5,061 matches
-
lui Jane Birkin 1: avea lungi plete castanii, privirea adâncă și bronzul permanent, care e atât de ușor de menținut tot anul dacă familia ta are câte o casă În toate stațiunile din Antigua până În Aspen. Când era Îmbrăcată casual, emana un farmec natural de Înaltă clasă, fără prea multe accesorii care să-ți ia ochii. Ținuta ei de zi cu zi era alcătuită din pantaloni lungi, mulați, de la Marni, bluzițe din dantelă Yves Saint Laurent și minuscule jachete din piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Pace privind Orientul Mijlociu ar fi stat doar pe umerii ei de femeie singură. Nu mă puteam abține să nu mă holbez la Salome, parțial din cauza spectacolului oferit de prestația ei la capitolul sărutat, dar și din cauza faptului că părea să emane o strălucire din interior. Thackeray, mă gândeam eu, ar fi fost Încântat să o Îmbrace dacă nu ne ieșea planul cu Alixe Carter, fapt care părea din ce În ce mai probabil. Salome era mult mai interesantă decât o stea de cinema sau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cinema, mai ales), poartă poncho-uri spaniole de calitate când Își iau cafeaua diminețile la Jack’s pe 10th Street și par să nu plece niciodată de acasă fără ca pielea lor să aibă strălucirea cuiva care tocmai a făcut super-sex. Emană fericire și mulțumire atunci când, fiind cocoțate pe pantofi Roger Vivier cu tocuri de 15 cm, Împing un cărucior Bugaboo Frog3. Pot spune cu mâna pe inimă că nimic nu demoralizează mai mult o proaspăt căsătorită decât să se Întâlnească Întâmplător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
timp de discuție decît foarte puțin, spre regretul amîndurora; trenul intrase deja în Valea Brândușelor și-au început să se pregătească de coborîre. De atunci, după-amiaza, cînd sună telefonul și ghicește că-i Vlad, i se pare că aparatul cenușiu emană în jur o lumină albă, umplînd încăperea, iar sufletul ei se dilată, deschizîndu-și larg porțile pentru a întîmpina cuvintele frumoase. "Un puști obraznic își scuză întotdeauna plăcerea de-a-l asculta. Nici măcar nu m-a invitat vreodată să ne întîlnim, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un demon, asta ești; o creatură a nopții, un distrugător, un violator. Da, asta ești - un violator!... Nenorocitule! Nenorocitul dracului... O, Doamne! Ura colora vocea profesorului ca cerneala turnată în apă. Ecoul spuselor sale mai dăinuia încă în compartimentul prăfuit, emanând val după val de agresivitate. Eram șocat. Prea șocat să mă feresc de ochii lui holbați și de buzele care împroșcau venin, prea șocat să mai spun ceva. Era evident că profesorul se schimba sub ochii mei, iar schimbarea afecta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
îl cuprinseseră pe Bull, trecându-i peste piept și apoi în jos, spre partea de sus a coapselor. Nările fine și alungite ale lui Alan, cu marginile subțiri precum colile de hârtie, aspirau dilatate mirosurile puternice, carnale, calmante și masculine emanate de Bull. Simțea un iz de transpirație la fel de înțepător ca acela de urină și o aromă mai profundă, ca de fermă, a digestiei și descompunerii. Și totuși, pe lângă ele, Alan mai detecta ceva străin, ciudat și greu de crezut. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
tonic; la Unicorn erau scandalagii de la țară - zoofili cu prietenele lor murdare, durdulii, dar apetisante în blugii prespălați incredibil de strâmți. Alan și Krishna zăboviseră cât să bea un păhărel în fiecare dintre ele și trecuseră cu bine de ostilitatea emanată de grupurile din localurile respective. Traversaseră apoi larga High Street și trecuseră pe lângă turnul cu ceas, în jurul căruia un grupuleț de bețivi minori înjurau din spatele ghidoanelor bicicletelor. Tânăra generație de aur, declară Krishna pe un ton ce imita felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
inevitabil, în schimbarea aspectului exterior și chiar a stării sufletești. Prin urmare, pe baza modificărilor văzute în exteriorul corpului omenesc, medicii pot deduce schimbările survenite în organele interne ale omului. Prin metoda examinării prin mirosire, medicul depistează boala după mirosurile emanate de organele interne, precum sânge și alte substanțe lichide, și de eliminările reziduale ale pacienților. De asemenea, examinarea sunetelor emise de bolnavi prin voce, respirație, tuse și altele, pot da indicii despre unele boli. Prin metoda consultării prin dialog, a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
dopingul? Ar putea fi toate acestea și ceva pe deasupra, care le înglobează. Marea majoritate a sportivilor care concurează la Atena sunt lucioși. „Pieile de rechin” ale înotătorilor, salopetele cicliștilor, costumele trei sferturi ale atleților, sutienele cu șort ale săritoarelor, toate emană o strălucire sintetică, frumusețea rece a artificialului. Cu toții, băieți sau fete, au pachete de mușchi desenați impecabil, ca niște personaje de bandă desenată, viteza, forța și precizia cu care se mișcă dau adesea impresia neomenescului. Pielea și mușchii sportivilor par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Proprietarul Biroului - Însă harababura de pe biroul lui, țepușa dreaptă de oțel pe care erau Înfipte pînă la vîrf un morman burtos de chitanțe, brațele strălucitoare ale scaunului și, firește, perna roșie Însăși, cu scobitura În formă de fese din mijloc, emanau o aură de seriozitate și demnitate pe care, date fiind circumstanțele vieții mele de pînă atunci, le-am găsit absolut irezistibile. Această fantă din tavan, În forma unui C de la Confidențial, a devenit unul dintre locurile mele preferate. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
alee, fundul ei mi-a ocupat Întreg cîmpul vizual, mi-a invadat conștiința și m-a Împiedicat să mă mai gîndesc la altceva, inclusiv la mîncare și la pericole. Cred că vă pot explica destul de limpede situația, acea putere irezistibilă emanată de parfumul ei. Doar puțin a lipsit ca să nu sar pe ea ca un dement. Mi-am Închipuit cum o să sar pe ea venind din spate și o să-mi Înfig incisivii În blana gîtului ei, În timp ce ea Își curbează spinarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
resusciteze cine știe ce drăcie muribundă, era atît de fericit că țopăia prin cameră rîzÎnd În hohote și chicotind de unul singur. Reparînd lumea: lupta unui mecanic. CÎnd Îl vedeam așa, Îmi venea să pun lîngă el cuvîntul radios. Pur și simplu emana fericire, care umplea camera, era palpabilă și o puteam inhala și eu. După ce Îngrămădea patru sau cinci asemenea lucruri În debara și le făcea ca noi, le Încărca pe toate În căruciorul roșu și le ducea undeva. Am aflat mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Ultima mare afacere. Subiectul nu era menționat. În timp ce scria, Jerry murmura și fredona. Fredonatul era monoton și strident, iar murmurul era doar un murmur sau poate un simplu tărăgănat. Suna ca și cum cineva ar fi rostit rugăciuni Într-o odaie Îndepărtată - emana o aură de Înțelesuri și totuși era imposibil să deslușești fie și un singur cuvînt. Murmura chiar și cînd nu stătea la masă și scria. De fapt, În afară de cazul În care vorbea efectiv cu cineva, murmura tot timpul. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
filozoful nostru“, zise ea. Avem deja un poet, un critic, un... — Dar domnul Cost ce este? o Întrerupse Rowe. — Un om de afaceri. Un mare om de afaceri. Lucrează În City. L-am poreclit „omul nostru misterios“. CÎteodată simt că emană o influență ostilă. — Și domnișoara Pantil? — Are un talent extraordinar de a picta lumea lăuntrică, pe care o redă În cercuri dispuse ritmic și invers colorate, sau uneori În forme dreptunghiulare... Ar fi fost o nebunie să-ți-o Închipui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
sprijinită de-o mașină. Luase un creion din cutia mea de culori și umbrea porțiuni ale corpului acesteia, încercuindu-i subsuorile și decolteul. Se uita cu ochi aproape orbi la fotografii, uitând de țigara de pe marginea unei scrumiere. Corpul îi emana un iz reavăn, un amalgam de mucus rectal și freon. Creionul brăzda șanțuri adânci pe suprafața fotografiei. Zonele umbrite începuseră să se perforeze sub crestăturile lui din ce în ce mai sălbatice, sub loviturile vârfului rupt al creionului care pătrundea prin suportul de carton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Conduci tu? Te simți bine, nu? Stăteam cu picioarele depărtate, cu mâinile la piept, inhalând aerul inundat de lumină. Îmi simțeam din nou rănile, simțeam cum mă taie la piept și genunchi. Mi-am căutat cicatricele, leziunile acelea fine care emanau acum o durere rafinată și mângâietoare. Corpul îmi strălucea în punctele acelea, ca un om ridicat din morți care se încălzea la rănile vindecate ce-i cauzaseră deja prima moarte. Am îngenuncheat lângă roata stângă din față a Lincolnului. Bara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
penis, anus și vulvă, sfârc și clitoris - nu erau pentru noi sursa vreunei excitații. În lumina tot mai slabă a după-amiezii, avioanele de pasageri zburau deasupra noastră de-a lungul pistelor est-vest ale aeroportului. În aer plutea plăcutul iz chirurgical emanat de corpul Gabriellei, dar și aroma imitației de piele. Comenzile cromate se retrăgeau între umbre precum capetele unor șerpi argintii, fauna unui vis de metal. Gabrielle îmi puse un strop de salivă pe sfârcul drept și-l mângâie mecanic, întreținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
să înlăture din mintea oamenilor „opiumul pentru popor”, cum erau considerate credințele religioase. În viziunea sociologului Dan Ioan Dascălu, personalitatea totalitară a omului aflat într-o societate închisă (totalitară) sau a individului obligat „să se conformeze unui sistem normativ unic, emanat de la deținătorii puterii politice” trebuie privită „mai degrabă ca un produs al totalitarismului decât ca pe o premisă a lui”: Aderăm la ideea că regimurile politice pot fi situate pe o scală având la o extremă democrația și la cealaltă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
iunie 2005 2 MAI Muzica: David Bowie - Wood Jackson Sunt în 2 Mai și am 16 ani. E noapte. Sunt pe plaja de la nudiști, mai precis în dreptul unui bar oribil, parcă născut dintr-un cântec al lui Tom Waits. Luminile emanate de bar sunt galbene, de parcă urina unei fantome s-ar fi răspândit în aer. Din bar se aude muzică: Doors sau Phoenix sau Hendrix sau Dylan, ce contează? Sunt singur. Până de curând a mai fost un tip cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
erau prieteni cu Camil, pe care și eu îl cunoșteam, așa că ne-am așezat la masa lor, făcând prezentări, trăgând alte scaune de plastic la masă, comandând alte cafele. Cu tot prost-gustul sau mai bine zis provincialitatea pe care o emana, Gina era o tipă dulce, așa că m-am așezat lângă ea, mai ales că fusese prezentată de Camil drept „Colega mea Gina“, ceea ce nu implica nimic altceva după părerea mea. - Studiez regia, film, anul 4, i-am spus fetei, căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mi se poate întâmpla nimic mai rău decât să ingurgitez pasta aia încleiată în gălbenuș de ou și ulei rânced. Gustul îmi reapare, însoțit de spasmele stomacului, parcă mă strânge mătușa la pieptul ei imens, lăsat, moale, care mai și emană un miros acru-stătut. Dup-aia stau pironit pe scaun, cu ochii la o vulpe de plastic cu coada pe-un umăr, pusă pe televizor, și n-am voie să dispar nicăieri, „nu e frumos, prostălane, nu se face așa ceva, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Înghețat, amenințător și Înfricoșător, ca un efluviu sau o forță magnetică de semn negativ care tulbura, pînă Într-acolo Încît lumea ajunsese să spună despre el că „era În stare să facă o plantă să se ofilească numai atingînd-o”. De unde emanau o astfel de putere nefastă și o asemenea capacitate de respingere, nimeni nu știa să spună, Însă era, fără Îndoială, mai mult o forță care-l Înconjura ca o aură sau ca un zid de cristal, decît o simplă respingere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să se comporte firesc În prezența acelei ființe Înspăimîntătoare, pe care o ura deja cum nu mai urîse niciodată pe nimeni, de cînd se ținea el minte, și care Îi provoca silă ca și cum fiecare por din trupul său ar fi emanat o duhoare pestilențială. Nu i se părea nici măcar posibil să Încerce să urmărească firul gîndirii lui, nici să priceapă prin ce lung lanț de suferințe ajunsese acea ființă În acel loc și punct. Într-un anumit fel, și prin simplul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
parter, auzi spărgându-se un geam. Capitolul 12 Sari mult înapoi, la ultimul Crăciun dinaintea accidentului meu, când mă duc acasă să desfac cadouri cu ai mei. Ai mei pregătesc an de an același brad artificial, un verde zgâriat și emanând mirosul ăla încins de plastic care-ți dă o durere de cap amețitoare când becurile stau în priză prea mult timp. Bradul e tot o magie și o scânteie, plin cu globurile noastre roșii și aurii și fâșiile alea argintii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
televiziune care dorește să-și păstreze anonimatul, îi zice Denver agentului imobiliar. Suntem o echipă de avangardă care caută o casă de weekend pentru celebritatea asta fără nume. Domnișoara Alexander e expertă în toxicitatea produselor, știți, vaporii și secrețiile letale emanate de case. — Un covor nou, zice Denver, elimină formaldehide otrăvitoare cu până la doi ani după ce a fost întins pe jos. Brandy zice: — Cunosc bine senzația. Se-ntâmpla ca, atunci când instalația lui Manus nu ducea bărbații la pierzanie, Manus să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]