3,474 matches
-
Se pare că Octavian Cușa pentru ea, pentru Sonia, l-ar fi amenințat sau poate chiar omorât pe Marcu Vancea, întrucât nu a fost de acord cu dragostea lor. Prezentul lui Tolea e copleșit de monștrii trecutului, născuți din aceste enigme, iar echilibrul său psihic va ceda. Bufonul Tolea (p. 213, 216) va ajunge la psihiatru, la doctorul Marga, care fusese prietenul fratelui său Mircea Claudiu. Epicul, mai întortocheat decât l-aș putea rezuma, se dezvoltă pe aceste direcții, centrat însă
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
ei e zidit în închiderea unei priviri goale. În privința aceasta, cartea lui Daniel Arasse - Nu vedeți nimic. Descrieri - este o lecție de umilință. Dar o umilință servită sub forma unui divertisment intelectual. Sub pretext că ne introduce în lumea unor enigme picturale, ea ne dovedește cît de neajutorați sîntem în aprecierea unui tablou. Capitolele ei ne împărtășesc într-o formă politicoasă un mesaj care, spus nepoliticos și direct, ar suna astfel: inculții nu văd nimic. Mai detaliat, ea ne spune că
Privirea oarbă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7727_a_9052]
-
materie de pictură, cel puțin ai simțit în ce anume constă vraja sensibilă a lumii pictorilor. În cazul celor cinci tablouri comentate, Arasse recurge la o strategie descriptivă ale cărei premise pot fi rezumate astfel: 1) orice tablou ascunde o enigmă, un cod care se cere dezlegat sau măcar un detaliu care poate răsturna unghiul de înțelegere a temei înfățișate; 2) nimic din ceea ce apare într-un tablou nu este pus acolo întîmplător. Pictorul este un demiurg mînuind cu strictețe principiul
Privirea oarbă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7727_a_9052]
-
melc devine un cal troian care răstoarnă semnificația unui tablou, iar o oglindă devine o gaură de vierme prin care ochiul lui Arasse vede ceea ce prim-planul tabloului nu arată; 3) dacă orice tablou ridică o problemă de interpretare (datorită enigmei), atunci pictorul aplică o tehnică a camuflării: împinge sub ochii privitorului tema dominantă, cea aflată pe gustul epocii, și alături de ea, sub ea sau prin ea, lasă să se stravadă și cealaltă temă, cea contrară spiritului epocii - mesajul încifrat, enigma
Privirea oarbă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7727_a_9052]
-
enigmei), atunci pictorul aplică o tehnică a camuflării: împinge sub ochii privitorului tema dominantă, cea aflată pe gustul epocii, și alături de ea, sub ea sau prin ea, lasă să se stravadă și cealaltă temă, cea contrară spiritului epocii - mesajul încifrat, enigma tabloului -, temă care nu putea fi înfățișată de-a dreptul, ci numai în chip travestit. Firește, tema camuflată e mai importantă decît tema dominantă, căci ea definește tabloul și tot ea oferă rețeta înțelegerii lui. Lecția pe care o capeți
Privirea oarbă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7727_a_9052]
-
intuit foarte bine proporțiile endemice ale răului de infinit, căci cartea lui e un inventar al neputințelor omenești în materie de concepere a infinitului. Și, dincolo de efortul erudit de a aduna la un loc cazurile celebre de luptă cu această enigmă (de la greci pînă la Cantor sau Gödel și, mai de curînd, pînă la Penrose și Hawking), meritul cel mare al autorului este că nu a scris o carte destinată matematicienilor. Dacă ar fi făcut asta, s-ar fi ales cu
Răul de infinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8178_a_9503]
-
Nirvana). Ceea ce reunește, indestructibil, ipostazele multiculturalismului asimilat și asumat este conștiința continuității, la nivel cosmic, a vitalului: "Iubita mea, te pierzi în Orient/ Mulțimi fără număr acoperă chipul/ Pe care l-am văzut/ În aura visului meu răsăritean/ Înconjurat de enigme/ Ca zâmbetul tăcut/ Al lui Buddha./ Pe fața lacului se adună/ Cercuri de sticlă și frig/ Suntem, nu suntem/ Am fost, vom mai fi, venim și ne ducem (Stampă verde). Vocația spirituală, consolatoare, este singura aptă să preschimbe singurătatea în
Pelerinul neliniștit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8210_a_9535]
-
devastatoare a focului și preschimbă agitația atelierului în scenariu alchimic și în ceremonial liturgic. Iar de aici și pînă la trăirea mistică nu mai este decît un pas care, poate, s-a și făcut. O privire severă și melancolică Această enigmă, pictura este cartea unui tip de autor dispărut sau, în cel mai bun caz, pe cale de dispariție din arealul cultural contemporan. Deși tînăr, bine informat și cu o mare capacitate de înțelegere a expresiilor și a limbajelor artistice, în toată
Portrete și schițe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9666_a_10991]
-
inexorabile. Semnele decăderii bisericești sunt atît de fin descrise încît cititorul le percepe ca pe trepte ale inițierii într-un veritabil mister. Toni Halter înfățișează descompunerea unei lumi cu aerul că însăși această descompunere este o taină, un fel de enigmă în fața căreia singurul lucru pe care îl poate face este s-o descrie. Iar atunci cînd reușește să-i prindă chipul și să-i surprindă nuanța, Halter își molipsește cititorul, introducîndu-l într-un univers în care penumbrele sunt sursa ispitei
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
reeditarea ei (fără fetișizare, dacă s-ar putea). Mai complicate sunt situațiile celorlalte cărți ale lui G. Călinescu, apărute înainte de 1945, în mod special situațiile celor mai cunoscute, reeditate frecvent și pentru scop didactic: biografia Viața lui Mihai Eminescu, romanele Enigma Otiliei și Bietul Ioanide. Să le explic pe scurt. Biografia eminesciană a apărut prima dată în 1932, a fost reeditată în 1933 cu adăogiri bibliografice de izvoare noi, a fost republicată cu completări de natură documentară demne de luat în
G. Călinescu în reeditări by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9681_a_11006]
-
cel din 1933, al primei ediții, și nu cel al ediției a doua, din 1965, în care autorul a operat modificări conjuncturale care au afectat limbajul erotic natural și dimensiunea spirituală a cărții. Dintre cele șase ediții antume ale romanului Enigma Otiliei (1938, 1946, 1956, 1959 și două în 1961), ultima creditabilă este cea din 1946. În cazul Bietului Ioanide (care ar comporta o discuție mai lungă), Nicolae Mecu arată de ce edițiile din 1953 și 1965 trebuie folosite numai pentru comparație
G. Călinescu în reeditări by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9681_a_11006]
-
Cititorii României literare provin, în mare parte, din rândurile intelectualității sau ale intelectualilor în formare. Nu pot fi, așadar, duși de nas de gesticulația primitivă a talk-show-urilor sau de manipulările grosiere ale jurnaliștilor vânduți. Tocmai din această perspectivă, rămâne o enigmă insondabilă fractura psihologică din mintea unor ziariști și comentatori actuali. Mă șochează, cu alte cuvinte, viteza cu care trec dintr-o tabără în alta și impetuozitatea transformării unui sentiment de amiciție într-o ură ireductibilă. Iată-l, de pildă, pe
O schizofrenie, două schizofrenii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9698_a_11023]
-
n-a putut evita ca ea să devină, în mâinile sale, o expresie a comicului și a unui fel de joc estetic de esență barocă" (în Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc, Ed. Gramar, 2002, p. 221-222). Diferența de la Enigma Otiliei la Bietul Ioanide e considerabilă, după părerea mea, în sensul accentuării tendințelor structurale, în construcția narațiunii și a personajelor, spre comic și ludic - și deci al apropierii decisive de romanul corintic. Așa cum G. Călinescu nu mai e totalmente balzacian
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
provincie, dezolantă illo tempore, ca și acum, burdușită fiind de buticurile tranziției nesfârșite, naratorul o cunoaște pe Ada, o misterioasă, frumoasă prostituată de lux, cu suflet de aur. Moartea (sinuciderea acesteia), după o perioadă de coabitare cu eroul nostru, este enigma povestirii, de fapt a unei vieți secerate. Recuperate post-mortem de narator, dintr-o pioasă datorie morală. Tandru-ironic, mimetic, parodic-simulant, analitic cât trebuie, epic cât cuprinde, Constantin Arcu, încă pândit de tentația anecdoticului, a senzaționalului din mass-media sau a facilelor reglări
Fețele naratorului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9757_a_11082]
-
le unește și, în același timp, le desparte. Autorul, care a simțit mai mult ca oricine prăpastia dintre culturi și s-a aruncat cu bună știință în ea pentru a ajunge până la un pas de moarte, ilustrează în romanele sale enigmele postcolonialismului postmodern, adică fascinantul mister al virgulei. De fapt, virgula atrage atenția și asupra unei alte probleme, devenită din ce în ce mai frecventă în materialele teoretice și critice publicate astăzi: a termenilor care nu mai pot fi definiți pentru că sensurile lor proliferează într-
Postcolonialismul by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/9760_a_11085]
-
să te ajut într-o zi, când o să-ți fie dor de planeta ta. Aș putea... Dacă ai să vrei, mă chemi, și eu vin. MICUL PRINȚ: Am înțeles prea bine. Am să mă gândesc. Dar de ce vorbești mereu în enigme? ȘARPELE: Pentru că eu le dezleg pe toate. Acum îndepărtează-te. Se face noapte și trebuie să ies la plimbare. Nu-i bine să te întâlnesc în drumul meu noaptea. Scade lumina, fond muzical, se filează. La reaprinderea luminii, se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pentru anii aceia ar fi cea etnopsihiatrică. Pentru a se vedea cum nebunia încheagă o națiune. Mijloacele clasice de analiză vor scăpa mereu câte ceva din vedere. Revenind, pentru că am apucat să pronunț, „de la ei“ m-a fascinat întotdeauna. Era o enigmă cine se ascunde aici sub sintagmă. Când nu mergea televizorul, cineva zicea: „Aaaa, e de la ei!“ - și asta brusc avea darul să te liniștească și să explice derapajele. Știai că probabil defecțiunea se va remedia dacă „ei“ se sinchiseau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
din cartierul respectiv, pentru care chipul ei devenise familiar. Chiar și câinii Îi cunoșteau pasul și nu o mai lătrau ori de câte ori se afla În preajma lor. Cu toate acestea, a rămas tot străină În această țară, În acest orășel aproape pustiu. Enigma care a tulburat-o atât de mult În prima zi când a ieșit la cumpărături și când trebuia să citească de pe bucățele de hârtie ascunse În buzunar avea să se dezlege În curând. Revenind În cartierul vechi, după ceva vreme
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cât cunoscut, trecutul odios nu are dreptul la pace și liniște, așa cum nu are iadul celor înțărânați fără cruce. Când se îmbată gândul cu licoarea senzuală a visului, incurabilă este beția de vise, fiindcă cei care dețin leacul în această enigmă nu s-au născut încă. Mă decepționează un scop atins dacă nu este cum l-am visat, și cu toate că-s un fan al adevărului și justeței, sunt dezamăgit de realitatea crudă și greu de digerat, căci adevărul scos la lumină
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
dornic de viață, nu am revăzut Aradul amintirilor militărești decât peste câțiva ani, fiind în tranzit, spre Budapesta și Viena. De ce, și cum s-a legiferat desființarea serviciului militar în așa-zisa democrație postrevoluționară, pentru mine personal este o inexplicabilă enigmă. Am înțeles că pe plan extern, în lupta oarbă dintre Vest și Est, cunoscută sub denumirea de „războiul rece”, celor două mari puteri mondiale nu le convine să aibă în coaste un stat puternic din punct de vedere militar, ci
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
ceva de spus, spune, chiar dacă mărturiile tale m-ar surprinde și poate chiar m-ar durea. - Ei bine, tu mi-ai cerut-o, așa că... - Dacă îmi ești prieten adevărat, nu văd de ce ai avea față de mine ascunzișuri, ce rost au enigmele? - Cum spuneai tu adineaori, s-ar putea să te afli într-o postură deosebită când am să-ți comunic unele lucruri care și pe mine m-au șocat, dar cred că e mai bine să știi, decât să te scalzi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ea. - N-o fi găsit tirbușonul, veni el cu o motivație unde se intuia trimiterea la o practică avocățească, altceva ce l-ar fi putut opri? - Ei, vezi că nu știi? spuse Valentina, cu o intonație în care exista o enigmă dornică de a ieși la suprafață. - Uite, chiar nu bănuiesc! - N-avea partener, asta era! S-au dispus cu toții. - Acum are, dar el crede că ne ajunge o singură sticlă pentru câte discuții se profilează la orizont!? - Fii fără grijă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
nu împrăștiase voluptatea profundă pe care o resimțisem la vederea Ei - pentru că nu mă observase. Aveam totuși nevoie de ochii Ei! O singură privire din partea Ei ar fi fost suficientă pentru a găsi soluții tuturor problemelor de filozofie și tuturor enigmelor teologiei. O singură privire a Ei, și toate misterele s-ar fi risipit. De atunci mi-am mărit dozele de alcool și opiu. Din nefericire, aceste remedii fără speranță nu reușiseră să-mi paralizeze sau să-mi amorțească mintea, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de protecție. Despre ochii nemachiați se spunea că-s vulnerabili. Azi, sunt actori bine machiați, care-s prea ...vulnerabili ; se mai schimbă mentalitățile, ce vreți!... Media Pro Pictures ne anunță că a organizat un concurs de scenarii cu titlu acroșant - Enigma Elodiei. Să te ții, concurență! Interesant e că despre personalități reale, despre cazuri importante, nu se organizează vreun concurs de scenarii. Această Elodie Însă a beneficiat pînă acum de poezii, cîntece și, iată, scenarii tv. Așteptăm simfonii, piese de teatru
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
tv. Așteptăm simfonii, piese de teatru, picturi murale, goblenuri, balete, pixuri inscripționate etc. Și, odată terminată vîlva, s-ar putea organiza concursuri asemănătoare pe teme mult mai ușor dezvoltabile (fiindcă subiecții-s printre noi, sigur În viață!), cum ar fi Enigma lui Cioacă, Enigma lui Adi de Vito, Misterul Elenei Udrea, Dubla viață a Monicăi Macovei ș.a.m.d. Că ăla care stă cu inima la gură urmărind spectaculosul destin al Elodiei, nu-i prost să piardă taman mondenitățile biografiei Elenei
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]