736 matches
-
I se părea că deasupra lui se îngrămădesc orașe întregi, o greutate care se dubla cu fiecare secundă; nimic în afară de mișcare nu putea slăbi această presiune: timpul, spațiul și gîndirea urmau să se sfîrșească dacă nu se mișca, dar trecuseră eoni de cînd își putuse urni un deget de la picior sau o pleoapă. Apoi se simți ca un vierme fără capăt într-o beznă fără capăt, încordîndu-se întruna, nereușind să dea afară un ghem care îl îneca. După o vreme, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fi dispus chiar să și piardă. Evident, ar folosi toate avantajele de care dispune, ar număra cărțile, le-ar fila, ar citi psihologia adversarului - o chestie extrem de ușoară, după ce ai privit mii de oameni predictibili făcînd lucruri predictibile timp de eoni la rînd. Cu alte cuvinte, nu caută alte avantaje decît cele pe care le-ar avea orice muritor de rînd, dar asta implică și utilizarea ghicitorilor. Ei sînt oglinda lui mîloasă și protecția lui Împotriva ispitei de a trișa. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
State& B. Ghiu, ediție îngrijită de C. Mihali, Editura Idea Design, Cluj-Napoca, 2004. Besançon, Alain, Originile intelectuale ale leninismului, trad. rom. de L. Văcar, Editura Humanitas, București, 1993 Besançon, Alain, Trois tentations dans l’Église, Calmann-Levy, Paris, 1996. Blaga, Lucian, Eonul dogmatic, vol. Trilogia cunoașterii, Editura Humanitas, București, 1993 Blond, Philip (ed.), Post-Secular Philosophy. Between Theology and Philosophy, Routledge, Londra, 1997. Bloom, Allan, The Closing of the American Mind: How Higher Education Has Failed Democracy and Impoverished the Souls of Today
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
în parmenidiana ei sfericitate atotcuprinzătoare. Și totuși, încă în această fază, procesul identificării prin limită, a acelei heideggeriene "țineri laolaltă ferme" prin care orice ființă se împlinește și "intră în prezență", este evident și ușor de urmărit. La Parmenide, to eon, ființa, se determină prin caracterul con-strîngător al limitelor, calitatea lor de "înlănțuitoare" fiind subliniată în două rînduri: ființa este "nemișcată" în "limitele unor teribile legături" (B 8, 26) și "Necesitatea necruțătoare o ține în lanțurile limitei" (B 8, 30-31). Existența
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o parte componentă a politicilor externe bilaterale pe care țări ca Germania, Franța și Italia le derulează cu Moscova. În plus, aspectele energetice ale acestor politici externe - deși susținute de către guverne - sunt conduse de către companii naționale majore, cum ar fi Eon în Germania și Eni în Italia, acestea având încheiate contracte pe termen lung cu Gazprom din Rusia. Astfel, slăbiciunea politicii de securitate energetică a UE derivă, în parte, dintr-o deficiență mai amplă a politicii europene externe și de securitate
Politici economice europene by Ileana TACHE () [Corola-publishinghouse/Science/202_a_459]
-
care aceasta e trăită, mai mult decât în structurile și disciplinele ei ascetice. Născut în epoca triumfului credinței creștine după încetarea prigoanelor și primirea ei ca religie de stat, adică într-o epocă în care împărăția cerească trebuia să urmeze eonului lumesc și pământesc, Sfântul Cassian a pledat prin viața și prin întreaga sa activitate pentru valoarea supremă a vieții pustnicești, ca mijloc de înfrângere a vieții păcătoase, prin depărtarea de lume, și unirea cu Ziditorul a toate prin asceză și
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
31 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Dacă Dumnezeu n-ar avea un Fiu atotputernic ca și El, nu ar putea dovedi că e Dumnezeu adevărat, un Dumnezeu Care poate naște pe cineva la nivelul Lui. Dumnezeul gnosticilor, care nu poate naște decât eoni, sau zei inferiori, nu este un Dumnezeu atotputernic. Un tată omenesc care n-ar putea naște decât existențe inferioare ar fi un tată care decade prin actul nașterii. (n. s. 1473, p. 777) 34 Atunci cum ar putea cineva să
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Făcător al tuturor lucrurilor; iar creat, trupul ce Și l-a plăsmuit asemenea trupului smereniei noastre, prin întruparea cea pentru noi”. (Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunțită la Cântarea Cântărilor, omilia XIII, în PSB, vol. 29, p. 290) „După cum nici eonii cei de sus, nici cei de jos nu pot cuprinde și înțelege măreția lui Dumnezeu, tot așa nici lumile cele de sus, nici cele de pe pământ, nu pot să cuprindă cu mintea subțirimea lui Dumnezeu, cum s-a micșorat printre
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
limbile europene moderne, încît mulți dintre ei au devenit cuvinte internaționale, fie că se folosesc pentru conceptele de bază ale filozofiei și ale logicii (cosmos, dialog, entime-mă, silogism etc.), fie că redau noțiuni specifice unor sisteme de gîndire (aporie, entelehie, eon, homeomerii etc.). Este de la sine înțeles că o asemenea situație favorizează traducerea textelor filozofice, nu numai din greacă într-o limbă europeană modernă, ci dintr-o astfel de limbă în alta. În cazul limbii germane, situația este diferită, deoarece, pe
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
primordial; ca la alți romantici, sublimitățile lui se concretizează în auroral și celest. Variațiuni pe tema poeziei se succed în Alte 11 chipuri de a vorbi tăcerea (din Marea înfățișare, 1977): "Poezie, memoria pietrei"; "Poezie, hohotul marelui Logos"; "Săgeată străpungând eonul, imensă piatră, Diamantul"... Apăsătorul Veac de fier (la Blaga, cenușia Vârstă de fier) eșuează în antipoezie. Puncte de vedere pertinente vizând o artă poetică proprie figurează în Ironia ontologică, inteligent grupaj de eseuri; fundamentală e pledoaria pentru Poesia perennis creație
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
iar ajutorul sau "ajutorul" "fraților noștri întru Domnul", cum le spunea Papa extratereștrilor, se poate dovedi crucial. Am înțeles că există deja acorduri bilaterale, nu numai semnate, dar și încălcate. Să nu vină vreun potop cumva și să scape doar EON (se poate citi și invers). Biserica ne mai sperie și ea dacă mîncăm banane, iar rușii au declarat Kievul "Noul Ierusalim" și Moscova "A Treia Romă". Ca ortodocși, ar trebui să fim mîndri; etnia în curînd nu va conta (să
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
mine, mai bine zis de frumosul meu trup, că în rest suntem una. Ce revoluție! De la copacul ce semăna cu un corn de ren vertical, la Bradul de Căciun și la Arborele meu Sephirotic. Ne-am regăsit în sfîrșit, după eoni. Nici nu știu dacă l-am ajutat eu pe el, sau el pe mine. Ne-am ajutat unul pe altul ca-ntr-o poveste pentru copii tîmpiți. Dar, de fapt, s-o recunoaștem verde-ochi: toată lucrarea a făcut-o lumina-iubire
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
fundamentală sau adevărul fundamental se găsește întotdeauna dincolo de spațiu, timp și schimbare, dincolo de universul vizibil. Adevăratul univers este mental, cuprins în mintea Totului. De fapt, Totul creează nenumărate universuri în mintea sa infinită, care le este pîntece, universuri vechi de eoni de timp. Pentru Tot, creația, evoluția, declinul și moartea unui milion de universuri se petrec într-o clipă, numită prezent. Mintea Totului le este și Tată și Mamă. În cadrul acesteia, copiii muritori din univers sunt acasă. Nimeni nu este fără
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
geniu ale unor vizionari, deși Platon spunea că adevărata cunoaștere nu se dobîndeș-te nicăieri decît după moarte. Să ne bucurăm așadar în tihna unității noastre redescoperite, în pacea sa deplină, întru realitatea vie, eternă a Ființei, în care să petrecem eon de eon, în bucuria desăvîrșită și înfiorarea binecuvîntată a dragostei absolute. Căci acolo unde nu e unitate e anarhie. Suntem aici pentru a ne reaminti că Cerul și pămîntul sunt guvernate de aceeași Lege supremă, că esența lor intimă este
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
unor vizionari, deși Platon spunea că adevărata cunoaștere nu se dobîndeș-te nicăieri decît după moarte. Să ne bucurăm așadar în tihna unității noastre redescoperite, în pacea sa deplină, întru realitatea vie, eternă a Ființei, în care să petrecem eon de eon, în bucuria desăvîrșită și înfiorarea binecuvîntată a dragostei absolute. Căci acolo unde nu e unitate e anarhie. Suntem aici pentru a ne reaminti că Cerul și pămîntul sunt guvernate de aceeași Lege supremă, că esența lor intimă este unitatea. Tat
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
secolul al IX-lea), din care s-au desprins din veacul al XI-lea druzii sirieni 63. Analogiile pe care le descoperă Halm sînt mai degrabă superficiale și implică speculații esoterice asupra genezei, asupra literelor alfabetului, a syzygiilor (perechilor) de eoni cerești, a șirului de profeți și așa mai departe 64 - toate acestea fiind teme prezente În gnosticism (ca și În mistica iudaică), dar nu specific gnostice. Argumentul principal pe care Halm Îl aduce În favoarea tezei sale constă În pretinsele asemănări
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Scholem, ducîndu-l la inventarea unei „tradiții gnostice” care ar conduce, prin bogomilism și catharism, pînă la primii kabbaliști din Provența și la cartea Bahir din secolul al XI-lea, unde Dumnezeu este Înfățișat ca „deținător al puterilor cosmice... ipostaziate În eoni”83. Dar nimic nu justifică o asemenea interpretare În fragmentele din Bahir comentate de Scholem Însuși, ori traduse În engleză de alți specialiști 84. Organizarea lumii sau a neamului omenesc sub forma unui copac este o analogie - sau o metaforă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
veche (și banală). Platon vorbea despre omenirea asemănătoare unui copac cu rădăcinile În cer. Nicăieri Însă nu vorbesc gnosticii - care, altfel, speculează pe larg - despre Dumnezeu, despre lume, despre Anthropos sau despre cei asemenea lui În termenii unui arbore de eoni, cu toate că, evident, dezvoltă teorii contradictorii cu privire la arborii din Paradis. Atributele sau puterile lui Dumnezeu (middoth) nu sînt eoni gnostici mai mult decît neoplatonica dynameis. Iar urmele a „două Sophii” - una superioară și una inferioară - sînt iluzorii. Acestea fiind zise, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
gnosticii - care, altfel, speculează pe larg - despre Dumnezeu, despre lume, despre Anthropos sau despre cei asemenea lui În termenii unui arbore de eoni, cu toate că, evident, dezvoltă teorii contradictorii cu privire la arborii din Paradis. Atributele sau puterile lui Dumnezeu (middoth) nu sînt eoni gnostici mai mult decît neoplatonica dynameis. Iar urmele a „două Sophii” - una superioară și una inferioară - sînt iluzorii. Acestea fiind zise, nu este de mirare să găsim În școala kabbalistică a lui Isaac Luria (1534-1572) - Leul cel Sfînt (Arî ha-Qadosh
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
unor entități abstracte, generative, care vor funcționa ca arkhai, constituenți sau factori de reglare pentru cosmosul nostru și ontologia sa”1. Acea parte a mitului gnostic pe care Hans Jonas a intitulat-o geneză transcendentală constă din multiplicarea ipostazelor sau eonilor, formînd așa-numita Pleroma sau Plinătatea. Pleroma se opune spațiului haotic de „dedesubt”, Kenoma (Golul); Plinătatea se opune Vidului 2. Ca să dăm un singur exemplu, Pleroma valentiniană este deosebit de bogată În ipostaze, de obicei În număr de treizeci de eoni
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
eonilor, formînd așa-numita Pleroma sau Plinătatea. Pleroma se opune spațiului haotic de „dedesubt”, Kenoma (Golul); Plinătatea se opune Vidului 2. Ca să dăm un singur exemplu, Pleroma valentiniană este deosebit de bogată În ipostaze, de obicei În număr de treizeci de eoni care formează o Ogdoagă (Cei Opt), o Decadă (Cei Zece) și o Dodecadă (Cei Doisprezece). Potrivit opiniei lui F.M.M. Sagnard, Irineu introduce nu mai puțin de șapte tipuri distincte de ogdoade valentiniene, dintre care unul Îi este atribuit lui Valentin
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Unul Născut, Începutul) și Adevărul. Din Nous apar Logosul și Viața, aceștia la rîndul lor dau naștere ultimei sizigii a ogdoadei, Anthropos și Ecclesia. Acum Logosul și Viața generează și Decada, iar Anthropos și Ecclesia - Dodecada, ridicînd la treizeci numărul eonilor. Ultimul eon al Dodecadei este Sophia-Înțelepciunea; din motive, după cum vom vedea, diferite de la sistem la sistem, dar care pot fi definite și ca delir autoerotic și ca Încălcare a legilor Pleromei, Sophia cade pradă patimii. Ea este salvată prin intervenția
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Începutul) și Adevărul. Din Nous apar Logosul și Viața, aceștia la rîndul lor dau naștere ultimei sizigii a ogdoadei, Anthropos și Ecclesia. Acum Logosul și Viața generează și Decada, iar Anthropos și Ecclesia - Dodecada, ridicînd la treizeci numărul eonilor. Ultimul eon al Dodecadei este Sophia-Înțelepciunea; din motive, după cum vom vedea, diferite de la sistem la sistem, dar care pot fi definite și ca delir autoerotic și ca Încălcare a legilor Pleromei, Sophia cade pradă patimii. Ea este salvată prin intervenția eonului Limită
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Ultimul eon al Dodecadei este Sophia-Înțelepciunea; din motive, după cum vom vedea, diferite de la sistem la sistem, dar care pot fi definite și ca delir autoerotic și ca Încălcare a legilor Pleromei, Sophia cade pradă patimii. Ea este salvată prin intervenția eonului Limită (Horos) sau Cruce, care este Salvatorul, și reintegrată astfel În Pleroma. Corespondentul ei rău, numit Ahamot, rămîne În afara Pleromei și dă naștere Demiurgului lumii de aici de jos, care este Dumnezeul Vechiului Testament. Demiurgul nu-și cunoaște originea și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
prouneikos În grecește ar fi Însă „indisciplinat, needucat” (din pro + neikos). Pasquier mai indică drept posibilă și o a doua etimologie (pro + eneiko: „purtător, cel care duce o povară”), care ar sublinia mobilitatea celei numite Prounikos, În opoziție cu nemișcarea eonilor Pleromei. Deoarece, În cazul acesta, primul sens al lui prouneikos ar fi de „hamal”, Marvin W. Mayer are cu siguranță dreptate atunci cînd face observația că numele este un calambur, construit pe un dublu Înțeles, și că se poate traduce
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]