2,278 matches
-
studii patru clase de școală de menaj, reprezintă, de fapt, niște „babe comuniste”. Niște ființe a căror vreme a trecut, care nu se mai pot schimba, dar a căror istorie personală autorul se străduiește să o redea cu acuratețe și empatie, ele căpătând valoare de simbol. Vremea luminii care pălește e nu doar un roman plin de informație istorică valoroasă, dar și un exercițiu stilistic magistral. În fond, subiectul în sine este unul răs-dezbătut în țările foste comuniste. Eugen Ruge reușește
Un exercițiu stilistic magistral by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3209_a_4534]
-
anului 2010, arțăgosul gazetar a fost diagnosticat cu cancer de glande salivare, formă inoperabilă cu diseminare galopantă. Evoluția pe care o invocase cu atîta fermitate pînă atunci îl punea în fața unui renghi absurd: cancerul e orb, nu-i pasă de empatii miloase, iar tenta melioristă e exclusă. Ca reacție prometeică de înfruntare a fricii de moarte, Hitchens se hotărăște să țină un jurnal în care descrie cu amănunțime stadiile bolii, într-un efort asemănător cu ce a încercat la noi Ion
Întuneric și otravă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3222_a_4547]
-
este neapărat una de ordin istoric, de redare a unei realități trăite, cât portretizarea unui individ cu un destin neobișnuit, de un egotism desăvârșit, reverberațiile acestui portret fiind de natură filozofică. Relația lui Miller cu Moricand debutează pe fondul unei empatii prin partea primului pentru condiția de falit rătăcitor, pe care el însuși o trăise, empatie pe care Moricand o speculează la maximum, astfel că autorul îi percepe condiția la proporții biblice: „Asemeni lui Iov, era năpăstuit din toate părțile. Lipsit
„Diavolul“ și binefăcătorul său by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3252_a_4577]
-
individ cu un destin neobișnuit, de un egotism desăvârșit, reverberațiile acestui portret fiind de natură filozofică. Relația lui Miller cu Moricand debutează pe fondul unei empatii prin partea primului pentru condiția de falit rătăcitor, pe care el însuși o trăise, empatie pe care Moricand o speculează la maximum, astfel că autorul îi percepe condiția la proporții biblice: „Asemeni lui Iov, era năpăstuit din toate părțile. Lipsit de credința acestuia, dădea dovadă de o rezistență remarcabilă”. Mai întâi, pentru a-l ajuta
„Diavolul“ și binefăcătorul său by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3252_a_4577]
-
devine esențială, și anume că: „dacă privim atent și îndelung o istorie nostimă, ea devine din ce în ce mai tristă.” Acest Everyman feminin devine centrul atenției și chiar dacă sub raportul ideilor nu transmite nimic, sub raportul afectelor comunicarea este deplină și deschisă către empatie. Pe aceasta a mizat și Dan Lungu, pe aceasta mizează și Stere Gulea, pe o sancta simplicitas a personajului său - ceea ce nu-l face mai puțin complex -, pe comunicarea directă a unei bogății sufletești pe care istoria a uitat-o
Estalgie și puțină uitare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3275_a_4600]
-
P-Z. 9 "E destulă metafizica în a nu gîndi la nimic" crede poetul lusitan Alberto Caeiro. 10 Vocabulele "caleidoscop" și "arabescuri" ("vedenii arăpești"), tratate (al)chimic corespunzător, vor precipita, ipso facto, o artă poetica. 11 Într-un moment de empatie, J'ai ri, me voilà désarmé(e)!
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/15025_a_16350]
-
de prietenie. Toate jurnalele comentate în cartea Lianei Cozea sînt rezerve de afinitate. Pentru Jeni Acterian, era o problemă de atitudine istorică. Cavalerii (de ambe sexe...) ai lui '27 strîngeau rîndurile... Rețin, dincolo fronde și marote, prietenia cu Alice Botez, empatie între două intelectuale ,potrivite", mult mai puțin între două femei, tratată de Liana Cozea drept ,foarte nuanțată dizarmonie". }inînd, în alt fel, de aceeași nevoie de-a strînge rîndurile, prieteniile Monicăi Lovinescu sînt o grilă, revizuită periodic, fiindcă dezamăgirile nu
Femeia la malul mării by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11091_a_12416]
-
cercetărilor de control și de verificare, interviul semidirectiv este specific cercetărilor de verificare și de profunzime, iar interviul nondirectiv este specific cercetărilor de profunizme și eplorative. În Dicționarul sau, Mucchielli definește interviul nondirectiv astfel: "metodă prezențială de discuție, fondată pe empatia celui care face interviul față de actorul intervievat (individ sau grup), utilizată pentru culegerea de informații care depinde de subiectivitatea actorilor (descriere, punct de vedere, analiza, sentimente...). Atitudinea "non-directivă" care definește folosirea să îi lasă intervievatului libertatea de a răspunde așa cum
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
să aud cuvântul ,virus" după acest film, atât de mult îl utilizează ca panaceu pentru orice impas scenaristic. Firește că există și dublul tăiș aferent: de exemplu, urbanii și cei exilați din orașe reacționează diferit la viruși. Mai exact, virusul empatiei pe care îl ia investigatorul Geld (iar nu înțeleg, dacă pentru a fi investigator ai nevoie doar de un virus pe care îl poate lua oricine, care este criteriul de selecție?) nu funcționează în afara spațiului urban, dar virusul cu care
Cool Britannia by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11169_a_12494]
-
și feminitate ostentativă. Ele rezistă, fac din iubire și maternitate miza cea mare, ele supraviețuiesc în acele încolăciri ale vieții pe care bărbații au darul să le strângă până la sufocare. Ființe scindate Frumusețea cărții lui Michael Cunningham vine dintr-o empatie extraordinară față de sufletul feminin, o intuiție a vârstelor - copilărie, adolescență, dintr-un talent de mare povestitor al întâmplărilor din viața lăuntrică. Și ca epică, romanul are o densitate remarcabilă, o știință a schimbărilor de ritm, cu momente de intensitate insuportabilă
Peșteri legate între ele by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11195_a_12520]
-
iubirea să, în sensul biblic al cuvântului, nu ne stă la îndemână. Oricum am face, ori de unde am începe, tot peste comunicare și înțelegere dăm, iar de aici, un fel de Izvor al Tămăduirii, curge totul. Printre altele, transpunerea și empatia. Înainte de a ajunge la aceste concepte, pentru că firul discuției să aibă și logica și sens, trebuie să-l punem în capul mesei, de data aceasta, pe Kant, cel din Critică rațiunii practice, lucrare în care ne-a arătat că sunt
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
mai oprește! Să nu credeți că vreau să vă învăț la prostii! M-ar bucură să știți însă, măcar cum să vă păziți de ele. Acum, pentru ca tot am tras, cumva, focul pe turta noastră, ne întoarcem la transpunere, la empatie, nu de alta, dar ele, în special, trimit la OM, OM fără de care lumea, omenirea, nu prea (că olteanul!) există. Lăsând glumă la o parte, trebuie spus că orice act de înțelegere prin transpunere presupune o anume ,,trăire”, o participare
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
cu ,,a vorbi intru ceva”, după zisă lui C. Noica, și presupune, cel puțin două existente de aceeasi disponibilitate și de aceeasi identificare. Trăirea din interior înseamnă, în termenii lui Hans-Georg Gadamer, în primul rând, ,,re-situare”, fără a accepta intropatia (empatia), apoi, după alți autori (de exemplu, Mircea Eliade), retrăire în sens experimental, concret, autentic și nu simplă acceptare teoretică. Transpunerea presupune în același timp, implicare, intuiție, afinitate reciprocă, uneori credință, într-un cuvânt mobi litate într-un proces ,,de recreere
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
timp, implicare, intuiție, afinitate reciprocă, uneori credință, într-un cuvânt mobi litate într-un proces ,,de recreere” a lui, a celuilalt că sinteză a tuturor întrepătrunderilor, asimilărilor și totalizărilor de semnificații. Altfel, sau cel puțin la limită, stau lucrurile în privința empatiei care poate fi văzută și că un „produs psihic concretizat prin starea de retrăire a vietii subiective a celuilalt” (R. Gherghinescu, Anotimpurile empatiei, Editura Ațos, București, 2001, p. 19). G. H. Mead, de exemplu, este unul din gânditorii care concep
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
a tuturor întrepătrunderilor, asimilărilor și totalizărilor de semnificații. Altfel, sau cel puțin la limită, stau lucrurile în privința empatiei care poate fi văzută și că un „produs psihic concretizat prin starea de retrăire a vietii subiective a celuilalt” (R. Gherghinescu, Anotimpurile empatiei, Editura Ațos, București, 2001, p. 19). G. H. Mead, de exemplu, este unul din gânditorii care concep empatia că pe o capacitate de ,,a prelua rolul celuilalt”, însă în planul social existent și, doar imediat. El percepe această ,,capacitate” a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
care poate fi văzută și că un „produs psihic concretizat prin starea de retrăire a vietii subiective a celuilalt” (R. Gherghinescu, Anotimpurile empatiei, Editura Ațos, București, 2001, p. 19). G. H. Mead, de exemplu, este unul din gânditorii care concep empatia că pe o capacitate de ,,a prelua rolul celuilalt”, însă în planul social existent și, doar imediat. El percepe această ,,capacitate” a individului că pe o formă a ,,inteligenței sociale”. În acest caz, trăirea interioară vizează o lume cotidiană și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
vizează o lume cotidiană și contingenta, în care apare raportul ,,eu-celălalt”, raport că experiența și modalitate de înțelegere reciprocă orientată, fie spre cunoaștere psihologică (a celuilalt: el, ei etc.), fie spre comunicare. Pentru a punctă a doua mare formă a empatiei, trebuie să apelăm la cuvântul intropatie (cuvânt francez propus de Flournoy că echivalent al empatiei, folosit pentru prima dată de către Titchener), cuvânt ce se definește că ,,o specie de comuniune afectiva prin care cineva s-ar identifica cu o altă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
modalitate de înțelegere reciprocă orientată, fie spre cunoaștere psihologică (a celuilalt: el, ei etc.), fie spre comunicare. Pentru a punctă a doua mare formă a empatiei, trebuie să apelăm la cuvântul intropatie (cuvânt francez propus de Flournoy că echivalent al empatiei, folosit pentru prima dată de către Titchener), cuvânt ce se definește că ,,o specie de comuniune afectiva prin care cineva s-ar identifica cu o altă persoană, măsurându-se în acest fel sentimentele” (R. Gherghinescu, op. cît., p. 30) și de la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
problemă care se pune este legată de capacitatea de comprehensiune, de înțelegere din punct de vedere psihologic, înțelegere care să fie legată doar de abilitățile empatice, de transpunere în psihologia celuilalt . Din perspectiva acestei chestiuni, au fost date diverse definiții empatiei și anume: R. Dymond spune că empatia este un proces care presupune un ,,transport” prin intermediul imaginației în gândirea, sentimentele sau acțiunile altora (R. Dymond, „Personality and Empathy”, în Journal of Consulting Psychology, no 14, 1950; apud. R. Gherghinescu, Anotimpurile empatiei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
capacitatea de comprehensiune, de înțelegere din punct de vedere psihologic, înțelegere care să fie legată doar de abilitățile empatice, de transpunere în psihologia celuilalt . Din perspectiva acestei chestiuni, au fost date diverse definiții empatiei și anume: R. Dymond spune că empatia este un proces care presupune un ,,transport” prin intermediul imaginației în gândirea, sentimentele sau acțiunile altora (R. Dymond, „Personality and Empathy”, în Journal of Consulting Psychology, no 14, 1950; apud. R. Gherghinescu, Anotimpurile empatiei, Editura Ațos, București, 2001. p. 27). J.
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
empatiei și anume: R. Dymond spune că empatia este un proces care presupune un ,,transport” prin intermediul imaginației în gândirea, sentimentele sau acțiunile altora (R. Dymond, „Personality and Empathy”, în Journal of Consulting Psychology, no 14, 1950; apud. R. Gherghinescu, Anotimpurile empatiei, Editura Ațos, București, 2001. p. 27). J. P. Guilford consideră empatia că o abilitate de prezicere, de recunoaștere a dispozițiilor psihologice ale unei alte persoane, a percepțiilor, gândurilor, sentimentelor și atitudinilor sale (J. P. Guilford, Personality, McGraw Hill Book Company
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
care presupune un ,,transport” prin intermediul imaginației în gândirea, sentimentele sau acțiunile altora (R. Dymond, „Personality and Empathy”, în Journal of Consulting Psychology, no 14, 1950; apud. R. Gherghinescu, Anotimpurile empatiei, Editura Ațos, București, 2001. p. 27). J. P. Guilford consideră empatia că o abilitate de prezicere, de recunoaștere a dispozițiilor psihologice ale unei alte persoane, a percepțiilor, gândurilor, sentimentelor și atitudinilor sale (J. P. Guilford, Personality, McGraw Hill Book Company, Inc., New York, 1959; apud R. Gherghinescu, op. cît., p. 27). Conform
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
a dispozițiilor psihologice ale unei alte persoane, a percepțiilor, gândurilor, sentimentelor și atitudinilor sale (J. P. Guilford, Personality, McGraw Hill Book Company, Inc., New York, 1959; apud R. Gherghinescu, op. cît., p. 27). Conform teoriei lui P. Maucorps și R. Bassoul, empatia nu este nici cunoaștere deductiva abstractă și nici intuiție impresionista, ci o intenție cognitivă, o voință participativa, un efort imaginativ, o tentativă de anticipare vizând înțelegerea ,,eului” altuia, o previziune a potențialelor sale, fără însă a deveni o fuziune afectiva
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
fără însă a deveni o fuziune afectiva de tipul identificării emoționale totale (P. Maucorps, R. Bassoul, Empathies et connaissance d’autrui, Éditions du CNRS, Paris, 1960; apud R. Gherghinescu, op. cît., p. 27). La rândul său, Kenneth B. Clark definește empatia că ,,o capacitate a unui individ de a simți trebuințele, aspirațiile, frustrările, bucuriile, supărările, anxietățile, durerile, foamea altora, ca și cum ar fi ale lui proprii” (K. B. Clark, ,,Empathy. A Neglected Topic în Psychological Research”, în American Psychologist, vol. 35, 1980
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
comportamentului obiectiv al acestuia la propria experiență verificată și ea obiectiv, în practică socială, individul dobândește acel tip specific de înțelegere a semenilor” (R. Gherghinescu, op. cît., p. 30). În studiile de specialitate, s-au distins autori care au considerat empatia ca fiind, fie mai mult un fenomen cognitiv, fie unul mai mult afectiv, fie un fenomen inconștient cu implicații strict fiziologice. Unilateralitatea abordărilor este dată de separația dintre intuitiv și rațional, afectiv și intelectiv, separație provenită din dualitatea gnoseologica (intuiție-rațiune
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]