623 matches
-
a făcut să rostești deodată o afirmație cu atît de multe implicații ascunse? Aștept un răspuns. ― " Deodată" nu este cuvîntul exact, răspunse sec prințul. De mai bine de o lună tot stau aici și-ți ascult cu uimire crescîndă tiradele enervate. Și-mi pun mereu o întrebare. Ești curioasă să știi care e această întrebare? Femeia avu o ezitare. Deja răspunsul luase o întorsătură care o făcea să nu se mai simtă la largul ei. Totuși riscă: ― Spune-mi. ― Întrebarea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
insecta, sfidătoare și neagră pe hârtia imaculată. Mâna a coborât fulgerător, dar, din păcate pentru mine, lovitura a fost ratată. Cum eu am profitat de pauză ca să întreb din nou în ce fel puteam ajunge la administrație, portarul a închis, enervat, ferăstruica gheretei. Am început să fiu îngrijorat de perspectiva nopții. Din fericire, la următoarea tentativă omul a avut mai mult noroc; o pată de sânge a mânjit hârtia. Victorios și mulțumit, portarul a deschis ferăstruica și mi-a făcut semn
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
că sânt impotent. Dar n-aveam nici o certitudine, încît am preferat să-mi domolesc pornirile și m-am îndepărtat de Moașa. Ea a mai făcut o tentativă, apropiindu-se de mine și privindu-mă galeș, după care a înțeles; brusc enervată, s-a ridicat și a ieșit pe ușă fără să dea nici o explicație. Când i-am povestit lui Dinu ce se întîmplase, a făcut ochii mari. "Te admir, a zis el, pentru nervii tăi. Eu m-aș fi pierdut cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am observat nimic neobișnuit. Pietonii traversau strada și, cum zăreau zidurile închisorii, cu santinelă la poartă, tresăreau și se trăgeau înapoi, pe celălalt trotuar. ― Nu observ nimic anormal, iertați-mă, i-am zis. ― Dar normal? sări directorul încă și mai enervat, ștergîndu-și încă o dată chelia transpirată cu batista plină de pătrățele. Ce vezi normal? ― Oamenii se tem de închisoare, domnule director. Le e frică. Nu e normal? ― Asta e, răsuflă directorul, fericit că spiritul meu de observație nu se atrofiase cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
îi tremurau. Nu mai ridica ochii spre mine și nici eu nu îndrăzneam să-l privesc decât pe furiș. Mă străduiam din răsputeri să pierd și, ca să-i fac plăcere, mă acuzam că joc prost, că numai norocul mă salva. Enervat, el juca și mai rău, încît, cu toate gafele mele voite se apropia o victorie amenințătoare... Până la urmă am trișat ca să-mi obțin înfrîngerea. Atunci, Bătrânul deveni radios. ― Sînteți un jucător irezistibil, i-am zis și m-am pregătit să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cumpărători. Cum eu nu mă dădeam plecat și continuam să ameninț că tata va rezolva problema, l-am enervat așa de tare, încât l am făcut să-și iasă din pepeni și mi-a zis cu voce puternică de om enervat: „Ieși afară, parșivule!”, dar în enervarea lui în loc de „ș” a pronunțat scrâșnit litera s, încât izbucnirea lui suna așa: Iesi afară, parsivule! Am părăsit rușinat prăvălia și mereu mă urmărea acea literă „ș” transformată în „s” care era cu totul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cu prosopul enorm înfășurat în juru-i se uita nepăsător și-și vede de ospătare. Tata bate și bate în ușă tot mai tare, ca omul împins de o asemenea nevoie, și abia atunci catadicsește și prăvăliașul să spună cu glas enervat: - De ce mă deranjezi, nu vezi că stau la masă? Tata îi dă replica cuvenită, rugându-l să se deranjeze pentru că, în timp ce el mănâncă pe îndelete, în gospodăria noastră trebuia să moară ditamai juncanul și e păcat de Dumnezeu, atâta lipsă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
în vederea destabilizării negocierilor de pace. Toată lumea știe că în armata Israelului sunt elemente care se opun vehement compromisurilor pe care vrea să le facă prim-ministrul. Și dacă lucrul ăsta va ieși la iveală, atunci palestinienii vor fi atât de enervați, încât se vor retrage. Asasinarea unuia dintre eroii lor naționali. — Da. Și chiar dacă autoritățile ar fi gata să treacă cu vederea, străzile Palestinei nu le-ar da voie. —De aici și intenționat-accidentala scăpare de accent. Cuvintele abia se auzeau din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Ochii lui și albaștri și galbeni condamnau fațada strălucitoare. Nasul său se revolta împotriva mirosului persistent al vopselei proaspete cu email. Urechile lui se încrâncenau la auzul cântecelor, râsetelor, chicotelilor din spatele obloanelor închise care păreau date cu lac. Dregându-și enervat vocea, privi la cele trei sonerii din bronz și la cartonașele albe de deasupra fiecăreia: Billy Truehard Raoul Frayle — 3A Frida Club Betty Bumper Liz Steele — 2A Dorian Greene —1A Își propti degetul în soneria de jos și așteptă. Frenezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
avea relații la toate restaurantele din oraș, făcu rost de o masă lângă cascadă, la Sushi Hana. Deși era devreme, locul era plin de manechine și actrițe, iar Jeff se uita în toate părțile. — Cum merg lucrurile acasă? zise Ellis, enervat. Jeff ridică din umeri. — Bine. Uneori trebuie să lucrez până târziu. Știi cum e. — Nu, nu știu. Pentru că eu nu sunt un mare bancher de investiții și fetele nu îmi fac cu ochiul, așa cum îți fac ție. Aaron, fratele cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
știu prea multe despre lucrurile astea, Îi răspunsese Mustafa Închizându-i gura Într-o manieră politicoasă, Însă glacială. Toate astea sunt istorie. Ar trebui să discuți cu istoricii. — Amy, ai de gând să vorbești cu mine? Vocea lui Rose părea enervată. — Mamă, trebuie să te las. Te sun mai târziu, a spus Armanoush. S-a auzit o bufnitură bruscă, Însoțită de un fâșâit care suna ca și cum maică-sa ori turnase o altă lingură de aluat de clătite În tigaie, ori izbucnise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
târziu, a spus Armanoush. S-a auzit o bufnitură bruscă, Însoțită de un fâșâit care suna ca și cum maică-sa ori turnase o altă lingură de aluat de clătite În tigaie, ori izbucnise În plâns. Armanoush a preferat prima variantă. Vădit enervată, s-a Întors la masă, s-a așezat din nou pe scaun, a apucat lingura și evitând privirile celorlalți, a Început să bage În gură ce avea În față, deși nu era ceea ce voia ea. A trebuit să mai ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de viitor, ea despre urmele lăsate de trecut; el despre așteptările lui de la viață, ea despre amintirile de familie. Zâna Fondantelor a Început să danseze din nou, chiar când erau pe cale să abordeze alt subiect de conversație. Armanoush a verificat enervată numărul. Nu era un număr cunoscut, Însă nu era nici unul privat. A răspuns. — Amy, unde ești? Mută de uimire, Armanoush a Început să se bâlbâie: — Ma-mă! Cum ai... cum de ai alt număr acum? A, păi, fiindcă te sun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Înainte ca degetele ei să se Întoarcă la tastatură. Sunt responsabilă pentru crimele tatălui meu? a Întrebat O Fată Pe Nume Turcoaica. Ești responsabilă de recunoașterea crimelor tatălui tău, a răspuns Anti-Khavurma. Asya a părut Încurcată de duritarea afirmației, ușor enervată, Însă de asemenea intrigată. În lumina răspândită de computer, chipul ei era palid și nemișcat. Încercase Întotdeauna să detașeze pe cât de mult posibil trecutul ei de viitorul la care spera să ajungă. În speranța că, indiferent ce atrăgeau după ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
e acolo? Ce vrei să spui? — Nu e cu tine la San Francisco? Buzele lui Rose au Început să tremure de spaimă. Barsam se Întreba dacă fosta lui nevastă nu făcea glume pe socoteala lui. A Încercat să nu pară enervat. — Nu, Rose, a hotărât să plece În Arizona. Petrece vacanța de vară acolo. — O Doamne!! Păi nu-i aici! Unde e copilul meu?! Unde e? Rose a Început să plângă intrând În unul din atacurile acelea de panică pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
spus că trebuia să ajung pe șosea și am crezut că drumul trecea pe acolo, scuzați, vă rog, și, dacă vă interesează vreun vas din furgonetă, îmi face plăcere să vi-l ofer, unul n-a vrut nimic, a răspuns enervat că, în casa lui, lucruri din astea nici pentru animale, dar altuia i-a plăcut o supieră și a luat-o. Și unde ai lăsat vasele până la urmă, Lângă râu, Unde, M-am gândit că o groapă naturală ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nu-l va rosti, și mai spunea că, cel puțin în anumite cazuri, păcatul concluziilor nu este atât că sunt uneori pripite, ci că sunt, pur și simplu, concluzii. Așadar, nu vrei să ghicești, insistă Marta, zâmbind, iar Cipriano Algor, enervat puțin pe fiica lui și mult pe sine, dar conștient că singurul mod de a ieși din impasul în care singur intrase ar fi să-și recunoască eșecul, rosti, sacadat, un nume, învăluindu-l în cuvinte, A fost văduva, vecina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pe care o afișează, mintea lui lucrează în continuare, Nu mi-a spus nici o vorbă despre ce s-a întâmplat acasă la Isaura, s-a închis complet, și n-a fost niciodată obiceiul lui, într-un fel sau altul, chiar enervat, chiar prost dispus, mereu ajungea să-mi spună ce gândește, cred că, dacă am merge acum acasă, poate i-ar fi de ajutor, sigur ar dori să vadă ce mai face Găsit, ar sta din nou de vorbă cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
insecta, sfidătoare și neagră pe hârtia imaculată. Mâna a coborât fulgerător, dar, din păcate pentru mine, lovitura a fost ratată. Cum eu am profitat de pauză ca să întreb din nou în ce fel puteam ajunge la administrație, portarul a închis, enervat, ferăstruica gheretei. Am început să fiu îngrijorat de perspectiva nopții. Din fericire, la următoarea tentativă omul a avut mai mult noroc; o pată de sânge a mânjit hârtia. Victorios și mulțumit, portarul a deschis ferăstruica și mi-a făcut semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că sunt impotent”. Dar n-aveam nici o certitudine, încât am preferat să-mi domolesc pornirile și m-am îndepărtat de Moașa. Ea a mai făcut o tentativă, apropiindu-se de mine și privindu-mă galeș, după care a înțeles; brusc enervată, s-a ridicat și a ieșit pe ușă fără să dea nici o explicație. Când i-am povestit lui Dinu ce se întâmplase, a făcut ochii mari. „Te admir, a zis el, pentru nervii tăi. Eu m-aș fi pierdut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am observat nimic neobișnuit. Pietonii traversau strada și, cum zăreau zidurile închisorii, cu santinelă la poartă, tresăreau și se trăgeau înapoi, pe celălalt trotuar. — Nu observ nimic anormal, iertați-mă, i-am zis. — Dar normal? sări directorul încă și mai enervat, ștergându-și încă o dată chelia transpirată cu batista plină de pătrățele. Ce vezi normal? — Oamenii se tem de închisoare, domnule director. Le e frică. Nu e normal? — Asta e, răsuflă directorul, fericit că spiritul meu de observație nu se atrofiase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
îi tremurau. Nu mai ridica ochii spre mine și nici eu nu îndrăzneam să-l privesc decât pe furiș. Mă străduiam din răsputeri să pierd și, ca să-i fac plăcere, mă acuzam că joc prost, că numai norocul mă salva. Enervat, el juca și mai rău, încât, cu toate gafele mele voite se apropia o victorie amenințătoare... Până la urmă am trișat ca să-mi obțin înfrângerea. Atunci, Bătrânul deveni radios. — Sunteți un jucător irezistibil, i-am zis și m-am pregătit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dinafară, ca de obicei. Conduce o clinică de tratare a infertilității, asta-i tot. Simon o lipi de el, punându-i mâna pe organul lui veșnic fără astâmpăr. De ce nu mă ajuți să intru înăuntru atunci? Henrietta își trase mâna enervată. — Pentru că în douăzeci de minute ne vin musafirii și nu vreau să aștepte în prag, ascultându-te cum gemi în extaz ca o balenă în călduri. — Știai, întrebă Simon, că balenele-spermanțet au orgasme care durează douăzeci de minute? — Dumnezeule, păli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
invitaților, rochiile domnișoarelor de onoare. La ce fel de invitații te-ai gândit? Ai putea să mi le arăți și mie? E genul de persoană care verifică invitațiile ca să se asigure că sunt scrise cu litere îngroșate, își zise Fran enervată. Și își închipuie că eu sunt genul care s-ar putea să aleagă invitații argintii cu clopoței la colțuri. Poate că ar trebui s-o lase pe Henrietta să organizeze nunta la ea acasă la urma urmei. Asta chiar ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
gâtului nu era altceva decât un fundoshi japonez, adică o bucată de pânză care se leagă în jurul șalelor și pe care unii bărbați o mai poartă și în zilele noastre în loc de chiloți. În tren, în drum spre Shibuya, Takamori, puțin enervat, îl chestionă pe Gaston în legătură cu fundoshi. Cu două zile înainte de a se îmbarca pe Vietnam, Gaston a aflat că exista în port un vapor care arbora steagul japonez. I s-a spus că e cargobotul japonez Akashiromaru. S-a emoționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]