2,401 matches
-
voluntare a unei evidențe (evidență în genere accesibilă unei comunități culturale dar inaccesibilă alteia, ceea ce explică particularismul național sau regional al comicului, precum și perimarea rapidă a umorului ad hominem). Considerăm că esența glumei constă în dedublarea sa dialogică: la nivelul enunțării există doi actori complici: A1, emițătorul, dotat cu "savoir" (lingvistic, retoric și enciclopedic) și "faire croire", și A2, receptorul, posesorul unui "savoir-faire" interpretativ care îi permite să acceadă la sensul ascuns (implicit) al glumei, iar la nivelul enunțului (textul glumei
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
a o sancționa prin rîs presupune o aplicare ierarhizată a sistemului competențelor asupra elementelor secvenței discursive. E vorba mai întîi de competența lingvistică care asociază semnificatul semnificantului conform regulilor constitutive ale limbii, de competența enciclopedică referitoare la lume și actanții enunțării și de competența retorică (cf. Kerbrat-Orrechioni, 1982) ca ansamblu de principii ce reglementează activitatea discursivă (maxime conversaționale la Grice, legi ale discursului la Oswald Ducrot, postulate conversaționale la Gordon-Lakoff). Discursul, conversația, dialogul în varianta cooperativă formulată de Paul Grice (1975
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
și a televiziunii percepute ca dependente de executiv și instituția prezidențială (televiziunea publică) sau de interese partinice (chiar ziarele autointitulate independente). iii) Începînd cu anul 1993 actorii ziariști încearcă să-și optimizeze prestația (profesionalizarea meseriei, campanii anti-corupție); după paranoia eșecului (enunțarea metaforică a ruinei, maladiei, catastrofei), se tinde spre configurarea viitorului (politici sociale, culturale etc.). "Dacă în regimul comunist se trăia sub speciae aeternitatis (credința în eternitatea comunismului), sub perestroika homo sovieticus a început să se instaleze în precaritatea prezentului (sentimentul
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
un sens secund, supraadăugat sensului prim (denotației); ea poate constitui efectul unei alegeri subiective sau al unei convenții sociale. CONTEXT Noțiunea de context este extrem de ambiguă; ea desemnează atît cotextul (contextul verbal), cît și contextul referențial, situațional (spațiul și momentul enunțării, rolurile sociale ale protagoniștilor, raporturile de forțe), acțional (al fragmentelor discursive ca acte de limbaj) și psihologic (privitor la intențiile, credințele, dorințele interlocutorilor). CONȚINUT (opus lui expresie) În teoria glosematică a lui L. Hjelmslev, conținutul se opune expresiei precum semnificatul
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
categoriile de gîndire moștenite prin tradiție. DEDUCȚIE (opus lui inducție) Raționament sau operație mentală care decide pe baza unui principiu general asupra unei propoziții particulare subsumabile acelui principiu. DEIXIS Mod de actualizare a componentelor spațiale, temporale, personale în raport cu situația de enunțare. Termenul de deixis desemnează atît referința la spațiul și timpul enunțării, cît și ansamblul mărcilor dependente de situație: DEICTICELE (pronume demonstrative, personale, adverbe). Cele trei tipuri esențiale de deixis: personal, spațial, temporal se articulează în jurul axei ego/ hic/nunc (eu
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
sau operație mentală care decide pe baza unui principiu general asupra unei propoziții particulare subsumabile acelui principiu. DEIXIS Mod de actualizare a componentelor spațiale, temporale, personale în raport cu situația de enunțare. Termenul de deixis desemnează atît referința la spațiul și timpul enunțării, cît și ansamblul mărcilor dependente de situație: DEICTICELE (pronume demonstrative, personale, adverbe). Cele trei tipuri esențiale de deixis: personal, spațial, temporal se articulează în jurul axei ego/ hic/nunc (eu/tu, aici/acolo, azi/mîine). DENOTAȚIE (în raport cu conotație) Sensul denotativ este
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
ideologie etc. și considerînd-o o procedură generativă care "formează sistematic" obiectele la care se referă. Lui Emile Benveniste îi revine meritul de fi distins cele două sisteme enunțiative: discurs /vs/ povestire (discours /vs/ récit), primul reprezentînd ancorarea în situația de enunțare (ego/hic/nunc), cel de al doilea absența unei asemenea ancorări. DISFORIC (în opoziție cu euforic) Termenul negativ al opoziției euforic/disforic, destinat valorizării micro-universurilor semantice. ENUNȚ (în opoziție cu enunțare) Într-o primă etapă enunțul a fost opus enunțării
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
discours /vs/ récit), primul reprezentînd ancorarea în situația de enunțare (ego/hic/nunc), cel de al doilea absența unei asemenea ancorări. DISFORIC (în opoziție cu euforic) Termenul negativ al opoziției euforic/disforic, destinat valorizării micro-universurilor semantice. ENUNȚ (în opoziție cu enunțare) Într-o primă etapă enunțul a fost opus enunțării ca rezultat (produs) al actului de producție lingvistică. Termenul nu desemna o unitate a textului de anumite dimensiuni, putînd fi reprezentat de mai multe fraze (conversație, expunere), de fraze incomplete, neorganizate
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
enunțare (ego/hic/nunc), cel de al doilea absența unei asemenea ancorări. DISFORIC (în opoziție cu euforic) Termenul negativ al opoziției euforic/disforic, destinat valorizării micro-universurilor semantice. ENUNȚ (în opoziție cu enunțare) Într-o primă etapă enunțul a fost opus enunțării ca rezultat (produs) al actului de producție lingvistică. Termenul nu desemna o unitate a textului de anumite dimensiuni, putînd fi reprezentat de mai multe fraze (conversație, expunere), de fraze incomplete, neorganizate și chiar de un singur cuvînt ("Foc!"; "Ajutor!"). Enunțul
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
produce și interlocutorul recepționează nu este o frază, ci "enunțul particular al unei fraze" (O. Ducrot). ENUNȚ NARATIV A.J.Greimas numește enunț narativ simplu reuniunea actantului și a funcției EN = F(A) ca subiect și predicat în formalizarea diegezei. ENUNȚARE Desemnează în opoziție cu enunțul actul producerii discursului și nu rezultatul acestei producții; enunțarea privește actualizarea frazelor într-un context determinat. Într-o primă etapă enunțarea a fost definită ca act individual de vorbire, asumare de către subiectul vorbitor a virtualităților
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
O. Ducrot). ENUNȚ NARATIV A.J.Greimas numește enunț narativ simplu reuniunea actantului și a funcției EN = F(A) ca subiect și predicat în formalizarea diegezei. ENUNȚARE Desemnează în opoziție cu enunțul actul producerii discursului și nu rezultatul acestei producții; enunțarea privește actualizarea frazelor într-un context determinat. Într-o primă etapă enunțarea a fost definită ca act individual de vorbire, asumare de către subiectul vorbitor a virtualităților limbii ("punerea în funcțiune a limbii printr-un act individual de utilizare", E. Benveniste
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
actantului și a funcției EN = F(A) ca subiect și predicat în formalizarea diegezei. ENUNȚARE Desemnează în opoziție cu enunțul actul producerii discursului și nu rezultatul acestei producții; enunțarea privește actualizarea frazelor într-un context determinat. Într-o primă etapă enunțarea a fost definită ca act individual de vorbire, asumare de către subiectul vorbitor a virtualităților limbii ("punerea în funcțiune a limbii printr-un act individual de utilizare", E. Benveniste). Odată cu extinderea obiectului lingvisticii enunțării, obiectul cercetării devine raportul între instanțele sociale
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
un context determinat. Într-o primă etapă enunțarea a fost definită ca act individual de vorbire, asumare de către subiectul vorbitor a virtualităților limbii ("punerea în funcțiune a limbii printr-un act individual de utilizare", E. Benveniste). Odată cu extinderea obiectului lingvisticii enunțării, obiectul cercetării devine raportul între instanțele sociale și activitatea lingvistică. EPISTEMĂ (din grecescul epistamai = abilitate, cunoaștere) Noțiune introdusă de Michel Foucault în Les mots et les choses pentru a desemna axiomele ireductibile ale unei epoci determinate. Epistema privește condițiile de
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
cu ajutorul căruia se stabilește adevărul propozițiilor limbajului primar sau limbajului-obiect. În lingvistică, metalimbajul se referă la funcția specifică a limbii naturale de a vorbi despre limbaj însuși. MODALIZARE Marca pe care subiectul vorbitor o dă enunțului său în procesul de enunțare prin introducerea unor adverbe modalizatoare (din fericire, din păcate), transformări emfatice. MODEL Sistem formal (ce simplifică, unilateralizează, stilizează) sistemul real pentru a-l face inteligibil. Pentru Alain Badiou (Le concept de modèle 1968), această procedură de mediere, analogă schematismului kantian
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
principiilor estetice (explicite sau implicite) care guvernează o creație literară (în acest sens se vorbește de poetica lui Dostoievski, Mallarmé etc.). PRAGMATICĂ Dimensiune a semioticii care studiază relațiile dintre semne și utilizatorii lor (motivațiile locutorilor, tipurile sociale de discurs, problemele enunțării). Ansamblul eterogen de cercetări actualmente considerate ca ținînd de pragmatică include două axe, înrudite de altfel: i) pragmatica de obediență morrissiană ca "studiu al relațiilor dintre semne și utilizatorii lor" (tripletul emițător/ receptor/situație de comunicare sau setting); ii) pragmatica
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
printre ei și romancieri precum Rabelais ori Cervantes care să o teoretizeze nici mai târziu, în Renaștere: de-abia Bătălia cărților pune deschis problema literarității modelului, indiferent dacă-l numim text parodiat, hipotext sau, mai simplu, punct de plecare... Simpla enunțare a numelui unui autor în cadrul restrâns, dar simbolic al Bibliotecii Saint James, dezvoltând asemănări, dar și deosebiri cu acel paradis livresc închipuit de Borges, face de fapt referire la opera acestuia. "E de datoria mea", scrie Swift: "[...] să rog pe
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
règle: il l'expose et s'y expose. Lira bien qui lira le dernier", în G. Genette, op. cit., Seuil, Paris, 1982. 53 Pentru G. Genette, aceasta numește literaritatea literaturii, adică "ansamblul categoriilor generale sau transcendente tipuri de discurs, moduri de enunțare, genuri literare etc. pe care le relevă fiecare text singular" (cf. op. cit., p. 7). 54"Toute relation unissant un texte B (que j'appellerai hypertexte) à un texte antérieur A (que j'appellerai, bien sûr, hypotexte) sur lequel il se
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cum să facă activitatea într-un mod adecvat. Îndepărtarea fizică și redirecționarea! Îndepărtați fizic copilul de situație sau îndepărtați obiectul de lângă copil, apoi redirecționați joaca lui. Mulți părinți folosesc aceste metode când copilul lor se află într-o situație primejdioasă. Enunțarea motivelor! Uneori, dacă-i spui copilului că nu are voie să stea pe scară pentru că e periculos, aceasta îl va descuraja să repete această acțiune. Cuburile sunt pentru a construi cu ele, nu pentru a arunca cu ele." Uneori o
Importanţa colaborării şcoală - familie by Maria Covăsneanu () [Corola-publishinghouse/Science/1215_a_2208]
-
și fără înflorituri" sau cererii unui scriitor, laureat și el al Premiului Nobel în 1965 (l-am numit pe M. Șolohov), ca Soljenițîn "să nu mai fie lăsat să se apropie de vreo unealtă de scris". Considerând că "situația de enunțare (...) precum și convențiile culturale mediază ficționalitatea și factualitatea", autoarea cărții va avansa o constatare de notabilă semnificație teoretică și metodologică: "ficțiunea nu mai este o problemă de verosimilitate, ci de modalități de narațiune, de dinamică textuală, dar și modul în care
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
din perspectivă pragmatică, vizează, de fapt, deosebirea dintre ficțional și nonficțional. Între formele de textualizare prezentate de Paul Cornea și discutate anterior se produc deseori interferențe, ceea ce duce la "o relaxare a diferențelor dintre ficțional și nonficțional"40. Situația de enunțare, așadar, precum și convențiile culturale mediază ficționalitatea și factualitatea. Problema distincției dintre cele două domenii este foarte complexă și încă neclarificată pe deplin, de aceea vom prezenta doar câteva elemente caracteristice pentru fiecare domeniu, cu trimitere la diverse teorii. Majoritatea au
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
istoricul-narator este corespondentul naratorului heterodiegetic în ce privește rolul său în narațiune, dar nu trebuie ignorat că istoricul este o persoană reală care trăiește în lumea reală, în vreme ce naratorul este o instanță ficțională. Este relevantă și o examinare a statutului specific al enunțării ficționale. Am precizat că discursul de ficțiune este privit, din punct de vedere lingvistic, ca un tip de discurs descriptiv, iar din punct de vedere logic drept un discurs cu denotația nulă, deoarece se consideră că în cadrul discursului de ficțiune
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
spațiale raportate la terțe persoane și, mai ales, combinarea deicticelor temporale cu perfectul simplu și mai mult ca perfectul. Se reține, de asemenea, utilizarea masivă a dialogurilor, mai ales atunci când acestea aparțin unui moment îndepărtat în timp față de cel al enunțării povestirii. Teoreticienii nu acceptă în unanimitate teoria existenței unor indicii ale ficțiunii. G. Genette recunoaște existența unor indicii de ficționalitate, dar nu la nivel narativ, ci la nivel paratextual, la nivel tematic (de conținut) și la nivel stilistic (discursul indirect
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
exemple de "ironie locală", precum: Doar conștiința revoluționară îi călăuzea (și întotdeauna fără greș!) pe sechestranți și canalizatori: pe cine să ia și ce să facă pe urmă cu ei"265. Ironia apare în această lucrare și ca mod de enunțare global, la nivelul capitolului "Zekii ca națiune (Studiu etnografic de Fan Fanîci)", care ia forma unei expuneri fals științifice. Subtitlul acestui capitol, de o ironie subtilă, indică registrul în care este scris textul sau, cu termenii lui Ph. Hamon, indică
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
a nu ucide, constă în aspectul violenței considerate ca o idolatrie, prin respingerea violenței, a forței fizice, a virtuții războinice și a sacrificiilor sângeroase etc. elemente prezente în toate civilizațiile Vechiului Testament, reinterpretate în adevărata lor lumină de noutatea evanghelică. * Enunțarea simplă, originară și fugitivă, a poruncii a V-a din decalogul biblic: Să nu ucizi, nu ne explicitează dacă aceasta conține vreo interdicție absolută sau limitată în acest sens. Dacă porunca ar conține o interdicție absolută, orice ucidere omenească decăzută
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
astfel de curriculum ar fi reprezentat de un tabel, cu patru coloane: enunțul competenței, cunoștințe de bază, cunoștințe procedurale, atitudini. În programele școlare, atunci conținuturile clasice sunt transformate în obiective specifice, prin construirea și inserarea de asemenea sarcini, nu doar enunțarea, transmiterea și reproducerea lor tradițională. Ceea ce permite ca, după suportul teoretic sintetizat, să fie indicate acțiuni, sarcini derivate, care devin acum resurse, instrumente de realizare și formare. În fine, se propun și situațiile de evaluare, pentru fiecare competență, cu precizarea
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]