636 matches
-
nu-i gabor nici cât hău, ce pula mea. Mergând cu spatele, arăt Înspre ea și zâmbesc: — Trebuie neapărat să vorbim Mandy draga mea. Însă mai târziu. O să te pun la curent cu toate. Ciao. O las pe lesbiana asta enervată să se beșe și să se cace pe coridor și mă Îndrept către biroul lui Ray În D.S. Când ajung la D.S., Îl găsesc acolo pe Clell cu o sticlă de șampanie din care toarnă În pahare de carton. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ne dăm la ei. Informatorul pe care-l știi, crezi că o să vină cu ceva? — Mai mult ca sigur, zâmbesc eu. — Bine, spune Toal. Ok Amanda, continuă să-i supraveghezi. Bruce, ai putea să mai rămâi un minut? Drummond tușește enervată: — Sigur Bob, și pleacă, cu pielea roșie ca cireașa mea după o noapte de preacurvărit, iar Toal e probabil pregătit să-mi spună că postul ăla de inspector e ca și al meu. — Ai vreo problemă cu Amanda? Întreabă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
scotocească în rămășițele construcției, apucând la întâmplare bucăți de tablă sau de lemn și aruncându-le peste umăr. - Hei, tu! încercă ea încă o dată. Pleacă naibii de-acolo! Se întoarse și strigă: - Ar putea să mai fie cineva înăuntru! Deja enervată, Sachs spuse: - Acesta e locul unei infracțiuni! Nu ai voie. - Ar putea să mai fie cineva înăuntru! veni răspunsul invariabil al bărbatului. - Nu, nu, nu. Au ieșit toți. Sunt nevătămați. Hei, mă auzi? Alo, amice... Mă auzi? Părea că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
bacșiș câteodată. - Aici e prea mult ca să fie doar din bacșișuri. Eu nu am primit niciodată atât pe vremea când eram ospătăriță. - Eu sunt foarte bun, spuse băiatul. - Și eu eram... Spectacole? Ce fel de spectacole? - De magie, spuse el enervat, întrucât deja îi spusese asta odată, cu câteva luni în urmă. Uite. Făcu pentru ea un truc cu cărți de joc. - A fost bine, spuse ea dând din cap admirativ. Dar tot îți confisc banii pentru că m-ai mințit. - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
până când cineva de la criminalistică intervenea. Era o regulă fundamentală și oricine dăduse dispoziția că trupul Magicianului să fie luat urma să aibă mari probleme. - Care-i problema, Amelia? întrebă unul din tehnicieni, aflat în ușă. - Uită-te singur, spuse ea enervată, făcând un semn spre coridor. Medicii au luat corpul înainte să venim noi. Ai idee ce s-a întâmplat? Tânărul se încruntă. Își privi colegul și apoi spuse: - Păi, doctorul e chiar aici. E cel cu care vorbeam când ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
într-un pom, sub fereastra cancelariei. Apostol, fără să-și dea seama, închise ochii, ferindu-se de scrutarea generalului, care izbucni brusc, aproape răgușit: ― Dumneata ești romîn? ― Da, excelență, răspunse locotenentul repede. ― Romîn! repetă generalul, cu un glas uimit și enervat care aștepta o dezmințire. ― Romîn! repetă Bologa mai hotărât, întinzîndu-se din șale și scoțând puțin pieptul. ― Da... bine... firește... bâigui Karg peste câteva momente, bănuitor și cercetător. Da... desigur... Dar atunci mă miră rugămintea d-tale... foarte mult... Mi se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
bolnave!... Realitatea e războiul cu moartea la braț!... Lasă închipuirile, dragul meu, care cel mult complică și amărăsc viața, destul de afurisită! ― Domnule căpitan, dacă ții la mine, te rog din suflet să nu-mi mai dai nici un sfat! zise Apostol enervat, urmând însă mai liniștit: Te rog foarte mult!... Crezi că mi-a fost ușor să-mi dezbrac trecutul, ca o haină murdară, și să rămân gol în mijlocul furtunii? Crezi că n-am încercat să mă înșel că sunt îmbrăcat, chiar
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și dacă mi-o dai și dumneata! Groparul Vidor se uită lung în ochii lui, fără să clipească, și nu răspunse, parcă n-ar fi înțeles nimica sau ar mai fi așteptat lămuriri. ― Îmi trebuie răspunsul acuma, numaidecît! continuă Apostol, enervat puțin de tăcerea bănuitoare a țăranului. Să nu crezi că mi-a trăsnit prin cap așa... M-am gândit bine și am cumpănit... Vidor întoarse ochii spre ferestrele dinspre ogradă, oftă, se scărpină în ceafă, clătină din cap și apoi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în ochii lui jucau spânzurații, numai spânzurații, din ce în ce mai mulți și mai mustrători... Apoi deodată, în mijlocul lor apăru iar fața plutonierului, cu zâmbetul supărător, ce-i descoperea dinții gălbui, cu o gaură neagră în gingia de jos, și iar auzi glasul enervat, care încerca să fie lingușitor: ― Cele două santinele pe care le-ați văzut stau numai ziua, ca să nu-i ciugulească corbii, pentru că pe aici sunt mulți corbi, foarte mulți... Noaptea le retragem, firește... noaptea nu umblă corbii. Întâi fusese ordonat
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Templului din Ierusalim în ziua distrugerii sale, iar forța sa mă copleșește și toți oamenii din jurul meu îmi par niște uriași, încât m-aș mira să observe cineva faptul că încă exist, poate funcționara aceasta cu pistrui, care mă poftește enervată, da, doamnă. Dar eu nu mai exist, durerea acestei dimineți mi-a șters existența de pe fața pământului, pentru că tu vei ieși din tură și te vei duce la casa ta și ai impresia că știi dinainte ce vei găsi acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
niște copii la rândul lor, pe care îi împovărează cu alți copii, grei și nedoriți, și din nou mă apucă furia împotriva lui Udi, de câte ori mă înfurii împotriva naturii, mă înfurii și împotriva lui, cu entuziasmul său, apoi îmi amintesc enervată trupul său uscat acoperit de ace și bețișorul acela fumegând ridicându-se din vertexul său. Când intru în birou pentru a lua formularele, în ochii mei sar din nou cuvintele acelea ritmice, necircumcise, cuvinte îngrozitoare de renunțare, fraze seci, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o las să meargă mai departe, ce ar fi făcut Hava în această situație, probabil că nu ar fi făcut absolut nimic, nu am cum să o consolez. Ea încearcă să pară liniștită, dar văd cât este de încordată, clipește enervată, își privește ceasul, eu ies pe terasă să fumez o țigară, mă așez lângă balustradă, în ciuda căldurii, de aici voi putea vedea tot ceea ce se întâmplă, voi observa totul cu o clipă înaintea ei. Aud hohote de râs apropiindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu m-am gândit la chestia asta de când Ferro a prăpădit prima navetă, declară Hudson care se opri din marșul său nervos. E de ajuns un emițător cu fascicol de emisie îngust acordat pe frecvența comenzilor navetei. ― Știam, făcu ea enervată. M-am gândit și eu. Dar n-avem un aparat ca ăsta. ― Într-adevăr. Emițătorul se găsea în VTT și a fost distrus o dată cu blindatul. ― Trebuie să mai fie o metodă de prîotare de la distanță. Nu știu care. Caută o soluție. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
o ia razna.“ „Creatoarea nefericită spune: «De la bun început a avut o personalitate puternică. Nu o puteam stăpâni în nici un fel».“ Aproape am scuipat pe jos de nervi. —Aiurea! Am terminat berea și mi-am șters buzele. — Doamne, sunt extrem de enervată, am spus cu patimă. Ieri toată lumea se uita la mine cu ură, crezând că sunt genul de femeiușcă proastă care nu a fost în stare să-și atârne propria sculptură fără ca peste o lună să pice în capul cuiva. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
s Cross, Simon era tot cu capul în nori; erau mai bine de zece secunde de când ușile erau deschise când s-a uitat liniștit să vadă unde este și a țâșnit din metrou. Înjurându-l, am împins mulțimea de oameni enervați care încercau să intre și am stat un moment pe peron, uitându-mă în jurul meu. Simon era deja la capătul celălalt, introducând biletul în aparat. Am mers repede prin mulțimea din stație. Mă întrebam dacă ne îndreptam către lumea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Apoi m-am întors și l-am găsit pe Joe făcând ceaiul în camera amenjată special. Chiar atunci a sunat telefonul de pe biroul lui Joe și cât se poate de repede a alergat în cealaltă parte a coridorului să răspundă, enervat că oamenii vor crede din nou că a ațipit. — Este domnul Shaw, mi-a spus. Dorește să știe dacă ați ajuns deja. M-am dus la telefon. —Sam? zise Sebastian. Ai nevoie de o mână de ajutor acolo? Nu, mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
genul acesta. —Dominic! a spus Suki, încă încremenită, cu urma de palmă arzându-i pe obraz. Fără a-și lua privirea de la el, i-a spus Belindei: —Spune-mi că nu este adevărat, Bells. — Normal că este, a răspuns Belinda enervată. Numai cineva atât de prost ca tine nu și-ar fi dat seama. Doamne, nici măcar nu ai știut că luam droguri de atâția ani. Puteam veni jos, chicotind încontinuu, și tot ce ai fi făcut ar fi fost să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
rând, spun veselă și mă prefac că nu văd fața mai degrabă descurajată a lui Amy, pentru că își dă seama că o să fie o noapte mult mai lungă decât se gândea ea. —Bine, spune încet. Îmi dau seama că e enervată. Îți place să zbori? întreb eu schimbând complet subiectul, de parcă nu îmi pasă de marele secret al lui Adam. —Mmm, da, îmi place mult. Să zbor a fost visul meu dintotdeauna. —Te-ai gândit vreodată să faci altceva? Amy se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
se cuplează cu frumosul Mike, poate să se ducă undeva. Mike ne dă băuturile. — Și unde sunt restul colegilor voștri? întreabă el. — Se duceau toți la alt bar și noi am venit aici, îi spun, iar el râde. Amy pare enervată. Evident că ar trebui să dau înapoi acum, dar parcă nu înțeleg mesajul, nu? Îmi pare rău de ea. Oricum, se presupune că iese cu alt pilot. Pe de altă parte și eu ies cu Tim. Cu Tim și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
o șteargă. Ei doi probabil de-abia așteptau să scape de noi doi. Derek și cu mine probabil îi încurcam. Doamne, chiar m-am enervat. Mă simt folosită, deși eu am forțat-o pe Amy să vină în bar. Sunt enervată și că Mike, evident, a preferat-o pe Amy în locul meu. Doamne, ce e în neregulă cu mine? Deodată mă simt de parcă mi-ar strivi cineva capul. Mă simt toropită și nu vreau decât să mă întind. Aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
asta mă face să par destul de interesantă. Vreau doar să știe că nu am stat toată seara în casă așteptând să mă sune și rozându-mi unghiile de nerăbdare. —Ce băieți? A, doar niște piloți, zic relaxată. Am înțeles. Pare enervat. Foarte bine. Probabil crede că toți piloții arată ca niște zei greci și sunt foarte interesanți. Și nu o să mă deranjez să-l corectez. Lasă-l să creadă că mă urmăresc o mulțime de tipi care arată ca Tom Cruise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
îndoială, să nu-ți invadeze gândurile câteva zile măcar. Alexe era ca un fel de conștiință supărătoare, sâcâitoare, arțăgoasă, absurdă și era mult mai ușor să te lipsești de-o asemenea pacoste, de nopți răscolite, de pace pierdută. Și dacă, enervat, Alexe căuta plicul și apucai să citești despre trădări și despre tot felul de ticăloșii morale pe care un autor le poate face în decursul anilor, compromisuri morale rămase în memoria tiparului atunci, sigur că, pornit în vizită cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nume destul de sonor, voia să pară indiferent dar luciul privirii îi trăda triumful. Realiză atunci: cele două femei, Nina și Marga, lipseau și o ușoară alertă îi săgetă creierul. Preocupat Alexe își alese o țigară. Oare o să tacă? se întrebă enervată Carmina și-și dădu seama că este ca o frunză în vânt la dispoziția profesorului, că nu posedă nici o armă de apărare, nici una, că se oferise singură să vină în gura lupului și era gata să-i suporte tirania și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ați sărit să-mi distrugeți iluziile, la fel s-a întâmplat și altora, pe care i-am întâlnit aici în casa voastră, cu toții am încercat același lucru, să descoperim, numele, creatorul total, fără nici un rezultat. Alexe se foi pe scaun enervat. Îți scutură mucul țigării apoi buzele sale se destinseră într-un zâmbet superior, mai mult un rictus. Doar n-ai vrea să accept inepțiile voastre numai de dragul de a face o concesie, mă, așa s-a întâmplat să fie, voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
unei scurte pauze, în timp ce căuta un cuvânt potrivit, se auzi un sunet ce pornea din intestinele lui, o altă voce, difuză, ceva ca un tunet îndepărtat. Femeia se gândi că poate pentru Alexe venise ora cinei, se foi în fotoliu enervată. Desigur era timpul să plece, zăbovise destul, prea destul, ceva ca o amenințare surdă o îndemna să întrerupă discuția, să cedeze la repezeală, să-i accepte formal ideea numai ca să se poată urni de acolo. Privi bagheta neagră, cu încrustații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]