628 matches
-
Precum că pe pământ prostia va dispare/ în curând/ pe cale pașnică". Disprețul suveran față de lumea de actori, care n-au învățat nici măcar cum să-și țină mâinile, care simulează și n-are nimic sfânt, o lume care ne amintește de "Epigonii" lui Eminescu, și-l exprimă poetul în poemul "Destin": "Și astfel, după ce toată viața/ Mi-o închinasem artei,/ Am devenit deodată celebru/ În calitate de crescător de păsări". Cu volumul "Suflete bun la toate" o nouă neliniște este generată de motivele "fortuna
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de opțiune. Așa se explică amendamentele aduse la unele lecțiuni lansate de edițiile Ibrăileanu sau Perpessicius, argumentele lui N. Georgescu fiind cele ale exegetului-hermeneut, cuceritoare și chiar inedite. Este cazul analizelor privind celebrele texte Mortua est, Luceafărul, Împărat și proletar, Epigonii, Egipetul, Scrisorile, Venere și Madonă ș.a. Un procedeu original de analiză, lansat de autor, este cel al lecturii înlănțuite a poemelor, menite să depisteze în curgerea poveștii continue pragurile teoretice, conceptele tip singurătate, melancolie, despărțire, odă, cugetarea sacră ș.a.m.
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
mistificare (în pragul căreia se oprește, căci neînțelegerea este benignă), de la interpretarea eronată la verdictul asupra valorii, malentendu-ul obligă la gestul restaurator, acela care "scutură praful" de pe scrieri, în vederea clarificării unor poziții anterior formulate. Ce este altceva în concepție poemul Epigonii, decît denunțarea unei astfel de evaluări eronate? Poetica (implicită) eminesciană, modelul de creator pe care Eminescu îl glorifică, în numele credinței absolute în poezie, se întrevăd în alegerea înaintașilor drept adevărați purtători ai "adevărului" poeziei. Și nu este, oare, pe de
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
1972. MIHAI EMINESCU (1850-1889) Mihai Eminescu s-a născut la 15 ianuarie 1850 la Botoșani. A copilărit la Ipotești. A studiat la Cernăuți, Viena și Berlin. Opere: La mormântul lui Aron Pumnul (1866); De-aș avea (1866); Venere și Madonă, Epigonii (1870), Mortua est, Junii corupți, Geniu pustiu, Împărat și proletar, Înger și demon, Sărmanul Dionis (1870-1872); Călin-Nebunul; Miron și frumoasa fără corp, Fata în grădina de aur (1872-1874); Crăiasa din povești, Lacul, Dorința, Călin (file din poveste) (1874-1877); De câte ori, iubito
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
moartea universală, în Scrisoarea I. g. meditația istorică și socială inechitatea socială (Împărat și proletar), prăbușirea marilor imperii (Memento mori, Egipetul, Veneția), societatea coruptă (Junii corupți, Ai noștri tineri, Scrisoarea III), condiția geniului și a artei (Luceafărul, Scrisorile, Criticilor mei, Epigonii). Concluzii În poeziile eminesciene de început cu greu se descoperă semnele originalității (De-aș avea, O călărire în zori, Din străinătate, Misterele nopții, Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie). Sunt poetizări pe teme patriotice și erotice, amintind de Alecsandri
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
spațiul, în care au loc diferite metamorfoze. În idila Sara pe deal evaziunea are loc din contingent în oniric; prin eros se accede la nemurire. ARTE POETICE EMINESCIENE Concepția lui Eminescu despre artă și condiția poetului au fost exprimate în: Epigonii, Glossă, Odă (în metru antic), Criticilor mei, Icoană și privaz, Eu nu cred nici în Iehova, Odin și Poetul, Iambul, Numai poetul, În zadar în colbul școlii. Eminescu, un vizionar și un sceptic, mărturisește: Eu rămân ce-am fost: romantic
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
față de societatea superficială, în care nu sunt apreciate valorile autentice: "E ușor a scrie versuri/ Când nimic nu ai de spus" (Criticilor mei) și recomandă existența umană ca izvor de inspirație și nu erudiția (În zadar în colbul școlii). În Epigonii (cea mai reprezentativă artă poetică eminesciană), poetul realizează o odă și o satiră, punând în opoziție operele scriitorilor pașoptiști cu cele ale contemporanilor (epigoni, lipsiți de valoare). Prima parte a poemului este o odă și elogiază poeții de altădată: Țichindeal
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
recomandă existența umană ca izvor de inspirație și nu erudiția (În zadar în colbul școlii). În Epigonii (cea mai reprezentativă artă poetică eminesciană), poetul realizează o odă și o satiră, punând în opoziție operele scriitorilor pașoptiști cu cele ale contemporanilor (epigoni, lipsiți de valoare). Prima parte a poemului este o odă și elogiază poeții de altădată: Țichindeal, Paris Mumuleanu, Cantemir, Beldiman, Donici, Anton Pann, Cârlova, Bolliac. Unor poeți valoroși (Bolintineanu, Andrei Mureșanu, Negruzzi) li s-a închinat o strofă, iar lui
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
li s-a închinat o strofă, iar lui V. Alecsandri, trei strofe. Față de aceștia, Eminescu avea o admirație deosebită. Aprecia sinceritatea sentimentelor, credința în ideal, caracterul vizionar. Partea a doua a poemului este o satiră la adresa scriitorilor contemporani lui Eminescu, epigoni fără profunzime, a căror artă se rezumă la "spoială", "lustru", "cârpeală"; o creație rece, sceptică, lipsită de idealuri. Sunt amintiți poeții care au scris o limbă "ca un fagure de miere": Cichindeal, Mumulean, Prale, Daniil, Văcărescu, Beldiman, Cantemir, Donici, Pann
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
studiat românismul prin Lepturariul lui Aron Pumnul. Unii exegeți s-au referit la indianismul eminescian cu ecouri din operele: Sakuntala, Ramayana, Vedele, Upanișade, Mahabharata. Noțiuni din religia budistă se regăsesc în: Venere și Madonă, Luceafărul, Geniu pustiu, Sărmanul Dionis, Lacul, Epigonii, Mureșan, Înger și demon. Universalitatea lui Eminescu în motive, teme, limbaj poetic îl așează în marea familie a romanticilor europeni: Novalis, Heine, Byron, Pușkin, Lenau, Hugo, Sheley Lermontov, Uhland, Musset, W. Scott, Goethe etc. Exegeții au identificat mitul genezei universului
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
său reorganizează lumea. Există însă o neconcordanță între lumea absolutului, a idealului și lumea cu care ne-am obișnuit. În încercarea sa de a recompune lumea, dragostea, Ștefan Gheorghidiu este un învins: "Gheorghidiu e creat din pasta acelorași "suflete tari", epigoni ibsenieni rătăciți în viață și neadaptați la compromisuri" (Pompiliu Constantinescu). Protagonistul, sublocotenent într-un regiment de infanterie, este concentrat, asistă la popotă la o discuție despre dragoste și răbufnește: "cei care se iubesc au dreptul de viață și de moarte
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
putea fi scrise în orice parte a lumii fără "sfanțul cod al realismului magic"41. Eduardo Becerra explică persistentă realismului magic și a faptului că, în ultimii cincisprezece ani, adevăratele best-sellers latino-americane au fost aproape în totalitate scrise de cunoscuți epigoni ai lui García Márquez 42 pe seama crizei în care se află religia în ultimele decenii și a neîncrederii în fața valorilor creației contemporane, ceea ce a făcut ca lectură să se reorienteze spre clasici și autori deja consacrați în societățile occidentale, din ce in ce mai
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
reneagă, acuzându-l de a fi un fals iconoclast dărâma idoli, doar pentru a-i înlocui cu altii -, Cioran se refuză, din cauza gândirii sale disjunctive, desfășurate în dualisme și paradoxuri, unei determinări univoce, iar a vedea în Cioran exclusiv un epigon al lui Nietzsche înseamnă o desfigurare totală, care nu ignoră doar gândirea să complexă, hrănita de multiple influențe, ci și contribuția să originală la filosofia contemporană. Cioran recunoaște că există o asemănare temperamentala între Nietzsche și el, ca spirite chinuite
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
în care s-a format și Cioran" spune Dan Oltean în Mistica metafizica 21. Are Cioran vreun avantaj de a fi posterior lui Nietzsche, venind pe drumuri deja bătătorite, unde ideile erau doar ghicite, sau, dimpotrivă, poate fi considerat un epigon al maestrului, păcătuind prin lipsa de originalitate? Pentru Bruno de Cessole, deși, aparent, problema lui Cioran ar consta tocmai în faptul că Nietzsche deja formulase ideile ce formează tematica scrierilor sale, ăsta nu înseamnă că Cioran se transformă într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și peste hotare. Deși operele de artă au un caracter accentuat istoric și local (care determină deosebirile lor), prin importanța lor ele transcend hotarele naționale, devenind universale. Succesul femeii pariziene se traduce în migrarea modelului în afara contextului sau național, producând epigoni în alte literaturi (Mademoiselle Blanche la Dostoievski, Adèle Varans la Charlotte Brontë, Rebeca Sharp la Thackeray, doamna de Vionnet la Henry James ș.a.). Reluată și interpretată, Pariziana se întoarce, îmbogățita, spre spațiul ei originar. Personajul Parizienei este o lecție de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
veacului) nu se poate trece cu vederea rolul pe care l-a avut futurismul în suprimarea clarului de luna, simbol prin excelență romantic și consacrat în Italia, chiar dacă nu în exclusivitate, de Leopardi. La granița dintre secole, marea majoritate a epigonilor și emulilor a fost atrasă de pesimismul cosmic leopardian și de o seama de teme, motive, stileme și elemente retorice mai apropiate de sfera pesimismului decât de cea patriotică; acestea s-au văzut astfel transpuse în texte mai noi. Seria
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
scriitorului împotriva romanticilor), Sistemul restaurării vechii limbi italiene bazat pe conceptul de eleganță, Autori, Despre literaturile moderne și îndeosebi despre cea franceză, Antichitatea și modernitatea.102 Inițiatorul Testamentului nu a fost nimeni altul decât directorul revistei, Vincenzo Cardarelli, emul și epigon consacrat. Admirația să împinsă până la extrem reiese atât din numeroasele articole și analize dedicate predecesorului, cât și din creațiile de sine stătătoare. Toate vădesc preferință pentru rafinamentul și armonia condeiului leopardian, pentru unele cuvinte vagi, pentru inserțiile de limbaj aulic
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
considerat, pe nedrept, nu un inovator, ci un imitator; îi scria îngrijorat, de la Milano (1934), prietenului Pugliatti: În ultima vreme, s-a creat voit în domeniul poeziei o mare harababura; iar eu din inițiatorul 'noilor tehnici' risc să trec drept epigonul unei atmosfere care plutea în dorințele multora. Și apoi, ciudat este faptul că toți cei care copiau pagini întregi din cărțile mele sunt luați acum drept imitatori ai lui Ungaretti (...) Nu a fost niciun critic care să mă susțină. Tu
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
negarea care ne este oferită e nesincera din punct de vedere artistic. S-ar spune chiar că provine (și nu lipsesc semnele) dintr-o accentuare arbitrară a negațiilor lui Montale, ba mai mult, îl anula că poet considerându-l un epigon oarecare al autorului Oaselor.155 Prietenia dintre cei doi viitori câștigători ai Premiului Nobel, care se cunoscuseră în anii douăzeci la Florența, alimenta în ochii criticilor, uneori cu rezultate dureroase pentru sicilian, apropierea lor și pe tărâmul poeziei. În 1927
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
urmă întreaga creație crepusculara, carducciană și dannunziană pe care, de fapt, le filtrase, depășise fervoarea futurista, nu în ultimul rând asimilase ultimele cuceriri ale poeziei pure.233 Nu putea fi încadrat fără drept de apel nici printre inovatori, nici printre epigonii unor orientări bine determinate, dar poate fi apropiat de unele curente sau de unii predecesori. Imposibilitatea de a-l clasifică indică măiestria cu care a știut să îmbine elemente proprii cu diferite alte experiențe asimilate și replăsmuite în propriul laborator
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
lezione del Leopardi durante i propri studi o leggendo riviste letterarie che pubblicavano articoli în merito scritti da critici, ammiratori o professori che amavano portare nella contemporaneità questa voce autorevole del secolo anteriore. Non meno importanți furono le opere degli epigoni, degli imitatori di Leopardi che circolavano negli anni venti e trenta del secolo passato în Italia nonché l'adesione corale dei poeți ermetici îl cui primo rappresentante Quasimodo è stato ad alcuni elemenți di poetica leopardiana. La seconda parte del
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de gumilastic în picioare. Parodia modei romantice a călătoriilor prin ținuturi pitorești, cu peisaje sălbatice, pe malurile râpoase ale unor cascade înfricoșătoare, pe care o implică și cartea lui Bayard ca punct de plecare pentru observațiile sale, se regăsește la epigonii romantici, la unul dintre productivii autori de romane de călătorii și aventuri precum poligraful Frederick Marryat, autor al unor romane ca The Pirate, Poor Jack, The Phantom Ship, The Privateersman ș.a. Marryat, autor de romane de aventuri mai ales pe
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
maestrul se fac tot mai mult simțite ca expresie a voinței de eliberare de sub tutela maestrului; neputîndu‑se sustrage acestei influențe, singura soluție e de a‑l învinge pe cel care o exercită pe propriul său teren. O șansă pentru epigon de a deveni emul“1. „Propriul teren“ al lui Gogol este, firește, Petersburgul, despre care Dostoievski scria că este cel mai „premeditat“ oraș din lume, iar Gogol ne asigură că „minte“, mai ales cînd este scăldat în lumina tremurătoare a
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
lui Dorian Gray, cele trei rescrieri cunoscute (Mathieu Terence, Journal d'un coeur sec, Will Self, Dorian și Graham Masterton, Le portrait du mal), păstrînd spiritul și atmosfera romanului lui Oscar Wilde, schimbările tehnologice nemodificîndu-i sub stanța, aportul diferențiat al epigonilor situîndu-se mai cu seamă la nivel de intensitate, textele evoluînd între thriller și horror. "Dezgroparea" și ajustarea unei opere vechi, a unui motiv literar sau mitic constă în simplă imitație, sau, dimpotrivă, în inovație? Se poate, oare, delimita o plajă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
literatură, strategiile de dominație, pînă la modul în care privește lumea fiecare din ei tatăl, cu un zîmbet timid, rezervat, Michel, cu un rîs sonor și molipsitor. Fraternitatea foucaldiană dezvăluită de Lindon va fi cu siguranță atent decorticată de biografi, epigoni, dușmani, curioși, în căutarea anecdotelor picante și a confidențelor veninoase. Dar miezul cărții nu rezidă în futilitatea sclipitoare și egocentrică a unei elite, totul se structurează, în fond, pentru a lăsa să urce din rărunchii autorului miile de nuanțe are
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]