1,345 matches
-
lor celei mai durabile, Honigberger Îi Întâlnește „(...) În numeroase părți ale Hindustanului; precum și În Kashmir, Tibet, În nord; În sud, la Multan și Sind; până la Calcutta, În răsărit; iar În vest, la Peshawar (Pishawur) și Kabul (Cabul)”2. Conform descrierii epistolare a călătoriei, reprodusă În Journal of the Asiatic Society of Bengal din 18343, Honigberger străbate traseul Lahore- Multan - Dera-Ghazi-Khan - Khazni - Kabul 4. Aceasta e a doua mare etapă a incursiunilor sale În afara Europei. Cea de-a treia va porni din
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
atât de temerar apropiat compatriotului său William Moorcroft 2, medic veterinar, ofițer, dar mai ales explorator, căruia Îi va lăuda tocmai calități pe care le avea și Honigberger, dar pe care lui nu a vrut să i le recunoască. Întâlnirii epistolare cu Jacquet - „acest briliant indianist belgian, prieten al lui Burnouf, care avea să aibă aceeași ardoare pentru studiile budiste, dar care murea În 1838 la 27 de ani”, cum l-a descris cândva Jean Filliozat 3- Îi datorăm multe, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cancelarie și interpret al regelui Suediei Carol al XII-lea, aflat, după înfrângerea de la Poltava, în refugiu basarabean, în satul Varnița, lângă Tighina. Relațiile sale la Poartă și serviciile aduse suedezilor nu-i impun scrupule de fidelitate, căci întreținea relații epistolare și cu hanul tătarilor, dușmanul regelui. Ulterior, calitățile sale diplomatice sunt bine apreciate la Curtea Moldovei, unde dobândește și ranguri: mare „ușeriu”, căminar, mare sluger. Mihai Racoviță, ajuns la a treia domnie (1716-1726), îi încredințează misiuni dificile: tratative privind retragerea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285327_a_286656]
-
subversiv / 215 Teologia imaginii / 221 Menirea episcopatului / 235 Reîmprospătarea predicii ortodoxe / 239 Comportamentul în Biserică / 245 Sensul tradiției. Timp istoric vs. timp liturgic / 249 Teologia lucrătoare / 255 Estetica Ortodoxiei / 261 Reforma universitară / 269 Teologie și politică / 275 Din Trupul Ecclesiei. Epistolar creștin / 281 Bibliografie / 285 Abstract / 301 Résumé / 305 Notă asupra ediției Volumul de față reprezintă ediția a doua revăzută și adăugită a lucrării Biserica și elitele intelectuale interbelice (Iași, Institutul European, 2009). Cercetarea asupra istoriei intelectuale românești, mai ales a
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
într-o prolegomena la o elaborare serioasă și fecundă a unei teologii politice care să aibă drept referință obligatorie tradiția răsăriteană și care să țină cont de noile provocări la care Biserica și societatea, depotrivă sunt supuse. Din Trupul Ecclesiei. Epistolar creștin Genul epistolar creștin concentrează într-o Laus Dei ceea ce, spre exemplu, poemul în proză sau romanul nu poate să o facă. Este vorba despre o lectură în alb a sufletului, despre o practică permanentă a pneumei percepută ca "entitate
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
la o elaborare serioasă și fecundă a unei teologii politice care să aibă drept referință obligatorie tradiția răsăriteană și care să țină cont de noile provocări la care Biserica și societatea, depotrivă sunt supuse. Din Trupul Ecclesiei. Epistolar creștin Genul epistolar creștin concentrează într-o Laus Dei ceea ce, spre exemplu, poemul în proză sau romanul nu poate să o facă. Este vorba despre o lectură în alb a sufletului, despre o practică permanentă a pneumei percepută ca "entitate nepieritoare" care se
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
celor doi filosofi care au scris cea mai scurtă scrisoare din lume, transpunând în limba română unitatea specifică concret/abstract, destinată Kairos.-ului, de deschidere a transcendenței către sufletul ființei. Ceea ce trebuie subliniat este faptul că fiecare secvență a acestui epistolar creștin - de altfel, foarte concis - reconfigurează toposul parenezei sau al trăitorului necunoscut care valorifică coordonatele devenirii sale. Opisul Arhimandritului Arsenie Papacioc poate fi socotit drept un substitut al îndemnului cu valoare patericală: "quiquid agis prudenter agas et respice finem" ("ai
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
ontologic fiind dizolvat în orizontul superbiei mistice, de-a lungul unei curbe care resemantizează traseul de la sine către lumea care așteaptă dincolo de sine. Această idee extraordinar de fecundă, lansată de patristică este reiterată, la un alt nivel teologic, și de Epistolarul Părintelui Arsenie Papacioc, în măsura în care monahul face parte din mecanismul de restituire a ceea ce Dumnezeu a încredințat prin har aleșilor săi, anulând cu mult rafinament limes dintre a da și a primi. Părintele Papacioc știe să umple golul terestru cu elementul
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
definită de trăirea în mistica contemplației, raport ce justifică ancorarea dimensiunii ontologice în actul transcendenței. În plan soteriologic, "ieșirea la liman" este corelată de simbolistica purtării Crucii, percepută diferit, în funcție de capacitatea harică sau de râvna aspirantului la înduhovnicire. În cadrul acestui Epistolar creștin există o propensiune spre elaborarea unor trepte inițiatice care constituie statutul vieții lăuntrice, a unor norme sau strategii de ordin spiritual pentru modelarea structurii ființiale, contribuind, astfel, la atingerea pragului de comuniune teandrică. Dintre Epistolele Părintelui Arsenie Papacioc reținem
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
posibilitate de alegere Restaurație sau revoluție spirituală? Forme ale discursului subversiv Teologia imaginii Menirea episcopatului Reîmprospătarea predicii ortodoxe Comportamentul în Biserică Sensul tradiției. Timp istoric vs. timp liturgic Teologia lucrătoare Estetica Ortodoxiei Reforma universitară Teologie și politică Din Trupul Ecclesiei. Epistolar creștin Bibliografie Abstract Résumé
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
se intitula Marguerites françoises ou Fleurs de bien dire. Contenant plusieurs belles et rares sentences morales recueillies de plusieurs auteurs 116. Acest tip de scriere conținea în general citate, formulări exemplare, propoziții adecvate în diverse situații de comunicare sau prefabricate epistolare. Ele puteau fi ordonate alfabetic, tematic sau în funcție de cadrul de comunicare pentru care erau destinate și ca atare, au contribuit la alcătuirea discursului scris sau oral în culturile occidentale până în modernitate. Termenul a ajuns la noi pe filieră neogreacă 117
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
dezordinii și incompletudinii. O să închei acest scurt inventar de recurențe invocând exemplul lui Aron Densușianu care avea să folosească expresia tocmai în virtutea conotațiilor sale negative: o propune ca titlu al unui serial de reflecții critice, publicat sub forma unui schimb epistolar de Familia în 1870, unde șirul de mărgărite identifică un dispozitiv compozițional liber, capabil să conțină texte cu caracter eterogen, ilustrând în esență o reflecție nesistematică. Iată justificarea din primul episod: Eu însă voi să-i dau un nume cu
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
estetico-literar. Deja în vârstă de douăzeci de ani, pe când Nietzsche vegeta, dar mai era încă în viață, acesta studiase și adnotase cu grijă Aurora și Știința voioasă. Mai târziu va citi cu aviditate a doua Considerație inactuală, Ecce homo și epistolarul, după cum se vede din motivele și din reflecțiile nietzscheene care apar frecvent în conversațiile personajelor din Muntele vrăjit (Der Zauberberg). Le-a recitit apoi cu atenție în timpul pregătirii romanului Doktor Faustus (1974), al cărui protagonist, muzicianul Adrian Leverkühn, își modelează
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
în colaborare), I-IV, București, 1995-2002; Ca o imensă scenă, Transilvania..., București, 1996; Scrisori nimănui, Oradea, 1996; Departe, aproape, Cluj-Napoca, 1998; Dicționarul esențial al scriitorilor români (în colaborare), București, 2000; Jucătorul de rezervă, Cluj-Napoca, 2000; Mircea Zaciu, Ion Brad, Dialog epistolar, îngr. și pref. Maria Cordoneanu, București, 2003. Ediții, antologii: Duiliu Zamfirescu, Nuvele, pref. edit., București, 1957; Al. Macedonski, Poezie și proză, pref. edit., București, 1960; Nicolae Iorga, Peisagii, pref. edit., Cluj, 1972; ed. Cluj-Napoca, 1998; Cu bilet circular. O antologie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
mărturisea că pariază pe trei valori: compasiune, umor și curiozitate. Asta caută în cărțile pe care le citește și asta încearcă să pună în cărțile pe care le scrie. Personajele lui sunt zămislite din aceste ingrediente. Romanul este un roman epistolar. Personajele trăiesc din aruncarea continuă a cuvintelor dinspre unul spre altul. Scrisorile sunt ca niște urme lăsate pentru a descifra specificul personalității. Ilana este personajul principal feminin, cea care trimite scrisori de dragoste în prima parte lui Alex, Alexander Ghideon
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
pe ceilalți, dar nu orbește. Ripostează dacă este atacat. Are propriile sale principii care fac din el un excentric. Este un om liber pe care domnul Sommo încearcă săl încarcereze în principiile tradiționale ale Torei. Toată morala vărsată în paginile epistolare de către Michel este rejetată de fiul rebel dar esența se absoarbe. Boaz devine un om moral. Nimic altceva nu înseamnă a fi moral decât a nu face rău altuia. Corespondența lui Boaz este îmbibată de revoltă: Ce, te crezi Dumnezeu
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
pline de dragoste dar și de adevăr. Imaginația nu mai contenește să izvorască noi formule mângâietoare, tandre. Tinerețea Monicăi, frumusețea ei, inteligența-i ascuțită, talentul, eleganța, vitalitatea sunt tot atâtea pricini de admirație febrilă. Iubirea năvalnică țâșnește prin toate încheieturile epistolare, dă fuga până în cel mai îndepărtat colț al copilăriei fetiței, când scoate de acolo imaginea unei copile adorabile, dar și precoce. Apoi se învârte curtenitor asupra amintirilor recente, evocând episoade în care energia Monicăi e molipsitoare. Și mai ales zboară
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
titlul Pagini pentru istoria teatrului român. E un fel de compendiu al mișcării teatrale românești, de la cele dintâi manifestări (incluzând și formele de teatru popular), urmărindu-se îndeosebi apariția și afirmarea ideii de teatru național. Expunerea, vădind un anume talent epistolar, trece treptat în pură factologie, comentariul, din ce în ce mai discret, fiind înviorat de unele digresiuni mai spirituale. În critică, V., autor și al unei istorii a artei dramatice, lucrare de compilație (O privire asupra istoriei generale a artei teatrale, „Peleșul”, 1887-1888), se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290484_a_291813]
-
Temperamentul clasic al lui O. (sugestii în acest sens pot fi desprinse din lecturile inventariate în Ucenic la clasici) l-a îndemnat să reviziteze și să recicleze, adesea parodic, convenții literare ieșite din uz. De pildă, reactualizări ale convenției literaturii epistolare pot fi găsite în Avionul de hârtie (1983), Dragoste cu vorbe și copaci sau în Scrisoare despre insule (1999). Într-una dintre paginile de jurnal reproduse în Cvintetul melancoliei poate fi găsit un rezumat aproximativ al romanului Avionul de hârtie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
Iubita mea, ai adormit cum nu se poate mai frumos». Iar tot romanul să nu fie decât această scrisoare, o scrisoare de 200 de pagini.” Cartea, compusă de fapt dintr-o serie de epistole, recuperează în cheie cvasiparodică convenția romanului epistolar. Discursul îndrăgostit al profesorului care iubește o femeie ce îi răspunde prin indiferență glisează dinspre sentimental către o ironie precipitată, uitând cu bună-știință să se mai ia în serios. O. a scris în adolescență și poezie. Caiete vechi și sentimentale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
reală și fictivă, RL, 1978, 35; Al. Piru, Proza și poezia, LCF, 1978, 42; Nicolae Manolescu, Rețeta romanului, RL, 1980, 52; Cristea, Faptul, 229-234; Ioan Holban, În căutarea textului pierdut, CRC, 1981, 6; Piru, Debuturi, 98-100; Dana Dumitriu, Un roman epistolar, RL, 1983, 3; Manolescu, Arca, III, 221-222; Nicolae Manolescu, Vocile romanului, RL, 1984, 43; Eugen Simion, Romanul ca mozaic policrom, FLC, 1984, 45; Al. Dobrescu, Moda jurnalelor, CL, 1984, 12; Dana Dumitriu, Le Roman de l’anée 1984, CREL, 1984
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
de la Rohia”, publicată în 1992, s-a constituit din corespondența celor doi. Formulate și expediate zilnic, cele „365 de întrebări incomode” reflectă criza spirituală a celui care încearcă limpeziri, ca într-un jurnal disimulat. Început la 11 ianuarie 1988, dialogul epistolar s-a întrerupt la 11 martie 1989, în preajma morții destinatarului. Întrebările și răspunsurile aduc în discuție teme care acoperă o arie vastă, aproape derutantă prin diversitate, de la condiția scrisului și a scriitorului la „teroarea mediocrității” sau la modelele spirituale care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289470_a_290799]
-
datează prima parte a Annalelor lui Tacit, din 1520, Velleius Paterculus; din 1518 pînă În 1773, prin descoperiri succesive, au fost adăugate cărți, capitole, fragmente care lipseau ediției princeps a lui Titus Livius din 1469; În 1508 a fost completat epistolarul lui Pliniu cel TÎnăr către Traian, În 1528, cel al lui Cicero către Brutus. În schimb, abia la sfîrșitul secolului al XVI lea se poate spune că au fost publicați În cea mai mare (și mai importantă) parte autorii greci
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
forma intermedierii, adică despre forma în care e narată o poveste, este o trăsătură specifică a rezumatului. În cel mai bun caz s-ar putea să fie vorba despre o aluzie la intermediere într-o situație precum aceea a romanului epistolar. Dar în cazul unor romane cum sînt Emma, Bîlciul deșertăciunilor, David Copperfield, Timpuri grele și Tess of the D'Urbervilles, care par să fie complet diferite unul de altul în ceea ce privește forma narativă, Concise Oxford Dictionary of English Literature nu îi
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
după atentă deliberare, au rescris un roman sau anumite părți ale lui, trecînd de la o formă la cealaltă. Narațiunea la persoana a treia din romanul Rațiune și simțire al lui Jane Austen a fost inițial concepută sub forma unui roman epistolar la persoana întîi; Heinrich cel Verde al lui Gottfried Keller este un exemplu clasic de trecere de la o formă la persoana întîi la una la persoana a treia, deși această trecere a fost efectuată cu ezitări și cu numeroase îndoieli
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]