1,134 matches
-
1.3 Constructivism și raționalism În introducerea la numărul 50 al revistei International Organization, Peter Katzenstein, Robert Keohane și Stephen Krasner sugerau că principala axă de dezbatere din domeniul relațiilor internaționale va fi dezbaterea raționalism versus constructivism.145 Prin acceptarea epistemologiei pozitiviste, constructiviștii au câștigat legitimitate așa încât dezbaterea cu raționaliștii a ocupat o poziție importantă în cadrul disciplinei.146 La sfârșitul anilor 80 și începutul anilor 90 era în vogă disputa dintre neorealismul structural și neoliberalismul instituțional. Ambele curente au avut perioade
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
de motivația preferinței pentru un stat mondial, înțeles ca opus societății statelor, sau pentru comunitatea întregii umanități ca viziune dezirabilă a comunității generice.457 Studiile de securitate feministe cuprind abordări subsecvente care adoptă diferite obiecte de referință, diferite metodologii și epistemologii, într-o măsură mai mare decât celelalte perspective care se integrează abordărilor aprofundate și extinse ale studiilor de securitate. Cu excepția abordării tradiționale militare stato-centrice care nu permite integrarea genului și a securității, studiile de securitate feministe pot fi văzute ca
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
prim plan indivizii, marginalizați de către abordările stato centrice (sau colective) ale securității, spre exemplu victimele violurilor din timpul războaielor sau cele care au căzut în cursa traficanților de persoane. Slăbiciunea acestei abordări constă în faptul că se bazează pe o 'epistemologie a experienței', femeile formând un corpus coerent, distinct de cel al bărbaților, dar problema fundamentală este că experiența se relaționeză cu o construcție ambiguă a subiectului individual. Pe de o parte experiența este un concept care promite o legătură directă
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
limitează însă, așa cum afirmă autorul ei, la angajații care au un nivel ridicat al respectului de sine (Shamir, 1991). Leather (1983) subliniază necesitatea evaluării discursurilor științifice nu doar prin analiza internă a termenilor, ci și prin raportare la contextul social. Epistemologia dintr-o anumită perioadă este legată de ideologia acelei perioade. Comportamentul organizațional ca știință este dominat de ideologia capitalistă, favorizând abordările de tip pragmatic și pe cele de tip rațional: "Teoriile motivației în știința comportamentului nu sunt tocmai teorii ale
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
realiza că acestea sunt inextricabil conectate celor două dimensiuni ale gândirii ce au problematizat ideologia într-o manieră complexă, deși nu rămasă, în continuare, fără întrebări lipsite de răspunsuri. Este vorba despre domeniul teoriei politice și, respectiv, despre acela al epistemologiei. Dacă primul vizează relația ideologiei cu instituțiile, aranjamentele și practicile proprii organizării spațiului socio-politic, cel de-al doilea se referă la poziția acesteia în cadrul procesului cunoașterii. Mă interesează, de aceea, să pun sub lupă, într-o primă etapă, principalele concepții
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
cunoașterii, explicării și înțelegerii fenomenelor politice, așa cum sunt cele legate de dominație și interese. În acest sens, cred că este rezonabilă conturarea unor modele cognitive din perspectiva cărora se poate realiza analiza epistemologico-politică a ideologiei. Aici, discuția despre posibilitatea unei epistemologii politice devine centrală, din moment ce intenționez să arăt cum anume ideologia se poate constitui într-un instrument al cunoașterii politice. Mai mult, dată fiind această calitate pe care i-o atribui, urmăresc să raportez conceptul la provocările teoriei politice contemporane, punând
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
dezvoltării științelor sociale, mai ales în posteritatea celui de al Doilea Război Mondial. Această dezvoltare s-a clădit, desigur, pe o moștenire ce deține, deopotrivă, reverberații ale înțelegerii marxiste a termenului, dar și ale analizelor venite din zona sociologiei cunoașterii, epistemologiei, teoriei politice ori psihologiei. Anunțul privind "sfârșitul ideologiei" nu a stăvilit problemele ridicate de definirea conceptului, ci, dimpotrivă, le-a intensificat, câtă vreme a permis, chiar în contextul temporal al formulării sale, înțelegerea acestuia drept moment al apariției unei noi
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
și știință (conceptul primind, drept urmare, o semnificație negativă, întrucât trimitea la o reprezentare falsă asupra realității, ceea ce, în mod evident, nu este compatibil cu adevărul științei), la Mannheim el poate servi, într-o manieră neutră, la recuperarea proiectului pe care epistemologia de sorginte iluministă l-a ratat: anume, acela de a reconstrui ordinea unică a lumii, dar nu prin apel la fundamentarea cunoașterii la nivelul capacităților intelectuale ale subiectului cunoscător, ci prin reconstrucția categoriilor de bază ale teoriei filosofice a cunoașterii
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
sisteme de gândire sau idei sunt influențate de circumstanțele sociale și istorice în care sunt situate"94. Având rolul de arbitru între diferitele concepții particulare asupra realității, care sunt produse în medii socio-istorice diferite, sociologia cunoașterii susține Mannheim salvează proiectul epistemologiei (nu însă și epistemologia ca atare!), oferă o imagine unificată asupra lumii și reușește, în plus, eliberarea conceptului de ideologie de semnificația sa negativă. Pentru a înțelege însă acest demers, trebuie să plecăm de la critica epistemologiei și "întemeierea" ideologiei ca
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
idei sunt influențate de circumstanțele sociale și istorice în care sunt situate"94. Având rolul de arbitru între diferitele concepții particulare asupra realității, care sunt produse în medii socio-istorice diferite, sociologia cunoașterii susține Mannheim salvează proiectul epistemologiei (nu însă și epistemologia ca atare!), oferă o imagine unificată asupra lumii și reușește, în plus, eliberarea conceptului de ideologie de semnificația sa negativă. Pentru a înțelege însă acest demers, trebuie să plecăm de la critica epistemologiei și "întemeierea" ideologiei ca instrument al cunoașterii. Creionarea
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
susține Mannheim salvează proiectul epistemologiei (nu însă și epistemologia ca atare!), oferă o imagine unificată asupra lumii și reușește, în plus, eliberarea conceptului de ideologie de semnificația sa negativă. Pentru a înțelege însă acest demers, trebuie să plecăm de la critica epistemologiei și "întemeierea" ideologiei ca instrument al cunoașterii. Creionarea unui cadru interpretativ de analiză a concepției neutre asupra ideologiei, pe care o dezvoltă Mannheim în influenta sa lucrare Ideologie und Utopie presupune, înainte de toate, identificarea acelui tip de întrebări pe care
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
apar pe un fond metodologic, trebuie subliniat că Mannheim nu a văzut în lucrarea sa o contribuție la dezvoltările ulterioare ale problemei pe care, de altfel, nu putea să le prevadă și nicio contribuție într-un domeniu precum cel al epistemologiei, pe care-l considera depășit de noile dezvoltări istorice. El urmărește recuperarea proiectului epistemologic în contextul teoriei sociale și politice, iar această sarcină este atribuită sociologiei cunoașterii 97. Primul pas în atingerea acestui obiectiv e critica epistemologiei, care este, pe
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
precum cel al epistemologiei, pe care-l considera depășit de noile dezvoltări istorice. El urmărește recuperarea proiectului epistemologic în contextul teoriei sociale și politice, iar această sarcină este atribuită sociologiei cunoașterii 97. Primul pas în atingerea acestui obiectiv e critica epistemologiei, care este, pe de o parte, una imanentă și are, pe de altă parte, un pronunțat caracter cultural. Obiecțiile de natură teoretică la adresa epistemologiei care țin de critica imanentă pe care Mannheim o face domeniului vizează atât faptul că aceasta
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
iar această sarcină este atribuită sociologiei cunoașterii 97. Primul pas în atingerea acestui obiectiv e critica epistemologiei, care este, pe de o parte, una imanentă și are, pe de altă parte, un pronunțat caracter cultural. Obiecțiile de natură teoretică la adresa epistemologiei care țin de critica imanentă pe care Mannheim o face domeniului vizează atât faptul că aceasta a asumat o relație subiect-obiect pe care a conceput-o ca fiind statică, cât și faptul că a conferit un statut cognitiv privilegiat anumitor
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
critica imanentă pe care Mannheim o face domeniului vizează atât faptul că aceasta a asumat o relație subiect-obiect pe care a conceput-o ca fiind statică, cât și faptul că a conferit un statut cognitiv privilegiat anumitor forme ale credinței: "Epistemologia operează cu acest individ izolat și auto-suficient, de parcă acesta, dintru început, ar deține în esență toate capacitățile caracteristice ființei umane, inclu-zând-o pe aceea a cunoașterii pure, și ca și când ar produce această cunoaștere a lumii cu de la sine putere, prin simpla
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
auto-suficient, de parcă acesta, dintru început, ar deține în esență toate capacitățile caracteristice ființei umane, inclu-zând-o pe aceea a cunoașterii pure, și ca și când ar produce această cunoaștere a lumii cu de la sine putere, prin simpla juxtapunere peste lumea externă"98. Atribuind epistemologiei statutul unei speculații orientate către relația dintre obiect și subiect, Mannheim susține că avem de-a face, în realitate, cu dorința epistemologiei de a funcționa ca un arbitru între diferitele pretenții de cunoaștere 99. Fără a argumenta suficient, încât să
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
ar produce această cunoaștere a lumii cu de la sine putere, prin simpla juxtapunere peste lumea externă"98. Atribuind epistemologiei statutul unei speculații orientate către relația dintre obiect și subiect, Mannheim susține că avem de-a face, în realitate, cu dorința epistemologiei de a funcționa ca un arbitru între diferitele pretenții de cunoaștere 99. Fără a argumenta suficient, încât să ofere o imagine asupra contradicțiilor interne ale unei epistemologii ale cărei pretenții de cunoaștere se află în contrast, Mannheim elaborează teza ce
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
și subiect, Mannheim susține că avem de-a face, în realitate, cu dorința epistemologiei de a funcționa ca un arbitru între diferitele pretenții de cunoaștere 99. Fără a argumenta suficient, încât să ofere o imagine asupra contradicțiilor interne ale unei epistemologii ale cărei pretenții de cunoaștere se află în contrast, Mannheim elaborează teza ce ține de latura culturală a criticii sale potrivit căreia nu atât incoerența acesteia a determinat prăbușirea sa, cât faptul că a fost depășită de dezvoltările istorice: "După
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
ne orienta pe calea opusă și, având subiectul ca punct de plecare, de a determina natura și valoarea actului cognitiv uman, urmărind astfel să găsim un punct de sprijin pentru existența obiectivă în subiectul cunoscător"100. Rezultă deci că obiectivul epistemologiei, acela al reconstrucției unei Weltanschauung pe baze eliberate de prejudecățile religioase, este unul ratat, iar aici regăsim reorientarea lui Mannheim dinspre teoria cunoașterii înspre ideologie, o reorientare ce are la bază ideea că, recunoscând natura fragmentată a lumii, ideologia reflectă
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
recunoscând natura fragmentată a lumii, ideologia reflectă lumea modernă 101. Devenită instrument al cunoașterii lumii moderne, ideologia are un parcurs progresiv, până la momentul în care limitarea sa transferă rolul epistemologic sociologiei cunoașterii. Modernizarea societății și, prin urmare, depășirea istorică a epistemologiei poate fi regăsită în procesul progresiv pe care îl presupune parcursul ideologiei. Prima etapă este aceea a "concepției particulare asupra ideologiei", în care regăsim semnificația negativă a conceptului, aceasta fiind definită de Mannheim după cum urmează: Concepția particulară asupra ideologiei este
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
mai importantă idee care apare este aceea că orice cunoaștere este determinată existențial, și aceasta constituie fundamentul concepției neutre asupra ideologiei. Este vorba de ceea ce, într-un alt loc, Mannheim numește "cunoaștere conjunctivă", pe care o opune "cunoașterii comunicative" proprie epistemologiei pe care ideologia o substituie odată cu recunoașterea alcătuirii fragmentate a lumii moderne. Dacă ultimul tip de cunoaștere are în vedere conceptele abstracte pe care deja le deținem (precum cele implicate de teorema lui Pitagora)104, cunoașterea conjunctivă "(...) este fundamentată pe
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
a evita paradoxul și, prin aceasta, dificultatea de a elibera conceptul de ideologie de semnificația negativă, aceea a "falsității" sale și b) imposibilitatea verificării empirice a acestei teorii, a cărei pretenție fundamentală este așa cum am văzut aceea de a înlocui epistemologia prin recuperarea unora dintre cele mai importante categorii ale sale, precum sunt cele de "adevăr" și "raționalitate". Ca atare, există îndoieli cu privire la succesul întreprinderii lui Mannheim de a transforma ideologia într-o sociologie a cunoașterii în baza argumentului dezvoltării progresive
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
unei reprezentări a realității care să excludă anumite aspecte proprii anumitor puncte de vedere, dar care să le includă pe altele, ideologia transformată în sociologie a cunoașterii nu reușește să înlăture, pe de-a întregul, riscul insinuării "falsității". Încercând substituirea epistemologiei, dar prin salvarea categoriilor acesteia ca urmare a prăbușirii vechii ordini unificate a lumii, Mannheim eșuează în încercarea de a construi o "nouă ordine" prin apel la o ideologie totală care devine sociologie a cunoașterii. Prin urmare, concepția neutră asupra
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
urmărit găsirea unui fundament, a unui "universal" care să stea la baza unei comunități a tuturor oamenilor ca o garanție pentru solidaritatea umană, depășind astfel reprezentările particulare. Pentru atingerea acestui scop, linia de gândire obiectivistă a pus la lucru o epistemologie a cărei premisă esențială este aceea a raționalității, înțeleasă în sensul adevărului corespondent cu realitatea. În mod automat, o astfel de axiomă epistemologică determină instituirea unei distincții între ceea ce este rațional (y compris adevărat) și ceea ce nu este rațional. În
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
a ceea ce aceasta percepe ca fiind bun pentru ea. Cu alte cuvinte, dacă tradiția obiectivistă fundamenta adevărul epistemologic, concepția pragmatistă îi oferă o bază etică, considerând că în acest fel poate deschide calea spre solidaritate. Respingând obiectivitatea prin renunțarea la epistemologie și adevărul-corespondență, concepția pragmatistă nu se îndreaptă însă spre relativism. Din moment ce nu oferă o înțelegere epistemologică asupra adevărului, ci una de natură etică, concepția pragmatistă ne asigură Rorty nu este una relativistă, în pofida faptului că "(...) realistul e înclinat să interpreteze
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]