3,224 matches
-
și distrus parțial Templul Coral, aflat atunci în construcție. Fiind în plină ascensiune, mica și marea burghezie românească vroia să aibă un avantaj în competiția cu mica și marea burghezie evreiască. O lespede de mormânt a căzut peste visul de emancipare politică al evreilor români. O lespede care a fost ridicată abia peste jumătate de secol, evreii din România fiind ultimii din Europa care au primit cetățenia (1919-1923). Această situație a produs o imensă dezamăgire în rândul evreilor români. O imensă
De ce sunt evreii din România altfel by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/3510_a_4835]
-
evrei din Europa Centrală nu-și vor călăuzi eforturile anume spre izolare (prin înființarea unor instituții de păstrare a identității culturale), ci - conform principiilor iluminismului - spre integrare în cultura dominantă. În schimb, în Rusia țaristă nici nu se pune problema emancipării evreilor. Aceștia sunt aspru discriminați socio-politic. Tot în 1876 și tot în „Curierul de Iași” Eminescu scrie că „evreul austriecesc” călător în Rusia riscă să „i se taie cu de-a sila barba, perciunii și poalele caftanului”. Este epoca marilor
De ce sunt evreii din România altfel by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/3510_a_4835]
-
narodnici a țarului Alexandru al II-lea (1881). La evreii din Rusia apare sindromul „cetății asediate”, care îi face să se „ghetoizeze” cultural, dar întemeierea, de pildă, a unui teatru de limbă idiș este imposibilă. În spațiul românesc încercarea de emancipare a evreilor este ratată odată cu aprobarea Constituției din 1866 și nu este rezolvată nici prin amendarea ei ulterioară. Profund dezamăgiți, evreii au toate motivele să își întărească instituțiile comunitare și culturale de păstrare a identității cultural-lingvistice. Spre deosebire de evreii din Rusia
De ce sunt evreii din România altfel by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/3510_a_4835]
-
vor; cei din Rusia vor, dar nu pot; iar cei din România vor și pot să-și întemeieze un teatru de limbă idiș și alte instituții culturale comunitare. Nici revizuirea din 1879 a Constitu- ției României nu a rezolvat problema emancipării evreilor, cu toată presiunea exercitată de Marile Puteri. La Congresul de la Berlin, Bismarck, Disraeli &Co au pus tranșant problema: recunoașterea independenței Principatelor Române față de Imperiul Otoman (după războiul din 1877-1878) în schimbul emancipării politice a evreilor din spațiul românesc. Opțiunea publicistului
De ce sunt evreii din România altfel by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/3510_a_4835]
-
a Constitu- ției României nu a rezolvat problema emancipării evreilor, cu toată presiunea exercitată de Marile Puteri. La Congresul de la Berlin, Bismarck, Disraeli &Co au pus tranșant problema: recunoașterea independenței Principatelor Române față de Imperiul Otoman (după războiul din 1877-1878) în schimbul emancipării politice a evreilor din spațiul românesc. Opțiunea publicistului conservator M. Eminescu, de pildă, a fost clară: mai bine să ne lipsim de independență decât să plătim acest preț uriaș. Până la urmă, în octombrie 1879, Parlamentul român a aprobat o modificare
De ce sunt evreii din România altfel by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/3510_a_4835]
-
și apoi aprobat printr-o lege specială de plenul Parlamentului. Solicitanții trebuiau să depună un dosar cu documente vechi (pe care unii nu le mai aveau) și o cerere de naturalizare adresată Parlametului. În aceste condiții, noua prevedere constituțională privind emanciparea politică a evreilor-români s-a dovedit a fi literă moartă. În următoarele două decenii (1881-1900), de pildă, au fost naturalizați doar 22 de evrei, adică, în medie, cam un evreu pe an. De la Congresul de la Berlin (1879) și până în 1913
De ce sunt evreii din România altfel by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/3510_a_4835]
-
o simplă incursiune într-o ceainărie devine prilej pentru dezlănțuirea simțurilor. Pentru prima oară însă (sau pentru prima oară cu atâta intensitate) în centrul de semnificații al cărții stau conflictele ce guvernează lumea arabă contemporană, de la intoleranța religioasă până la problema emancipării femeilor, asupra cărora autoarea se oprește fără obișnuitele prejudecăți, cu sinceritate, dar și empatie, pentru că, așa cum o mărturisește într-un cuvânt înainte al cărții, călătoria sa în Iran a însemnat o experiență-limită; mai mult, cazurile din carte (printre care, cel
Lumile lui Omar cel orb by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3631_a_4956]
-
povestea unei familii disfuncționale. Între soți există doar o legătură contractuală, necesară pentru a ieși din țara „Cizmarului”. Încolo, amenințări, vieți paralele, incest și afaceri. Cele patru secțiuni ale romanului surprind înstrăinările din familie, exilul fetelor la un cămin elvețian, emanciparea artistică a nimfetei și epilogul. Mai mult poetico-teatral decât picaresc, romanul înaintează printre senzațiile amestecate ale tinerei naratoare. Problema identității se revarsă peste toate tonalitățile. Țara e recunoscută prin mirosul mâncării și scrisorile celor rămași (între care bunica este ucisă
Ziduri paradoxale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3184_a_4509]
-
nu e regres la forme anacronice, ci revenire la bogăția primordială. Iată de ce studierea miturilor e o formă de terapie: cine gustă miturile are șansa de a scăpa de condiționarea epocii în care s-a născut. Gîndirea suferă astfel o emancipare care îl scutește de prejudecățile semenilor. De aceea, frecventarea miturilor nu e evaziune pornită dintr-un sentiment al inadaptării, ci înnoire pe baza unor fermenți mitici. În fine, a pretinde unui simbol să se supună unei singure interpretări e semn
Scara și cochilia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3112_a_4437]
-
transformările politice, sociale și economice prin care a trecut China din 1950 până prin anul 2000. Omorârea fără judecată a bogătanilor (Ximen Nao, în acest sat), împroprietărirea țăranilor săraci și apoi reunirea pământurilor pentru a crea comuna populară, revoluția culturală și emanciparea femeii, promovarea agriculturii planificate și industrializarea satului, creșterea nivelului cultural și al standardului de trai, introducerea reformelor democratice constituie cadrul, zugrăvit în culori neutre, fără acuzații, parti pris-uri, părtiniri sau patimă, în care realitate și imaginar se întrețes, în care
Anul Mo Yan by Tatiana Segal () [Corola-journal/Journalistic/3191_a_4516]
-
recunoașterea faptului că, într-o perioadă grea din punct de vedere politic și personal din viața lui, cronicele mele l-au consolat moralmente. Paul Georgescu a fost o personalitate polivalentă (titlul cărții sale de eseuri, Polivalența necesară, a fost semnul emancipării criticii de dogmatism!), care a iubit îndeosebi consecvența în idei și dialogul în literatură.
Un scriitor uitat: Paul Georgescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3239_a_4564]
-
sărac ajuns în București în zilele finale ale ultimului război, dezorientat de împrejurări care ar trebui să aibe semnificații, dar pe care el nu le descifrează, redus caracterologic la o continuă decădere, în timp ce singura lui dorință și semn de posibilă emancipare rămîne "primirea în partid". Respinsă mereu (!) ca un semn al deraierii sale totale într-un timp al deraierilor de tot felul, cererea i se acceptă printr-o scrisoare anonimă, semn probabil al impersonalității deciziilor. Dar numai în ziua care simbolizează
Povestea lui Prithvi by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/15177_a_16502]
-
parte întrebări precum: "Ce a însemnat să fii femeie în România comunistă? Care erau reprezentările sociale despre femei/feminitate? Cum era viața cotidiană în comunism pentru femei și pentru bărbați? Ce fel de egalitate promovau politicile publice? Ce fel de emancipare? Pe ce model de familie se bazau? Care erau relațiile de gen în viața publică și în viața privată/familială? Care au fost consecințele sociale ale politicilor pronataliste restrictive? Cum se definea raportul între stat și cetățeni? Care era identitatea
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
a femeilor? A existat un feminism comunist în România? Ce conexiuni comparative putem face între România și alte țări comuniste? Care sunt încă legăturile și care sunt rupturile între comunism și postcomunism?"18. Lucrarea este structurată pe trei axe tematice: "Emanciparea femeii și egalitatea de gen în România comunistă. Distorsiuni și efecte perverse", "Căsătoria, familia și politica demografică represiva a regimului Ceaușescu" și " Identitatea discursiv-narativă a femeii între comunism și postcomunism: presa scrisă, istoria orală și imaginarul social". În cadrul acestora, pot
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
Manuela Marin, Cătălina Mihalache și Alină Hurubean. Cred că despre ceea ce poate fi întâlnit în volumul despre care vorbim ne spune foarte bine chiar coordonatoarea lui: "Privite în sinteză lor, textele reunite în cadrul acestui volum ne îndreptățesc să afirmăm că emanciparea femeilor în comunism a fost o emancipare duplicitara, distorsionată, care nu le-a îmbunătățit autonomia personală și statutul social. Acest lucru a produs efecte pe termen lung, resimțite în epoca în care trăim. În România, strategiile de modernizare de tip
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
Cred că despre ceea ce poate fi întâlnit în volumul despre care vorbim ne spune foarte bine chiar coordonatoarea lui: "Privite în sinteză lor, textele reunite în cadrul acestui volum ne îndreptățesc să afirmăm că emanciparea femeilor în comunism a fost o emancipare duplicitara, distorsionată, care nu le-a îmbunătățit autonomia personală și statutul social. Acest lucru a produs efecte pe termen lung, resimțite în epoca în care trăim. În România, strategiile de modernizare de tip comunist, centrate pe emanciparea și egalizarea de
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
a fost o emancipare duplicitara, distorsionată, care nu le-a îmbunătățit autonomia personală și statutul social. Acest lucru a produs efecte pe termen lung, resimțite în epoca în care trăim. În România, strategiile de modernizare de tip comunist, centrate pe emanciparea și egalizarea de gen, au avut, în realitate, efecte contradictorii, în sensul că au condus la diminuarea unor diferențe considerate generatoare de inferioritate pentru femei și, în același timp, au consolidat inegalitățile de gen și au încălcat grav drepturile și
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
alta elementele emancipatorii și converg înspre prezent, care la rândul sau nu este decât o etapă a spiritului. Dar, spre deosebire de Hegel, spiritul marxist reprezintă o descătușare de forțe creatoare care nu mai are răbdare să aștepte după istorie și înțelege emanciparea că o depășire a civilizației (occidentale). Hegel o vede însă că pe o încununare a civilizației. Oricât de tentați am fi să punem evidență întrebare: cine a avut dreptate? - trebuie să ne abținem, pentru că riscăm să ratăm însăși întâlnirea cu
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
nu lăsa pe nimeni în urmă" în implementarea unor obiective precum: a pune capăt sărăciei și foametei din toată lumea; a combate inegalitățile în cadrul statelor și între țări; a clădi societăți pașnice, juste și inclusive; a promova egalitatea de gen și emanciparea femeilor; a proteja drepturile omului; a asigura protecția pe termen lung a planetei și a resurselor sale naturale; a crea condiții pentru o creștere economică susținută, durabilă, inclusivă. Tot în explicarea viziunii sale, Agenda 2030 se referă la un tip
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
fundamentale, concretizate în modalitatea arhivată, indicată pentru a confirma faptul că etapă/perioadă feminismului - că formulă exclusiv decanoniza(n)ta - a fost depășită, și în prezentarea prin intermediul documentelor ilustrative a reperelor proiectului/ programului unui spațiu politic-cultural considerat o mișcare de emancipare (în a cărei poză de grup trebuie incluse reprezentantele marcante ale acestei mișcări - desigur, alături de Alexandrina Gr. Cantacuzino, care ocupă poziția centrală -: Calypso Botez, Zoe Râmniceanu, Elenă Odobescu, Ecaterina Cerchey, Cornelia Emilian, Alexandrina Fălcoianu, Elenă Stângaciu, Elenă Meissner, Maria Baiulescu
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
ar avea în vedere faptul că subiectul/statutul feminismului românesc nu mai admite verdictul nedrept pronunțat, de eticheta aplicată unor teme/subiecte voit ignorate, putin cercetate în/de istoriografia autohtonă [vezi, spre exemplu, selectiv, Maria, Bucur, Mihaela Miroiu, Patriarhat și emancipare în itoria gândirii politice românești, 2002; Ghizela Cosma, Prezente feminine în România. Studii despre femei în România, 2002; Otilia Dragomir, Mihaela, Miroiu, Lexicon feminist, 2002; Mihaela Frunză, Ideologie și feminism, 2004; Gh. Iacob, Luminia Iacob, Modernizare- europenism. România de la Cuza-
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
mesaj tare la o împachetare în limbajul hipersensibil al artei cinematografice (of, sforăi scriind asta) e cale lungă, iar von Trier nu trece de jumătatea ei. De data aceasta, eroina cineastului danez aterizează pe o plantație și pune osul la emanciparea sclavilor. Atenție - pentru că filmul nu mai e demult premieră, bănuiesc că l-ați văzut deja, această cronică deține ceva ,spoilere". Finalul (nu singurul) îi dă acestui film sărutul morții, tocmai pentru că se folosește de un artificiu, care îi sapă tot
Danez and american by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10704_a_12029]
-
tot ceea ce iese din tiparele propriului program și din sfărîmarea (prin ignoranță) idolilor generațiilor anterioare. Demitizarea este cuvîntul de ordine, iar vechii maeștri contează doar în măsura în care scrisul lor mai are puncte de interferență cu noua estetică. Pe acest fond de emancipare a tinerei generații, de revoltă împotriva valorilor canonizate, o carte precum Luciditate și nostalgie de Dan Ciachir are darul să descumpănescă. Ea este un anacronic exercițiu de admirație, o reverență smerită făcută unor scriitori care, prin operele lor și prin
Întîlniri esențiale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10716_a_12041]
-
interesată de această zonă a culturii. Nici mediul familial nu le prea determină, părinții subzistînd în special în zona obligațiilor sociale. Iar chestia care chiar m-a surprins post factum (vizionare) este că nu țin minte ca personajul Kiki, etalonul emancipării urbane, să aibă alți amici sau cunoștințe în afară de Alex și de Sandu, fratele ei (Tudor Chirilă). Așa că aparența de sofisticare parcă e drapată pe un umeraș gol, în urmă rămînînd doar "cool-ul" hainelor, mai puțin cele ale lui Sandu
Personajele sînt sentimentele by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10747_a_12072]
-
în una comune apertura di credito al nazionalismo. În entrambi c'era, allora, l'esigenza di porre argine ad una derivă particolaristica, rilanciando îl ruolo dello Stato. Îl nazionalismo di Rocco e Coppola sembrava, più di quello di Corradini, potersi emancipare dalla sensibilità decadente e volontaristica e contribuire ad un irrobustimento realistico della cultură politică italiană. Croce e Gentile finirono per ritrovarsi a collaborare insieme alla rivista "Politica", în cui, în effetti, lo "Stato" era più importante della "Nazione" e în
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]