1,945 matches
-
a fi femeie Înseamnă un lucru În colegiile din New York City și altceva În orașele mici din sudul SUA. Înseamnă așteptări și evaluări deosebite, inclusiv pe linia comportamentului sexual. Fără Îndoială că asemenea afirmații generale nu Înseamnă subtilitate sociologică. Plusul epistemologic vine din aplicarea lor În analiza datelor empirice concrete și În controlul variabilelor În lumina acestor principii. Vedem astfel și În volumul la care ne referim Îmbinarea abordării contextualist-interacționiste (și calitativiste) cu rigoarea analizei cantitativist-statistice de finețe, ambele abordări fiind
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
comunism. Este un triplu manifest. În primul rând, este un manifest științific, destinat științelor sociale, În general, și sociologiei, În particular. Ea conține un program de cercetare În științele sociale - mai ales sociologie, economie și știință politică -, cu o bază epistemologică ce o scoate de sub dominația umilitoare a ideologiei și a imposturii științifice. Bun cunoscător al sociologiei occidentale, Cătălin Zamfir ajunge la concluzia că aplicabilitatea ei la Înțelegerea și proiectarea tranziției postcomuniste este limitată. Argumentul este peremptoriu și greu de respins
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
În tranziție, acțiunea politică de remodelare a societății. Drept care Cătălin Zamfir face nu mai puțin decât să formuleze o strategie a cunoașterii În tranziția românească. Originalitatea și importanța propunerii sale nu provin doar din modul În care descrie un cadru epistemologic nou pentru sociologia românească posibilă, ci și din faptul că privește atât sociologia, cât și Întreaga cunoaștere socială pe care o poate produce tranziția ca pe o componentă indispensabilă a succesului tranziției În România. Iată o paradigmă nouă, pentru că ideologia
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
vor afla, cu acest prilej, că au fost cu putință la nou, În trecutul imediat, gesticulații și practici inimaginabile din perspectiva prezentului. Reconstituirea unei societăți nu prea Îndepărtate (ale cărei „umbre” ne mai Încețoșează Încă) ridică, desigur, probleme de ordin epistemologic și istoriografic. E greu să distingi ceva când ochii Îți sunt Încă Împăinjeniți. În primul capitol, istoricul Alexandru-Florin Platon rezolvă această dilemă metodologică: viața cotidiană constituie un revelator pertinent pentru descrierea și analiza unei societăți. Analiza de tip „microistoric” a
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
a urmat imediat după ea; volumul, ca Întreg, precum și autorii ei vor fi noi referențiale pentru alți evaluatori și judecători (ceva de felul: iată cum se judecau cei care tocmai au ieșit din comunism!); cu alte cuvinte, o valoare pur epistemologică și istorică, pe atât mai mare pe cât cei ce ne vor judeca se vor afla mai departe temporal de noi și de presiunile vremurilor noastre. Pe scurt, lucrarea este valoroasă pentru că se constituie Într-un ghid de interpretare a identității
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
transmigrație la oamenii de afaceri italieni din România (Cristina Papa și Veronica Redini), implicațiile juridice, istorice și culturale ale corupției la români (Filippo M. Zerilli). Ca tematică generală, volumul abordează trei ,,obiecte” de studiu, și anume problematica identității la nivel epistemologic (J. Cole, M. Mesnil) și În jurul ideii de romanitate (M. Herzfeld, I. Bot), apoi reinterpretarea unora dintre lucrările clasice ale etnografiei și folclorului românesc (N. Constantinescu, G. Pizza) și a unor ,,artefacte” sau ritualuri revendicate În mod obișnuit ca ,,tradiționale
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Slovenia, A. Bitušíková, Slovacia), ca ,,magie” (cf. P. Skalník, Cehia) sau, pur și simplu, ca ,,diletantism” (cf. G. Geană, România). Dincolo de preferințele terminologice și de tribulațiile naționaliste ale acestora, practica antropologică central, și est-europeană Își află Însă și Însemnate repere epistemologice. Opțiunea pentru anthropology at home (În raport cu anthropology abroad) este, În acest sens, relevantă fie pentru nevoia valorificării propriului material etnografic (cf. Magdalena Elchinova, Bulgaria), fie din considerente etnocentrice (cf. R. Muršič, Slovenia), fie dintr-o filiație sociologică și coabitare cu
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
nedisimulată, cu bucuria de a evada din lumea mediilor nefavorizate și sordide, asupra cărora m-am aplecat În cercetările mele, cu un interes aparte pentru tipul de demers ce ni se propune : socioanaliza cercetătorului aflat În situații de anchetă, autoanaliza epistemologică a condițiilor practice ale cercetării. Dorința lor este să rupă tăcerea asupra situațiilor practice ale cercetării, să provoace o reflecție metodologică asupra demersului investigației, adesea ignorat sau păstrat cu discreție În umbră de către cercetători. Autorii ne dezvăluie coduri, chei, poteci
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și de către reprezentanții organizațiilor pentru protecția animalelor. Poziția sociologului e și ea dificilă: dacă acceptă să participe - chiar ca observator - Înseamnă că Își recunoaște poziția, se complace, intră În joc. Este, poate, locul să invocăm aici, ca problemă cu implicații epistemologice, dar și ideologice, un recent incident din spațiul românesc care a trezit vii emoții: celebra vânătoare cu gonaci de la Balc, domeniul marelui magnat. Presa, ecologiștii au protestat Împotriva masacrului celor 185 de porci mistreți, au Înfierat megalomania unui personaj care
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
în care informația și simbolurile dețin poziția centrală), în politică (prăbușirea sistemului comunist, globalizarea guvernării, recesiunea statului național etc.), în cultură; în general în toate sectoarele sociale. Recunoașterea unor astfel de transformări se asociază cu intense controverse filosofice, mai ales epistemologice, și culturale, inițiate în principal de Jean-François Lyotard în 1979, odată cu publicarea lucrării în care lansează sintagma condiția postmodernă. Din perspectivă sociologică, teza postmodernistă vizează, pe de o parte, schimbările dramatice ale structurilor societății moderne târzii, deja consacrate, schimbări ce
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Hall, D. Held, D. Hubert, K. Thomson (ed.), Modernity. An Introduction to Modern Societies, Blackwell, Londra, 1996, p. 62. A. Minc, Le Nouveau Moyen Age, Gallimard, Paris, 1993. Realismul, constructivismul și deconstructivismul, ca orientări metodologice de inspirație filosofică, în special epistemologică, polemizează intens pe această temă. Vezi G. Thomas, J.W. Meyer, F. Ramirey, J. Boli, Institutional Structure: Constituting State Society and the Individual, Sage, Beverly Hills, 1987. A. Smith, An Inquiry into the Nature and Causes of the Wealth of
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ea, pe când, odată cu noul stadiu identificabil, modernitatea se ia pe sine ca referință și devine reflexivă. 1. Ronald Inglehart, Modernization and Postmodernization. Cultural, Economic, and Political Change in 43 Societies, Princeton University Press, Princeton, 1997. 1. Acest enunț are implicații epistemologice ce vizează însuși statutul sociologiei ca „știință a societății” sau ca „știință a societăților”. Adoptarea unei poziții în această eventuală dispută ține de mai vechiul raport dilematic dintre particularismul și universalismul sociologic. Primul pretinde, în numele unui principiu al naționalismului metodologic
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
apologetică de caricaturizare a filozofilor păgâni sau de satanizare a fondatorilor altor religii - portretizați ca niște simpli rătăciți sau dușmani necondiționați ai „dreptei credințe” - s-ar cuveni abandonată 1. Studiul acestor discipline istorice merită făcut doar în condițiile unei neutralități epistemologice (nelipsite, desigur, de discernământ spiritual). Fără să avem o curiozitate genuină față de alteritatea religioasă sau culturală, nu vom pricepe nici drumul Sfântului Pavel în Areopag, nici parabola samariteanului milostiv 2. Metoda predăriitc "Metoda predării" Putem atinge acum chestiunea metodologiei în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Nici gambitul îndrăzneț al filozofiei hegeliene, nici Școala hermeneutică germană din secolul al XIX-lea, continuând prin teologul Schleiermacher (1768-1834), istoricul Johann Gustav Droysen (1808-1884) și Wilhelm Dilthey (1833-1911) primele intuiții ale lui Giambattista Vico (1668-1744), nu vor depăși schema epistemologică carteziană (res extensa și res cogitans). Chiar și pentru un autor ca Nietzsche, prestigiul „metodei științifice” de cercetare rămâne nechestionat. Celebra separație a „științelor” între Naturwissenschaften și Geisteswissenschaften slujește tocmai acelei dezbinări lăuntrice atât de proprii omului modern. Au existat
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de un timp care, cu cei grăbiți, n-are niciodată răbdare, am dansat în carnavalul lecturilor aleatorii, fără să acceptăm în prealabil asceza ierarhiilor invizibile, predată în scriptoriile medievale. Rezultatul? Fără să deosebim centrul de margine, angajați în plin ofsaid epistemologic, cărturarii se comportă adesea ca și cum numai progresul tehnic în lumea autoreferențială a științei de carte contează. Mulți sunt cei care au adoptat, chiar fără să vrea, sloganul poststructuralist: Il n’y a pas de hors-texte. Socotim că toate percepțiile alterității
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Război Rece a slăbit încrederea în categoria cauzalității eficiente sau finale. Cultura fragmentului nu poate reprima însă angoasa izolării sensului ființei de sfera cunoașterii. Nici o integrare a totalității nu mai este posibilă în epoca perspectivismului. În eseistica filozofică recentă, fărâmițarea epistemologică a subiectului postmodern se exprimă prin recurgerea la calambur, fracțiuni și extrase. Cărțile bine vândute - cum sunt „marginile filozofiei” lui J. Derrida - n-au nici cap, nici coadă. Lumea nu mai este citită ca parabolă sau alegorie, ci ca o
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
unui fenomen „de-la-sine-înțeles”. La noi, o astfel de cronică a prăbușirii nu are precedent, deși despre limitele sau viciile modernității s-a mai scris. Noutatea, în cazul lui Patapievici, este conferită de o forță vectorială care reunește mai multe argumente epistemologice într-un persuasiv concert retoric. Ieșind de sub pana unui modern dezamăgit, critica omului recent ia curând forma unei neașteptate confesiuni. Dacă, de pildă, un teolog mărturisit va demasca patologiile modernității, lumea va refuză să-i asculte diagnosticul pentru că terapia este
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
atunci întrebările - mai mult decât simpla curiozitate - nu întârzie să apară. Care este, deci, principala sursă a decepției lui H.-R. Patapievici? Ce a trebuit să se petreacă pentru ca modernitatea să poată fi privită altfel decât ca un „neutru experiment epistemologic”, iar postmodernitatea mult mai puțin decât o „nouă Renaștere”? Ce anume a modificat convingerile autorului nostru pe parcursul a doar șase ani? O noutate româneascătc "O noutate românească" Răspunsul trebuie căutat din aproape în aproape și pare să fie evocat de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
-R. Patapievici pare să ezite în fața acestei chemări la transparență, ceea ce explică incompletitudinea unora dintre argumentele sale. Volumul se lasă citit ca un pământ lagunar străbătut de ape, în care refluxul are o funcție cardinală. Cititorul parcurge ciclic diferite teze epistemologice, cum este cea a lui Max Weber (1864-1920) despre etica protestantă și spiritul capitalismului 2. Acestea nu par încadrate de un argument focal, capabil să-și centreze pe propria orbită argumentele-satelit. De la problema nașterii fizicii ca știință autonomă (¬12-¬14
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
argumentului central. Ritmată de gustul pentru fragmentar și apetitul pentru exhaustiv, cartea riscă să fie citită doar ca o bogată colecție de strălucitoare fărâme. Or, miza lui H.-R. Patapievici este mult mai mare. Autorul începe, abrupt, prin povestirea mutației epistemologice produse de modernitate: transferul atributelor tari ale ființei imutabile (Dumnezeu) asupra naturii trecătoare (creația). Fixând data de naștere a modernității în secolul al XVII-lea, când cunoașterea tehnică devine „noua divinitate” a științelor, H.-R. Patapievici nu discută complexitatea preistoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
o formă deviată 2. Putem subestima oare consecințele acestor inovații teologice - care, desigur, nu pot fi aici detaliate în chip satisfăcător? Istorici importanți ai teologiei, spiritualității și artei occidentale sugerează importanța acestor schimbări de paradigmă. Scolastica a modificat paradigma ontologică, epistemologică și sociologică a cunoașterii: Dumnezeu devine ființarea supremă despre care se predică atributele perfecțiunii; cunoscătorul prin excelență este filozoful exersat în arta dialecticii; mediul cunoașterii eminente încetează să mai fie templul sau mănăstirea și devine, prin excelență, universitatea. Imaginea structurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Moartea lui Dumnezeu” nu implică neapărat un militantism ateu, ci ascunde o secretă relație de conivență cu proclamația creștină. H.-R. Patapievici pare să adere la interpretarea teologică de mai sus atunci când afirmă că „moartea lui Dumnezeu” reprezintă un principiu epistemologic implicat de Buna-Vestire creștină 4. Absența sau retragerea lui Dumnezeu capătă aici o interpretare riscantă. Trăiește oare modernitatea timpul de apus al credinței într-un fel apropiat de încercările lui Moise din pustia Egiptului, de rugăciunea lui David în Psalmi
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
din scolastica târzie. Omul recent nu se concentrează atât de mult asupra momentelor vitale din evoluția gândirii teologice europene, cât mai ales asupra destinului gândirii politice, unde paginile dedicate autorilor britanici strălucesc prin convergență. Noutatea momentului cartezian care plasează subiectul epistemologic în centrul discuțiilor metafizice nu este suficient cântărită. Res cogitans domină totuși întreaga istorie a gândirii moderne până la apariția maeștrilor bănuielii (Marx, Nietzsche, Freud). Alte asemenea truisme ascund un potențial hermeneutic neexplorat. Interpretarea postmodernității apare drept paradigmă coextensivă a modernității
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
despre „mișcarea Duhului”; în textele canonice ale Noului Testament întâlnim acest îndemn (I Ioan 4, 1): „Iubiților, nu dați crezare oricărui duh, ci cercați duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulți proroci mincinoși au ieșit în lume”. După care criterii epistemologice ar putea fi recunoscută mișcarea invizibilă a Duhului? Pe scurt, fără referința la Scripturi și la tradiție, noul tip de întemeiere propus de H.-R. Patapievici nu poate rezista criticii bazate pe perspectiva teologică antisubiectivistă a tradiției, dar și pe
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în ce măsură conceptul modern de istorie universală (Weltgeschichte) este îndatorat unei viziuni teologice despre unitatea protologică și eshatologică a umanității. Am afirmat apoi că era globalizării ne impune excercițiul profetic de evaluare a „mersului lumii”, între tentația segregării și obligațiile integrării epistemologice. Mai cu seamă pentru creștinii răsăriteni, epoca globalizării reprezintă șansa unică a despărțirii de o anumită conștiință anistorică, responsabilă pentru atâtea manifestări de tribalism comunitar. Citind trecutul sau prezentul fragmentat al istoriei umanității, teologii vor abandona, în sfârșit, proiectul unei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]