433 matches
-
anul 1900 au loc alte extinderi. Tot atunci, este construit la intrarea în cimitirul bisericii un turn clopotniță, cu etaj. Înfățișarea edificiului este schimbată din nou în 1902, când este refăcut acoperișul de șindrilă, manopera fiind repetată în 1932. Ulterior, epitropul Gheorghe Moroșan o acoperă cu tablă zincată. Conform spuselor preotului paroh Mihai Apetroae, sub tablă a fost pastrată dranița originală. Pentru a proteja edificiul de intemperii, pereții din bârne au fost placați cu scânduri dispuse vertical și vopsite în culoarea
Biserica de lemn din Grănicești () [Corola-website/Science/320486_a_321815]
-
30 iulie 1820). Printre enoriașii săi se aflau mulți boieri din familii vechi: Cantacuzino, Balș, Cazimir, Carp, Scorțescu, Burghelea, Hermeziu, Beldiman, Gane, Gosan, Botezatu, Bosiasa etc. După cum relatează Gh. Ghibănescu, într-un act din 30 mai 1796 sunt menționați ca epitropi ai bisericii Episcopul de Huși, Veniamin Costachi, Iordachi Balș și Iordachi Cantacuzino, toți trei veri primari între ei. Unul dintre enoriași, banul Atanasie Gosan, a lăsat acestei biserici prin Diata sa din 6 aprilie 1828 întreaga moșie Mădârjești din Ținutul
Biserica Talpalari () [Corola-website/Science/317941_a_319270]
-
cele din afară podoabe”". Dimitrie Cantacuzino-Pașcanu s-a căsătorit în 1814 cu Pulcheria (Profira) Beldiman (1792-1870), fiica vornicului Alecu Beldiman. În perioada 1851-1858, cei doi au ctitorit Spitalul "Sf. Treime" din Iași, cunoscut astăzi ca Spitalul Pașcanu. Vornicul a rămas epitrop al bisericii timp de 35 de ani, adică de la 1827 până la 1862. În inventarul bisericii se află un tablou în ulei în care este reprezentat marele vornic Dimitrie Cantacuzino-Pașcanu, împreună cu soția sa, Pulcheria, ținând chivotul bisericii în mâini. După construirea
Biserica Talpalari () [Corola-website/Science/317941_a_319270]
-
naosului, deasupra stranei arhierești, s-a amplasat o placă neagră cu următoarea inscripție: "Acestă sfântă biserică fondată de Losonschi în anul 1810, cu patronii sfântul Gheorghe și sfânta Ecaterina, s'a reparat radical și îmbunătățit din veniturile sale, sub conducerea epitropilor Constantin C. Chiriță, A. Vanghelie și parohii Jon J. Balmez și Sachelarul A. Th. Popovici între anii 1895-1898." Ulterior, bisericii i s-au mai adus îmbunătățiri spre a fi tot timpul în bună stare. Biserica posedă mai multe obiecte de
Biserica Sfântul Gheorghe - Lozonschi din Iași () [Corola-website/Science/317954_a_319283]
-
pe lista celor răposați a fost adăugată mențiunea "„...și alții al căror nume nu se mai știe...”" În decursul timpului, lăcașul de cult a suferit grave stricăciuni produse de incendii și cutremure. Biserica a fost restaurată în 1897, prin grija epitropului Mihail P. Balș (1847-1901), fost deputat și vicepreședinte al Camerei Deputaților, după proiectul arhitectului Iancu Catargiu. Deasupra intrării se află următoarea pisanie: ""Biserica Sfantului Dumitrie pronumiti Bals sa zidit de Ioan Balș velu vornicu la anul 1690, s-a reparat
Biserica Sfântul Dumitru-Balș din Iași () [Corola-website/Science/318006_a_319335]
-
deputat și vicepreședinte al Camerei Deputaților, după proiectul arhitectului Iancu Catargiu. Deasupra intrării se află următoarea pisanie: ""Biserica Sfantului Dumitrie pronumiti Bals sa zidit de Ioan Balș velu vornicu la anul 1690, s-a reparat din nou in 1897 fiind epitrop Mihail P. Balș, arhitect Iancu A. Catargiu și ingrijitor și staruitor Iancu Gh. Gafencu"". Atunci s-a amplasat o piatră din marmură albă, cuprinzând numele câtorva răposați. Ignorând pisania, unii autori au indicat eronat anul în care s-au efectuat
Biserica Sfântul Dumitru-Balș din Iași () [Corola-website/Science/318006_a_319335]
-
Gh. Gafencu"". Atunci s-a amplasat o piatră din marmură albă, cuprinzând numele câtorva răposați. Ignorând pisania, unii autori au indicat eronat anul în care s-au efectuat reparațiile: după unii s-ar fi realizat reparații în 1901, prin contribuția epitropului Gheorghe Balș, arhitect și istoric , iar după alții "„prin 1903”". Ca urmare a distrugerilor provocate în timpul celui de-al doilea război mondial, s-au efectuat reparații capitale în perioada 1948-1952. Noi lucrări de renovare au avut loc între anii 1994-1998
Biserica Sfântul Dumitru-Balș din Iași () [Corola-website/Science/318006_a_319335]
-
a întregului ținut.” Aceste atribute ale schitului, pe care le-am expus, le întâlnim într-un înscris denumit „Act de ctitorie al schitului de la Valea Neagră” și datat 1846 februar 1, la punctele 4 și 5: „4-le. D-lor epitropi vor avea tot dreptul și voe din partea nostră a căutaoriunde nacealnic pentru sfântul schit, pe care având purtări bune va putearămâne și pe viață, iar blagosloveniiea duhovnicească sâ va cunoaște a sâ lua. 5 -le. Nici cum vor fi putincioși
Biserica de lemn din Schitul Valea Neagră () [Corola-website/Science/323480_a_324809]
-
tot dreptul și voe din partea nostră a căutaoriunde nacealnic pentru sfântul schit, pe care având purtări bune va putearămâne și pe viață, iar blagosloveniiea duhovnicească sâ va cunoaște a sâ lua. 5 -le. Nici cum vor fi putincioși d - lor epitropi a spune opștescul nostru schit supt vreo eparhialnică episcopie arhierească sau monastire mai mare, cu ascultarea celor politicești sau duhovnicești privitoare cătră interesuri sau oricum nu au dreptul a -l supune.”... În statistica din 1809 a Eparhiei Romanului, Schitul Valea
Biserica de lemn din Schitul Valea Neagră () [Corola-website/Science/323480_a_324809]
-
Câmpulungului Moldovenesc, ea fiind cunoscută astăzi sub denumirea de Capu Satului. Prima biserică din această zonă a fost construită în anul 1751, din inițiativa preotului Petre Șandru, împreună cu vornicul Nicolae Cogălniceanu și cu Grigore Piticar, pe un teren donat de epitropul Vasile Hurghiș. Acest lăcaș de cult era din lemn și avea dimensiuni mici, iar hramul bisericii era „Nașterea Maicii Domnului”. Biserica este atestată pentru prima dată în diata (testamentul) lui Ion Flam din 1752 prin care acesta își lăsa averea
Biserica de lemn din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323484_a_324813]
-
care Avraam se aseamănă cu omul sărman, din cele patru scene amintite mai sus. Registrul III înfățișează (în stânga) tabloul tutorilor bisericii. Astfel îi numește însuși zugravul, în cadrul legendei scenei: „Tutori(i) biserici(i)”, astăzi ștearsă, fiind vorba, prin urmare, despre epitropii lăcașului. La ieșirea din naos (în dreapta) a fost pictat portretul înfățișându-l pe preotul satului Homorog („Parohul locului”, legendă astăzi ștearsă).
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Homorog () [Corola-website/Science/319471_a_320800]
-
Iași. Negruzzi nu ia parte la mișcarea din 1848 și mult timp rămâne retras din afacerile statului, reintrând mai târziu ca judecător, membru în Divanul domnesc (1857) și apoi, sub domnia lui Cuza, ca director al departamentului finanțelor, deputat și epitrop la Sf. Spiridon. Se stinge din viață la 24 august 1868, și este înmormântat în cimitirul bisericii din Trifeștii Vechi. Negruzzi debutează cu traducerea poeziei Șalul negru după Aleksandr Pușkin. Apoi întreprinde traducerea baladelor lui Victor Hugo, lucrare meritorie, pentru că
Constantin Negruzzi () [Corola-website/Science/297630_a_298959]
-
otomană fiind Neîngăduit deasupra a fi zidită La anul 1851 din nou s-a înființat Sub acel hram înălțat Și cea veche s-a stricat Prin îndemnul Părintelui Protopop Anume Drăgan Mirodat Sub îngrijirea dumnealor Manole Grabobici și Daniil Denea Epitropii acestei biserici În a jertfelnicului mărire Întru veșnică pomenire Scriitor Dascălu Dumitru, an 1859.” Iată aici dovada existenței unui locaș de cult îngropat și actul nașterii unuia nou în care slujim astăzi, sau poate al unui înaintaș al acestuia. Lucrările
Județul Giurgiu () [Corola-website/Science/296659_a_297988]
-
balcanice, membrii Eteriei au intrat în legătură cu bulgarii, sârbii și românii. În Principate, au încercat să atragă sprijinul domnilor fanarioți, dar și a boierilor locali ca banul Grigore Brâncoveanu. În 1820, fiul domnului Constantin Ipsilanti, Alexandru Ipsilanti a fost ales că epitrop general suprem al Eteriei, educat în spriritul aristocrației ruse și devenit general al armatei ruse în războiul împotriva lui Napoleon. Ultimii ani ai regimului fanariot au fost extrem de impovoratori pentru Țările Române, mai ales în timpul domniilor Ioan Caragea și Alexandru
Renașterea națională a României () [Corola-website/Science/296814_a_298143]
-
slujba de sărbătoarea hramului (Nașterea Maicii Domnului, 8 septembrie), precum și slujbele de înmormântare ale localnicilor răposați. Ca urmare a faptului că satul este îndepărtat, localnicii parcurg și câte 5-6 kilometri pe jos cu prilejul înmormântărilor. De bisericuță se îngrijește un epitrop de la biserica din sat, care deschide biserica turiștilor aflați în zonă. Accesul în incinta cimitirului se face pe sub un turn clopotniță de lemn. Acesta are un plan pătrat cu structură metalică și închideri din lemn, învelitoare din șiță. Turnul clopotniță
Biserica de lemn Nașterea Maicii Domnului din Stolniceni-Prăjescu () [Corola-website/Science/317171_a_318500]
-
preotului Vasile (+1846) având inscripție cu caractere chirilice. În decursul timpului, biserica a fost întreținută și restaurată pe cheltuiala sătenilor. Între anii 1911-1913, biserica a fost reparată radical prin strădania deosebită a slujitorilor ei în frunte cu preotul paroh și epitropul Lazăr Condrea, fiind adusă la forma în care se prezintă astăzi. Lăcașul de cult a fost reparat în anii 1956 și 1968 pe vremea preotului Alexandru Țurcanu. Lucrările din 1956 au constat în reînnoirea fundației, construirea unui trotuar din beton
Biserica de lemn din Vorovești () [Corola-website/Science/317230_a_318559]
-
al Moldovei și Sucevei. În perioada 2002-2005 s-au executat o serie de construcții și dotări mai noi ale Bisericii "Sf. Gheorghe" din Vorovești, prin contribuția enoriașilor. Este vorba de: În anul 2006, în timpul păstoririi preotului Daniel Graur și a epitropului Dumitru Musteață, deasupra intrării în biserică a fost amplasată o placă de marmură cu câteva date istorice referitoare la biserică. Pe placa de marmură se află următoarea inscripție: "„Acest sf. lăcaș cu hramul Sf.M.M. Ghe. a fost construit ân anul
Biserica de lemn din Vorovești () [Corola-website/Science/317230_a_318559]
-
lăcaș cu hramul Sf.M.M. Ghe. a fost construit ân anul 1768 sub arhipăstoria preot Vasile este monument istoric a fost renovată ân anul 1956 și 1968 sub arhipăstoria preot Țurcanu Alex ân prezent biserica este păstorită de preot Graur dumitru epitrop Dumitru Musteață anul 2006”". este construită în totalitate din bârne de stejar masiv, căptușite cu lut. Edificiul are o temelie de piatră. Ulterior, pereții de bârne ai bisericii au fost placați pe interior și exterior cu scânduri vopsite în culoare
Biserica de lemn din Vorovești () [Corola-website/Science/317230_a_318559]
-
lui Hagi Marcar și Grigor. 1395". Această placă este mobilă, fiind păstrată într-o ocniță din interiorul bisericii, dar pare să fi fost odată așezată stabil în zidul bisericii. După cum atestă pisaniile din această biserică, ctitorii lăcașului de cult sunt epitropul Hacik, preotul Hagop (Iacob) din Sis (azi orașul Kozan din sud-estul Turciei), Hagi Markar din Djugha (azi orașul Djulfa din regiunea Nahicevan din Azerbaidjan) și Hagi Krikor (Grigorie). La începutul secolului al XX-lea, N.A. Bogdan considera că datarea acestui
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
latura sudică, o placă cu o inscripție în limba armeană. La rugămintea episcopului Melchisedec Ștefănescu, profesorul Sămărcaș a tradus astfel această inscripție: "Cu grația și cu mila lui Dumnezeu s-a fondat biserica Sfintei Născătoare de Dumnezeu din Iași prin epitropul Haceico și părintele Iacob din Sis, Hagi Marcarie din Ciuha și Hagi Grigorie. Data armenilor 844 și a Mântuitorului 1395. Și acum s-a reparat prin mâna pioșilor notabili, cu osteneala și cu cheltuiala poporului întreg, la anul 1252 și
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
acestei episcopii, preferând să se afle în continuare sub autoritatea Patriarhiei armene de la Constantinopol decât să se supună Catolicosatului de la Ecimiadzin care se afla pe teritoriul URSS-ului. Biserica a fost consolidată și complet renovată în august 1929 prin osteneala epitropilor Mihai G. Manea, Ion Sava, căpitan Cristea Manea și adm. Arsag Măgărdician. În semn de amintire, în interiorul bisericii a fost amplasată o placă memorială de marmură cu următoarea inscripție în limba română: "Biserica s-a renovat complet în anul 1929
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
Manea, Ion Sava, căpitan Cristea Manea și adm. Arsag Măgărdician. În semn de amintire, în interiorul bisericii a fost amplasată o placă memorială de marmură cu următoarea inscripție în limba română: "Biserica s-a renovat complet în anul 1929 luna august epitropi fiind: Mihai G. Manea, Ion Sava, capitan Cristea Manea, adm Arsag Măgărdician". Bombardamentele din timpul celui de-al doilea război mondial au avariat biserica. Unele lucrări de reparații s-au efectuat în 1946. În perioada regimului comunist, a avut loc
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
Haishuv din timpul Palestinei aflate sub mandat britanic, iar în anul 1951 Loteria Națională a Israelului. s-a născut la 7 ianuarie 1895 în orașul Hârlău, fiind al șaptelea dintre cei nouă copii ai lui Menahem Mendel Landau, băcan și epitrop (gabbay) al Marii Sinagogi din oraș. Bunicul său din partea mamei a fost rabinul Israel Aizikson (n. 1840) din Hârlău, militant activ în mișcarea pre-sionistă Hovevei Tzion. În timpul studiilor liceale la Bârlad, tânărul Michel Landau a condus clubul tineretului sionist din
Michel Landau () [Corola-website/Science/318205_a_319534]
-
-lea s-a recuperat dintr-un mormânt un șiling polonez din anul 1621, emis la Riga, de către Sigismunt (Zygmunt) III Wasa (1587-1632). Conform unui document din 7 martie 1768, ""biserica a fost reparată de Constantin Pantazi, cupeți din Suceav(a), epitropul aceștii biserici, cu agiutorul creștinilor, silindu-s(ă) și el, au acoperit biserica și altele cele trebuincioas(ă) făcând chear ca când ar fi fost nooa"". În anul 1895, s-au efectuat noi lucrări de restaurare, cu purtarea de grijă
Biserica Sfântul Nicolae din Suceava () [Corola-website/Science/316603_a_317932]
-
fiind în limba latină - "Hic fuit Teophilus, Rex in 1691 Ponicz". Cu prilejul călătoriei în Moldova din luna septembrie a anului 1732, domnitorul Grigore al II-lea Ghica l-a numit pe vel medelnicerul Șerban Cantacuzino, proprietarul moșiei Horodniceni, ca epitrop al bisericii și l-a însărcinat să acopere cu cheltuiala voievodului țării „biserica gospod, ce este în mijlocul Târgului, în numele sfântului mare mucenic Dimitrie”. Mitropolitul Iacov Putneanul (1750-1760) a reparat-o și a acoperit-o, iar câțiva negustori suceveni au dotat
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]