1,899 matches
-
inițiativa „neocalcedonienilor” care admiteau ambele formule - „două naturi” și „o singură natură” - (a se vedea aici, mai jos, p. ???). Pe planul disciplinei ecleziastice, conciliul l-a depus pe Dioscor, l-a reabilitat pe Flavian și i-a readus pe scaunul episcopal pe Teodoret (care, până la urmă, a fost nevoit să-l condamne pe Nestorios) și pe Iba, menținând condamnarea lui Nestorios. Au fost aprobate treizeci de canoane dintre care al douăzeci și optulea (adoptat într-o ședință la care legații romani
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
această atitudine înăsprea relațiile sale cu papa. Spre sfâșitul anilor 60, Ghenadie a sprijinit cauza patriarhului calcedonian de Antiohia,, Martirios, pus în dificultate de opoziția presbiterului monofizit Petru Fulon; deși Ghenadie îi obținuse sprijinul împăratului, Martirios, întors la curtea sa episcopală, a demisionat până la urmă, deschizând astfel drumul pentru alegerea lui Petru (471). Ghenadie n-a fost de acord nici cu puterile nelimitate ale alanului Aspar, care era de credință ariană și căruia împăratul îi datora tronul; în 471, Leon a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
dizertație. Vrije Univ. Amsterdam 1990. Epistola enciclică: ACO II, 5, pp. 46-50. Viața și minunile Sf. Tecla: G. Dagron, Vie et miracles de S. Thècle, Société des Bollandistes, Bruxelles 1978. 13. Timotei Aelurus Primul succesor al lui Chiril la scaunul episcopal de la Alexandria a fost Dioscor (patriarh din 444 până în 451, depus la Calcedon din cauza violențelor sale, mort în 454) care a îmbrățișat cauza monofizismului și de la care au rămas numai câteva scrisori și fragmente de scrisori în versiune siriană. După
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
scrisorile inserate în dosarul controversei cu Sever, traduse în siriană, și în afară de pasajele citate de adversarul său, n-au supraviețuit din ele decât fragmente risipite ici-colo. Ne-au rămas de la Sever 125 de omilii de amvon, adică rostite din amvonul episcopal din Antiohia între 512 și 518; au fost traduse în siriană întâi de Pavel din Calinice către 530 și a doua oară de Iacob din Edessa cam prin 700; a ajuns până la noi cea mai mare parte din aceste două
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
rânduri găsită la Efes la începutul secolului trecut conține o dispoziție a lui Hipațiu referitoare la îngroparea creștinilor. Cei care se ocupă de ei, spune inscripția, procedează la fel cum a făcut Iosif din Arimateea cu trupul lui Isus. Biserica episcopală din Efes, cu hramul Fecioarei Maria, organizează în acest scop un grup de bărbați (decani) și de femei (canonice) cu această sarcină și își asumă plata cheltuielilor de înmormântare; este etichetată drept „lăcomie iudaică” și sacrilegiu față de trupul Domnului orice
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
autorul, descriindu-l pe Hieroteos, a vrut să facă o aluzie chiar la Proclus, ceea ce ar fi de înțeles dacă ar fi fost într-adevăr elev al acestuia la Atena. Totodată, trebuie să fi fost de origine siriană, pentru că hirotonisirea episcopală descrisă de el e apropiată de liturghia siriană. Cunoaștem numele mai multor intelectuali de origine siriană care au frecventat școala filosofică de la Atena la sfârșitul secolului al V-lea; autorul corpusului dionisian trebuie să fi aparținut acestui cerc. Cu toate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
uns diacon de Ioan Hrisostomul care a fost prieten cu el chiar și în perioada petrecută la Constantinopol; într-adevăr, Filip se stabilise aici poate chiar înaintea venirii lui Ioan. A fost presbiter de Constantinopol și a candidat pentru scaunul episcopal din capitală, însă i-au fost preferați în 426 Sisinios, în 428 Nestorios și în 431 Maximian. El n-a scris o „istorie a Bisericii”, ci o Istorie a creștinismului și de aceea nu l-a continuat pe Eusebiu ci
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
probleme inerente epistolelor pauline, pînă la nr. 75; în sfîrșit, probleme morale. Acum trebuie amintite și cele două cărți cuprinzînd Diverse întrebări către Simplicianus (De diversis quaestionibus ad Simplicianum), în număr de șapte. Simplicianus fusese succesorul lui Ambrozie pe scaunul episcopal din Milano, și Augustin îl cunoscuse în anii convertirii. Pare, așadar, că Diversele întrebări ar fi fost scrise puțin mai tîrziu, în primii ani ai episcopatului lui Augustin (397); cea mai importantă este prima, care se referă la Rom. 7
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la cererea poporului lui Dumnezeu (hirotonisirea, mult mai importantă, a lui Ambrozie confirmă acest lucru, chiar dacă anumite detalii ale evenimentului au fost poate înfrumusețate de tradiție): de aceea, Augustin evita cu grijă să se ducă în locuri în care scaunul episcopal era vacant. în Africa, aceste locuri erau mai numeroase decît ne putem imagina: avem mărturii încă de pe vremea lui Ciprian despre existența unor sedii episcopale chiar în orașe mici; apoi, în vremea lui Augustin, din cauza schismei donatiste și a conflictului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
tradiție): de aceea, Augustin evita cu grijă să se ducă în locuri în care scaunul episcopal era vacant. în Africa, aceste locuri erau mai numeroase decît ne putem imagina: avem mărturii încă de pe vremea lui Ciprian despre existența unor sedii episcopale chiar în orașe mici; apoi, în vremea lui Augustin, din cauza schismei donatiste și a conflictului prelungit dintre donatiști și catolici*, în multe orașe din Africa fusese instalat un episcop catolic, fie și numai pentru a-l contracara pe episcopul donatist
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
să lași deoparte grijile lumii, un port în care să-ți găsești liniștea; viața ascetică aduce pacea. Acestor aristocrați, atunci cînd voiau să treacă de la călugărie la viața ecleziastică, li se deschidea în mod firesc calea care ducea spre scaunul episcopal: de aici și figura atît de frecventă a episcopului călugăr, de extracție socială superioară. Acest lucru se întîmplase deja în generația precedentă, cea a lui Martin din Tours, din care mulți asceți, așa cum ne spune Sulpicius Severus, deveniseră episcopi în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
427-428, Ilarie a plecat din Lerin și l-a însoțit pe Honorat la Arles, unde acesta fusese ales episcop. Honorat a rămas la Arles pînă la moartea sa, survenită la puțină vreme după aceea (429-430), iar locul său pe scaunul episcopal a fost luat de Ilarie. Acesta a dobîndit o mare faimă și în 444 a intrat în conflict cu papa Leon pentru că voia să impună primatul diocezei din Arles, însă acțiunea lui s-a soldat cu un eșec. A murit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în această calitate a trebuit să organizeze rezistența împotriva invaziei vizigoților în regiunea sa. în 474 însă, Euric, regele barbarilor, a cucerit Arverna și l-a întemnițat pe Sidonius. Eliberat cîțiva ani mai tîrziu, acesta s-a reîntors pe scaunul episcopal și a murit în 489. Producția literară a lui Sidonius se divide în două perioade. în prima, el s-a dedicat exclusiv compunerii de opere profane: douăzeci și patru de Poezii (Carmina), din care primele opt sînt panegirice, scrise în hexametri, care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și nu mai aveau legături una cu alta; cea din Gallia era mai bogată, deoarece nu era oprimată de o stăpînire atît de violentă și distrugătoare cum era aceea a vandalilor în Africa. Italia a rămas izolată politic: numai curtea episcopală de la Roma, spre deosebire de puterea imperială retrasă la Ravenna, a putut, grație activității energice a celor mai importante personalități ale sale - în primul rînd a lui Leon cel Mare - să mențină contactul cu celelalte Biserici. îndeplinindu-și această datorie, papalitatea, încă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
prestigiul lui Augustin, a cărui autoritate era contestată de călugării din Provence. în 439, Leon l-a convins pe papa Sixt al III-lea (432-440) să refuze comuniunea cu pelagianul Iulian de Eclanum și să împiedice revenirea acestuia pe scaunul episcopal. în timpul unei misiuni politice în Gallia, el a fost ales, în 440, ca succesor al lui Sixt al III-lea. în această perioadă intră în vigoare legea promulgată de împăratul Valentinian al III-lea, la cererea papei Leon, prin care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a întărit controlul papalității asupra diferitelor Biserici. A reușit să rezolve conflictele în urma cărora se desprinseseră de Roma episcopatele ce depindeau de Aquileia după schisma celor Trei Capitole. în 596 l-a trimis pe Augustin din Canterbury să organizeze sediile episcopale din Britannia, locuită încă de anglii păgîni. Cu siguranță, evanghelizarea promovată de Grigorie poate fi criticată astăzi, deoarece papa a făcut poate prea multe concesii, a atenuat prea mult opoziția dintre idolatrie și catolicism, stimulînd implicit persistența anumitor obiceiuri păgîne
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
situația s-a schimbat radical, și decăderea a început să se facă simțită mai ales în a doua jumătate a secolului al VI-lea. în primele decenii, deosebit de importante pentru cultivarea culturii clasice și creștine au fost cele două sedii episcopale de la Arles și Vienne, în Gallia meridională. Totuși, învățămîntul cunoaște o continuă decădere: aflat aproape în întregime sub controlul oamenilor Bisericii, el nu cultivă literele, așa cum se întîmplase în secolul precedent, și chiar scriitorii creștini nu au avut nici un contact
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fratele său mai mare, și a fost impresionat, probabil, de episodul crucial din istoria Spaniei marcat de renunțarea lui Reccared la arianism și de proclamarea convertirii goților la catolicism, în 587-589, în cadrul conciliului de la Toledo. în 599, Isidor ocupă scaunul episcopal al Seviliei, ca succesor al fratelui său Leandru, și rămîne aici pînă la sfîrșitul vieții (636), bucurîndu-se de prietenia și de stima regilor vizigoți. Sigur de autoritatea sa, organizează al doilea conciliu provincial de la Sevilia în 619 și conduce marele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Antiohia, Diodor din Tars și Teodor de Mopsuestia (cf. vol. II, t. 1, pp. 154-156 și, respectiv, 156-161), pe care a încercat să-i prezinte ca precursori ai lui Nestorie. Lui Proclus, urmaș din 434 al lui Maximian la tronul episcopal al Constantinopolului, o delegație de armeni i-a cerut să condamne o culegere de extrase din operele lui Teodor, iar el a făcut acest lucru, fără să menționeze numele lui Teodor, în Tomul închinat armenilor, din 437, unde a făcut
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
discuții și opere menite să-l definească în mod convingător. Din cauza deosebirilor dintre Biserici, comunității trebuia să i se comunice în fiecare an data Paștilui. Prima tentativă cunoscută de unificare a datei pascale în zona aflată sub influența unei curți episcopale importante se înregistrează la Alexandria, începînd cu episcopul Demetrios (188-230). Cel puțin începînd cu Dionisie (247/248-264/265) este atestat la Alexandria obiceiul de a comunica această dată episcopilor și călugărilor din dioceza Egiptului la începutul anului, printr-un document
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Nestorie a studiat la Antiohia și a fost poate elevul lui Teodor de Mopsuestia. Potrivit lui Ghenadie (Despre bărbații iluștri 53), și-a cîștigat ca predicator o mare faimă, care l-a determinat pe împărat să-l sprijine atunci cînd scaunul episcopal de la Constantinopol a devenit vacant. O dată numit patriarh, Nestorie i-a combătut cu mult zel pe evrei, pe de o parte, și pe cei pe care îi considera eretici, pe de altă parte, și a inițiat măsuri împotriva arienilor, novațienilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
se va dezvolta inițiativa „neocalcedonienilor”, care admiteau ambele formule, „două naturi” și „o singură natură” (cf. infra, p. 000). Pe planul disciplinei ecleziastice, conciliul l-a depus pe Dioscor, l-a reabilitat pe Flavian și i-a readus pe scaunul episcopal pe Teodoret (care, pînă la urmă, a fost nevoit să-l condamne pe Nestorie) și pe Iba, menținînd condamnarea lui Nestorie. A aprobat treizeci de canoane, dintre care al douăzeci și optulea (adoptat într-o ședință la care legații romani
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
orientali; această atitudine înăsprea relațiile sale cu papa. Spre sfîrșitul anilor ’60, Ghenadie a sprijinit cauza patriarhului calcedonian de Antiohia, Martirios, pus în dificultate de opoziția preotului monofizit Petru Fulon; deși Ghenadie obținuse sprijinul împăratului, Martirios, întors la curtea sa episcopală, a demisionat, deschizînd astfel drumul pentru alegerea lui Petru (471). Ghenadie n-a fost de acord nici cu puterile nelimitate ale alanului Aspar, care era de credință ariană și căruia împăratul îi datora tronul; în 471, Leon a ordonat asasinarea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
disertație, Vrije Univ. Amsterdam, 1990. Epistola enciclică: ACO II, 5, pp. 46-50. Viața și minunile Sfintei Tecla: G. Dagron, Vie et miracles de S. Thècle, Société des Bollandistes, Bruxelles, 1978. 13. Timotei Eluros Primul succesor al lui Chiril pe scaunul episcopal de la Alexandria a fost Dioscor (patriarh din 444 pînă în 451, depus la Calcedon din cauza violențelor sale, mort în 454), care a îmbrățișat cauza monofizismului și de la care au rămas numai cîteva scrisori și fragmente de scrisori în versiune siriacă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Iulian, în afară de scrisorile inserate în dosarul controversei cu Sever, traduse în siriacă, și în afară de pasajele citate de adversarul său, n-au supraviețuit din ele decît fragmente. Ne-au rămas de la Sever 125 de omilii de amvon, adică rostite din amvonul episcopal din Antiohia între 512 și 518; au fost traduse în siriacă întîi de Pavel din Calinice, către 530, și apoi de Iacob din Edesa, prin 700; cea mai mare parte din aceste două traduceri a ajuns pînă la noi. Conform
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]