511 matches
-
intra în realitățile unei vieți care, înălțându-l, face în același timp din el un om nou, un luptător pentru progresul și întărirea statului."8 Compoziția intelectualității este pe cale de a se modifica și cunoașterea este, în sfârșit, una care emancipează din starea de servitute. Vitrina regimului de democrație populară este decorată seducător, în anul votării noii constituții, și campania împotriva analfabetismului reprezintă replica autohtonă a marelui salt înainte, de la răsărit. Stilul scriitorului se adaptează poziției de demnitate publică și dimensiunile
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
de Rênal, în eroii destrăbălați ai vremii lui Machiavelli... În Istoria literaturii italiene, Francesco De Sanctis definește acest stil reflectând întreaga filosofie a autorului Prințului: Proza aceasta uscată, precisă și concisă, numai gândire și numai fapte, vestește un intelect adult, emancipat de elementele mistice, etice și poetice și care a devenit orânduitorul suprem al lumii; el înseamnă logica sau forța lucrurilor, destinul modern (traducere Nina Façon). Din această perspectivă, ce era ticăloșie într-un regim autocrat, retrograd, în ochii lui Machiavelli
Confortul cinismului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15176_a_16501]
-
pe sub convingerile mai avangardiste dobândite ulterior, cu simbolurile tari ale vieții de la țară bine întipărite) am știut dintotdeauna cu certitudine că vreau să mi întemeiez o familie, la un moment dat, pe lumea asta. În contextul în care majoritatea fetelor emancipate din generația mea, cu prieteni în loc de partener de viață și copii, susțineau că lor n-o să le trebuiască așa ceva, adică familie, conceptul în sine de „familie“ părându-li-se extrem de retrograd. Era vorba, în parte, de o moștenire de la mișcarea
Poveşti cu scriitoare şi copii by Cristina Ispas () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1771]
-
că istoria nu se produce decât ca o modalitate de cum urmează ceea ce urmează fără ca să poată să urmeze în alt fel, arta nu este obligată să respecte determinismul. Chiar mai mult, cred că scopul principal al artei este să ne emancipăm, chiar și iluzoriu, de un asemenea determinism, ca să ieșim din impas. Nu cele de ordin ilogic, ci altele și mai grave, erau inconvenientele pe care le vedeam la o așa soluție. Iar în ceea ce privește să schimb deznodământul, nu îmi este posibil
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
al logicii care împreună cu timpul și spațiul sunt cei trei răi tirani ai spiritului nostru? În eternitate și infinitudine visăm la emanciparea noastră de timp și spațiu, despoți categorici, infamele forme sintetice a priori; dar față de logică, cum ne-am emancipa? Poate să însemne libertatea altceva decât servitutea noastră? Deja știu că eu însumi în alte ocazii și în alte scrieri am susținut și afirmat că libertatea este conștiința necesității, conștiința legii, că omul trebuie să dorească ceea ce urmează pentru că așa
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
numărul din 7-13 martie. Reluarea subiectului în „L’Express” n-ar fi fost în sine nepotrivită, dacă revista n-ar fi făcut din cartea Marcelei Iacub un cap de afiș pentru dezbaterea unei duble probleme: istoria curtezanelor, respectiv a femeilor emancipate din Franța. Compania e flatantă pentru Marcela Iacub, într-un sens, se înțelege care, și exagerată, în celălalt. În orice caz, ideea de a folosi drept punct de pornire, o carte penibilă și, pe deasupra prost scrisă, ca și altele ale
Când nu se păstrează proporțiile () [Corola-journal/Journalistic/3801_a_5126]
-
trebuințe costisitoare, uitarea de țară, stârpiciune intelectuală și o completă lipsă de interes pentru limba, literatura și istoria noastră, pentru tot ce ne deosebește în bine chiar de străini, cată să recunoaștem că era necesară o reacție care să ne emancipeze de sub înrîurirea intelectuală a romanurilor lui Daudet și a comentatorilor Codului Napoleon și - reacționari fiind - salutăm reacția și în "Columna lui Traian", dorindu - i cea mai deplină izbândă. 88 {EminescuOpXIII 89} "Columna" va apărea o dată pe lună, abonamentul e minim
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
în cea mai mare parte de cătră popoarele conlocuitoare și că grecii moderni se silesc acum a asimila până și resturile, încă destul de însemnate, câte și-au păstrat limba națională. Ni se pare că mijlocul cel mai eficace pentru a emancipa această populație latină de influența bizantină ar fi despărțirea ei bisericească de greci, ceea ce-au făcut bulgarii, ceea ce au făcut românii din Banat și granița militară. Biserica răsăriteană e națională; ea nu numai admite, comandă chiar ca serviciul în
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
se poate admite că dezvoltarea României a fost normală. Din contra: a fost în gradul cel mai mare anormală, sacrificîndu-se, în favorul ei, bunăstarea, sănătatea și moralul tocmai a acelor clase pe cari liberalismul esploatator și ignorant pretindea a le emancipa. Ceea ce dar a adus dezvoltarea de pîn' acum n-a fost o nouă clasă de producători, nu ridicarea muncitorului la un nivel mai nalt de cultură și de bun trai, ci o nouă clasă de stăpânitori, o aristocrație nouă, compusă
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
acestor descoperiri? Cine să le judece? Filitis Ciungu, care-a frustrat pe țărani de posesiunile lor ereditare, care a plătit cu bani voturile ce i s-au dat acum? Vilacrose - ales de Simulescu - individ cretinizat în templele Venerei vulgivage? Dioscurii emancipați Epurescu - fundescu? Dolichodactilul milionar Costinescu? Aceste vase prin care o societate coruptă își scurge urâciunea și decrepitudinea morală au ele măcar o umbră de înțelegere pentru adevăr, o umbră de apreciare în materie de drept și de morală? Locul de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
caracterul poporului ei, să îngăduie a fi cretinizată cu de-a sila prin legi inspirate bilateral de demagogia cosmopolită și de tendențele absolutismului personal. Nu discutăm libertatea noastră și a poporului nostru cu cârdul de ciori pe cari le-am emancipat. Între liber și libert nu există punere la cale în privința dreptului public, căci condițiile sunt absolut inegale. Cel dentăi n-are decât de pierdut, cel de-al doilea numai de câștigat. [21 mai 1883] ["PARTIDA ȘTEFAN BELLIO... "] Partida Ștefan Bellio
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
din această țară, în fața amestecăturii cosmopolite a actualilor ei stăpânitori. ["CU RUSIA... "] 2264 Cu Rusia autocrată și cezaro - papistă a d-lui Pobedonoszow nu ne putem înțelege. Numai c-o Rusie Pierind cnu [t]ul * în Sofia, Da, e firesc. Emancipați-vă de ruși și atunci vom sta de vorbă. Bulgarii mulțumiți cu starea de vasalitate și ** chiar vasalitatea Trebuie să cază în mînile noastre. 343 {EminescuOpXIII 344} [RĂSPUNSURI I] ["DEJA GERARD HAMILTON... "] 2264 Deja Gerard Hamilton, vestitul fost membru al
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
mai curând implicită și transcendentă. Celălalt perseverează În dialogul direct cu „imperfecțiunea” lumii. Exaltare și mânie, speranțe și disperare, o intensitate (și o crispare!) greu de găsit În jur. Deși avea mult mai multe de Împărțit și Împărtășit cu exilatul emancipat peste Ocean decât presupunea relația traducător-autor și chiar relația scriitor-scriitor, „complicele” berlinez se ținuse de cuvânt și În privința traducerilor. Paul Schuster a adăugat celor peste cinci mii de pagini excelent traduse din literatura română părți din Roboterbiographie, volumul de eseuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
fuseseră ei până atunci, față de ce vor fi devenit cât de curând, liberi, de-acum, să-și facă de cap prin tot orașul ca aurolaci, boschetari, hoți și cerșetori internaționali, cu permis de liberă trecere prin toată Europa, vezi, se emancipaseră de-acum, Occidentul venise să-i ia de suflet cu ajutoare și cadouri. Adevărul e că a picat și a curs ca din cer și ca de la un Dumnezeu al orfanilor, care a lăsat să dea din belșug pe afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
locul aici. În ton cu povestea mea, am reușit să Îngaim foarte Încet: ― Băiatul. ― Îngrijitorul? Bun. Și mie-mi place fata care aduce pizza. Are-un corp trăsnet. Pe vremuri un copil ferit, dintr-o familie prezbiteriană retrasă, Luce se emancipase, se eliberase de antisexualism. ― Are niște țâțe incredibile, spuse el. Îți plac țâțele ei? Te excită? ― Nu. ― Te excită mătărânga tipului? Am dat din cap vag, sperând că se termină. Dar a mai durat ceva vreme. Annie mai avea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
moară stricată despre emanciparea femeilor, păi în cazul ăsta pe mine poți să mă uiți! Ce nu-nțeleg eu la fazele cu libertatea sexuală și emanciparea femeilor e de ce trebuie să te întorci la creșă ca să te poți elibera și emancipa? se miră Braintree. Din câte se pare, există ideea aia aiurită cum că trebuie să fii tot timpul îndrăgostit și plin de pasiune. — Maimuțele, spuse morocănos Wilt. — Maimuțele? Ce-i cu maimuțele? — E toată povestea aia cu modelul animal. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
m-aș juca de-a baba oarba cu un afurisit de rinocer, replică el, întinzându-se pe pat și zâmbind fericit. Știi că în întâmplarea asta există o urmă profundă de ironie a sorții? Trebuia să te apuci tu să emancipezi o neanderthaliană. Eliberarea Femeilor, faza paleolitică. Ea Tarzan, tu Jane. Ai reușit să pui mâna pe un exemplar de grădină zoologică. — Mor de râs, comentă Sally. Și care-i rolul tău aici? — Eu Noe. Fii mulțumită că măcar n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
150 footnote> Romanul este o analiză a mentalității adolescentine, înrudite destul de mult cu La Medeleni. Mai determinat decât celelalte personaje, Mirel e și el schematic, în sensul că reacțiile lui sunt tipice pentru un adolescent. E îndrăzneț și timid totodată, emancipat fără a trage din aceasta vreo consecință practică, malițios cu candoare, având păreri definitive în toate chestiunile fundamentale, dar procedând șovăitor în cele banale. Teribilismele sunt o mască a nesiguranței de sine, nesiguranța și poza fiind caracteristici pentru erou. Pe
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
ARTEI DRAMATICE. DILETANTISM ȘI ARTE Prin progresul civilizațiunei, și anume prin acea mișcare grandioasă a spiritului care-a adus toate clasele societății civile, reprezintanții tuturor activităților izvorâte din sânul ei, la recunoașterea dreptului lor și a onoarei lor, s-a emancipat ca una ca aceasta și cariera actorilor și s-a incorporat societății ca un membru liber al ei, dar, deși s-a făcut aceasta, totuși nu ne putem ascunde că în feliul în care ni se prezintă acest membru în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
oratorului înrădăcinat pe de o parte în spiritul local, făcîndu-se pe de-alta reprezentantul unui fond general, contradicțiunea se manifestă oarecum simbolic în pronunția lui cea colorată de dialect. Și oratorul trebuie-așadar să caute, pentr-o influință deplină, ca să se emancipeze de dialect; un singur sunet care neaduce-aminte aspru de provincia din care-a răsărit poate să-l aducă în momentul cel mai grav ca să piardă tot efectul. Cu desăvârșire se prezintă însă pretențiunea asta a emancipărei de dialect la artistul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mai târzii, când acesta s-a pus chiar sub împregiurări și încungiurare cu totului alta. Voința firmă, o pază mereu asupra sa însuși și o ureche fină, primitoare pentru nuanțe și mai fine sânt condițiunile ne-ncongiurate pentru de-a se emancipa cu desăvârșire de dialect. Și auzul poate să se facă mai delicat prin atențiune și se poate face iritabil pentru orce consonanță, fie cât de-abia. Se-nțelege, se remarcă o mare diferință, ce rezultă în primitivitatea culturei urechei. Cine
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
reprezintare a celor cugetate, de-aceea consonantele cer o sforță mai mare din partea organelor vorbirei. Această sforțare constă dintr-o apăsătură. Trebuie să distingem aicea în privința nașterei conson[an]telor un element îndoit. Or că activitatea organelor căror li se emancipă consonantele e precesă de o columnă de aer, asemenea unui..., sau aerul sună după sunetul cel produs prin puterea organului. Asta ni dă antitezea semivocalelor, a literelor cursive, așadar a consonantelor acelora așadar cari țin mijlocul dintre vocală și consonantă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ne-a înzestrat fără să ne consulte, și astfel când în locul iubirii de noi apare ura, disperarea și dezgustul că sîntem fără să ne recunoaștem ca autori a ceea ce sîntem - libertatea se întoarce împotriva condiției ei gravitaționale, vrea să se emancipeze de ea și să se afirme ca libertate pură. Duelul dintre ceea ce este gravitațional în mine și libertatea mea sfârșește ca sinucidere. Sinuciderea este depășirea luciferică a limitelor libertății gravitaționale. Ea este libertatea care vrea să acceadă la sursa libertății
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
La fel aș fi făcut și eu. Făcuse semne mari pe marginea unui pasaj În care Freud stabilește că sarcina fiului constă În a se reconcilia cu tatăl dacă i-a păstrat cumva o oarecare ostilitate, sau de a se emancipa de tirania acestuia atunci cînd, ca reacție față de revolta lui copilărească, i-a devenit supus ca un sclav. Tata se gîndise oare la părintele sau la fiul lui? În exemplarul meu, subliniasem și eu pasajul cu pricina. M-am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
unor inegalități lăuntrice, se aplică asupra scurgerii vremii și se înstrăinează de ceea ce palpită în devenire, ne pomenim prezenți într-un gol temporal, care în afară de sugestia unei desfășurări fără obiect nu ne poate oferi nimic. Plictiseala e prizonieratul în timpul inexpresiv, emancipat de viață, ce-o evacuează chiar, spre a-și crea o sinistră autonomie. Și atunci ce mai rămîne? Vidul omului și vidul vremii. Împerecherea a două neanturi generează plictiseala - doliu temporal al conștiinței separate de viață. Ai vrea să trăiești
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]