23,120 matches
-
și paranoia") certifică tocmai acel artificial "autentic" al trăirilor scriitorului adevărat, cel zilnic sfîșiat de ființa duală care e, suferind "de schizoidia vieții duble". În fraza "sînt un foc de artificii emoționale", accentul cade alternativ cînd pe "artificiu", cînd pe "emoție". Creșterile și descreșterile, vîrfurile de expresivitate și căderile în derizoriu asigură, în fond, un echilibru emoțional vital celui hipersensibil pe care scrisul îl ademenește și îl dezgustă în egală măsură. "Eșantion de foreză", jurnalul relevă cîteva mari obsesii și stări
Dincolo de succes by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11623_a_12948]
-
fină a viselor și substraturile lor simbolico-mitice, reflecțiile subtile pe marginea scrisului sînt deja o marcă înregistrată. Dincolo de impresii și analize, Jurnalul rămîne aceeași fascinantă, pentru că înșelătoare, walk on the deepest side, în "basementu-ăla întunecat" unde orice accent îți stîrnește emoții uneori violente. Dacă nu ți s-a tăiat respirația avansînd homeopatic și visînd pagini din Orbitor, dacă nu faci parte deja din "secta" cititorilor drogați cu fantasmele lui Cărtărescu, mai bine nu te aventura nici între copertele acestui jurnal. Ambele
Dincolo de succes by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11623_a_12948]
-
care este sîmburele celor ce vor veni să i se alăture cu carnea lor, firesc, toată viața. Prima bibliotecă, prima inițiere în taina diversității, a vieții ca alcătuire de căi diferite. Gesturi fundamentale, pe care le descoperim la "celălalt", cu emoția redescoperirii sinelui, a ceea ce se repetă în noi, și doar unii rostesc, verbalizează. Cînd aveam vreo șase ani, s-a ivit o zi mare în viața mea: tata a eliberat un loc într-una din bibliotecile lui, ca să-mi aranjez
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11619_a_12944]
-
legitim și excentric, dintre normal și bizar. Și această lecție mi-a rămas de atunci permanent în minte. Cînd am descoperit dragostea, nu mai eram un ageamiu." Amos Oz. Osemintele tatălui Chipuri, amintiri, relatări cvasi-autobiografice, culturi diferite, același tip de emoție. Traducerea lui Alice Georgescu din Urvashi Butalia ne introduce tot în imaginea pregnantă a tatălui, a unui alt tip de inițiere, de ritual, de strădanii de a depăși prejudecăți - fata care participă în rînd cu frații la toate ceremoniile, sfidînd
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11619_a_12944]
-
duhul neamului și înțelepciunea diriguitorilor. Drept care vom ține regim, ca să nu ne scurtăm sorocul, culcându-ne devreme, ca să nu ne mai răscolească patimile dl. Cristian Tudor Popescu și plinuțul său scutier, la televizor. Ne vom menaja, evitând discuțiile în contradictoriu, emoțiile privind intrarea României în U.E., până nu se risipește aceasta, tari pe NATO și cu credința nestrămutată într-o Axă susținută deocamdată pe miraculoși stâlpi de aer. Apoi, de ce să ne alarmăm tot pomenind termenul de cincizeci de ani, când
Secretul secretului rămâne secret by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11644_a_12969]
-
declarație a domnului Tăriceanu... Însă, important era că auzeam huruitul avântat al economiei 1), nu ?. Care vuiet, într-un context un picuț mai larg, și mai plastic vorbind, semăna cu momentele apropierii conferinței de presă a răpiților din Irak. Câtă emoție! Iacă-tă-i: trei oameni tineri sub bombardamentul întrebărilor nu prea colegiale ale... colegilor de breaslă, "Trei, Doamne, și toți trei" reușind timp de vreo oră și jumătate să ne spună, cu detalii, nimicuri gigantice, fapt care l-a făcut pe Haralampy
Folclor și alte povestiri televizate - din pădurea românească by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11641_a_12966]
-
a pregăti opera literară pentru un muzeu de curiozități. Rezumatul practicat de critic e ca operațiunea de eviscerare înainte de formolizare: organismul operei e golit de conținutul său vital. Rezumativ, obiectiv, de-o neutralitate adesea jucată ironic, concis și clar, fără emoție estetică și fără rezonanță afectivă cu vreun text, perfect indiferent oricare ar fi acesta, util la nivelul informațiilor de conținut despre literatura trecută prin registratura sa, Al. Piru e, în general, lipsit de idei, de capacitate speculativă și de atenția
Critica de dicționar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11630_a_12955]
-
povestea lui Primo Levi l-a costat pe Mihai Măniuțiu. Ca și cea a lui Iov. Și asta se vede pe scenă. Altfel. Se vede aici în simplitatea formidabilă a tonului ales, a liniei austere, mai degrabă, a construcției, în emoția tulburătoare pe care o degajă interpretarea lui Marian Râlea, în fiecare privire a lui, pas, gest, în tăceri, într-o întoarcere, în felul în care spune textul, eliberat de orice fel de inerții, în bîntuiala fantomatică a Corului, ca într-
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
Radu Stanca" din Sibiu. Unde protagonist era tot Marian Râlea. Este un fel de prelungire a lui, poate mai puțin spectaculoasă, mai puțin eclatantă. Este un fel de obsesie, exploatată altfel. Măniuțiu și actorul-însoțitor, Râlea, investighează un alt tip de emoție, de mărturisire, de experiment, la urma urmelor. Iov este izgonit în afara cetății, în praful cenușii gunoaielor. Levi este aruncat în afara lumii, în lagărul de concentrare, unde este tratat ca un gunoi, în apropierea cenușii. Nici unul, nici celălalt nu înțelege ce
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
ritualul este îndeplinit întocmai: se aleg martorii, se aleg armele (pistoale), se stabilesc condițiile (de tipul "Mayendorf era insultatul, trebuia să ochească primul"), Hasdeu compune o scrisoare testamentară (probabil că și Mayendorf), se măsoară distanța ("zece pași") etc. Paradoxal, din cauza emoției, Mayendorf nu nimerește ținta, iar Hasdeu - fără să ochească - își rănește grav adversarul. După tot ce s-a întîmplat, rănitul îi strînge cavalerește mîna lui Hasdeu, spunîndu-i: "Ești un brav și sînt mîndru de prietenia ta." În urma acestui duel, statutul
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
sabie, cu rapieră șspadăț, ele nu prevăd nici o pedeapsă pentru dueluri cu carabină". Duelul imaginar produce o rană imaginară. Protagonistul "rănit" este înfășurat la cap de un doctor prieten și drogat cu "afion". La vederea falsului rănit, duduca leșină de emoție: "Mamuca a căzut în capcana lui Toderiță în însăși ziua închipuitului duel". Și, pentru că tot tîrgul vuia despre acest duel, provocat de salvarea onoarei ei, " Mamuca începu să-i vorbească despe Ťnecesitatea căsătoriiiť". În finalul nuvelei, unul dintre personaje, publicistul
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
care trece imediat la fapte. Fără preludiu. Lipsa unor sentimente mai delicate la personajele sale clișeizate Dumitru Ungureanu încearcă să o suplinească printr-un stil uneori încărcat, aproape manierist. Numai că, se vede treaba, limbajul nu poate întotdeauna ascunde lipsa emoției. Probabil că, în ciuda linearității și a platitudinii lor, stilul ar fi ridicat aceste proze, dar, cu tot limbajul său plastic, Dumitru Ungureanu nu are finețea cerută. Nici atunci când vizează grotescul, scriitorul nu e mai inspirat. Trecută de prima tinerețe, Paulina
Cum se dezbracă o femeie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11716_a_13041]
-
efect extraordinar. La limita raționalului cu iraționalul, al vinovăției cu nevinovăția. Se crează o energie specială, care se plimbă dintr-un cerc în altul, care ajunge la noi și se întoarce, înmulțită, înapoi, la actori. Spațiul acesta strînge energia și emoțiile, amplificînd, iarăși, tensiunea. Gîndul regizorului Tompa Gabor și a colaboratoarei lui, scenografa Carmencita Brojboiu mi se pare una din cheile majore ale spectacolului. Într-un soi de intimitate, în acest amfiteatru grecesc în miniatură, simțindu-ne umerii și respirația, atît
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
prin țările străine, un spectacol fantastic, în care se amestecă mirare cu admirare. Apoi Germania, cu orașele ei muzicale, adăpostind, în amintire, neostoite, celebre iubiri. Rusia, dimpreună cu literatura și, în parte, cu istoria ei. Italia, o țară, un muzeu. Emoția primelor "ieșiri", Ungaria, Polonia, China. America și International Writing Program, "scuzată" cu o anume recunoștință față de contestările de tot felul ale unor intelectuali europeni. În fine (dar nu la urmă...) Franța cu picturi și cu hanuri, cu bistrot-uri și cafenele
Amintiri cu de-amănuntul by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11741_a_13066]
-
plictisească spectatorul, cel puțin din punctul de vedere al scenariului. Woolf, care a fost contemporană cu începuturile producției cinematografice, era de părere că filmul nu poate trăi de pe urma literaturii, pentru că, fiind un mediu sincretic, are la dispoziție nenumărate simboluri pentru emoții pentru care proza nu a găsit încă expresie. Opiniile celor două par să conveargă în acest domeniu, Potter utilizând o multitudine de simboluri, majoritatea absente în roman. De pildă, în secvența în care Orlando îi spală picioarele lui Shelmerdine, camera
Orlando, peliculă feministă (I) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11774_a_13099]
-
de oameni, singuri, deși în compania celorlalți, citind și recitând pasaje. Pare o reiterare a școlii peripatetice, neavând nimic în comun cu finalul lui Bradbury, care se încheie tăcut, cu protagonistul reamintindu-și Ecleziastul. Predominanța egalității, a vidării psihicului de emoții negative, rezultă în tratarea corpului ca pe un element străin. Protagonistul Montag (Werner) observă cum oamenii își ating trupul de parcă ar cerceta un corp străin. Truffaut redă acut senzația de sedare a intelectului pe care o privilegiază Bradbury. În pofida unor
Fantezie și istorie pe micul ecran by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11798_a_13123]
-
sărbătoare, un joc pe care începem să-l învățăm și noi, cu învingători și învinși, cu dorințe și suferințe, cu erorile și nedreptățile lui. Încet-încet, artiștii s-au obișnuit cu valoarea unei nominalizări - noțiune încă străină în alte bresle - cu emoția aspirației la această distincție, în fond, ca și la premiul propriu-zis. S-a creat o tradiție și este bine să ținem cu toții la astfel de construcții. Dintr-un an teatral, se aleg doar cîte trei creații sau creatori pentru fiecare
Premiile Uniter - Acuzații de șovinism! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11797_a_13122]
-
unei "taine" a vieții, irezolvabile, tatonate prin înmănunchierea mijloacelor interdisciplinare pe care le are la îndemînă, mijloace care-și depășesc segregarea grație fiorului sacru indus de autor în plăsmuirile sale. La împlinirea a șapte decenii de viață, îl salutăm cu emoție ca pe una din figurile cele mai atașante ale scrisului românesc contemporan.
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
teribil de greu de scris și dificil de ridicat în picioare. Între copia lipsită de relief a realității și dorința de a compune imaginea teatrală a cosmosului în mișcare sunt multe drumuri posibile, prin relevarea adevărului psihologic câteva duc spre emoție și bucurie estetică. În spectacol se joacă o lungă scenă în care concurentele își etalează calitățile artistice; când am văzut-o mi s-a părut că rupe ritmul reprezentației, că regizorul n-a rezistat tentației (sau presiunii) de a oferi
Femei în tranziție by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12858_a_14183]
-
le semnează, detensionată, gata a accepta, a îmbrățișa, toate cele ce sînt. O ușoară solemnitate ironică nu reprezintă decît distanța trebuitoare pentru ca sentimentul să nu lunece în sentimentalism, păstrîndu-se în granula sa imagistică. Prin intermediul unui ritual ușor glumeț, apare insinuată emoția care, în afara unei tehnici stilistice, s-ar altera precum un film în contact cu lumina diurnă. Developată în condițiile unei convenții fin parodiate (ceea ce conduce însă automat la o altă convenție!), profesia de credință a poetului sună astfel: "Eu sînt
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
Eminescu, refugiul îndrumă spre eros. Valeriu Cristea interpretează admirabil, din perspectiva temei sale, episodul Francesca da Rimini și Paolo Malatesta din Infernul: ,Spațiul în care se consumă, ca într-o idilă a incestului, căderea Francescăi, de o extraordinară aură a emoției lirice, de o rafinată poezie a păcatului, reprezintă spațiul consacrat al seducției erotice". |n alte opere, acesta simbolizează când ,recluziunea fericită" (Sărmanul Dionis) când ,iubirea absolută" (O mie și una de nopți). |n aceeași idee a Domesticului interior, a intimității
Informații false și false informații by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12868_a_14193]
-
-se în final spre pocăință și purificare în oastea yoghistă a lui Gregorian Bivolaru, a spus repede și cu adâncă evlavioșenie: -Videți, măi copchii, aice îi lucrarea Domnului... Se referea, desigur, la înțepenirea imaginii. Ne-a cuprins pe loc o emoție atât de puternică pe toți patru, încât am auzit limpede bâzâitul nervos al unei insecte lovindu-se cu capul de ușa sufrageriei și pe Haralampy spunând cu vocea Andreei Marin: -Distinsă mamă-soacră (i se adresa cu "distinsă" de frică...), iubită
FIERUL DE CĂLCAT ȘI DIPLOMA PENTRU PUBLICISTICĂ by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12918_a_14243]
-
plin, pe casete sau pe Internet; pentru că una e să vezi un calvar fizic pe un ecran mic, și cu totul altceva să-l vezi desfășurat pe un ecran mare, să te lași dominat de un anumit efect senzorial tipic emoției cinematografice. Doar că, dincolo de senzații, un film rămîne așa cum este, și pe un ecran mare și pe unul mic! Cum e filmul lui Mel Gibson? ș spune că filmul nu merita nici excesul de elogii, nici excesul demolator la care
Dublura de cauciuc by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12915_a_14240]
-
transcendență, de orice mister. Stilistic vorbind, scriitura la care apelează Mel Gibson (efectele speciale, inserția flash-back-urilor, punerea în pagină a personajelor), nu rimează, cîtuși de puțin, cu vigoarea realistă pe care declara că și-a propus-o. Dar nu numai "emoția religioasă" îi lipsește filmului, ci și emoția pur și simplu. Senzația nu e aceea că asiști, neajutorat și vinovat, la supliciul Mîntuitorului, ci aceea că privești cu o perplexă compătimire proba de rezistență fizică a unui fel de fachir, convins
Dublura de cauciuc by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12915_a_14240]
-
la care apelează Mel Gibson (efectele speciale, inserția flash-back-urilor, punerea în pagină a personajelor), nu rimează, cîtuși de puțin, cu vigoarea realistă pe care declara că și-a propus-o. Dar nu numai "emoția religioasă" îi lipsește filmului, ci și emoția pur și simplu. Senzația nu e aceea că asiști, neajutorat și vinovat, la supliciul Mîntuitorului, ci aceea că privești cu o perplexă compătimire proba de rezistență fizică a unui fel de fachir, convins pînă la halucinație de steaua lui. Dacă
Dublura de cauciuc by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12915_a_14240]