499 matches
-
din Relațiile Internaționale teoretizează politica și sfera internațională "într-un mod care garantează că femeile vor fi absente din cercetările lor, și că agendele lor de cercetare vor rămâne neschimbate" (Steurnagel 1990: 79-80). Cercetarea feministă nu este o formă de empirism, din moment ce teoreticienii feminiști simt adesea nevoia de o mai mare claritate conceptuală decât ar fi necesar pentru critica teoretică, spre a întreprinde cercetări empirice. De exemplu, pentru a face ca anumite concepte și relații abstracte să fie verificabile prin explorare
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
stabilizatoare, 187 egalitate, 117, 166 egalitate suverană, 117 egalitatea de gen, 248 egoism, 44, 45, 49, 52, 265 eliberare națională, 124, 151 elite, 75, 82, 108, 114, 144, 234, 235 emancipare, 36, 84, 142, 146, 148, 261, 278 emigranți, 238 empirism, 43, 168, 237 endogen / exogen, 49, 55 epistemologie, 185, 213, 234 era nucleară, 24, 82 etică, 164, 206, 267 etnicitate, 150, 195, 251 eurocentrism, 149 excludere, 181, 192, 193, 195, 196, 202, 205 excludere socială, 136, 167, 172 experți, 264
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
complementaritatea activă, ci și în caracterul conflictual permanent al moștenirii elene, al moștenirii romane și al moștenirii iudeo-creștine. Începînd cu Renașterea, dialogica culturală se va diversifica și se va intensifica în multiple dialogici diferite, dar interferente, între credință, rațiune, îndoială, empirism. Astfel, în și prin Renaștere, cultura europeană se ivește ca fierbere dialogică permanentă, suscitînd o țîșnire neîntreruptă de idei, de teorii, de năzuințe, de vise, de forme care se vor întrepătrunde ca într-un vîrtej. Acest "vîrtej" cultural apare în
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
deplin triumfătoare în istoria culturii europene. Ea a trebuit mereu să se înfrunte cu experiența, existența și credința. Astfel, raționalismul nu a domnit nicicînd asupra științelor; acestea au fost în schimb dominate de un dialog adesea antagonic între raționalism și empirism. Raționalismul n-a fost niciodată capabil să dea o "rațiune de a fi" ființei și o "rațiune de a exista" existenței. Dimpotrivă, a suscitat ca reacție, în secolele al XIX-lea și al XX-lea, filozofiile existențiale, de la cea a
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
și care cunoaște un verdict implacabil, cel al verificării și al refutației logico-empirice. Știința este, în ea însăși, propulsată de o dialogică permanentă între raționalism, care acordă întîietate coerenței teoretice și care tinde să raționalizeze Universul înglobîndu-l în teorie, și empirism, care acordă întîietate datelor și faptelor și care se arată neîncrezător față de sisteme. De aici rezultă o stimulare permanentă a dialogului rațional-real în detrimentul raționalizării. De această primă dialogică se leagă o a doua, între imaginare (inventarea de ipoteze) și verificare
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
în faptul de a fi fost fără încetare pro-ducătoarea și produsul unui vîrtej alcătuit din interacțiuni și interferențe între multiplele dialogici care au pus alături sau față în față religia și rațiunea; credința și îndoiala; gîndirea mitică și gîndirea critică; empirismul și raționalismul; existența și ideea; particularul și universalul; problematizarea și refondarea; filozofia și știința; cultura umanistă și cultura științifică; vechiul și noul; tradiția și evoluția; reacțiunea și revoluția; individul și colectivitatea; imanența și transcendența; pe Hamlet și pe Prometeu; pe
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
este cu atît mai însuflețitoare cu cît asociază scepticismul cu ceva care îl neagă la rîndul său. Astfel, îndoiala nu se află doar în centrul meditației lui Montaigne, ci și în centrul metodei lui Descartes, al credinței lui Pascal, al empirismului lui Hume. Și dacă ar fi să ne referim la adevărații eroi ai literaturii europene, care sînt eroi antieroi a căror slăbiciune este măreție, oare nu îndoiala sălășluiește în centrul datoriei sfinte a lui Hamlet, al oboselii permanente a lui
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
liniștea gândirii: "Conceperea tuturor efectelor practice la care ne putem gândi este conceperea deplină a obiectului" (ibidem). În a sa teorie a cercetării, adevărul nu este un dat prealabil, ci este întotdeauna un rezultat. Contemporanul său William James (1840-1910), aparținând "empirismului radical", se face ecoul acestei poziții în lucrarea sa despre credința religioasă: Voința de a crede (1896). El dezvoltă o teorie a experienței potrivit căreia "cuvântul adevăr nu este decât un substantiv colectiv care rezumă procese de verificare". Este adevărată
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
implicațiile sale:separarea sistemului (sincroniei) de seria modificărilor (diacronie), impunerea formei și nu a substanței, caracterul imanent al analizei stau la baza structuralismului lingvistic și semioticii. Deci structuralismul reprezintă privilegierea relaționismului (față de substanțialism), a integralismului (față de atomism), a formalismului (față de empirism). Analiza structurală (începînd cu cea avant la lettre a formaliștilor ruși de începutul secolului) pune între paranteze conținutul povestirii (mit, basm, nuvelă etc.) și se concentrează exclusiv asupra formei. Figurile narative nu contează (cîrtița, racul, zîna sau fratele de cruce
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
mod paradoxal, această îndrăzneală fără precedent a fost subminată de preferința exclusivă pentru gândirea rațională concentrată în dictonul baconian „știința este putere”. Extraordinara soluție a eliberării de constrângerile naturale s-a dovedit în timp catastrofala soluție a încarcerării în material. Empirismul a spart zăgazurile construite în jurul cunoașterii raționale de gândire în ipostazele mitice, magice sau mistice, dar s-a blocat în propriile-i limitări procedurale. Accesul la adevăr s-a făcut exclusiv prin instrument. Ce nu putea fi experimentat nu exista
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
care gândește) a fost deposedat (a fost alungat) de (din) natura umană! Cezura semnifică renunțarea la situarea ad absurdum pentru a înțelege și explica, la unilateralizarea pornită din fundamentarea cunoașterii pe principiul parcimoniei excesive. Totodată, această perspectivă asupra cunoașterii repune empirismul în rândul firesc al mulțimii metodelor (o metodă între altele și o metodă de folosit împreună cu altele). Empirismul nu este și nici nu poate fi mai mult decât este în fapt: o metodă de a căuta soluții la problemele reale
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
absurdum pentru a înțelege și explica, la unilateralizarea pornită din fundamentarea cunoașterii pe principiul parcimoniei excesive. Totodată, această perspectivă asupra cunoașterii repune empirismul în rândul firesc al mulțimii metodelor (o metodă între altele și o metodă de folosit împreună cu altele). Empirismul nu este și nici nu poate fi mai mult decât este în fapt: o metodă de a căuta soluții la problemele reale, dar care eșuează (nu mai asigură consistența consecințelor) când vede teoria-cadru (sau ipoteza fondatoare) ca invariabilă (ca infailibilă
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
nu a descoperirii de idei noi care ar schimba radical, ar fractura esențial procesul, chiar evoluția. Economia, ca și științele sociale în general, constituie o conceptualizare mai degrabă a observării realității decât a testării de laborator ca în științele experimentale. Empirismul implicat în științele sociale este unul ce ține de puterea de analiză a observatorului a ceea ce se întâmplă în realitate și nu într-un context artificial, de stație-pilot. De aici derivă ceva ce incomodează spiritele fiziciste: cogniția în Economie este
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
În acest context ar fi instructiv să rezumăm pe scurt persistența în timp a gîndirii carteziene în privința problemei Divinității. Absența noțiunii de mister și referirea exclusivă la gîndirea logică, recunoscută de cugetare ca fiind unicul criteriu al adevărului, duce la Empirismul englez și are drept rezultat final scepticismul lui Hume. Nu numai gîndirea metafizică, care încearcă să scruteze supranaturalul, ci și gîndirea logică, recunoscută de Descartes ca unică sursă a certitudinii, nu ar fi decît o amăgire. Astfel, de exemplu, noaptea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
constituit din Yvonne Wilhelm, Alexander Tuchacek și Christian Huebler (vezi Knowbotic Research, 1996Ă după modelul sintagmelor Computer Aided Graphics sau Computer Aided Design. Aplicată simulărilor computerizate efectuate de oameni de știință referitoare la Antarctica, sintagma încearcă să surprindă relația dintre empirismul legilor naturii și condițiile de posibilitate ale sistemelor informaționale, dar și legătura strânsă dintre fapt și ficțiune, dintre știință și artă: naturalul, nefiind conceput sau perceput drept ceea ce este, ține de regimul a ceea ce poate să fie. În acest cadru
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
să fie reconceptualizat și repracticat ca o hibridizare a organicului și a tehnologicului, începând cu domeniul medicinii și continuând cu disciplinele artei. În acest sens, discursul se întâlnește cu practica existențială, iar știința și arta comunică în acest culoar al empirismului intercalat, la rândul său, cu ficționalul. Spre exemplu, în realitatea virtuală, corpul este redefinit ca o interfață mașinică prin procesul de conectare la calculator, în timp ce interfața realității virtuale încorporează sau întrupează (embodyă utilizatorul. Sau, în bioinginerie, componentele tehnologice suplinesc organele
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
infirmilor și accidentaților din întreg cuprinsul țării. Dr. Ion Ghiulamila a avut un rol important la nașterea și evoluția ortopediei pe baze științifice în România. Unul din obiectivele activității sale profesionale a fost să alunge din practica acestei specialități impostura, empirismul, ignoranța și să ridice ortopedia - alături de Școala de chirurgie ortopedică reprezentată de profesorul Ion Bălăcescu la rangul aceleia din marile centre europene. Probleme importante au făcut obiectul studiilor bazate pe vasta sa experiență și au fost publicate în reviste românești
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
omul trebuie definit din perspectiva dualității sale ca trup si suflet deopotrivă, dar și a esenței sale care este cugetarea. David Hume aprecia că omul este ființă sensibilă dotată cu afectivitate și viață. Kant a sintetizat două teorii: raționalismul și empirismul astfel dacă prin latura sa corporala omul se manifestă ca ființă cu înclinații biologice deci egoiste prin cea spirituală el se manifestă ca ființă morală. Pentru a știi ce este omul trebuie mai întăi să ne întrebăm: „Ce pot ști
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Laura Alexandra Mutulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2293]
-
articole, îndeobște prelucrări, cu adaosuri și exemplificări la îndemâna cititorului român, prin rubrici speciale, sunt aduse în pagină, într-un stil accesibil, varii cunoștințe. Se vorbește mai cu seamă despre darwinism, materialism, ateism. Derivată din aceste opțiuni, neocolite de eclectism și empirism, orientarea spre chestiunile sociale este marcată de vehemență critică și zel doctrinar. Atacul împotriva sistemului oficial de instrucție și educație, împotriva instituțiilor „burgheze” (școala, armata, familia ș.a.), pledoaria pentru drepturi democratice (articolele Sofiei Nădejde despre emanciparea femeii stârnesc reacții puternice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286392_a_287721]
-
ca artefacte pretabile la investigația empirică. Pe de altă parte, centrarea atât de strânsă pe empiric nu incapacitează teoretic studiile fundamentate pe metoda analizei documentelor. Orientarea esențialmente empirică a studiilor elaborate pe această bază metodologică nu condamnă ineluctabil la un empirism trivial capabil să ofere doar un descriptivism steril teoretic. Cercetătorul social ce mânuiește metoda analizei documentelor poate evita, cu puțin efort și simț teoretic, ceea ce ar putea fi numită eroarea empiristă, constând în "confundarea științei cu acea vană erudiție care
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
În mod evident, relatările lor diferă în puncte interesante, care reflectă resursele conceptuale de care au beneficiat.“65 Dincolo de aceste deosebiri - apreciază Sellars - ambii au dezvoltat o filozofie transcendentală care se detașează, în egală măsură, de raționalismul dogmatic și de empirismul naiv.66 Cititorul unei cărți de filozofie socotite importante se așteaptă ca autorul să critice teorii consacrate și să propună o nouă teorie. În cazul Tractatus-ului, o asemenea așteptare va fi înșelătoare. Există, ce-i drept, o față mai vizibilă
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Tractatus-ul va fi perceput mult timp drept opera care ar fi dat un impuls hotărâtor unei noi practici a filozofiei, analiza logică a limbajului, în primul rând analiza logică a limbajului științei, așa cum a fost ea ilustrată prin lucrările promotorilor empirismului logic. Altfel spus, drept acea operă care, alături de lucrările lui Frege și Russell, a inaugurat cotitura analitică în filozofie, o reorientare care a devenit aproape o ortodoxie în filozofia academică, profesională de limbă engleză din cea de-a doua jumătate
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
fi găsite în scrierile unor filozofi de orientare speculativă, existențialistă, marxistă sau neomarxistă din a doua jumătate a secolului trecut, pornesc de la presupunerea că lucrarea de tinerețe a lui Wittgenstein ar fi constituit punctul de plecare și de sprijin al empirismului logic.78 Dincolo de unele apropieri la suprafață, există deosebiri profunde și ireductibile de orientare a gândirii între Tractatus și acea „reformă a filozofiei“ care a fost proclamată de Cercul de la Viena și promovată ulterior de empirismul logic. Nici programul reducerii
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
și de sprijin al empirismului logic.78 Dincolo de unele apropieri la suprafață, există deosebiri profunde și ireductibile de orientare a gândirii între Tractatus și acea „reformă a filozofiei“ care a fost proclamată de Cercul de la Viena și promovată ulterior de empirismul logic. Nici programul reducerii enunțurilor cu sens la enunțuri empiric verificabile, nici distanțarea în spirit pozitivist de metafizica tradițională nu pot găsi sprijin în Tractatus. Impresia că lucrurile stau altfel a fost favorizată de citirea „Introducerii“ lui Russell drept o
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
influenți ai Cercului de la Viena, se sprijină, de fapt, pe o legendă. Este o legendă care îl integrează pe autorul Tractatus-ului în curentul principal a ceea ce Rudolf Haller numește „filozofie austriacă“, o tradiție de gândire ale cărei caracteristici distinctive sunt empirismul, adoptarea idealurilor de excelență ale științelor naturii și atitudinea critică față de limbaj, care favorizează un demers de factură analitică.80 Dintr-o asemenea perspectivă se pierde tocmai ceea ce conferă în cea mai mare măsură originalitate și radicalitate acestei scrieri. Cei
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]