580 matches
-
în discurs, dacă nu în sistemul limbii - sînt mult mai numeroase în cazul primului cuvînt. l Telenovelele românești utilizează foarte mult, ca formulă de adresare între amice, colege etc. termenul iubita; acesta apare desigur și în relațiile amoroase, concurat de emfaticul iubita mea. Presupunînd că ele apar și în uz (în ciuda artificialității extreme), întrebarea e dacă telenovelele au copiat viața sau dacă aceasta s-a ghidat după modelul oferit la televizor. l Aud destul de des, în ultima vreme, formula de adresare
Varietăți lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7759_a_9084]
-
marginea orașului/ așteptînd diligența de șapte/ malaxoarele zilei rumegă/ iluziile celor rămași/ Iată cîmpia indiferentă/ netezindu-și grumazul” (Înainte de plecare). În cele din urmă poetul ajunge a cultiva o elegie pigmentată de o subțire deriziune, protocolară în dramatismul său ușor emfatic. Cuvintele apar ostentativ absorbite de gol, autorul urcă pe eșafod arborînd o ținută elegantă, existența e contrasă în imaginea teatrală a unei morți predispusă la un dialog monden. Acuta sensibilitate e înlocuită de-o desensibilizare („indiferență”) vădit jucată: „se face
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
foarte plictisitoare", unele aluzii producînd o "impresie de vulgară facilitate". Bolintineanu e catalogat drept "cel mai plat didactic, cel mai plicticos documentar dintre toți călătorii noștri din secolul trecut". Alecsandri, confruntat cu moartea Elenei Negri, oferă o lirică "fadă și emfatică", dovadă nu atît de nesinceritate, cît de incapacitate de a exprima o durere prea mare". După cum "aproape nimic nu e memorabil în jurnalul poetic sui generis rămas de pe urma călătoriilor lui Alecsandri în Europa sau în Africa". Sentințele sînt exact formulate
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
protagoniști sînt numere 9 și 11), iar pe alții, între ei și Kundera însuși, să simtă nevoia de a insista asupra unicității eroilor lor. În Cartea rîsului și a uitării, de unde am preluat și informația de mai sus, autorul declară emfatic: "De data aceasta, ca să fie limpede că eroina mea îmi aparține numai și numai mie (și că ea înseamnă pentru mine mai mult decît oricine altcineva), o botez cu un nume pe care nici o femeie nu l-a mai purtat
O lume încăpătoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16653_a_17978]
-
declara, a arăta etc.). Pe de altă parte, forma a emfaza intră în concurență cu a emfatiza, care mi se pare ceva mai vechi și mai răspândit. E posibil ca a emfatiza să se fi format în română (pornind de la emfatic, cu sufixul -iza, prin substituție de sufix), dar mi se pare mai probabil ca termenul să fie un împrumut cult din franceză (emphatiser) sau din italiană (enfatizzare). De fapt, în franceză verbul emphatiser nu este cuprins în dicționarele generale, fiind
Emfatizare - emfazare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6562_a_7887]
-
tradiție comună retorică și lingvistică. Din păcate, dicționarele noastre actuale se limitează, aproape în totalitate, la sensurile predominant peiorative, preluate din franceză; în DEX, emfaza este definită ca „atitudine nenaturală, pretențioasă; afectare în scris, în vorbire, în comportare”; iar adjectivul emfatic este explicat, în mod similar, ca „plin de emfază; nenatural, pretențios, bombastic, umflat”. Nici a emfatiza, nici a emfaza nu sunt înregistrate de majoritatea dicționarelor românești; excepția o reprezintă Noul dicționar universal (NDU, 2006), probabil cel mai atent la uzul
Emfatizare - emfazare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6562_a_7887]
-
se fi stins de tot focul din măruntaiele marelui romantism eminescian). Va fi, după cît ne este omenește cu putință a ghici, un Eminescu întreg și plural, capabil a ne surprinde prin laturi ignorate ale poeziei, nu doar majestuos sau emfatic, dar și ludic sau bîntuit de jocurile unei fantezii pornografice, nu doar bijutier al versului, dar și sublim neglijent, în stare de enorme și comice bîlbe, autor de chinezerii delicate și de umbre pe pînza vremii, dar și pamfletar trivial
Pluralitatea poeziei eminesciene by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15600_a_16925]
-
o întorsătură de frază cinematografică: toți emițătorii de mărturii adunați într-un fost teatru de vară la proiecția "Reconstituirii". Scenariul ar fi fost mai curat fără atâta patetism și prețiozitate, mai ales că vocea lui Rebengiuc le face și mai emfatice. Nici coloana sonoră nu e tocmai decisă, muzica e de obicei empatică, într-o singură secvență devenind - nemotivat - contrapunctală. În plus, mi se pare că regizorul duce prea departe reconstituirea "Reconstituirii", exploatând punerea în oglindă chiar și când aceasta nu
Șase personaje în căutarea unui jaf by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11287_a_12612]
-
regăsesc în acest film tratate cu un fel de înțelegere blîndă și ironică deopotrivă. Și este un fapt de apreciat că regizoarea-desenatoare nu înclină niciodată balanța către vreun militantism sau către utopismele unei gauche caviar, discursul nu devine niciodată sarcastic, emfatic, didascalic. Experiența vieneză se termină dramatic cu o iubire eșuată, Marjan se întoarce acasă. Dacă pentru Marjan cariera de profet se sfîrșește destul de repede, în schimb, ghidul moral al fetei îl reprezintă bunica ei care-și pune seara în sutien
Comment peut-on etre Marjan? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9014_a_10339]
-
controversă, textul fiind un exemplu de aceea ce înseamnă scrupulul prea zelos față de ideile comentate: dorința de a fi exact îi taie exegetului apetitul asociațiilor proprii, tomul avînd langoare discursivă, adică ritm placid și sunet apatic. Și chiar dacă nu e emfatic în accentele retorice (de fapt cartea nu are retorică, fiind concepută ca o colecție de referate seci, menite parcă unor seminarii universitare), volumul e fad prin fidelitatea lemnoasă față de original. Din acest motiv, Maxim Danciu face figura unui scrib care
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
înfățișîndu-i cititorului o frumusețe de compunere critică. Ambii critici practică înfrigurați specia critică numită 'rezumat'. O fi el bun, ici-colo, la vreun roman mai necunoscut, dar să citești povestea Buneivestiri sau a Orbitorului, asta-i cam prea de tot. Inversiuni emfatice, efecte retorice pompoase, tonul din alte vremuri, cînd literatura însemna nefiresc de mult. Osificare, încremenirea în scheme critice personale. Cam aceasta ar fi concluza tristă a periplului prin raftul ascuns al criticii contemporane. Cei doi reprezintă o clasă consistentă de
Critica insuficientă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15603_a_16928]
-
Dorin-Liviu Bîtfoi În Prejudecăți și judecăți, Ion Ianoși întocmește o autentică antologie a temelor preferate - unele de-o viață, altele cu deosebire în ultimii ani: gesticulația emfatică și anticomunismul analfabet al postdecembrismului, raporturile istorice ale evreilor cu comunismul, destinele "în paralel" ale lui Nietzsche și Marx, evaluarea critică a celui din urmă, precum și a marxismelor și a antimarxismelor, opera și destinul lui Dostoievski și ale lui Thomas
Lupta eruditului cu sub-înțelesurile by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14459_a_15784]
-
scriitoricească ar fi prin urmare demnă de împlinire numai în gradul în care se subordonează militantismului cazon reclamat de partid, în care se înscrie în frontul propagandistic. Același - pe atunci aflat pe cai mari, ulterior văzîndu-se retrograd - Miron Constantinescu perorează emfatic: "Partidul educă pe scriitor în spiritul dezvăluirii și înfățișării adevărurilor vieții în lucrările lui. Cu cît mai clar și mai conștient se situează scriitorul de talent, în creația sa, de partea forțelor înaintate ale societății, cu atît mai adînc va
Un peisaj de moloz și bălării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9836_a_11161]
-
vorbesc, Pantheonul național e alcătuit după criterii cînd aiuritoare, cînd obscure. El include generos un simplu versificator că Grigore Vieru, dar ignorează pe Mircea Ivănescu, pe Ileana Mălăncioiu, pe Gellu Naum sau pe Cezar Baltag, citînd la întîmplare. O notă emfatica marchează prezenta în palmares a lui Eugen Barbu, în pagubă lui Ștefan Bănulescu, înregistrat colateral, ca nuvelist; se comentează cu mare aflux de epitete Groapă, dar se trece sub tăcere un roman de talia Cărții Milionarului. Radu Petrescu este menționat
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
Mircea Mihăieș Întrebarea din titlu sună, desigur, emfatic, apăsat retoric, ba chiar (Doamne ferește!) sentimentaloid-dramatic. Ce înseamnă, de fapt, "a avea un Andrei Pleșu"? În ce constă unicitatea sa? Fiind evidente, însușirile sunt greu de sistematizat. Să constatăm doar norocul culturii și-al țării sortită să plămădească un astfel
Vom mai avea un al doilea Pleșu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7378_a_8703]
-
filme ale lui Sergiu Nicolaescu s-au dorit recapitulări de senectute ale unei opere complexe menite a-l impune prin evi pe spiritus re(fle)ctor, pe creatorul de geniu cu avatariile sale. În Orient Express (2004), Sergiu lua chipul emfatic, grandilocvent al prințului Moruzzi, trăind din amintirea tinereții tumultuoase întruchipată de Dan Bittman, cel cu albumele holografice Banii vorbesc ("Banii vorbesc, Banii vorbesc,/ Unii te ridică, alții te lovesc etc") sau Stai în poala mea, hit hâtru al cărui refren
Carol Nicolaescu Întâiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7186_a_8511]
-
ideal descins de-a dreptul din natura unitară a viziunii sale. Pentru o ureche ca a noastră, care a fost atîta vreme îndopată cu expresii mate de o perfectă sterilitate semantică, o expresie ca cea de "natură unitară" poate suna emfatic și găunos. În realitate, expresia surprinde întocmai trăsătura fundamentală a gîndirii lui Platon. Filozofia grecului îți lasă senzația că toate bucățile lumii se îmbucă perfect într-o structură încăpătoare și largă, a cărei cunoaștere nu are nevoie de nefasta fragmentare
Rețeta armoniei lăuntrice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9797_a_11122]
-
ca o explozie, ca o eliberare. Nu știu câți cititori ori scriitori ajung la ele și mi-e greu să presupun câți critici vor dori să scrie despre ele. Unii au luat aceste apariții ca o sfidare a vremurilor, ca un refuz emfatic de a semăna cu trupa paupera a poeților. Activ de destulă vreme în viața literară, cu o prezență discretă, Theodor Răpan a țâșnit intempestiv în plenitudinea condiției de poet implicat în toate metamorfozele existenței, atent la ciclurile cosmosului și la
Editura Destine Literare by AURELIU GOCI () [Corola-journal/Journalistic/101_a_271]
-
românul În război. Reiese că doar în Viață la țară și Tănase Scatiu, partial în nuvelistica, (colegul meu are dreptate indicînd pentru această secțiune, nuvelă Spre Cotești), a izbîndit Duiliu Zamfirescu. Și asta nu e deloc puțin. Restul (inclusiv poezia emfatica) sînt eșecuri sau semiesecuri. Și cît de neplăcut superior își aprecia prozatorul românele sale, considerîndu-le superioare nu numai operei lui Slavici dar și celei a lui Tolstoi! Într-adevăr, dezagreabila figură de snob a fost Duiliu Zamfirescu, autorul, totuși, al
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
le acceptă - "brand de țară" (brandingromania.com), "brand de oraș" (sfin.ro), "brand de politician" (cotidianul.ro) etc. - și chiar de jocurile de cuvinte în care apare: "Firmele mari își încordează brandul" (whiteimage.net). E evident un cuvînt-emblemă, cu pseudo-definiri emfatice, care riscă să-l lipsească de conținut specific (,Căci ce reprezintă un brand dacă nu un cuvânt cu o semnificație mai mare decât el însuși?", brandacademy.ro). Oricum, cuvîntul brand e o emblemă a succesului actual al publicității și al
"Branduiala" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10600_a_11925]
-
sub braț în căutare de bandiți corsicani sau de țigani, Hogaș e un costumbrist întârziat, plecând urechea la folclorul muntenilor din Neamț și cercetându-le moravurile. Stilul prozei lui e la mijloc între clasicismul erudit al lui Odobescu și barocul emfatic al lui Bogza. Relatarea nu e lipsită de un umor cărturăresc, naratorul dându-și aere quijotești în fața unui Sancho Pânză care îl însoțește pe drumurile lui de munte. Ici-colo, câte un personaj pitoresc că părintele Ghermănuță scoate capul dintre rândurile
Calistrat Hogaș, 165 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2930_a_4255]
-
împreună cu intelectualii și reformiștii, pregătește o nouă etapă. După ce face o trecere în revistă a carierei sale diplomatice, Baconschi amintește că a lucrat cu toți președinții României post-decembriste. S-a atașat numai de unul însă: Traian Băsescu. Într-un discurs emfatic, aproape emoționant - dacă nu s-ar ști că rândurile sunt ieșite de sub pana lui Baconschi, care împarte populația în intelectuali și inepți, diplomatul laudă suportul esențial al lui Pleșu & Co. "El a câștigat atâtea victorii cu sprijinul PD și mai
Baconschi: Intelectualii, esențiali pentru Băsescu. M-am atașat de el by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/38470_a_39795]
-
decesul gîndirii prin atrofie sufletească. Ca morb căpătat în urma unei patogenii discrete, sindromul gîndirii abstracte are un tablou clinic alcătuit din următoarele simptome: 1. folosirea unui jargon în care termenii nu au nici un conținut intuitiv; 2. vraja exercitată de alura emfatică a acestor cuvinte; 3. credința de neclintit în adevărul proferat de ele; 4. orgoliul netulburat al celui care le folosește; și 5. uscăciunea sufletească ascunsă în spatele acestui orgoliu. Să le luăm pe rînd. Cel dintîi simptom este jargonul non-intuitiv: e
Sindromul gîndirii abstracte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11099_a_12424]
-
de revoltă și mai ales de rușine, căci mi-e rușine să recunosc că numai naivitatea mea putea să creadă că, în spatele sonorității de orgă a unor asemenea bazaconii conceptuale, stă pitit spectrul vreunui adevăr. Promisiunea incantatorie a acestor expresii emfatice mi-a mîncat ani de răbdare și de strădanie masochistă, întregul meu chin fiind pus în slujba unei cauze dinainte pierdute: gîndirea abstractă. Al treilea simptom este strîns legat de cel de-al doilea. Dintre toatre lucrurile care ne înconjoară
Sindromul gîndirii abstracte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11099_a_12424]
-
molimă răspîndită de toți pentru toți, în toate timpurile, de la Ghica pînă azi, efect, atunci, al constituționalismului, reprezenta, însă, primul semn al unei adevărate vieți parlamentare: „Trăim o epocă atît de contradictorie!” sau „Totul este atît de confuz, atît de emfatic!” sînt exclamații tipice în împrejurări tipice, punînd în valoare inconfundabila culoare a epocii. Elementul ordonator al haosului pe care îl instalează „politicianismul deșănțat” este activitatea lui Ion Ghica, omul politic reprezentativ pentru timpul-epocă al romanului; prințul de la Ghergani este omul
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]