627 matches
-
31 mai 2006 Aș dori să-ți scriu despre altceva decât despre obișnuitele noastre enervări (defulări, care sunt sigur că vor rămâne drept un portret neretușat al crudei realități valahe!), cu toate că, analizând la rece pot să o transform rapid în ENERVARE prin faptul că noi nu putem produce așa ceva. Ieri seara am comutat pe TV5 și am urmărit o bună parte din emisiunea ,,Thalassa“, realizată de Georges Pernoud, difuzată în mod normal de France 3, de unde o preia TV5. De data
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
nu-l cunoșteam până în acel moment, recunosc - nu se poate lăsa din mână. Omul scrie cu o sfântă obrăznicie, caracteristică omului care nu mai are nimic de pierdut și este foarte conștient de acest lucru. De ce oare în România doar enervarea scrisă cu artă, ia repede o formă literară valabilă? De ce oare trebuie să fii pe patul de moarte pentru a te „elibera“ (cu ghilimele) fără teama de posibilele represalii?! Cartea lui Sorin Stoica constituie pentru mine cel mai tare manifest
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
mai mult, despre morți numai de bine. Oricum, rămâne un autor valabil, rămâne ceva după lectură). Mirel 9 iunie Azi cred că am asistat la cea mai umilitoare scenă de viață de când m-am întors din îndepărtatul Vest. Să explic enervarea „maximă“. Se ia o firmă „serioasă“ de medicamente. Eventual o multinațională europeană. Se ia un reprezentant al acesteia care caută disperat un agent local într-unul dintre județele Absurdistanului. Prin intremediul unui cunoscut medic semi-bucureștean se ajunge la o persoană
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
nu ai nimic în comun. Poate niște amintiri disparate, care încep să pălească. Când ajungem la termenul de generație dăm imediat peste clasamentele generației. Cum mă simt străin de această preocupare, prefer să nu fiu luat în calcul. Uitat. În enervările mele cotidiene. Codruț 15 iunie 2006 Din nou în maxi-taxi, către locul meu de muncă. De data aceasta s-au urcat și patru tineri (trei băieți și o fată). Tipul adolescenților de mahala. Am stat foarte aproape de ei, la nici un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
începutul anilor ’90, cel cu vocalul plimbâdu-și șezlongul, îmbrăcat ca un rege, și cel în care același vocal, distrus, se lasă plimbat în mașină de un prieten. Codruț Iulie 2006 3 iulie 2006 Nu-mi propun să-ți transmit o enervare, ci doar să scriu, pur și simplu. Este aproape ora 2 dimineața, ora unei binecuvântate lucidități. Ea trebuie verificată cu orice preț, pentru că, de fapt, ne întâlnim atât de rar cu ea. O cunoșteam bine pe vremuri, în studenție, în timpul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
de 11-12 ani, mult prea bucuroase în a-și arăta mugurii sexualității. Îmi e scârbă că într-o astfel de țară sunt nevoit să-mi cresc copila. Scârbit și jenat... Codruț 6 iulie 2006 Încep prin a mă referi la enervarea ta din ultima cartolină; eu aș fi puțin mai nuanțat. În marea majoritate a cazurilor net-cafe-urile din România sunt abjecte. Chiar lângă piața unde locuiesc, în București, se găsește unul, pe care și eu îl folosesc pentru mici „depanaje“ comunicaționale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
un dram de noroc istoric (a se vedea intrarea în UE) vom fi o națiune de maneliști închiși în bunkere tapetate cu gresie ieftină. Mă opresc. Atunci când scrii despre kitsch, riști să devii kitch. Mirel 14 iulie 2006 O mică enervare sau, mai degrabă o situație amuzantă. Mirel, McDonald’s-ul din România s-a românizat! L-am învins, impunându-i cutumele noastre ancestrale. Pe ce mă bazez? (întrebarea lui Moromote). În restaurantul lor central din Ploiești nu mai poți folosi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
seminarii pe care am fost nevoit să le organizez în Prahova, ca o etapă a unei campanii naționale, având drept tematică „Egalitatea de șanse între bărbați și femei“, subintitulată „Europa este importantă pentru tine“, mi-au provocat o multitudine de enervări, pe care sunt bucuros să le împărtășesc cu tine: 1. Consiliera de la București avea un caracter dificil, de șefuță care le știe, care le impune, care s-a născut să organizeze și să coordoneze, cu un discurs feminist tipic. La
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
au trăit comunismul, ci doar un simulacru de socialism, de pe urma căruia trag ponoasele și acum... Trebuie să recunosc că am cumpărat revista doar pentru că avea două pagini despre situația din Irlanda de Nord... Codruț 4 august 2006 Am scris atât de multe enervări încât cred că ar merita să aștern pe această carte poștală și o contra-enervare. Iar contrariul enervării este confesiunea lucrurilor în care mai cred. Adică în: prietenie, atâta cât mai rămâne după ce invidiile, micile gelozii capitale, viața asta care ni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
recunosc că am cumpărat revista doar pentru că avea două pagini despre situația din Irlanda de Nord... Codruț 4 august 2006 Am scris atât de multe enervări încât cred că ar merita să aștern pe această carte poștală și o contra-enervare. Iar contrariul enervării este confesiunea lucrurilor în care mai cred. Adică în: prietenie, atâta cât mai rămâne după ce invidiile, micile gelozii capitale, viața asta care ni se pare atât de trepidantă, dar care, pâna la urmă, este atât de banală, rutina și lipsa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
emoționate. Codruț 2 august 2006 Dragă prietene, Pentru a fi sincer, sunt destul de emoționat în fața acestei ultime „cartoline“ - după cum ne place să numim aceste biete bucățele de hârtie / carton, pe care le-am tot schimbat între noi. Rodul neliniștilor și enervărilor noastre, a ceea ce eu aș putea numi generic le mal d’être în această țară, la care totuși țin atât de mult, pe care o iubesc cu o ură grea, după cum spunea Cioran, celebrul proprietar de mansardă din rue de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
prea curând. Așadar, mă enervez, deci exist. P.S. Tocmai a început să urle sub geamul meu o alarmă. Fără nici un motiv aparte. Cu prietenie, Mirel 3 august 2006 Devenim repetitivi, așa mi-ai spus. Și ai dreptate însă, adaug eu, enervările repetitive au și ele scopul/rolul lor, acela de a ne arăta constanța carențelor pe care le implică o viață obișnuită într-o țară atât de haotică, precum este Valahia. Enervările ne scurtează viața la fel de bine (dacă nu sunt chiar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
mi-ai spus. Și ai dreptate însă, adaug eu, enervările repetitive au și ele scopul/rolul lor, acela de a ne arăta constanța carențelor pe care le implică o viață obișnuită într-o țară atât de haotică, precum este Valahia. Enervările ne scurtează viața la fel de bine (dacă nu sunt chiar mai eficiente) precum poluarea imensă, alcoolul sau tutunul. Ne afectează psihic. Ne sapă încet, dar sigur. Noi ne dăm seama de efectul lor pervers, ceilalți mai puțin. De ce am scris atâtea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
ne scurtează viața la fel de bine (dacă nu sunt chiar mai eficiente) precum poluarea imensă, alcoolul sau tutunul. Ne afectează psihic. Ne sapă încet, dar sigur. Noi ne dăm seama de efectul lor pervers, ceilalți mai puțin. De ce am scris atâtea „enervări“, de-a lungul a 8-9 luni? Eu unul am făcut-o pentru a mă elibera chiar și foarte puțin de povara care mă apasă trăind într-un sistem atât de imperfect. Sunt conștient că aceste enervări nu propun mari probleme
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
De ce am scris atâtea „enervări“, de-a lungul a 8-9 luni? Eu unul am făcut-o pentru a mă elibera chiar și foarte puțin de povara care mă apasă trăind într-un sistem atât de imperfect. Sunt conștient că aceste enervări nu propun mari probleme existențiale, nu fac o filosofie a vieții, nu dezbat doct teme de istorie, literatură, politologie. Nici nu ne-am dorit asta. Cred că forța acestor enervări constă tocmai în „populismul“ lor, adică în faptul că mulți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
într-un sistem atât de imperfect. Sunt conștient că aceste enervări nu propun mari probleme existențiale, nu fac o filosofie a vieții, nu dezbat doct teme de istorie, literatură, politologie. Nici nu ne-am dorit asta. Cred că forța acestor enervări constă tocmai în „populismul“ lor, adică în faptul că mulți dintre cei care, să sperăm, ne vor citi se vor regăsi într-o anumită măsură în ele. Experiențele noastre sunt banale, însă de remarcat este faptul că după un an
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
un veșnic nemulțumit (și ar trebui să-i mulțumesc lui Dumnezeu pentru acest dar otrăvit!). Atât timp cât schimbarea măruntă nu va fi vizibilă la nivel micro și mai ales în felul românilor de a se comporta cu ceilalți români, concetățenii lor, ENERVAREA va continua să fie o modalitate de a fi liber. A bientôt! Codruț INTRUSUL de Christian Crăciun Nu mă simt foarte confortabil, intervenind în acest dialog care curge atât de firesc încât se dispensează fără regrete de o a treia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
au întors „în țărișoară“, unde fiecare zi este „un lung prilej pentru durere“, în ciocnirea cu realitățile. Iată un traseu existențial deja clasic și care se cerea exprimat. Este vorba în aceste pagini de ceva mai mult decât de „simple“ enervări față de zgomotul stradal sau mirosurile din autobuz, de multe ori sunt de-a dreptul exasperări. Principala calitate, rară calitate, a coautorilor este bunul-simț, în sensul lui Alexandru Paleologu. Nu s-au săturat de România, deși ea îi contrariază abundent, n-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
istoric“ ș.a.m.d. E bine? Cred în această modestie, deși oameni ca Mirel sau Codruț vor trebui cândva să ofere și soluțiile practice la degringolada morală actuală. Desigur, fiecare dintre noi își poate face propria listă cu pricini de enervare. Asta nu e suficient, deși poate fi o defulare sanitară. Tabloul ce ni se înfățișează este exact și cutremurător. O „fiziologie“ a tranziției, a tipurilor ei reprezentative, o geografie morală a spațiului public, spațiu în care trebuie să ai nervii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
șervețel și amănuntul o ferici de-a binelea. Mulțumită, întinse mâna către triunghiul alb, îl împături și-și tamponă cu el buzele. Atunci observă că femeia din fața ei, care aștepta să-i fie adusă tava cu mâncare, dădea semne de enervare evidente. Se înroșise, porii mari, saturați de cremă și pudră luceau, gura i se schimonosise. Ei, nu, rosti, pornită din senin, păi așa nu mai merge, dragă. Nici alaltăieri nu am putut să mănânc nimic, dar nimic era o varză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
niciodată nu e prea târziu când ai o cauză dreaptă. Eșecurile ne sunt date în viață doar pentru a ne proba tăria. Trebuie să lupți, să lupți, să lupți. Lașitatea e o boală care macină pe mulți. Vocea ștrangulată din pricina enervării, ușoara congestionare a feței, saliva care i se cernea printre dinții tociți până la gingii, ochii mici, verzui, tulburi, în care cu greu mai pătrundea lumina, pleoapele umflate, roșietice, zbătându-se rar, rar. Tu mai înveți sau ce faci? Se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să te văd eu la vară cum ai să vii cu buzele umflate. Atunci o să stăm noi de vorbă, domnișoară, amenința. Da, da, exact atunci, îi țipa prin ușă Carmina, numai atunci. Intra în camera lui cu pomeții vineții de enervare: Tu-i irodialul ei de fată, zicea cu năduf. Asta-mi face pocinogul, ai să vezi. Mai taci, cobe, răspundea mama, certurile astea nu-s bune la nimic. Își menținea supărarea trei, patru zile, nu-și vorbeau nici la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
salte capul? De ce să-i strivim în marea asta lașă, să aruncăm deasupra lor toate păcatele noastre, toate nemulțumirile? Am impresia că nu vorbim aceeași limbă, mă, o întrerupse Alexe. Albastrul devenit tulbure în ochii lui era un semn de enervare. Am spus și susțin că acei oameni, de care faci atâta caz, există și ei nu pot fi incluși în marea celorlalți, pentru simplul motiv că ei stau ca uleiul deasupra, înțelegi, nu pot fi omogenizați și basta, ce naiba? Vorbiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sistematizezi și toate astea nu-s la îndemâna oricui. Apropo, mai zise, ce-ai făcut cu examenul de admitere? Într-un timp te-am auzit că vrei să dai la o facultate. Carmina revăzu, odată cu întrebarea profesorului, fața tatălui iritată de enervare, ochii congestionați, bărbia lunguiață, cu marginile dreptunghiulare scăpătând către gât în timp ce rostea: cu rigurozitate, cu seriozitate, cu planificare, nu se poate să nu reușești. Un panou luminat cu multe butoane și semne: Apeși pe butonul rigurozitate, apeși pe cel cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pantoful pe vârful piciorului, Doamne, Dumnezeule, cum seamănă cu tată-său, așa de inflexibil și așa de lasă-mă să te las. Sigur? mai întrebă încă o dată, cu grijă, iar el îi confirmă ridicând din umeri. Sigur. Femeia simți cum enervarea crește în ea ca o lavă, toată seara tăcu, trânti obiectele pe care le apuca și îl studie cu dușmănie pe băiatul ei. Fir-ar al dracului să fie, își zise ea, să mai am eu anii lui, să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]