4,229 matches
-
138) . Abuzul semantic aparține doar dicționarelor de după al doilea război mondial; cele mai vechi nu cuprindeau sensul generalizant. La ?ăineanu, în Dicționarul universal, condescendența era "fapta prin care se acordă ce s-ar putea refuza", iar la Candrea, în Dicționarul enciclopedic ilustrat "Cartea românească" - "faptul de a împlini cu bunăvoință cererea sau pretențiunile cuiva, în special a unui inferior, lăsând de o parte orice mândrie sau autoritate". Dicționarul Academiei (Dicționarul limbii române, tomul I, partea a II-a, C, 1940) era
Din nou despre condescendență by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6625_a_7950]
-
și fără parăzi cabotine. De fapt, Zeletin secreta cultură cu ușurința cu care o glandă își secretă hormonii, porii pielii sale părînd anume dilatați pentru a emana particule olfactive de ordin spiritual. În prezența lui simțeai mirosul unui creștet vibrînd enciclopedic în interiorul unui orizont care sfîrșise prin a-l absorbi cu totul. Dar ce te înmărmurea la Zeletin nu era atît luxurianța erudiției, înspăimîntătoare și inexplicabilă din perspectiva unui om normal, cît împrejurarea că acest apetit nu cunoștea întreruperi. Spiritul parcă
Picături savante by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6513_a_7838]
-
de Troțki. Nu se menționează nici că în O scrisoare pierdută sînt îmbinate pînă la fuziune intriga electorală și cea amoroasă, elementul unificator fiind corupția. „Nae Cațavencu, avocat, director și editor al ziarului Răcnetul Carpaților, fondator și președinte al cooperativei enciclopedice Aurora Economică Română și Take Farfuridi, avocat, membru al comitetului permanent, al comitetului electoral, al comitetului școlar, al comitetului agricol și al altor comitete și comisii sînt doi escroci - unul pe scară mare, celălalt pe una mică - , Krepcinskii și Raspliuevii
Caragiale povestit de Troțki by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/6389_a_7714]
-
vreme interpretarea aceasta e concurată de o alta, care opune Mântuleasa fantastă din nuvela lui Mircea Eliade celei reale, de ieri și de azi, reconstituită din arhive. În prefața unuia din volumele de Opere apărute în format Pléiades la Univers Enciclopedic, Eugen Simion îi ironiza pe aceia care, îndrăgostiți de spațiul Crailor de Curtea Veche, căutau cu harta în mână, la mijlocul anilor '50, casa Arnotenilor, a adevăraților Arnoteni. Eu, unul, n-aș fi așa de exigent cu ei. La urma urmelor
Una și una by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6449_a_7774]
-
care legau sensul propriu de cel figurat: „scrinteală în jocul de biliard”; a da chix „a nu reuși” (Șăineanu, Dicționarul universal, ediția a opta, 1930); „lovitură greșită la biliard”; a da chix „a da greș, a o scrânti” (Candrea, Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea românească”, 1931). În Dicționarul Academiei, coordonat de Sextil Pușcariu (Dicționarul limbii române, Litera C, 1940), explicația e și mai detaliată: „lovitură greșită (din cauză că vârful de piele al cheului nu fusese bine uns cu creta), care n-a izbutit
Chix by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4784_a_6109]
-
Limite, intitulat Equestră: „Statuie engleză/ St. George triumfal/ O, plîns de năpîrcă/ Sub cizma de piatră/ Și sila de piatră/ Din ochiul de cal”8. 1. Cf. Eugen Simion (coord.), Dicționarul general al literaturii române, art. Alexandra Ciocîrlie, Ed. Univers enciclopedic, 2005. 2. Dinu Săraru, în rev. „Săptămîna”, nr. 276, vineri 19 martie 1976, p. 4. 3. Valeria Ducea, în rev. „Teatrul”, nr. 4 / 1976, p. 36. 4. Virgil Ierunca, Semnul mirării, București, Ed. Humanitas, 1995, p. 244. 5. Virgil Ierunca
Alexandru Monciu-Sudinski [restituiri biografice] by Dan Dăncescu () [Corola-journal/Journalistic/4708_a_6033]
-
balcanism“. Cartea lui Marian Țuțui, Orient Express. The Romanian and Balkan Cinema (Editura Noi Media Print, București, 2011), aduce o perspectivă nouă, perspectiva imaginii, și nu a oricărei imagini, ci a aceleia pe care o presupune cinematografia. De certă vocație enciclopedică - autorul răsfoiește o videotecă impresionantă -, Marian Țuțui nu elimină din context referințele la literatură astfel încât impresia de demers comparatist rezidă și din intersectarea programată a filmului cu literatura, rezultanta fiind o cultură și civilizație balcanice, dacă nu chiar o forma
Cu Orient Expressul prin Balcania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4955_a_6280]
-
un sens psihanalitic, atestat în anii ’50 ai secolului al XX-lea. În Trésor de la langue française informatisé se arată că défouler a fost, de fapt, recreat, ca antonim pentru refouler. Oricum, dicționarele noastre mai vechi (I.A. Candrea, Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească”, 1931, L. Șăineanu Dicționar universal, ediția a opta, 1930, A. Scriban, Dicționaru limbii românești, 1939) nu cuprind nici pe a defula, nici pe a refula. Doar ultimul apare în DLRM, în 1958. În Româna actuală, refulare e
Supapa de refulare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4970_a_6295]
-
Nicolae Filimon și Ion Heliade-Rădulescu, Heinrich von Kleist alături de Acțiunea Franceză a lui Maurras, sau concepția lui Stewart Chamberlain, ginerele lui Wagner, alături de Gottlieb Biedermeier, personajul caricatural care a dat numele stilului omonim din epocă. Volumul stă pe un efort enciclopedic în fața căruia simți că lectura cere la rîndul ei un ochi savant, obișnuit cu instrumente de lucru și cu dicționare. Altminteri, citit ca un eseu cu pretenții de coerență, cartea dezamăgește, căci intuiești că ai de-a face cu o
„A cădea sub incidența“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4667_a_5992]
-
direct după germ. Weihnachtsbaum; la fel s-au petrecut lucrurile și în alte limbi, care au acum formule similare (fr. arbre de Noël, it. albero di Natale etc.). Sintagma pom de Crăciun e înregistrată de I.-A. Candrea în Dicționarul Enciclopedic „Cartea Românească”(1931), cu explicația „brad ce se împodobește cu diferite jucării și lumânărele, de sărbătorile Crăciunului, pentru bucuria copiilor”. În Dicționarul limbii române moderne (DLRM, 1958), se simte presiunea ideologică, dar supraviețuiește și tradiția abia constituită: obiectul este denumit
„Pom de Anul Nou...“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5858_a_7183]
-
În opoziție cu tradiția academică și latinistă, dicționarul român-francez al lui Damé (1893) propunea doar forma pronostic (din fr. pronostic). Concurența dintre forme a continuat și în secolul al XX-lea: în ciuda răspândirii lui pronostic, I.-A. Candrea, în Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească” (1931) îi prefera variantele prognóstic/ prognostíc; ca și August Scriban, care, în Dicționaru limbii românești (1939), respingea net franțuzismul. Oscilația a existat și în alte limbi: în engleză, varianta impusă este cea etimologizantă, mai apropiată de greacă
Pronostíc și prognóstic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5522_a_6847]
-
loc în societate. În anul 1908iii, se ajunsese la 657 de publicații inventariate, ziare și reviste, în limba română și în limbi străine, în țară și în afara țării (589 în țară). Sunt grupate pe categorii: 27 administrative 91 economice 37 enciclopedice 9 juridice 36 literare 26 medicale 11 militare 10 pedagogice 219 social-politice 10 științifice 15 sportive 7 teologice 20 umoristice Restul - diverse: de artă, industriale, comerciale, „bibliotecărie”, modă etc. Exista, de pildă, o revistă numită Jaful petrolifer, „ziarul intereselor petrolifere
LUMEA CA ZIAR. A patra putere: Caragiale by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/5520_a_6845]
-
câteva dintre regionalismele care, în primă instanță, derutează. Abundente și disonante la începutul romanului, ele devin firești de la un moment încolo, chiar dacă nu întotdeauna sensul lor se degajă din context. Nu e un panaș lingvistic acesta, nu-i o paradă enciclopedică gratuită, ci o formă de a retrăi, fără rest, o vârstă. În felul acesta, Marta Petreu are acces la adevărul ultim al confesiunii. Pe care, cum se spune, o scrie pe dinăuntru. E vorba, în fond, despre un alt grad
Cronică de familie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5536_a_6861]
-
singur, o astfel de sinteză copleșitoare. E puțin probabil ca epoca noastră sufocată, pe de o parte, de „experți” ai câte unui domeniu îngust, pe de alta, de belferi cu ambiții postmoderniste, să mai producă un intelectual la care spiritul enciclopedic, curiozitatea intelectuală neobosită și stilul seducător să coexiste la asemenea înălțime. În 2008, Tony Judt a adunat într-un volum masiv o parte din cele mai importante studii și articole publicate în intervalul a doisprezece ani, majoritatea covârșitoare apărând inițial
Brave old world (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5663_a_6988]
-
al superiorității, al plasării simbolice deasupra altora. Uzul curent și definițiile ulterioare din dicționarele românești au reținut doar sensul figurat: „îndrăzneală, nerușinare” (Lazăr Șăineanu, Dicționarul universal al limbii române, ediția a opta, 1930), „îndrăzneală, cutezanță obraznică” (I.A. Candrea, Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească”, 1931). Nota negativă e stabilă și deosebește tupeul de îndrăzneală și de cutezanță: e totuși mai slabă decât în cuvintele obrăznicie, nerușinare, insolență sau impertinență. Dintre dicționarele generale curente, DEX și Noul dicționar universal (NDU, 2006) reiau
Tupeu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5668_a_6993]
-
Edward Sava „Morgan Library and Museum”, o instituție fără egal printre muzeele new-yorkeze, își are originile în enciclopedica colecție de artă occidentală asamblată de Pierpont Morgan (1837-1917). De la antichități egiptene la desene contemporane, de la armuri și tapiserii la manuscrise autografe, Pierpont Morgan a cumpărat imens, bazându-se mai mult pe instinct decât pe erudiție. „Nu există un preț
Morgan Library: arhitectură, colecții, expoziții temporare by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5686_a_7011]
-
zi... Un nou sistem de iluminare în biblioteca propriu-zisă pune mai bine în valoare edițiile rare aflate în rafturi supraetajate și o tapiserie din secolul al XVI-lea reprezentând - ironie a întâmplării - „Triumful Avariției”. În centrul încăperii, exemple ale unei enciclopedice colecții de manuscrise, partituri și legături de carte, de la Evanghelii carolingiene la una dintre Bibliile Gutenberg, de la o scrisoare a reginei Elisabeta I la comentarii ale lui Alexander Calder despre instalarea „stabilelor” sale și de la manuscrisul simfoniei „Haffner” de Mozart
Morgan Library: arhitectură, colecții, expoziții temporare by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5686_a_7011]
-
anii 1946 - 1950 a urmat Facultatea de Litere și Filosofie din București. După absolvire și-a petrecut viața printre cărți. A lucrat ca redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, la Editura pentru Literatură, la Editura Științifică și Enciclopedică. A îngrijit, singur sau în colaborare, ediții din operele lui Dimitrie Cantemir, Vasile Alecsandri, A. I. Odobescu, Dinicu Golescu, Ion Agârbiceanu, Ion Sava, P. P. Negulescu, C. Rădulescu-Motru. S-a pus de bunăvoie și cu un devotament total în slujba editării
G. Pienescu: „Colaborarea cu Tudor Arghezi (...) a fost una din marile împliniri ale vieții mele“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/5824_a_7149]
-
această revistă, pe atunci a tinerilor scriitori. Iată începuturile Gabrielei Adameșteanu văzute de autoarea însăși: „Împlinisem 28 de ani, când, într-o zi obișnuită de serviciu, în loc să redactez fișele de scriitor care urmau să intre, după multe avizări, în dicționarele enciclopedice proiectate de editura unde lucram, am scris, febril, câteva pagini pe un colț de birou. Dacă aș fi muncit mai mult la acel text n-aș fi avut curaj să mă duc cu el în clădirea somptuoasă din Ana Ipătescu
Ochiul by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5568_a_6893]
-
firea lucrurilor, “ (p. 101) La exagerările detractorilor, Pandrea reacționează cu același nerv de exagerare: îl preschimbă pe Brâncuși într-un monstru de erudiție umanistă, ba chiar într-un stilist al limbii franceze de rangul lui Cioran. „A avut o cultură enciclopedică și o lectură imensă [...]. Brâncuși mânuia verbul cu îndemînare de mare artist, filosof și războinic. Mînuia săgeta înmuiată în venin a pamfletarului ideologic, sabia dialogului cu interlocutorul prezent, petarda aforismului, harfa șoaptei melancolice și a suspinului, artileria grea a erudiției
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
de-a dreptul superflue: nu cred că era nevoie, într-un text apărut în 2010, să fie declinate printr-o notă personaje notorii ca Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Octavian Goga, mareșalul Averescu ș.a. Mai ales că explicațiile sunt de dicționar enciclopedic și nu aduc revelații în legătură cu motivele apariției personajelor în text. Trecând peste aceste neajunsuri, însă, Însemnările zilnice sunt o lectură interesantă. Regina Maria, înainte de toate, este un spirit profund religios, în căutarea unei certitudini pe care de-abia acum, în
„Criza dinastică“, în jurnalul Reginei Maria by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5485_a_6810]
-
arătat de exaporitul căruia îi datora impulsul de a face istorie comparată a religiilor, Mircea Eliade fiind de altfel ținta monografiei pe care Culianu a publicat-o curînd după plecarea din țară: maestrul trebuia celebrat și deopotrivă imitat în privința elanului enciclopedic, iar Culianu e acum, în anii ’70, în etapa lăcomiei de factură savantă, scriind texte de analiză aspră în marginea celor mai insolite teme. Numai că sofisticăria volumului stă în amănunțimea surselor, nu în finețea interpretării. Culianu are informație, dar
Îngeri și tenebre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4526_a_5851]
-
Dicționarul presei literare românești (1790-2000). Ediția a 3-a. București, Editura Institutului Cultural Român, 2004, p. 84-85. (Ateneu). 2. Laurențiu Hanganu - Ion Caraion - fișă de istorie literară în Dicționarul general al literaturii române. [Volumul 2]. C-D. București, Editura Univers Enciclopedic, 2004, p. 82-86. 3. Mihail Sabin (1935-1974), poet dramaturg, critic de teatru, traducător. Redactor la prestigioasa revistă „Ateneu”. 4. Lui Ion Caraion titlul acestui supliment îi amintea de întâia sa carte de poezii, Panopticum, care a fost topită în întregime
Noi contribuții la biobibliografia lui Ion Caraion by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4932_a_6257]
-
dosare”, unul în anii comunismului ( G.Călinescu interpretat de...), altul după 1989, alcătuit de Petre Gh.Anghel și Rodica Pandele. Cea mai completă reconstituire o datorăm lui Nicolae Mecu,1993, reluată în 2004 în Între fapte și sens de la Editura Enciclopedică, de unde citez. Am încercat să sistematizez, dacă termenul nu e prea pretențios, principalele obiecții ale detractorilor. Printre ei, și câțiva contestatari. Obiecțiile intră în două sau trei categorii, în funcție îndeosebi de epocă. Prima categorie le cuprinde pe cele de la
G.Călinescu și detractorii săi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3313_a_4638]
-
de un confrate bulgar cu vază. N. C. Note Originalul acestei epistole, inedite, se află în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu din București. 1. Constantin Teodorovici - N. Crevedia în Dicționarul general al literaturii române. [Volumul 2]. C-D. București, Editura Univers Enciclopedic, 2004, p. 461-462. 2. G. Călinescu - Enigma Otiliei. Roman. Volumul 1-2. București, Editura Națională Ciornei, 1938. 3. Unul dintre pseudonimele lui G. Călinescu. 4. N. Crevedia - Maria. Poezii. București, Editura Cartea Românească, [1938]. 5. N. Crevedia - Viața lui Gib I.
O epistolă necunoscută a lui Nicolae Crevedia by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4968_a_6293]