714 matches
-
dar puternic. Mă face să mă simt iubită, chiar dacă numai pe moment. Ne îndreptăm în noapte spre mașina lui Adam. Mă așez pe scaunul din față al BMW-ului său lucios. Se vede luna și noaptea e promițătoare. Sunt foarte entuziasmată. În curând suntem pe autostradă, ieșind din Dublin. Nici unul din noi nu spune prea multe, dar nu e o senzație stânjenitoare. N-are rost să vorbești doar de dragul de a vorbi. Și oricum, am citit undeva odată că bărbaților nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
nume? se alătură și Tara discuției. Nici un nume deocamdată. E oarecum pe ascuns. —Hmm, face Tara răsucindu-și diamantul strălucitor pe deget. Cumva nu-mi place cum sună asta. —Ai o aventură? întreabă Tania cu ochii mari, trăgându-și mânecile entuziasmată. E cineva de la serviciu? — Desigur, mă hotărăsc eu să intru în joc. Și îl cunoașteți toate. O să vă spun numele lui la sfârșitul călătoriei, dacă nu îl veți ghici până atunci. Sunt sigură că o cunoașteți pe soția lui. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
palma mea. Dar nu mă uit la palma ta, Lydia. —Hai, te rog, mai spune-mi puțin. Doamne, o să rămân marcată pe viață din cauza asta. Îi apuc mâna. —Ai fost foarte răsfățată când erai copil, nu? —Uau, e adevărat, spune entuziasmată. Ești foarte talentată. E un har, nu? Păi... da. Aproape. Tania vine să stea la taclale. Lydia îi spune că citesc viitorul. Tania pare încântată și-mi întinde și ea mâna. Doamne, în ce m-am mai băgat acum? Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ajutor. Lasă-mă să mă ocup de asta și o să te caut în câteva zile. Yu Shan îi găsește fetei o slujbă la biblioteca școlii, ca secretară, ceea ce-i permite să fie studentă cu jumătate de normă. Fata se simte entuziasmată și neliniștită în același timp. Frecventeză cursurile, se plimbă prin campus și cunoaște oameni. Vorbește umil și cu atenție. E foarte dornică să impresioneze și să-și facă prieteni. Într-o zi, Yu Shan aduce un tânăr chipeș ca să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
fiica a trecut prin propria-i luptă chinuitoare, ea e în stare să înțeleagă semnificația ridurilor mamei și a tristeții zăvorâte sub pielea ei. Roțile de car zboară pe scenă. Actorii își schimbă brusc vocile pe notele de sus. Publicul entuziasmat țipă de încântare. Sunetul sparge tăcerea nopții. Un ajutor din culise îi spune actriței că a venit Mao. E în mijlocul mulțimii. Fata își închipuie felul în care e așezat. Ca un Buddha pe o floare de lotus. Intră pe scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
obțină pacea și controlul. Cu permisiunea tacită a lui Mao, ea se aliază cu Lin și cei doi paralizează Biroul de Securitate Națională al lui Zhou. Mulțumit, Mao întreabă dacă Jiang Ching poate să vină de hac și restului țării. Entuziasmată, ea acceptă provocarea. Deși premierul Zhou încearcă în toate modurile să-i obstrucționeze acțiunile, ea este agresivă și puternică. Începe, oficial, tragedia vieții ei. Orbită de pasiune, ea merge mai departe, fără să-și dea seama că rolul ei este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
aflat primadona asta abia sosită de la Londra de intenția mea de a cuceri Constantinopolul? Cu excepția prințului, n-am mai vorbit cu nimeni despre asta. Dar în prinț am totală încredere, chiar dacă atunci, la croitor, nu mi s-a părut prea entuziasmat... Să fi fost croitorul? Exclus! E deja verificat. Nu înțelege o boabă din limba rusă. Doar dacă... Ia stai!... Acum îmi amintesc. Mai era acolo și tânărul acela insolent care tuna și fulgera împotriva mea și a ofițerilor mei... Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
deja treaz și îmbrăcat în bungalow-ul său, astfel încât să fie gata când sosea domnul Gupta, ceea ce se și întâmplă în scurt timp, înfofolit cu un număr considerabil de eșarfe de lână și cu o pălărie veselă de culoare galbenă, ciocănind entuziasmat un staccato la ușă. Împreună, aveau să meargă cu jeep-ul guvernamental până la zona de cantonament. Aici urmau să se alăture armatei, dotată cu plase și aveau să se îndrepte către livadă, unde aveau să se-ntâlnească cu polițiștii, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Toate au izbucnit în râs și atmosfera s-a destins. Numai Alison a revenit la mina serioasă. — Deci, tu chiar crezi c-ar trebui să încerc să vorbesc cu Sofia? s-a adresat ea Juliei, care a clătinat din cap entuziasmată. —Absolut! Ce ai de pierdut? Alison părea nesigură. — Pe Luca poate? —Prostii, a cotcodăcit Julia. Și chiar dacă, prin absurd, îl pierzi din cauza asta, atunci înseamnă că Luca nu e bărbatul care ai crezut tu că e. Dar sunt sigură că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
seama dacă Julia glumea sau nu. —N-am aflat nimic în sensul ăsta, în schimb știu că Paul a sunat-o acum două zile și-au aranjat ca mâine seară să meargă împreună la cinema. —La cinema! a exclamat Julia entuziasmată, de parc-ar fi auzit că bărbatul o ducea la Taj Mahal cu un avion particular. Ce drăguț! Jade i-a făcut cu mâna unei persoane de la masa la care trebuia să stea. — Ar fi cazul să mă întorc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
răsucit gâtul ca să zăresc suvițele jamaicane ale lui Leggo dezvăluindu-i fața, În vreme ce se Întorcea pentru a-mi face cu mâna, Înainte să se Îndepărteze pe bicicletă În direcția Camden. După cum spuneam, e un cartier mic. — E drăguț, spuse Lesley entuziasmată. Cine e? — E cântăreț, am răspuns eu. Ceva gen indie rock. — Urăsc genul ăsta de muzică, se strâmbă ea. E atât de zgomotos! Dar el arată bine. Și, la drept vorbind, mie Îmi plac mai mult negrii. Cred că din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
replică ea. Sunt foarte fericită că fundul meu nu e plat ca o scândură! — Știu doar că nu le plac târfele! strigă Lesley, coborându-se iute la un limbaj vulgar. — Jigodie nenorocită... — Bătaie Între gagici! i-am spus lui Rachel entuziasmată. Naomi sărise pe lângă colțul cabinei, În direcția ușii, probabil ca s-o târască pe Lesley de păr până afară și să-i tragă o ciomăgeală zdravănă. Din păcate, chiar În acel moment, ușa biroului se deschise, și Lou Își făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cu stomacuri mai sensibile. Mi-era o foame de lup și doar faptul că el a sosit cu două pachete cu sandvișuri m-a salvat de la a ajunge să mănânc banda de cauciuc din interiorul ușii frigiderului. — Excelent! am exclamat entuziasmată. — Toate sunt vegetariene, mi-a răspuns el, cam acru. M-am gândit că ai putea fi și tu. Purta celebra geacă, dar slavă Domnului că și-a scos imediat, remarcând totuși cu sarcasm: — Nu-i prea cald aici, nu? — Consultanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
comandat o bere de ginseng, ca să prind curaj. — Ce-ai mai pus la cale În ultima vreme? mă Întrebă el de Îndată ce m-a văzut. Îmi dau seama că e ceva. — Mai Întâi, așează-te. — Doamne, despre ce e vorba? spuse entuziasmat, trântindu-și fundul pe un scaun. L-am privit lung, În tăcere. — Sammy, dacă nu-mi zici odată... Am respirat adânc și-am spus: — Am sărutat un polițist. Dacă chiar te interesează. Tom izbucni În râs. — Sfinte, o clipă, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
în seara aceea va sta pe terasă cu soțul ei și va bea lichidul rece, așa cum făceam și noi, vară după vară, uneori rămâneam pe canapea în fața unui film dezamăgitor de la televizor, astă-seară avem un film bun, mă anunța el entuziasmat, dar după numai o jumătate de oră ațipea, doar eu continuam să privesc, fidelă personajelor care-mi ofereau viețile lor, la finalul filmului se trezea, îmi zâmbea victorios, turna bere în pahare, îmi mângâia coapsele goale. Îndrăznesc să le invidiez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
că există nu știu ce medic indian care te-a salvat? Ea râde, nu este indiancă, este din Tibet, iar eu spun, nu contează, important este să fie bună, iar ea spune, cum adică bună, este uluitoare, poate învia morții, iar eu entuziasmată, dă-mi numărul ei de telefon, trebuie să încerc și asta, dar ea întreabă, e pentru soțul tău, nu, nu l-am mai văzut afară de multă vreme, și eu spun, da, nu și-a revenit, crezi că ea l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
refuză ea, dar eu insist, hohote de plâns ies din gura mea și inundă receptorul, Zohara, mă tem că este ceva serios, vino doar și spune-mi ce anume să fac, ea tace, ce a pățit, întotdeauna venea atât de entuziasmată, părea că abia așteaptă să fie chemată, iar acum îmi vorbește fără chef, voi încerca să ajung, ca și cum drumul dintre casa ei și casa noastră ar fi devenit foarte lung și periculos. Mă întorc la Noga uimită, paracetamolul nu își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
doresc pruncii, șoptește ea, pentru mine a fost cumplit, eu privesc în jur, unde este, trebuie să îl văd, iar ea spune, l-au dus la nu știu ce control, îl vor aduce imediat înapoi. Ai încercat să îl alăptezi, întreb eu entuziasmată, privind spre sânul ei gol împungând decolteul halatului, și ea spune, nu chiar, așa ceva nu e de mine, apoi își acoperă protector sânii cu mâna. Este mai greu la început, zic eu, dar în câteva zile te vei obișnui, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
iar azi crede În cu totul altceva. Hai să-ți spun, ieri, Înainte de a mă despărți de el, am fixat pentru azi-dimineață o Întâlnire cu... un alt editor, o casă de prestigiu, dispusă să publice cărți autofinanțate de autor. Părea entuziasmat. Ei, bine, am aflat adineauri că nu s-a dus acolo. Și unde mai pui că mi-a lăsat aici copia mesajului, uite-o. Lasă secretul templierilor pe unde se nimerește, ca și cum ar fi un nimic. Există și personaje de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
zise. „Care pendul?” „Pendulul. Se numește pendulul lui Foucault”. Îmi explică Pendulul, așa cum l-am văzut sâmbătă - și poate că sâmbătă l-am văzut așa pentru că Belbo mă pregătise pentru această viziune. Atunci probabil că nu m-am arătat prea entuziasmat, iar Belbo s-a uitat la mine ca la unul care, În fața Capelei Sixtine, Întreabă dacă asta-i tot. „Poate că-i de vină atmosfera bisericii, dar te asigur că Încerci o senzație foarte puternică. Ideea că totul curge și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mai tare și respirația îl face vizibil ca o locomotivă: a naibii treabă!. Auzul îi țiuie de cartușele care seceră mărăcinii. Stârcii și guzganii aleargă înnebuniți. Explozii firave îl caută la rădăcina bolovanilor mai răsăriți. Inima lui Leonard se zbate entuziasmată. Peste ea, în buzunar, se află scrisoarea. Scrisoarea către cei de acasă cu mesajul de adio al unui eventual erou. La ora patru, împuținați, inamicii ripostau tot mai slab. Zorilele îi surprinseseră în bătaia târzie a lunii. Deschise foc automat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
august am luat trenul spre Cluj. Mama Sabinei ne aștepta deja acolo, rezervase o cameră la hotel Haiduc. Își cumpărase o pereche de ochelari cu rame aurii și umbla sub braț cu o mapă din vinilin verde. Ne-a arătat entuziasmată orașul: băncile vopsite în roșu-galben-albastru și uriașa statuie a lui Avram Iancu, care costase vreo două milioane de euro. Primarul orașului, Hunar, și președintele Caritas-ului, Stoica, făcuseră din Cluj centrul politic și financiar al țării. Oamenii din toate provinciile își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Vreau să cuget. O bombă, măi! O bombiță cu gaz! îl înfruntă același Vierme, sfidător. Dănuț pare că-și pierde aerul, își cască fălcile, apropiindu-și-le scrâșnind, peste o clipă, străluminat, pentru a le deschide iarăși la maximum și, entuziasmat și el de ușurința și de frumusețea ideii, răbufnește: Bingo! Excepțional! Colosal! Fenomenal! Paradoxal! Pupa-te-aș! Bossule, să mor eu, dacă nu ești tu, cel mai solid geniu în mizerie! Un geniu larvar și neînțeles! Mea culpa, asule! Chapeau
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
o sticlă de plastic mai mică, umplută pân' la dop cu blagoslovitul basamac. "Herr, es ist Zeit!" Nu te mai scuza, zice Dănuț. Fă-o să circule! Repriza-doua! Mamăă...! Șterge-mă din cartea de imobil, mamăă...! salută Vălică Buletin șipul, entuziasmat. Un șnaps cu dedicație: Când aveam și eu un ban, Mă purtam ca un țăran! Olà, olà, olà! Hop și-așa! Hăi! Frate, frate, printre brazi, nu te teme c-ai să cazi...! începe și Poetul un cântecel, după ce sărută
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
puțin plecat înainte, îndemna iepele arar, cu un plescăit de limbă, energic. În sumanu-i cenușiu, cu căciula neagră de miel pe o ureche, părea mai înalt și mai voinic de cum era. Nadina nu mai tăcea din gură, atâta era de entuziasmată. Aci spunea ceva lui Titu, aci scotea un strigăt nearticulat, aci lălăia un început de galop cantabil și din când în când striga către vizitiu cu o încurajare ațîțătoare: ― Hai, băiete, hai, nu șovăi! ― Nu șovăiesc, coniță, n-aveți grijă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]