685 matches
-
liceului Național din Iași și ajunge profesor la Fălticeni (unde, după cum susține G. Călinescu, ar fi fost o vreme subcomisar), apoi la Botoșani și la Iași. Moare în vârstă de 42 de ani, la 26 ianuarie 1896, „devorsat” de soție. Epitaful i-a fost găsit la Bunești. Puțin cunoscut de posteritatea pentru care a rămas un poet obscur, Neculai Beldiceanu are o activitate de arheolog (săpături la Baia, Rădășeni, în cetățuia de la MănăstioaraPreutești etc.) și de poet, calitate în care „cântă
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
un grilaj, pus de o societate a naturaliștilor. Mergem să admirăm pe cel mai gros copac al lumii. Dar uriașul mamut care a Înfruntat veacurile și furtunile, e culcat la pământ, dormind somnul de veci. Naturaliștii i-au pus un epitaf, prin care ne roagă să nu-i tulburăm somnul. Un altul e botezat „General Grand”, eroul din războiul civil și președinte al țării. Cel prin care trece tunelul e botezat „Wawona”. Drumul printre sequoia e de 60-70 km. Spre seară
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
clipă. Îmi trăiesc moartea ca pe o imensă responsabilitate". Întrebându-se: "Cine știe dacă moartea este sau nu partea noastră de cer și lumină; cine știe dacă sufletul nostru nu-i mușchiul verzui de pe cruce." Și-a imaginat și propriul epitaf: "Aici odihnesc eu, robul lui Dumnezeu, care nu am tras foloase de pe urma vieții, nici de pe urma morții." Fiindcă "foloasele" rodului poeticesc ni le-a dăruit nouă, tuturor, dimpreună cu întreaga sa operă, în care strălucește poate cea mai plină de miez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ei pe unchiul Tilu, cu un soi de jale evlavioasă; cu toatele vorbeau ca despre un sfânt și-un martir, da, el a fost omorât mișelește cu cuțitu’ pe la spate. La Năsoasa am auzit prima dată vorbele astea, sunând ca un epitaf, poate nu Îndeajuns de pleonastic pentru a reda grozăvia prin care a fost inaugurat locul de veci al familiei noastre. Pe cruce au pus să se scrie doar Mort În Floarea Vârstei la Ani Nouăsprezece, dar n-aș avea cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cărțile, oglinzile borgesiene sunt o lume în lume, un labirint în labirint: "Iată locurile / unde se irosește tandrețea / și sufletul e doar cu sine însuși" (Împrejurimi). Sau, în anii bătrâneții, un vers mai exact: "Sunt o oglindă, un ecou, un epitaf (Zilele de ieri). Nu cumva noi oamenii suntem o "oglindă spartă", sau doar un vis al oglinzii, se întreabă în Beppo sau Poemul conjectural. Toate oglinzile lui Borges ne redau un "profund univers țesut din reflexe". Oglinda va păstra totul
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Țiganiadei lui Ion Budai Deleanu, scrisă în 1928 de M. Pricopie. Se publică folclor dobrogean, studii despre poetul latin Ovidiu: Carol Blum, Cauzele renegării poetului roman P. Ovidius Naso la Tomis (1928), Șt. Bezdechi, Din elegiile lui P. Ovidiu Naso (Epitaful lui Ovidiu, Dor de țară, Atacurile barbarilor, Originea numelui Tomis, Iarna la Tomis ș.a.), Gr. Sălceanu traduce din Baudelaire (Omul și moartea), din Verlaine și din Victor Hugo (Napoleon), M. Pricopie traduce din Horațiu, Eichendorff și Victor Hugo. Colaborează și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Catargiu, general Florescu, Vasile Boerescu etc. anunțăm moartea bravilor noștri Ilie Geambașu și Temelie Trancă, morți întru partid în zilele de... și de ... Rugați-vă pentru ei.“ Iar un poet de oarecare talent, anume Nicolae Safir 42 a scris următorul epitaf: Aicea răposează cu jale, în vecie, llie zis Geambașul și Trancă Temelie. Ei fură-n a lor viață iluștri căuzași Vestiți în reteveie și groaznici ciomăgași.43 Moartea lui Ilie Geambașul și strivirea lui Temelie Trancă exasperă presa guvernamentală și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
42. Poetul Demetru Nicolae Saphir (1847-1883), epigon al lui Bolintineanu, în anii aceștia apropiat de cercurile liberale, fusese, pare se, redactor al revistei Oltul, dirijată de Al. Macedonski. Peste puțin timp îl vom reîntâlni în primele cercuri socialiste românești. 43. Epitaful, semnat cu inițiala X. a apărut, într-o versiune puțin deosebită de aceea reprodusă de Bacalbașa, în Ghimpele: „Acilea reposează cu jale, în vecie / Ilie zis Geambașul și Trancă Temelie. / Ei fură-n a lor viață vestiții sugători / Eroi cu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
lor viață vestiții sugători / Eroi cu bâta-n mână și groaznici luptători. Îi plânge popa Tache, îi plânge Beizadeaua, / Îi plânge boieritul, căci îi ținea ortaua. / Ei singuri puteau numai să scoată deputați / Aleși prin teșcherele, cu țuică botezați“ (X., „Epitaful ce se va pune pe mormântul lui Ilie Geambașu și Temelie Trancă“, Ghimpele, an. XVI, 11 mai 1875, p. 3). Nu avem certitudinea că autorul acestor versuri ar fi D.N. Saphir. 44. T. Greceanu și Ion Dumitru, acuzați de uciderea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Pavelescu o broșură evocativă, dar fără valoare istorico-literară. SCRIERI: Viorele, Craiova, 1904; Zări albastre, Craiova, 1913; La vale, Craiova, 1913; Amurg de toamnă, Craiova, 1925; Epigrame, Craiova, 1932; Epigrame, Craiova, 1934; Cincinat Pavelescu (Omul și opera), Craiova, 1935; Epigrame și epitafuri, Craiova, 1936; Reliefuri, Craiova, f.a.; În picaj, Craiova, 1942. Antologii: Antologia poeților olteni, Craiova, 1929. Traduceri: Guy de Maupassant, Tare ca moartea, București, 1909; Lucilla Chițu, Versuri, introd. trad., Craiova, 1937. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, IV, 50-54, VI, 17-18; Metzulescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288952_a_290281]
-
fotografie, însă nu era necesară pentru cele afirmate, pentru că am toată încrederea în cuvântul matale. Cunosc și eu puțin la oameni, așa că îmi dau seama când s-o fac pe Toma necredinciosul și să procedez în consecință. Păstrează cu grijă epitaful până ce se va putea reface. Mă bucur că intenționați să veniți la Piatra și vom merge împreună la Dl. N. Milord 428. El se află bine, nu-i formalist și îl putem vizita oricând. Locuiește pe str. Ceahlău no. 2
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
Sârca ș.a. Plănuia o lucrare fundamentală pentru istoria țării, inspirată de Corpus Inscriptionum Latinarum al lui Th. Mommsen. S-a numărat printre fondatorii Societății Științifice și Literare din Iași. A publicat două lucrări de arheologie, Antichitățile de la Cucuteni (1885) și Epitaful aflat la Bunești (1888). În manuscris i-a rămas o lucrare despre Inscripțiile și notele adunate din mănăstirile Moldovei și Bucovinei. Îl interesau istoria pământului, evoluția speciilor, originea omului. Împreună cu Ed. Gruber a făcut experiențe psihologice în domeniul „audiției colorate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285682_a_287011]
-
și scriitorilor români”, „Raza literară”, „Sfarmă-Piatră”, „Secolul”, „Tribuna tineretului”, „Universul”, „Universul literar”. Scoate volumele Simfonii de seară (1926), Calea sângelui. 1916-1917 (1929), Acorduri (1930), Draperii negre (1932), Caietul cu simfonii (1935), Cântece din sat (1941). O culegere din epigramele și „epitafele” sale, Ad memoriam, i-a apărut în 1931. A semnat și G. Șt. Cazacu-Delarast sau Șt. Delarast. C. unește o atmosferă a tristeților evanescente și a armoniei muzicale, de sorginte simbolistă, cu poezia satului și, paradoxal, cu aceea a războiului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286150_a_287479]
-
evreiești și rabinii nu vor lipsi, obștile având și aici organizarea lor interioară, unde educația și învățătura au fost prețuite așa cum se cuvine. Manifestările de intoleranță apar relativ târziu. 1715 e anul în care are loc primul pogrom la București (epitaful unui rabin îl califică drept „martir”) și el poate fi corelat cu mărturia lui Del Chiaro despre „demolire la sinagoga degli Ebrei”. 1726 consemnează prima acuzație de omor ritual, aceasta în Moldova. Învinuirea circula într-un text hagiografic notoriu, Viața
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
practica tiparului din Țările Române și implicit în literatura română o descendență remarcabilă. Raportate la tradiția poetică în limba slavonă - câteva tropare, imnuri ori rugăciuni ocazionale -, aceste stihuri heraldice, alături de care trebuie amintite, spre a întregi averea „poetică” a scriitorului, epitaful pentru Mateiaș, compus, se pare, în trei versiuni: latină, slavonă și română, și, probabil, o „recapitulare” în slavonă a conținutului scrierii despre Varlaam și Ioasaf, impun prin noutate. Texte eminamente laice, alcătuind o poezie emblematică sui-generis, ele își găsesc corespondente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
în limba slavonă) la Triod Penticostar, Târgoviște, 1649; tr. Virgil Cândea, în Udriște Năsturel și începuturile umanismului românesc, RL, 1969, 11; [„Recapitulatio” la romanul „Varlaam și Ioasaf”] (în slavonă), publ. și tr. Dan Horia Mazilu, în Udriște Năsturel, București, 1974; [Epitaful lui Mateiaș Basarab], în Crestomație de literatură română veche, I, coordonatori I.C. Chițimia și Stela Toma, pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1984, 237, în Poezia românească de la începuturi până la 1830, București, 1996, 32. Traduceri: Viața sfinților Varlaam și Ioasaf, îngr. și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
imanență a divinului”, mult mai acut decât cel resimțit în cadrul religiilor „oficiale”. Tocmai prin acest efort de simplificare a apropierii de divin, religiozitatea populară a accentuat, până la limite extreme, reprezentarea antropomorfică a sacrului (ca mică paranteză, am fost marcat de epitaful cu imaginea brodată a Sfântului Dimitrie cel Nou, adăugată relativ recent peste moaștele sfântului, o accentuare voită a reprezentării umane a acestuia, deci o contradicție față de atitudinea generală a bisericilor „oficiale”), le-a conferit acestor reprezentări calități psihologice și capacități
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
nici ideal. Ce e mai activ și mai dificil într-o "ideologie socială" nu trece prin cuvinte. Un discurs poate avea sau nu impact; un om de idei își poate domina contemporanii; convingerea unei mulțimi este de altă natură. Un epitaf, o blasfemie, un vitraliu spun și fac mai mult decît un in-cvarto de teologie. "Oamenii care gîndeau ca Bossuet" nu o făceau fiindcă îl citiseră sau îl ascultaseră pe Bossuet în persoană, nici fiindcă auziseră vorbindu-se de el, ci
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
mea de maestru în ars amandi; odată ce-o învățau și-o practicau câtva timp cu mine, căutau alte legături amoroase ca să verifice efectele instruirilor mele. N-am mai trăit niciodată raporturi atât de profunde care să excludă pasiunea simțurilor. Epitaf Peste trei zile, Ovidiu nu va mai exista. Va exista doar o scenă goală și o poveste de dragoste. Vreau ca pe lespedea de pe mormântul meu, de la Tomis, să fie săpate aceste versuri: Hic. Ego. Qui. Iaceo. Tenerorum. Lusor. Amorum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Amasti. Dicere. Nasonis. Molliter. Ossa. Cubent. („Aici zac eu, poetul iubirilor gingașe, Ovidius Publius Naso, răpus de-al său talent. Iar tu, ce treci pe-aicea, dac-ai iubit vreodată, Te roagă pentru el să-i fie somnul lin”). Acest epitaf nu lasă să transpară cauzele reale ale exilului meu. Cred că această ambiguitate va face să-mi sporească faima și nemurirea. Sunt convins că, până la urmă, jurnalul va fi descoperit de către cineva care, probabil, va voi să-l publice ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
toți vor putea cunoaște ambiția mea de a-l întrece pe Ulise. Cântecul bradului În așteptarea clipei decisive, mi-am adus aminte brusc de cântecul bradului, rostit monoton, pe două voci, la căpătâiul defunctului, care e mult mai profund decât epitaful meu. Îl reproduc din memorie și fiecare vers îmi reactualizează destinul propriu și mă face să plâng în hohote: - Bradule, bradule, Cin’ ți-a poruncit De mi-ai coborât De la loc pietros La loc mlăștinos, De la loc cu piatră, Aicea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
tot. Nu mai ai nevoie de mormânt.” EPILOG Legenda spune că trupul și mormântul nu au putut fi găsite - și nici nu vor fi - deoarece el a ales să moară de bunăvoie. Înainte de această ultimă metamorfoză și-a scris singur epitaful pentru „mortul său, dalbul de pribeag”, căruia apoi i-a fost uitat numele. După geți, conform ritualului, trupul i-a fost tăiat în bucăți și risipit pe câmpuri. Oamenii locului s-au grăbit, pioși, să adune bucățile de carne însângerată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și liber studioasă, cu lavalieră la gât. - Căci mai sunt și alte feluri de a Învăța carte, printre care cârciumile cu discuții lite rare și cafenelele cu „idei“. - Potic nelile unei generații zisă „de margine“. - Generația noastră melomană și un epitaf pe mor mântul de la Bellu. - „Cetățeni ai lumii“ la 17 ani și avan tajele nesperate ale unei formațiuni pe apucate. - Competițiile și capriciile ursitoarelor provoacă nedumeririle eroului lăsat În voia soartei. - Dar șoap tele pezevenghi din Calea Oilor, cum și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de acum treizeci de ani, dez gropată ca să-i facă loc ginerelui, Încă tânăr, al octogenarului meu profesor C. Rădulescu Motru, am nimerit Întâmplător la mormântul lui Urmuz și al familiei, cu fotografii În por țelan și cu un lung epitaf În versuri libere pe mormântul frumosului său frate mai mic, „bulibașa“, cum Îi spuneam pentru pretențiile lui de șef al boemei noastre zăpăcite de odinioară, titlu pentru care Îm prumutase toată recuzita necesară din Scșnes de la vie de bohșme a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
borurile exagerate, bărbuța oacheșă și creață sub lavaliera neagră În falduri, macferlanul negru cu pelerină bogată și o alură gravă și funebră de poște maudit. Reproduc aci, cu stilul propriu epocii și generației noastre de formație În multe privinți artificioasă, epitaful ce singur și-a elaborat frumosul nostru bulibașă, răpus la 29 de ani de o Muză lascivă cu prea exigente ispite și chemări de dragoste: Nu plângeți... Nu fiți ipocriți! Pe tine te binecuvântez și preamăresc fermecătoare zeiță cernit-a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]