1,343 matches
-
sunt Absență, Prietenie, Sfaturi, Nemulțumiri, Dragoste, Spiritualitate, Mărturisiri, Război, închisoare. Nu contează că aproape oricare dintre autorii de scrisori citați s-ar califica pentru câteva dintre aceste categorii. Fiecare apare o singură dată, într-o singură ipostază, Nici creatorii artei epistolare, nici cei care au perfecționat-o nu se bucură de un tratament privilegiat în raport cu corespondenții ocazionali, fără veleități literare, care s-au aflat la un moment dat pe front (de exemplu la Sarajevo) sau într-o închisoare sau într-o
Poștașul nu mai sună la ușă by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6397_a_7722]
-
Roma și Fontenay-aux-Roses. Personaj cultivat, bun vorbitor de germană, dar și de franceză sau italiană, Chelariu a străbătut „miezul” epocii interbelice într-o postură specială: aceea de bursier al statului român în Italia și, apoi, în Franța. A purtat legături epistolare cu colegii bucovineni, l-a cunoscut pe Iorga (creatorul celor două școli și mentorul lor spiritual), a fost martorul unor momente semnificative din viața cultural-politică a Bucovinei, datorită amiciției cu Ion Nistor. Jurnalul care consemnează toate acestea este amplu, minuțios
Jurnalul lui Traian Chelariu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4734_a_6059]
-
și orice lucru plin de mister”. Cu toată structura ei apuseană, sau tocmai din acest motiv, Ingeborg Bachmann este cea care se străduiește să întrețină corespondența eșuată în „hăituiala” timpului (de altfel, ea a mizat și ca scriitoare pe stilul epistolar - Scrisori către Felician, publicate postum). În 1951 îi mărturisește lui Celan: „Multele scrisori pe care ți le-am scris, și rele, și bune, nu am avut niciodată curajul să le trimit”. Tocmai pentru că se întâlniseră la Viena, oraș cvasi-oriental (1951
Paul Celan și Ingeborg Bachmann între Orient și Occident by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5047_a_6372]
-
Răzvan Mihai Năstase Dito și Idem, Astra, roman epistolar, traducere din limba germană de Grete Tartler, București, Editura Humanitas, 2011, 236 pag. „Cărți din alte timpuri sau vorbind despre lumi de altădată... Cărți venerabile, cu patina vremii, cărți de preț, multe căzute pe nedrept în uitare... Cărți cu savoarea
Luceafărul uitat by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4790_a_6115]
-
femei despărțite uneori de rigorile sociale, dar apropiate de pasiunea pentru scris, de cercurile pe care le frecventau și de sentimentul unui soi de exil într-o lume diferită de cea în care s-au născut. Astra este un roman epistolar în care răzbat limpede ecouri puternice ale unui romantism târziu. De altfel, chiar titlul face referire la poemul Luceafărul, volumul descriind un soi de istorie similară a unui personaj feminin căruia dragostea îi este interzisă. Modelul epistolar de alcătuire a
Luceafărul uitat by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4790_a_6115]
-
este un roman epistolar în care răzbat limpede ecouri puternice ale unui romantism târziu. De altfel, chiar titlul face referire la poemul Luceafărul, volumul descriind un soi de istorie similară a unui personaj feminin căruia dragostea îi este interzisă. Modelul epistolar de alcătuire a textului îi îngăduie cititorului să înțeleagă foarte clar care pagini sunt scrise de Carmen Sylva și care de Mite Kremnitz. În plus, convenția scrierii de tip epistolar ascunde de multe ori de fapt însemnări de jurnal, pasaje
Luceafărul uitat by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4790_a_6115]
-
a unui personaj feminin căruia dragostea îi este interzisă. Modelul epistolar de alcătuire a textului îi îngăduie cititorului să înțeleagă foarte clar care pagini sunt scrise de Carmen Sylva și care de Mite Kremnitz. În plus, convenția scrierii de tip epistolar ascunde de multe ori de fapt însemnări de jurnal, pasaje lungi de text nefiind altceva decât ample confesiuni sentimentale sau notații ale activităților zilnice mai însemnate. T extul în sine nu ascunde decât puține delicii de stil, mai cu seamă
Luceafărul uitat by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4790_a_6115]
-
îi întârzie și îi amputează volumele, el va practica intens corespondența. Epistolele devin o formă de samizdat și de discurs îndrăgostit, adresat celor față de care simțea afinități elective. Corespondența sa cu confrații nemțeni este parțial cunoscută, din volumul Frig (roman epistolar Aurel Dumitrașcu - Adrian Alui Gheorghe), apărut în 2008. Însă jurnalul ne relevă fragmente întinse din splendidele sale dialoguri epistolare cu Marta Petreu, cu Octavian Paler, cu Liviu Ioan Stoiciu sau cu Gheorghe Grigurcu, ca să mă refer numai la corespondența sistematică
Jurnalul risipitorului de iubire (II) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4804_a_6129]
-
discurs îndrăgostit, adresat celor față de care simțea afinități elective. Corespondența sa cu confrații nemțeni este parțial cunoscută, din volumul Frig (roman epistolar Aurel Dumitrașcu - Adrian Alui Gheorghe), apărut în 2008. Însă jurnalul ne relevă fragmente întinse din splendidele sale dialoguri epistolare cu Marta Petreu, cu Octavian Paler, cu Liviu Ioan Stoiciu sau cu Gheorghe Grigurcu, ca să mă refer numai la corespondența sistematică, întinsă pe perioade lungi. Sporadic, el va scrie majorității scriitorilor și intelectualilor aflați, în anii ’80, de partea valorilor
Jurnalul risipitorului de iubire (II) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4804_a_6129]
-
femei? Romanul Lisboa para sempre al scriitorului român este al doilea tradus în portugheză, după Acasă (Urna casa, dois mundos), apărut în 2009, tot sub egida editurii braziliene Thesaurus, în traducerea Carolinei Martins Ferreira. Lisboa para sempre este un roman epistolar. Personajele poartă o corespondență la sfârșitul secolului trecut și începutul sec. al XXI-lea, între Lisabona, București, München și Melbourne și, sporadic, Queensland și Viiamoura. Romanul epistolar - care a avut epoca lui de glorie în secolul al XVIII-lea, cu
Reflecții asupra romanului Lisboa para sempre de Mihai Zamfir by Fernando Couto e Santos () [Corola-journal/Journalistic/4680_a_6005]
-
braziliene Thesaurus, în traducerea Carolinei Martins Ferreira. Lisboa para sempre este un roman epistolar. Personajele poartă o corespondență la sfârșitul secolului trecut și începutul sec. al XXI-lea, între Lisabona, București, München și Melbourne și, sporadic, Queensland și Viiamoura. Romanul epistolar - care a avut epoca lui de glorie în secolul al XVIII-lea, cu titluri ca Scrisori persane de Montesquieu (1721), Pamela de Samuel Richardson (1740), Suferințele tânărului Werther de Goethe (1774) sau Legături periculoase de Laclos (1782) - ar avea, pentru
Reflecții asupra romanului Lisboa para sempre de Mihai Zamfir by Fernando Couto e Santos () [Corola-journal/Journalistic/4680_a_6005]
-
care se face auzită din spatele cuvintelor. În această narațiune care se țese între Lisabona, București, München și Melbourne, personajele își configurează propriul parcurs, prin intermediul scrisorilor, afirmându-și singularitatea, schițându-ș i neliniștile și trăirile. După cum nu arareori se întâmplă cu romanele epistolare, dragostea este o prezență puternică în Lisboa para sempre. Însă această prezență nu înseamnă neapărat că scrisorile sunt scrisori de dragoste, cel puțin în sensul clasic al cuvântului, în definitiv, cum spunea Fernando Pessoa, via Álvaro de Campos, toate scrisorile
Reflecții asupra romanului Lisboa para sempre de Mihai Zamfir by Fernando Couto e Santos () [Corola-journal/Journalistic/4680_a_6005]
-
unor cărți de joc care se compun și se descompun, alcătuind destinele? Mihai Zamfir ne oferă, în era mesajelor pe telefoanele mobile, a e-mailurilor și a altor inovații tehnice care se șterg printr-o simplă apăsare pe tastă, un roman epistolar în care, pe lângă iubire, memoria joacă un rol salutar. După cum scria cineva, romanul este memoria revăzută cu imaginație, de aceea ar putea fi întotdeauna privit drept o metaforă imperfectă a memoriei. Imperfectă? Nu ar putea fi, în definitiv, ficțiunea forma
Reflecții asupra romanului Lisboa para sempre de Mihai Zamfir by Fernando Couto e Santos () [Corola-journal/Journalistic/4680_a_6005]
-
a sugerat să încredințez tiparului corespondența. „Am publicat în diferite reviste (România literară, Manuscriptum, Viața Românească, Revista de istorie și teorie literară, Jurnalul literar, Orizont, Steaua, Cronica, Transilvania, Tribuna etc.) peste cinci sute de epistole”. În mod sistematic, întregul corpus epistolar eliadesc l-am editat între 1993 și 2007, în opt volume (circa 3500 de pagini), apărute la editurile: Humanitas, Minerva și Criterion: Europa, Asia, America (textele emise) și Mircea Eliade și corespondenții săi (cele primite). În ultimii trei ani, am
Scrisori inedite - Georges Dumézil către Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/5756_a_7081]
-
cuvenit în olimpul specialiștilor români din silvicultură. Așa că și Anna, fără să-și dea seama, l-a „salvat” pe Teodor Bălănică. A trecut un an din ziua când s-au regăsit, și între Moscova și București a început un roman epistolar. Anna îi scria lui Bălănică câteva scrisori pe săptămână povestindu-i cu amănunte din viața ei. Aproape zilnic soseau în intr. Staropimen scrisori de la el, pline de dragoste și tandrețe, încât ea nu le putea citi fără lacrimi. „Minunate, filozofice
Anna by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5761_a_7086]
-
de corespondență Letters (Scrisori), de Saul Bellow, editat de Benjamin Taylor, Viking 2010? Multe. M-au intimidat dintotdeauna scriitorii care și-au găsit timp și au avut disponibilitatea ca, pe lângă o operă de dimensiuni considerabile, să se dedice și artei epistolare, să lase în urma lor colecții de scrisori apte să umple multe volume și să stârnească interes chiar și la multă vreme după dispariția autorului. Pentru o asemenea performanță nu este suficient ca scrisorile să existe: trebuie să se facă și
Scrisori care nu s-au pierdut by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5790_a_7115]
-
Șerban Foarță, Vlad Zografi, George Ardeleanu, Anca Manolescu, membrii cenaclului Lovinescu, Gabriel Liiceanu, Mircea Cărtărescu, Paul Cornea, studentele de la Litere, Tia Șerbănescu, Răzvan Petrescu, Marius Chivu, Dan C. Mihăilescu, Oana Bârna, Adriana Babeți, Andrei Pleșu, Adriana Bittel. Nu toate eseurile epistolare de aici conțin, propriu-zis, interpretări. Toate, însă, fac apel la interpretare. L-am pomenit deja pe cel despre poemul care deschide primul volum al lui Bacovia, considerat, cu argumente imbatabile, o artă poetică. I-aș adăuga imediat un altul, referitor
Viață și cărți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5852_a_7177]
-
din întâlnirile literare ale societății, pe I.L. Caragiale. La 21-22 de ani, studentul avea toată viața înainte, iar Caragiale, la aproape 60, o avea pe toată în urma lui. Între Caragiale și studenții români din Viena existaseră, de mai înainte, relații epistolare. De pildă, pentru că fusese ales membru onorific în societatea lor, prozatorul mulțumește cu o politețe fără cusur, prin câteva rânduri (nedatate) scrise după stabilirea la Berlin: „Prea stimate domnule Președinte și prea stimați Domni Membri ai «României June», Găsesc printre
LUMEA CA ZIAR. A patra putere: Caragiale by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/5520_a_6845]
-
am publicat pagini din dosare sau că am permis exprimarea unor puncte de vedere diferite referitoare la, exemplele sunt ale lui Nicolae Breban, Ion Caraion sau Adrian Marino, nu contează câtuși de puțin în ochii autorului scrisorii. În delirul lui epistolar, Nicolae Breban răstoarnă rolurile : nu el și ceilalți ejusdem farinae, sunt răspunzători de faptele lor, ci noi, care le consemnăm sine ira et studio, și apoi CNSAS, firește, și președintele României, de care „nu vă jenați să stați aproape”. Logica
Cum ne asumăm prezentul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5569_a_6894]
-
mîntuit. În ultimele două decenii, din contingentele de studenți care i-au trecut prin mână s-au ales o serie de intelectuali care, revendicîndu-se ei înșiși de la tabăra fenomenologică, s-au supus ordalițiului de împlinire cerut de maestru. Și cum epistolarul de față are ca temă centrală tocmai împlinirea în filozofie, merită să-i precizăm nuanțele. Pentru Gabriel Liiceanu a te împlini în filozofie înseamnă a parcurge două etape distincte. Prima e cea a instrucției draconice după un tipar umanist de
Putința de salt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5057_a_6382]
-
nu-i aparțin, și chiar dacă munca lui are darul de impresiona prin competență, eșecul său interior rămîne intact. Filosofic vorbind, el și-a ratat drumul, chiar dacă cariera academică pe care o face poate fi strălucită. Aceasta e tema predilectă a epistolarului de față. În aparență, volumul se reduce la un schimb de scrisori între Gabriel Liiceanu și doi dintre foștii săi doctoranzi: Gabriel Cercel și Christian Ferencz- Flatz. În realitate, prin trimiterile, ecourile și numele pomenite în rîndurile ei, cartea e
Putința de salt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5057_a_6382]
-
Iaru. Moderatorul acestor recitaluri este poetul Dan Mircea Cipariu, iar directorul muzical este Sebastian Gheorghiu. Organizatorii evenimentului sunt Primăria și Consiliul General al Municipiului București, alături de Centrul Cultural Palatele Brâncovenești. Partenerii media ai proiectului: Radio România Cultural și AgențiadeCarte.ro. Epistolar I. Negoițescu - Gelu Ionescu Sărbătorit în numărul trecut al României literare la aniversarea celor 75 de ani, Gelu Ionescu e omagiat acum și de APOSTROF, revista la care colaborează de mulă vreme cu eseuri și comentarii literare. Portretului critic pe
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4518_a_5843]
-
Exil (anii 1982 - 1983). Fiecare din ei evocă în termeni dramatici împrejurările care i-au determinat să facă pasul cu atâtea grele consecințe, situația insuportabilă din țară și viitorul nebulos de care ar fi avut parte. În prefața actuală la „epistolar”, Gelu Ionescu se referă la faptul că scrisorile “au o încărcătură de document” ținând de „arhiva desțărării scriitorilor”, nefiind doar „simple comunicări între buni prieteni”. „Pentru amândoi, conchide Gelu Ionescu, acel «acolo» (țara lăsată în urmă, n. r.) reprezintă locul unde
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4518_a_5843]
-
ani de prietenie, peste 150 de scrisori și ilustrate, pe care destinatarul acestora a decis să le publice, ca un omagiu adus prietenului său. Așa cum se știe, până în prezent au apărut trei volume de scrisori: Mircea Zaciu, Ion Brad, Dialog epistolar, Curtea Veche, București, 2003; Aurel Sasu, Mircea Zaciu, Amiaza cea mare. Corespondență, Editura Paralela 45, Pitești, 2008; O insulă de clujeni-neclujeni la Cluj. Corespondență Mircea Zaciu-Marian Papahagi. Ediție îngrijită și note de Lucia Papahagi. Prefață de Ion Vartic, Editura Muzeului
Mircea Zaciu: Scrisori către Octavian Șchiau by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/3296_a_4621]
-
arta de a concepe universuri imaginare. Biografia, atât cât se cunoaște, începe să se întregească cu noi și extrem de valoroase informații, note și precizări ce se află în literatura sa epistolară, încă necunoscută. Mircea Iorgulescu a întreținut un incitant dialog epistolar cu unii dintre confrații săi: Teodor Vârgolici, Gabriel Dimisianu, Geo Dumitrescu, Dana Dumitriu, Ion Groșescu, Z. Ornea, Alexandru Ștefănescu, Ion Simuț și mulți alții. Epistolele ce se publică acum, întâia oară, sunt trimise din Occident, unde se stabilise în septembrie
Contribuții noi la biografia lui Mircea Iorgulescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Journalistic/3321_a_4646]