940 matches
-
platonism, pneumatic, și procreație, psihic, și răul, recunoașterea între membri, o religie, și trup, și sexualitate Filosofi gnostici licențioși CARPOCRAT discreditat, și femeile, și iubirea, și mântuirea, platonician, și sexualitatea, și trupul, CERINTHE și lumea de dincolo, și mântuirea terestră, EPIFANIE și dorința, și femeile, și proprietatea, și sexualitatea MARCU și femeile, și magia, și sexualitatea, NICOLAE diacon, și sexualitatea, SIMON MAGICIANUL discreditat, și femeile, și Elena, și grația, și idealul hedonist, moartea sa, și morala, și Pavel, și Petru, și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
dincolo, infern, paradis, ceresc, terestru, magie, mântuire, creștină, pentru gnostici, prin sărăcie, Spiritul Liber, terestră, minuni, panteism, Sfântul Pavel, păcat abolit, indulgențe, de moarte, originar păgânism, Părinții Bisericii, sfântul Augustin, bibliografie, sfântul Ciprian, Clement din Alexandria, difuzarea scrierilor lor sfântul Epifanie, Evagrie, Ponticul, Grigorie din Nazians Grigore din Nysa sfântul Ioan Gură de Aur, sfântul Ipolit, sfântul Irineu, sfântul Iustin, Origene, platonicieni și stoici, salvatori de texte, Tertulian, penitență, și plăcere, și rugăciune, taine, teism, Toma d’Aquino, zei -Venus SPIRITUL
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Cum? Și Dom Giovanni Franzoni folosește acest limbaj? E vorba despre „omilii”, dar este execrabil. Și apoi, toată acea litanie ridicolă a parohilor despre „Duminicile” obișnuite sau nu: „A Treia Duminică de dinaintea Nașterii Mântuitorului”, „A Patra Duminică de dinaintea Nașterii Mântuitorului”, „Epifania Domnului Nostru”, „Toți Sfinții...”, „Sfânta Maria, Maica Sfântă...”. E oare posibil? Degenerarea seculară ce a făcut din Evanghelie un text pentru proliferări infernale catehetice, liturgice, spiritualiste, emanând norme ce sfârșesc prin a se suprapune, într-o involuție nomenclatoare cu caracter
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
ciclul Vârsta de bronz, evocând personaje și întâmplări din mitologia greacă, cu o discretă intenție ironică, moralizatoare. SCRIERI: Arhipelag de noapte, București, 1971; Cuaternar, București, 1972; Rondelul tainelor, București, 1974; Rondelurile, București, 1983; Anamnesis, București, 1986; Bătrânul anticar, București, 1991; Epifaniile poetului și ale poeziei, București, 2000. Traduceri: Aloysius Bertrand, Gaspard de la Nuit, București, 1977 (în colaborare cu Irina Mavrodin); Chateaubriand, Călătorii, București, 1978; Buffon, Pagini din „Istoria naturală”, București, 1981, Istoria naturală, București, 1984 (în colaborare cu Mioara Izverna); Théophile
IZVERNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287658_a_288987]
-
pentru reconfigurări și Împliniri istoriale. În fapt, Într-o ierarhie a timpurilor (pornind de la profunzimea lor și de la direcția de descoperire a ființei ca Dasein), Împlinirea istorială În scriitură a unei semnificații și mai adânci decât aceasta a unei stări (epifanie sau vedere față către față) e necesară precum vârful unui triunghi e obligatoriu spre a-i da mobilitate și a obliga ochiul să Învețe mișcarea liniei și a unghiurilor. Scriitura trebuie percepută ca un punct de fugă sau un asemenea
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
secolele următoare. A fost scris în jurul anului 428 la cererea lui Quodvultdeus, pe atunci, diacon de Cartagina (despre el cf. mai jos, p. ??? și sq.), iar primele 57 de erezii au fost luate din rezumatul anonim (Anacephaleosis) al Panarion-ului lui Epifanie, iar numerele 58-80 probabil din opera analoagă a lui Filastriu din Brescia, la care se adaugă, în sfârșit, informații despre ereziile din spațiul latin. O funcție practică similară are Oglinda (Speculum), o compilație de precepte luate din Vechiul și din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
dreapta credință și să evite devierile doctrinale; această cerere este repetată în scrisoarea 223, după ce Augustin, în epistola 222, îi explicase dificultatea (și poate chiar inutilitatea compendiului), dat fiind că repertorii analoage fuseseră alcătuite în latină de Filastriu și de Epifanie în greacă: poate era mai bine să fie tradusă în latină opera acestuia decât să fie compusă una nouă. În scrisoarea următoare, Augustin acceptă cererea prietenului său și încheie cu o glumă: „voi face ceea ce vrea Dumnezeu”, adică Quodvultdeus. Cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Liberatus e simplă și sobră; el povestește pe scurt faptele, fără să treacă sub tăcere propria participare la evenimente. Informația lui se bazează pe surse demne de încredere precum Historia ecclesiastica tripartita, tradusă de puțină vreme de Cassiodor și Epifanie (cf. p. ???), sau documentele conciliului de la Calcedon ori provenite de la alte episcopate din Orient. Bibliografie. Ediția: PL 68, 969-1052. 6. Victor din Tununa Tununa era un mic oraș din Africa proconsulară. Aici era episcop Victor, un alt adversar al condamnării
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
secolului al șaselea; oricum, în lumea culturală a Italiei din acea epocă, pe primul loc s-a situat Boethius și nu Ennodius. Născut în jurul anului 474 dintr-o familie aristocratică, probabil din Arles, a fost hirotonisit diacon în 494 de către Epifanie, episcop de Pavia, și s-a mutat întâi la Pavia, apoi, în 496, la Milano, la curtea episcopului Laurențiu. Când Symmachus a fost ales ca episcop al Romei, în urma unor certuri aprinse, Ennodius l-a sprijinit foarte mult, chiar dacă numai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
că abordează teme de mare actualitate, cum se întâmplă atunci când îi consolează (dacă se poate spune așa) pe africani pentru că suferă din cauza reluării persecuțiilor din ordinul regelui Trasamundus. Între operele în proză figurează și două vieți de sfinți: Viața Sfântului Epifanie, episcop de Pavia (Vita Sancti Epiphanii episcopi Ticinensis), scrisă în 502-503, și Viața Sfântului Antonie, călugăr la Lérins (Vita Sancti Antonii monachi Lerinensis), în care tonul retoric (cu numeroase și lungi discursuri ținute de personaje) este predominant. Epifanie îl ajutase
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Viața Sfântului Epifanie, episcop de Pavia (Vita Sancti Epiphanii episcopi Ticinensis), scrisă în 502-503, și Viața Sfântului Antonie, călugăr la Lérins (Vita Sancti Antonii monachi Lerinensis), în care tonul retoric (cu numeroase și lungi discursuri ținute de personaje) este predominant. Epifanie îl ajutase pe Ennodius să ajungă diacon și fusese o figură de prim rang în politica regatelor romano-barbare în secolele al cincilea și al șaselea; Antonie, în schimb, îl urmase pe Sfântul Severin la Noricum și se refugiase la sfârșitul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
coordonând copierea și difuzarea scrierilor lui Origen, care în parte fuseseră traduse cu două secole înainte de Rufin, ale lui Ioan Hrisostomul, ale lui Flavius Josephus și ale altora care astfel au putut fi citite în Evul Mediu. Totodată, împreună cu călugărul Epifanie, Cassiodor a compus Istoria Bisericii, divizată în trei părți (Historia ecclesiastica tripartita), bazată pe Istoria Bisericii a lui Socrate, Sozomenos și Teodoret (cf. pp. ??? sq.), cum era și cazul celei scrise de Teodoret lectorul chiar în acei ani. Totuși, Cassiodor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cazul celei scrise de Teodoret lectorul chiar în acei ani. Totuși, Cassiodor a modificat planul lucrării în curs de elaborare: la început, ar fi vrut doar să traducă în latină compilația lui Teodoret lectorul, însă ulterior l-a însărcinat pe Epifanie să traducă operele celor trei istorici și a făcut el însuși o compilație pe baza a ceea ce Epifanie îi pusese la dispoziție. A rezultat o operă în douăsprezece cărți care, în ciuda lacunelor și a pasajelor redactate în grabă, a avut
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de elaborare: la început, ar fi vrut doar să traducă în latină compilația lui Teodoret lectorul, însă ulterior l-a însărcinat pe Epifanie să traducă operele celor trei istorici și a făcut el însuși o compilație pe baza a ceea ce Epifanie îi pusese la dispoziție. A rezultat o operă în douăsprezece cărți care, în ciuda lacunelor și a pasajelor redactate în grabă, a avut o importanță fundamentală pentru cultura medievală. Alte scrieri ale lui Cassiodor compuse la Vivarium sunt opere originale, chiar dacă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
au fost făcute cu bună credință. În epistolarul lui Ieronim s-au păstrat în latină și alte scrisori ale lui Teofil referitoare tot la controversa origenistă; e vorba de epistolele 87, 89, trimise lui Ieronim în 400; 90 (adresată lui Epifanie în același an); Teofil îi informează despre măsurile pe care le-a luat contra călugărilor origeniști din pustia Nitriei. Scrisoarea 92 din epistolarul lui Ieronim este o versiune a epistolei sinodale emise în 400 și trimise episopilor din Palestina și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Turnhout; Univ. Press, Leuven 1976, nr. 3). II. AUTORII 1. Acacius din Berea S-a născut prin 322, s-a călugărit devreme într-una din mănăstirile din regiunea Antiohiei și a devenit foarte cunoscut. La îndemnul său ar fi scris Epifanie din Salamina Panarion-ul (Pan. I, 2). Hirotonisit episcop de Berea (Alep în Siria) în 378, a ajuns celebru pentru știința și practica ospitalității. Melețiu de Antiohia l-a trimis la Roma la papa Damasus ca să încerce să pună capăt schismei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
3, 21; paralela cu Iov 10, 11 îi permite lui Macarie să afirme că e vorba de corpul omenesc actual, în opoziție cu cel luminos de dinainte de păcat. E un tip de exegeză care vine de la Filon și care, potrivit lui Epifanie, fusese ilustrată de Origen. Fragmentele ottoboniene conțin în schimb o interpretare diferită a aceluiași pasaj și provin din secțiunea centrală a unei „istorii a creației” care se găsește la începutul compilațiilor lui Teodosie din Melitene și ale altor cronografi bizantini
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la al doilea conciliu de la Niceea din 787 a fost declarat fals citatul pe baza căruia sinodul iconoclast ținut în 754 la Constantinopol voise să facă din Teodot un adversar al cultului imaginilor, scrierile lui au fost enumerate de diaconul Epifanie. Este menționată o operă în șase volume în care e atacat Nestorios, dedicată unui anume Lausus (poate șambelanul lui Teodosius al II-lea de la care și-a luat numele Istoria Lausiacă); scrierea s-a pierdut în întregime. A fost regăsită
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Marcu împotriva celor care identifică în Melchisedec (Fac. 14, 18-20; Psalmi 110, 4; Evr. 5, 10; 7, 21) pe Fiul lui Dumnezeu ar putea să aibă loc cam în același timp cu atacurile contra melchisedecienilor din Egipt lansate de Epifanie din Salamina (Panarion 4, 9) prin 375 și de Chiril din Alexandria în Glaphyra la Facerea 2, 3-11; însă nici acest argument nu este decisiv pentru că aceeași doctrină este atestată și în alte epoci și alte locuri. Astfel, dacă J.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
compilare a fost intitulată Istorie bisericească, precum celelalte, iar editorii moderni au definit-o ca „tripartită”, adică „alcătuită din trei părți”. În epoca bizantină, acestei Istorii bisericești i-a fost adăugat un compendiu anonim. Scrierea, tradusă în latină de monahul Epifanie din Mănăstirea Vivarium sub îndrumarea lui Cassiodor (p. ???) a cunoscut apoi o largă răspândire în Evul Mediu apusean. Continuarea Istoriei bisericești în trei părți purta tot titlul de Istorie bisericească și era alcătuită din două cărți: începea cu moartea lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cf. PG 86, 1, 165-228; trad. latină în CSEL 71, 1952 (W. Jacob, R. Hanslik). Studii: O. Bardenhewer, op. cit., V, pp. 117-118. 9. Evagrie Scolasticul Evagrie a fost o personalitate mai importantă. S-a născut între 532 și 537 la Epifania în Siria și, după studii la Constantinopol, îl găsim la Antiohia în epoca în care patriarh era Atanasie; a exercitat profesia de avocat, așa cum rezultă din titulatura sa, care indică un anumit nivel de cultură și e întâlnită frecvent de-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ideologice, placheta de debut, Piața Diolei (1974). Îi apar apoi alte cărți, între care Mitul trandafirului (1985), Scoica solară (1987), Insula de repaos (1988), Dulcele foc (1989, 1991; Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române), Anul 1989 (1990), Lira și păianjenul (1992), Epifanii (1994), Scrisori de pe strada Maica Domnului, Lunaria (1995), Infinitul de aur (2001). Având un temperament liric neoromantic cu tentă expresionistă, L. preferă totuși formula bine articulată, muzicală. Fondul mistic și metaforic se întâlnește simbiotic cu un orfism imnic de tip
LARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287747_a_289076]
-
generator de viață, întemeietor de ființă, „Marele Vânt” e duhul eternității înseși, „trandafirul” este medievala rosa mystica, atribut al Fecioarei Maria, care transpune esența soarelui într-un element terestru. Poeta caută să depășească sfera concretului printr-o iluminare, printr-o epifanie care se naște ca rod al trăirii ardente. Este un proces general de orfizare, de identificare rilkeană a existenței și cântării. Într-un poem consacrat lui Mihai Eminescu, o Cătălină astrală trăiește într-o lume uranică și vorbește „în imagini
LARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287747_a_289076]
-
Dulcele foc, Chișinău, 1989; ed. îngr. Doina Uricariu și Victor Negară, cu un portret literar de Ioan Alexandru, pref. Doina Uricariu, București, 1991; Anul 1989, Chișinău, 1990; Lira și păianjenul, pref. Marin Sorescu, Chișinău, 1992; Al nouălea val, Chișinău, 1993; Epifanii, Galați, 1994; Scrisori de pe strada Maica Domnului, București, 1995; Lunaria, București, 1995; Aldebaran, ed. bilingvă, tr. Constantin Frosin, Galați, 1996; Între îngeri și demoni, București, 1998; Învingătoarele spații, pref. Tudor Palladi, postfață Andrei Langa, București, 1999; Avatar, Galați, 1999; Infinitul
LARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287747_a_289076]
-
Romanticul”, e introdus un acrostih compunând numele Perpessicius. Cel puțin un text include sensuri sociale, vorbind în titlu de „mulțimi” și „pâine”, iar apoi de „mulțimile mugind / cu vântul rău adună știrile / din subștiri bătute de grindini”. Priveliștea din Peisagiu epifanie e de „iarnă fimbul”: „La copcă vidrele se strâng să prindă peștii grași / cu ghearele sticlite-n duh făcură gaură / în cer gerul taie felii de carne vie stele picură / în copcă lacrime de focul rece din copca cerului curge
STAMATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]