1,074 matches
-
care încotro, în uriașe cercuri răzlețe și înotînd brambura, fără nici un țel, își trădau prin jeturile lor scurte și groase panica nemaipomenită. Aceasta era vădită în chip și mai ciudat de balenele care, parcă paralizate, pluteau în derivă, aidoma unor epave umplute cu apă. Dacă leviatanii aceștia ar fi fost o biată turmă de oi, fugărită pe vreun imaș de trei lupi fioroși, tot n-ar fi putut trăda o asemenea panică. Dar această timiditate vremelnică e caracteristică aproape tuturor animalelor
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se roteau și planau în juru-i, era limpede că balena de lîngă corabie trebuie să fie ceea ce vînătorii numesc o „balenă crăpată“, adică una care a murit pe mare, fără să fi fost lovită și care plutește astfel, ca o epavă fără proprietar. Vă puteți lesne imagina ce duhoare cumplită se degajă dintr-o asemenea masă de carne - e mai rău decît o cetate asiriană în timpul unei epidemii de ciumă, cînd cei vii n-apucă să-și îngroape morții. Unii marinari
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
o înălțime de opt sau nouă picioare și slujesc drept suporturi pentru ambarcațiunile de rezervă sau avariate. Pe suporturile corabiei străine se vedeau crivacele albe, sfărîmate și cele cîteva scînduri rămase din ceea ce fusese cîndva o ambarcațiune de vînătoare; prin epava asta puteai vedea acum la fel ca prin scheletul descărnat și pe jumătate dezghighicat al unui cal. Ă Ai zărit-o pe Balena Albă? Ă Privește! răspunse căpitanul corabiei străine, un bărbat cu obrajii scofliciți, proțăpit lîngă parapetul de la pupa
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și se rupseră, în vreme ce balena își abătea ca pe o foarfecă enormă ambele fălci peste ambarcațiune, tăind-o în două, pentru a se închide la loc repede, în mare, undeva, între jumătățile plutitoare. Acestea lunecau una lîngă alta; ca niște epave, cu marginile căzute în apă; oamenii din epava de la pupa se agățau de copastie, încercînd să se țină de babaici. în momentul cînd ambarcațiunea încă nu fusese tăiată în două, Ahab - care ghicise, primul, intențiile balenei, după felul perfid cum
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pe o foarfecă enormă ambele fălci peste ambarcațiune, tăind-o în două, pentru a se închide la loc repede, în mare, undeva, între jumătățile plutitoare. Acestea lunecau una lîngă alta; ca niște epave, cu marginile căzute în apă; oamenii din epava de la pupa se agățau de copastie, încercînd să se țină de babaici. în momentul cînd ambarcațiunea încă nu fusese tăiată în două, Ahab - care ghicise, primul, intențiile balenei, după felul perfid cum își înălțase capul, lăsînd o clipă să-i
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Eddystone - însă numai pentru a se năpusti, spumegînde, asupra creștetului lor. Reluîndu-și în curind poziția orizontală, Moby Dick înotă repede în jurul echipajului ambarcațiunii sfărîmate, bătînd apa pieziș, ca și cum s-ar fi pregătit pentru un nou atac și mai nimicitor. Vederea epavei părea să o scoată din minți, așa cum elefanții lui Antioh își pierdeau mințile la vederea sîngelui roșu al strugurilor și al murelor aruncate înaintea lor îvezi Cartea Macabeilor). între timp, Ahab, pe jumătate înghițit de spuma stîrnită de coada obraznică
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
poată înota; capul nefericitului căpitan părea o bășică gata-gata să se spargă, la cea mai mică atingere. De la pupa ambarcațiunii sfărîmate, Fedallah se uita la el cu un ochi calm, nepăsător; ceilalți membri ai echipajului, agățați de cealaltă jumătate a epavei, nu-l puteau ajuta, căci aveau destule griji cu ei înșiși. Balena Albă avea o înfățișare atît de teribilă și se învîrtea cu atîta repeziciune în jurul lor, ca o planetă pe orbite din ce în ce mai apropiate, încît părea că vrea să se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
armate de nori. Stubb îl văzu că se oprește și, poate cu gîndul de a-i arăta că propriu-i curaj nu slăbise cîtuși de puțin și de a crește astfel în ochii căpitanului, se apropie și spuse, privind spre epavă: Ă Măgarul n-a vrut scaietele, prea i-a înțepat buza, ha, ha! Ă Cine-i omul lipsit de suflet care rîde în fața unei epave? Omule, omule, dacă nu te-aș ști viteaz ca focul - și la fel de necugetat ca el
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
puțin și de a crește astfel în ochii căpitanului, se apropie și spuse, privind spre epavă: Ă Măgarul n-a vrut scaietele, prea i-a înțepat buza, ha, ha! Ă Cine-i omul lipsit de suflet care rîde în fața unei epave? Omule, omule, dacă nu te-aș ști viteaz ca focul - și la fel de necugetat ca el - aș jura că ești un laș! în fața unei epave nu se cuvine nici să gemi, nici să rîzi. Ă Da, domnule, zise Starbuck, venind și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a înțepat buza, ha, ha! Ă Cine-i omul lipsit de suflet care rîde în fața unei epave? Omule, omule, dacă nu te-aș ști viteaz ca focul - și la fel de necugetat ca el - aș jura că ești un laș! în fața unei epave nu se cuvine nici să gemi, nici să rîzi. Ă Da, domnule, zise Starbuck, venind și el mai aproape - e o priveliște solemnă, de rău augur. Ă Augur? augur? Aduceți un dicționar! Dacă zeii vor să le vorbească deschis și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cedru dansau aidoma unor bucățele de nucă pisată într-un bol de punci, răscolit cu repeziciune. în vreme ce echipajele celor două ambarcațiuni se zbăteau în apă, încercînd să se agațe de vîsle, de coșurile de saulă și de celelalte rămășițe ale epavei; în vreme ce micul Flask sălta în sus și-n jos pe valuri ca o sticlă goală, azvîrlindu-și în sus picioarele ca să scape de fălcile cumplite ale rechinilor; în vreme ce Stubb se milogea să fie pescuit de careva, mai ales că saula lui
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
oamenii lui se zbătură să iasă de sub ea, ca niște foci care se tîrăsc dintr-o grotă de pe țărm. Din cauza șocului, balena își schimbă fără să vrea direcția, ieșind la mică distanță de centrul prăpădului pe care-l pricinuise; cu spatele la epave, rămase o clipă așa, încercînd parcă să pipăie cu coada într-o parte și-n alta și trăgîndu-și-o brusc înapoi, ori de cîte ori atingea vreo vîslă răzleață, vreo scîndură sau măcar o fărîmă din ambarcațiunile nimicite; atunci, coada ei
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fie cercetată paternitatea copilului, căci nu se poate admite ca o parte din omenire să-și bată joc de cealaltă, care n-are nici dreptul să protesteze. Arată mizeria femeilor de la periferie sau a celora de la țară, care batjocorite, rămân epave în timp ce pentru burgheze există avortul sau căsătoria de circumstanță. Termină cerând o lege pentru cercetarea paternității, aducând exemplul unei legiuiri germane, care, acolo unde femeia cu mai mulți amanți în caz de naștere nu identifică pe tatăl copilului, obligă pe
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
reușește cu chiu, cu vai să-și ridice trupul bicisnic. Rămâne în picioare, tremurând de epuizare, înfășurat în toga lui groasă de lână, prinsă în copci. Tiberius Nero se uită lung la el. Îl cuprinde mila, dar și dezgustul. Această epavă umană este Paullus Fabius Maximus, slujitorul lui Jupiter, cel mai important dintre toți flaminii. Dar, mai ales, prieten intim cu împăratul. Și nu numai prieteni. Se și înrudesc. Marcia Medullina, soția lui Paullus, este nepoata surorii vitrege a lui Augustus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
comunicație din Dobrogea s-au aflat într-o stare avansată de degradare, urmare directă a desfășurării operațiunilor militare din regiune. Astfel, calea ferată Cernavodă-Constanța era întreruptă în mai multe locuri 324 iar canalele de navigație pe Dunăre erau blocate de epavele vaselor otomane ce fuseseră scufundate de către armata rusă325. În aceste condiții, unii parlamentari români s-au pronunțat deschis împotriva preluării Dobrogei de către România. Astfel, într-o broșură editată în 1878, deputatul C. D. Locusteanu susținea că Dobrogea este: "O țară
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
au simțit furtuna. Am poposit o zi În Sou’west Key și nimeni n-a mai venit În urma mea. Eu am ieșit primu’ și am văzut o vergă plutind, și atunci mi-am dat seama că tre’ să fie o epavă și m-am apucat s-o caut. Am găsit-o. Era o goeletă cu trei catarge și deasupra apei se vedeau butucii vergilor. Era scufundată prea adânc, n-am putut să iau nimic de pe ea. Așa că am mers mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
tribunal și vor dovedi cu acte faptul că nu e o mamă potrivită, așa Încât vor obține custodia asupra băiatului. Era cel mai bine pentru băiat, și pentru mamă, desigur. Dar Wyatt ezita să facă ceva pe ascuns. Femeia era o epavă, fără Îndoială, dar Încă reușea să râdă sincer, iar Într-o perioadă a vieții sale, o văzuse frumoasă, cel mai dulce Înger de pe pământ. În atâtea după-amiezi, Îi spusese: Te iubesc. Sherleen, Îți promit că te voi iubi mereu. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
capătul drumului se contura însingurată o casă cu un cat cu ochii ferestrelor închiși de scânduri bătute în cuie. Părea să fi fost trainică și frumoasă într-o vreme, dar paragina unei neîngrijiri îndelungate o făcea să arate ca o epavă cu catargul frânt și cu lemnăria găunoșită de cuiburi de pești cu spinarea lucioasă. De pe acoperiș, o firmă îmbia drumeții LA VANGHELE MAKEDONUL IAURGERIE, scrisă cu litere de-o șchioapă cu vopsele decolorate de arșiță, ploaie și vânt. Când se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
e egal totul și accepți orice, cu alt aspect decât ceea ce simțeam zilnic, fără frământările cunoscute, semănând a calm, ca o rană ce devine în culmea durerii insensibilă, și atunci am putut să mă întreb, în fața straniei mele stări, biată epavă umană care totuși pe stradă salută uneori un cunoscut sau, traversând, așteaptă să treacă un automobil ca să nu fie călcat, dacă nu cumva nu știusem nimic. Și iarăși discuția continuă neînsemnată, vorbe ce nu pot fi reținute și, uneori, tăceri
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
consolat de Ioana?" Ce dureri a răscolit în mine întrebarea aceasta! N-am mai priceput nimic din Parsifal. Cum simțeam prezența doamnei Ghiga în apropierea mea, am plecat la mijlocul actului. Pe drum, mergând în neștire, mi-am dat seama ce epavă omenească devenisem. În lipsa mea, Ioana a fost de multe ori în tovărășia acestei doamne superficiale și insuportabile. Nu era nici o potrivire între ele. Ioana mi-a dat explicații: - Îți dai seama cât eram de nenorocită? O distracție a mea în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
capătul drumului se contura însingurată o casă cu un cat cu ochii ferestrelor închiși de scânduri bătute în cuie. Părea să fi fost trainică și frumoasă într-o vreme, dar paragina unei neîngrijiri îndelungate o făcea să arate ca o epavă cu catargul frânt și cu lemnăria găunoșită de cuiburi de pești cu spinarea lucioasă. De pe acoperiș, o firmă îmbia drumeții LA VANGHELE MAKEDONUL IAURGERIE, scrisă cu litere de-o șchioapă cu vopsele decolorate de arșiță, ploaie și vânt. Când se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
nici acum și nu s-a întâmplat să fiu vreodată câtuși de puțin amețit de propriile mele puteri de evocare (micile mele proprii puteri, scumpă doamnă baroană). În momentul în care am devenit, sau m-am prefăcut singur, într-o epavă de pe care se prelinge apa, nu aveam strict în minte spusele lui Seymour -sau, dacă-i pe așa, nici chiar pe Seymour însuși. Ceea ce mă frapase sau îmi paralizase voința a fost realizarea subită a faptului că Seymour era bicicleta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
pline de ficțiune decentă, dar nu foarte inspirat aleasă, sugerând o puternică influență a listelor cu „Cartea anului“ publicate prin ziare. Se vedea că nu prea existau iubitori autentici de literatură în familie. Piesa de rezistență era o grămadă de epave familiale. Un desen de copil. O felie de Play-Doh roz. Un pașaport. O banană cu aspect antic. Era acolo un nivel al dezordinii pe care mă îndoiesc că aș putea să-l suport. Și totuși era ceva în acel haos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mascarade! Toate-acestea se întâmplă pentru că-i demo prostie, Bișnițarii vin să facă din cultură parodie! Iar acel stăpân de haite, aciuat la Cotroceni, Râde de se prăpădește la al proștilor refren! Astă viperă cu coarne, râgâind a băutură, Evadată din epave, are gust pentru cultură?! Șleahta lui de iguane, de hiene și varani Își petrece vremea-n glume cu retorici de golani. După ce ne-azvârl în criză, ne privează de valori Și ne înrobesc cu taxe, tot pe noi ne scot
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
echilibrul florilor, cu urechi ca frunzele pufoase și guri moi precum. — Chiar să faceți liniște, spuse Sampath somnoros. Mă enervați cu săritul vostru. Numai că, strâmbându-se și țipând, ele săreau prin copac și acopereau pământul de dedesubt cu o epavă de crengi. — Încetați, spuse spionul, care fusese lovit de o crenguță. Încerca să se gândească la ideile sale și să le ordoneze pe toate, pentru că, în ultima vreme, se încurcaseră rău de tot. — Da, faceți liniște, strigară alți câțiva devotați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]