566 matches
-
Iancu Ursache, actor emerit de comedie, la un post de recuziter după ce ratase concursul la Conservator. Este o alianță cum numai cinematograful o poate parafa în cupluri celebre precum Stan și Bran, aceea dintre un elefant și un șoricel, dintre emfaticul, gradilocventul, contrafăcut și livresc pînă la pișicherism, Leon Negrescu, îmbrăcat în togă romană printre elevii școlii de pictură pe care-i stipendiază și-i păstorește magnific și Grig, acest enfant terrible, băgăcios, dar și timid cu ideea sa fixă, de
Umbre mișcătoare pe pînză by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8663_a_9988]
-
maĭ mare și maĭ ales din tótă lumea, și, prin urmare, noĭ Româniĭ de astăzĭ putem a ne socoti cu dréptă mândrie că suntem națiunea cea maĭ de ném de cât orĭ care alta" (Melidon, 1876, p. 12). Sentința enunțată emfatic la începutul manualului este reconfirmată în finalul cărții, în care una dintre concluziile centrale pe care "istoria națională ne învață dar și ne dovedeșce" este adevărul incontestabil că "noĭ Româniĭ suntem némul cel maĭ de frunte din lume, ca uniĭ
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
I. Bogdan și D. Onciul (p. 10). Cei doi "corifei ai rigorii, obiectivității și adevărului à tout prix", la care poate fi adăugat și tânărul N. Iorga, au constituit "triada critică" a istoriografiei românești (Zub, 2000, pp. 12, 10). Anunțată emfatic încă din 1871, an în care poate fi localizat prologul declamator al criticismului istoriografic prin apariția Istoriei critice a Romaniloru a lui B.P. Hasdeu, școala cu adevărat critică avea să prindă contur doar în anii de după 1890, prin lucrările de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
națională este povestea unei acomodări progresive a naționalismului în interiorul cadrelor doctrinare ale marxismului. Începutul a fost, însă, marcat de conștiința deplină a ireconciliabilității principiale dintre comunism și naționalism. În Manifestul Partidului Comunist, K. Marx și F. Engels (1958) [1848] declamă emfatic antinaționalismul principial al doctrinei comuniste. Aceasta reiese fără urmă de îndoială din faimoasa replică pe care o dau la acuzația formulată împotriva comuniștilor, cărora "li s-a mai imputat că ar voi să desființeze patria, naționalitatea": "Muncitorii nu au patrie
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
13, 1). Domnul acționează cu mare tact, cu multă discreție și delicatețe În relația directă cu cei suferinzi. Dragostea și amabilitatea Sa nu sunt niciodată invadatoare. Comentatorii biblici remarcă faptul că El nu a susținut expuneri sau predici ample și emfatice pe marginea subiec‑ tului suferinței. Puținul pe care Îl spune este strict legat de gesturile Sale de eliberare a omului din toate obstacolele răului, manifestat exterior și interior. Femeia gârbovă (Luca 13, 10‑17) este o paradigmă În această privință
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
De aceea, observă cu subtilitate, Vattimo, moartea artei este mereu anunțată și mereu amânată, manifestându-se doar ca amurg. Moare, în primul rând, opera exemplară, cea a geniului, care pretindea că pune în pagină adevărul; moare estetica, doldora de concepte emfatice, izvorâte din defuncta metafizică. Desigur, cade dictonul lui Longos ars longa, vita brevis, căci arta nu mai poate fi perenă, ci e perisabilă și provizorie, ca orice produs de consum. Credința în eternitatea artei devenise clișeu al metafizicii și al
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
și caracteristicile sintactice, încercând să găsesc o explicație a tendințelor din limba actuală. 1. DEFINIREA SUBCLASEI - STATUTUL PRAGMATIC Locuțiunile pronominale alocutive se înscriu, prin funcția lor pragmatică, în clasa mai largă a formulelor de adresare. Sunt sintagme specifice registrului formal, emfatic politicos, formate dintr-un substantiv și un adjectiv posesiv de persoana a II-a. Utilizate în exprimarea deferenței, ele au o frecvență redusă în vorbirea curentă, în schimb contextul oficial, protocolar care le este specific le sporește importanța. Două serii
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
e, spurcăciunea voastră. (Internet, 2007). 2. INTERPRETAREA STATUTULUI: LOCUȚIUNE SAU ÎMBINARE LIBERĂ? Toate sintagmele enumerate până acum le-am numit locuțiuni în conformitate cu decizia GALR25, care tratează astfel toate aceste grupări aflate în zona deferenței și aparținând unui anumit registru: formal, emfatic politicos. DOOM2 alege aceeași soluție de interpretare, în opoziție cu DOOM1, în care erau considerate îmbinări libere, formate dintr-un substantiv și un adjectiv. În favoarea celei din urmă opțiuni - pentru îmbinare liberă - argumente ar putea constitui posibilitatea de a schimba
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
III-a, dar usted conține rădăcina lui vos), creând premisele unei influențe romanice tot mai puternice asupra sistemului pronominal de formule de adresare. 4. CONCLUZII Locuțiunile pronominale alocutive ocupă un loc aparte în cadrul formulelor de adresare, delimitat de caracterul oficial, emfatic, chiar protocolar. Caracteristicile lor pragmatice le influențează structura internă și comportamentul sintactic, creând posibilitatea unor interpretări diferite ale statutului. Construcțiile mai vechi, care conțin posesivul la persoana a II-a singular, sunt restrânse astăzi la texte cu iz arhaic sau
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
nu numai că a răzbit într-o lume a bărbaților, ci a și profitat de asta (EZ). 2.1.3.1. Uneori formantul adverbial și este omis, dar în a doua parte a structurii apare un (semi)adverb de modalizare emfatică 14, un modificator 15. În cele mai multe cazuri, (semi)adverbul coocurent este intensivul chiar, prin care se recuperează semnificația intensivului omis (și). Definiția aristotelică, apoi concepțiile medievale, renascentiste, neoclasice și moderne nu fac decât să ne arate incapacitatea teoreticienilor de a
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
limpede pentru toata lumea nu numai că A.N are ceva de ascuns, ci și că nu poate accepta o realitate evidentă: că nu mai deține controlul absolut asupra justiției, presei și sistemului politic. (22) 14 "Prin adverbe de modalizare emfatică subiectul vorbitor reliefează sau izolează emfatic un anumit constituent al enunțului sintactic dezvoltând mai multe valori semantice sau semantic-stilistice, mai greu definibile" (Irimia 1997: 295-296). 15 "Din punct de vedere semantic, semiadverbele îndeplinesc, în raport cu suportul, rolul de modificatori. Au sens
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
că A.N are ceva de ascuns, ci și că nu poate accepta o realitate evidentă: că nu mai deține controlul absolut asupra justiției, presei și sistemului politic. (22) 14 "Prin adverbe de modalizare emfatică subiectul vorbitor reliefează sau izolează emfatic un anumit constituent al enunțului sintactic dezvoltând mai multe valori semantice sau semantic-stilistice, mai greu definibile" (Irimia 1997: 295-296). 15 "Din punct de vedere semantic, semiadverbele îndeplinesc, în raport cu suportul, rolul de modificatori. Au sens de intensificare sau de precizare: chiar
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
ministrul de externe al Republicii Moldova - Radio România Actualități, 17.X.2007). - Când este folosit de persoane din afara categoriei oamenilor politici și a demnitarilor, clișeul vreau să (vă) spun nu are conotația "autoritate", ci îndeplinește o funcție discursivă fatică sau/și emfatică. Stati (1982: 223) menționează, printre enunțurile metadialogice cu funcție fatică, pe cele eu-orientate și tu-orientate, care servesc pentru a atrage atenția alocutorului asupra mesajului transmis în aceeași intervenție, putând fi parafrazate "Anunț al unui mesaj important" . Ele pot să preceadă
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
vreau să vă spun că eu le susțin din toată inima. (A. Videanu, primar - TV Antena 3, 13.IV.2006 ) Am fost o femeie exemplară, vreau să-ți spun: cu serviciul, cu gospodăria. (TV Antena 1, 22.V.2006). Forța emfatică specială a clișeului rezidă uneori în faptul că atrage atenția asupra unei secvențe ca și când ar cuprinde un element neașteptat, surprinzător, în contextul respectiv, ceva care contrazice datele anterioare. În exemplul următor, locutorul relatează o întâmplare nefericită despre un om căruia
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
2002) Matei Milo, aș vrea să vă spun, a fost primul care a mers în străinătate la studii; s-a întors de la Viena cu o diplomă de actor. (Custodele Muzeului Teatrului Național din Iași - TVR 2, 1.III.2008). Funcția emfatică a clișeului vreau să vă spun a fost semnalată și în româna vorbită în "Moldova istorică"; Merlan (2002: 141) menționează această sintagmă printre "construcțiile de umplutură", considerând că este prezentă, alături de altele, "îndeosebi în limbajul tinerilor [...] pentru a da emfază
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
care N1 este un adjectiv, plasat în această situație într-o poziție necanonică. Tipologic, româna aparține limbilor de tip head first: topica firească, nemarcată a adjectivului este postpunerea. Într-o primă etapă, antepunerea sa poate dobândi valori stilistice, antrenând valori emfatice. Construcția cu de presupune deja un grad superior de subiectivitate. Cât privește specificul construcției în limba română, pot fi făcute câteva observații legate de natura morfologică și sintactică a elementelor N1 și N2: (a) Româna permite apariția unui adjectiv substantivizat
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
emițător, trădează starea afectivă, sentimentele, valorile morale, capacitățile cognitive și cultura emițătorului. *Scop: exprimă atitudinea vorbitorului față de conținutul enunțului, a stării interne a emițătorului. *Ea se se exprimă prin: verbe și pronume la persoana I, interjecții, enunțuri exclamative, prin lungirea emfatica a sunetelor, folosirea diminutivelor și augmentativelor, preferința pentru un anumit termen din seria de sinonime aflată la dispoziția vorbitorului. *O întâlnim în poezie, dar și în eseu, publicistică, memorialistică confesiuni, comentarii, interpretări critice etc. *Ex: Ah, când eram tânăr, toată lumea
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
actanți (adv./loc. adv. reciproc, în parte). În ciuda diversității nuanțelor, situațiile de focalizare prin pronume/locuțiune reciproc(ă) sunt rare în limba actuală (nicio ocurență în corpus). 3.8. Emfatizarea prin pronume de întărire Prin pronumele de întărire poate fi focalizat emfatic orice actant exprimat prin substantiv (de obicei, cu trăsătura semantică [+ uman]) sau pronume personal/de politețe/reflexiv/posesiv ocupând poziția de subiect, complement sau atribut. Sinonimia dintre pronumele de întărire și alți termeni (chiar, personal etc.) este posibilă doar la
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
de care forțele de ordine ar trebui să îi protejeze pe demonstranți"; pronumele de întărire funcționează ca declanșator al acestor presupoziții, pe de o parte, pe de altă parte, ca suport al unei implicaturi conversaționale (ironia). În secvența următoare, focalizarea emfatică susține comparația (ca și cum aș vorbi cu o altă persoană) și subliniază caracterul autocentrat, reflexiv al discursului (reușesc să mă analizez etc.) (vezi și Hoinărescu 2008:7): știți cum↑ eu reușe-┴ mă cunosc ATÎT de bine și am avut ATÎTA timp
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
pronumelor nehotărâte opacizează semnificația, ca semn al distanțării de interlocutor prin blocarea accesului său la informație; mesajul este puțin elaborat, de pildă din cauza condensării ideilor în pronume demonstrative sau nehotărâte; întrebările adresate interlocutorului sunt directe și agresive; întrebările retorice și emfatice vehiculează acuzații; colocvialitatea este exacerbată (de pildă, prin folosirea insistentă a formelor colocviale ale demonstrativului sau suprimarea pronumelor de politețe), indicând dezinteresul interlocutorilor pentru respectarea normelor de conduită verbală: B: [deci tu nu nu trebuie să mă inviți pe MINE
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
diverse procedee intonaționale și/sau sintactice, dobândește statutul de cel mai proeminent element discursiv; focusul în cadrul enunțului poate coincide cu tema sau poate fi diferit de aceasta. Vezi și DSL, s.v. 10 Alte strategii de focalizare a subiectului sunt intonația emfatică (Rezultatul mă interesează), însoțirea subiectului printr-un intensificator (Tocmai rezultatul mă interesează), izolarea sintactică prin circumstanțialul de relație (Cât despre rezultat, mă interesează foarte tare), reluarea subiectului prin pronume neutru (Rezultatul, asta mă interesează), construcțiile scindate (Ceea ce mă interesează este
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
și în fața marilor puteri. Făcând acest lucru, ar fi riscat apariția unei separări majore în rândurile sale și poate chiar retragerea anumitor membri. Unele state membre nu erau dispuse să-și asume acest risc. Chiar și Statele Unite, deși își declarau emfatic hotărârea de a cere aplicarea articolului 19, nu erau dispuse să prezinte problema deschis, recunoscând autoritatea Organizației Națiunilor Unite. În loc de vot, Adunarea Generală a operat prin „consens unanim”; mai precis, a soluționat numai problema pentru care exista un consens unanim
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
presei, al cuvântului, al gândirii”. Hugo a declarat deci „război demolatorilor” și s-a angajat ca cetățean, apoi ca om politic, În lupta pentru salvarea acestei moșteniri. Intervențiile sale aveau să influențeze elaborarea unei noi etici patrimoniale, iar omagiul său emfatic și vibrant adus catedralei din Paris avea să motiveze acțiunea lui Viollet-le-Duc, care a redat edificiului strălucirea sa medievală. La propunerea lui Prosper Mérimée, va fi creată În 1837 Comisia monumentelor istorice. Un prim text legislativ, legea din 30 martie
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
totdeauna, toate valorile și atitudinile pe care le-a acumulat de-a lungul vieții de la familia lor sau de oriunde altundeva. A relata o povestire a vieții în maniera în care cineva o vede poate fi unul dintre cele mai emfatice răspunsuri la întrebarea „Cine sunt eu?”. Pentru unele persoane, relatarea povestirii vieții face ca atât imaginea de sine, cât și stima de sine să câștige în claritate și putere; pentru alții, povestea pe care o spun poate răspunde doar parțial
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN FRAZEOLOGIE. Termenul frazeologie desemnează, în funcție de spațiul lingvistic în care este utilizat, disciplina lingvistică ce studiază unitățile frazeologice dintr-o limbă sau dintr-un grup de limbi, "culegere de locuțiuni", "ansamblu de expresii proprii unei limbi", "limbaj emfatic și insignifiant", "modalitate particulară de individualizare a unei limbi sau a unui scriitor". Ca disciplină lingvistică independentă, frazeologia există de puțină vreme, începuturile acestei direcții de cercetare regăsindu-se la jumătatea secolului al XX-lea în lucrările lui V.V. Vinogradov
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]