică operează frecvent cu prezumția: oamenii au anumite valori și atitudini, iar acestea determină anumite comportamente. Ea trebuie totuși considerabil amendată, relația atitudine-comportament fiind mult mai complexă, în bună măsură atitudinile constituindu-se ca efecte
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
sunt acești indivizi, și nu „relațiile” sau „sistemul” și că, până la urmă, și terapia se referă la membrii familiei purtători de interacțiuni, și nu la entități abstracte. De aceea, dincolo de declarații, nici o variantă a terapiei familiale (sistemice) nu a putut eluda individul. În viziunea contextualistă, aplecarea terapeutică asupra lui este expresă. Sunt apoi încercări de combinare a psihodinamicii (psihanalizei) cu abordarea holistică (sistemică), cum este cea propusă de A. Bentovim și W. Kinston (1991). Terapia cognitivă are însă ca punct de
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
nu de a pedepsi un comportament trecut. 10.5.3. Mentalități și comportamente culturale. Nevoia de restructurare socialătc "10.5.3. MentalitĂȚi și comportamente culturale. Nevoia de restructurare socială" Asistența, terapia familială și implementarea unor programe de autoterapie nu pot eluda diferențele marcante ce există în schemele de reprezentări și conduite dintre clasele și straturile sociale, dintre etnii și mai cu seamă dintre bărbat și femeie. Acestea din urmă cuprind un registru larg, de la cele de constituție corporală până la activitățile de
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
vor obiective - privitoare la natura sau esența umană vor deveni în cel mai bun caz metafore reușite. Și tot astfel, relații și cauzalități psihosociale cărora li se acordă creditul de a fi autosusținute vor apărea ca epifenomene. Deocamdată însă, a eluda acest tip de explicații înseamnă a ignora sau a deforma o regiune de vastă întindere a manifestărilor umane. Revenind la exemplul altruismului (vezi, pe larg, în continuare, capitolul 2, secțiunea 1), pe lângă gradele diferite de intensitate și formele diverse de
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
doi poli putând fi cuantificat -, iată „valorile” explicate „psihobiologic”. E o deturnare-diversiune evidentă a înțelesului consacrat al conceptului de valoare. Dorind cu orice preț să introducă biologicul, Pugh extinde, nepermis de mult, sfera valorii la nevoile și mecanismele elementare. Neputând eluda realitatea valorilor umane propriu-zise (cinste, adevăr, frumos ș.a.), el le consideră valori secundare și le derivă direct din cele primare (bazale). Umorul, de exemplu, s-ar explica prin aceea că oferă contraexemple pentru aserțiuni stabilite, altfel spus creează disonanță între
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
de o nouă morală în lume. Epilogul nu e reușit în acest roman al Fiului, în care apare și tânărul Moromete, tatăl autoritar, personajul fabulos al literaturii lui P. Cu Delirul scriitorul continuă, dar pe o linie colaterală, istoria Moromeților, eludând cronologia reală în favoarea unei cronologii stricte de creație. El procedează în felul unui pictor mural care, fixând scenele esențiale, observă că nu a mai rămas spațiu gol și îl acoperă trăgând din tema centrală un fir ce duce în cele
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
nu poate fi pusă la Îndoială; poziționarea cât mai clară În spectrul politic conferea legitimitate și stimula coeziunea grupărilor. Însă orice generalizare este practic imposibilă fără a descifra paradoxurile, contradicțiile, rupturile, dar și elementele de continuitate din dezvoltări individuale care eludau adesea caracterul partinic. Șeful diplomației românești din momentul proclamării regatului se numără, probabil, printre cele mai frapante exemple. Problema afilierii sale este una exponențială În ceea ce privește ambivalența omului politic din anii 1860-1880. Născut la 1 ianuarie 1830, În București , Vasile Boerescu
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]