559 matches
-
vrea normă structurantă a unei perspective consolatoare în răspăr, prin performanța sa formală. E o acrobație deasupra abisului a unui "imaginar roșu cu piercing în limbă". Primejdia acestui monolog nu e virtuozitatea cruzimii aneantizatoare sub raport moral, ci lehamitea, acedia epuizantă ce poate atinge o dură incantație dincolo de care nu mai e nimic: "Mîncăm sfințișori de post / și bem L'âme russe pe lada mortului / și de ce spunem Tatăl Nostru pe de rost? // ...ochi și priviri și flori de hîrtie / cad
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]
-
locului, desi una îndărătnica și plină de capricii, cei doi dons de care vorbeam adineauri sînt figuri tragic efemere. Venerabili profesori, fără de care nimeni nu își poate imagina universitatea, în final amîndoi mor, unul dintre ei după o lungă și epuizanta maladie. Moartea lor nu e subita, treptată, gradualitatea fiind exprimată cu o pregnanta tulburătoare, prin felul în care se retrag din viețile celorlalte personaje, dispărînd pe furiș din ficțiune. Ceea ce îl nedumerește cel mai puternic pe Cromer-Blake, de pildă, în legătură cu
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
unor versuri. Poate tocmai acest efect narcotic al repetării unor cuvinte pînă la epuizarea lor semantică este cauza unor versuri ca acestea: "Din timpan/ Prin cămașa transparentă/ Se zărește/ Azuriul frăgezind/ În zori". Dar atunci cînd poeta renunță la repetiții epuizante și la prețiozități de limbaj sensul se încheagă și versul curge: "Soarele în apă se împăturise/ Se scurgea lumina peste toate/ Dormitînd cu trupul încălzit/ Necuprins plutește peste mărginit/ Apele spre ceruri au întinerit".
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14134_a_15459]
-
detalii/ îmi scăpa...)// Aviz amatorilor:/ sînt admise la întreceri/ doar firile emotive..." (Școală ieșeana de înot). Că și aceasta satiră, care sfîrșește, semnificativ, într-un psalm: Dacă Vanda nu ar fi existat,/ nu as fi rostit aceste cuvinte/ la o epuizanta emisiune televizată,/ în care a fost vorba despre/ viitorul poeziei la triburile boșimane// Dacă Vanda nu ar fi existat,/ nu as fi uitat actele de nastere acasă,/ nu as fi fost agresat verbal de/ gardianul instituției,/ nu as fi descoperit
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
șir greu de urnit din reflexele mentalului literar românesc. Știm de pildă din școală cum cel dintâi autor de versuri al dinastiei Văcăreștilor rimá cu destulă dezinvoltură în jurul unei indecizii cu implicații botanice cam transparente alegoric. Sau cum, în urma unor epuizante călătorii în Orient, Bolintineanu scoate la iveală un grupaj de poeme purtând cu ele toată candoarea crudă a strâmtorii Bosforului. Cei doi sunt, de bună seamă, departe de a fi singuri. Când, undeva după mijlocul secolului al XIX-lea, Maiorescu
Multe flori sunt, dar puține... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7885_a_9210]
-
la fel, termină Carol abia șoptit. Capitolul V CÂND FRIGUL IERNII ÎNGHEță SUFLUL fragil al lucrurilor, Carol inventă interminabile plimbări nocturne pe ulițele orașului. Pleca de cu seară, urmat bineînțeles de Filip, și revenea spre dimineață, după marșuri lungi și epuizante, cu oasele frânte de oboseală și carnea vânătă de frig. Cădeau apoi amândoi într-un somn lung și fără vise, pentru a relua seara totul de la început. Spre surprinderea lui Carol, Filip suportă mai ușor ca el această nouă încercare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în prag. Apoi ușa s-a închis scârțâind, lăsând camera în întuneric, și Filip își pierdu cunoștința, fără să știe dacă a plecat Carol sau nu. Filip a rămas în cameră revenindu-și din timp în timp din lungi leșinuri epuizante; acolo, în întuneric, sub semnul morții, singur pe o ladă de lemn, în care roiuri de molii cu o foame cosmică devorau cadavrul unui leu pe rotile, depunându-și cu fervoare ouăle în țesuturile destrămate; acolo unde cari minusculi transformau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
același aluat, dospit în alte forme. Ca aerul și marea se simțeau a fi fiecare reflecția celuilalt, așa cum două oglinzi puse față în față se reflectă reciproc până când imaginea începe de la sine să basculeze la infinit, într-un perpetuum mobile epuizant. Fiind foarte tânăr, Pimen avusese un vis în care îi apăruse imaginea unui schit departe de lume, într-o peșteră în vârful munților. "Dumnezeu îmi trimite un semn. Mă cheamă la el", își zisese și se călugărise spre stupoarea a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Arhivar se regăsește în sihastrul Pimen: "Ca cerul și marea se simțeau a fi fiecare reflecția celuilalt, așa cum două oglinzi puse față în față se reflectă reciproc până când imaginea începe de la sine să basculeze la infinit, într-un perpetuum mobile epuizant". Iar în ceea ce privește imperfecțiunea, ni se spune: "Ușoarele neregularități ale formei inelului îi dovedeau că nu era făcut de mâna omului, cu a lui stupidă și vanitoasă dorință de a făuri perfecțiunea. Perfecțiunea e un joc pe care numai natura, în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
dumneavoastră? Sînt bine, zise Simon. Grozav swing, nu-i așa? spuse inginerul. Da, zise Simon, grozav, dar n-ați putea să? Sau mai bine nu, lăsați. Așteptarea îl epuiză. O așteptare scurtă, totuși. N-a durat decît zece minute. Dar epuizantă. Cînd aștepți de zece ani. Fără să știi că aștepți. E și mai ucigător. Zece ani și zece minute. A avut de așteptat zece ani și zece minute. Ca să se dezumfle? Poate. Ar trebui să plecăm, se gîndi el, e
Christian Gailly - O seară la club by Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2700_a_4025]
-
efectiv, rămân interzis" (p. 11). Evident că nu de lene e vorba, cum prea crud față de sine se exprimă istoricul literar, ci de o devotare totală pentru realizarea ediției critice, care avea prioritate, cu sentimentul unei urgențe: o urgență trăită epuizant timp de patru decenii! Ar mai fi de adus retușuri întregii ediții - după cum recunoaște onest cel implicat -, prin regruparea materialului documentar (mai ales a celui din volumul 23) și distribuirea la locul potrivit a unor pagini descoperite mai târziu. De
A trăi pentru Rebreanu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11033_a_12358]
-
românească abundau poveștile ce descriau români ce emigrau doar pentru a afla că viața era mai dificilă în noul mediu și care se întorceau apoi, fericiți, în țară. Obținerea permisiunii de a părăsi țara era un proces îndelungat, costisitor și epuizant. Exista o mare probabilitate ca aceia care doreau să emigreze să fie dați afară din serviciu sau angajați, cu bani puțini, pe slujbe de mâna a doua. Li se refuza asistența medicală și alte servicii sociale, iar copiilor lor nu
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
în zori o să te simți ca nou, începe să-și facă socotelile, simțind cum mintea i se încețoșează tot mai tare. O să urmeze și zile mai bune, cînd nu va mai fi nevoie să faci tururi din astea de forță epuizante, cînd fantomele revoluțiilor o să te lase în pace, cînd îți vei găsi în sfîrșit liniștea alături de Delfinaș, sau poate de Tușica sau Angelina, cine știe? Din nefericire, pînă atunci probabil că Bătrînul o să facă o nouă criză de nervi cînd
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
apărând pe neașteptate în bucătărie și lumânările care amenințau să se răstoarne la cea mai mică mișcare. Tot ce lipsea ca să fie o cursă cu obstacole în toată regula era povestea cu dusul oului în lingură. Trebuie că a fost epuizant să ne urmărească agitându-ne înainte și înapoi ca niște boxeri care boxează în gol și, sincer, cred că inima lui Harry ar fi fost mai puțin solicitată dacă l-ar fi privit pe Mark ținându-mi capul sub lama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
să nu stea mult Într-un sin gur loc!), a reușit să găsească totuși, răgaz pentru creație , strecurîndu-se printre desele serate mondene, printre pri mirile serale ale musafirilor care uitau să mai plece, Între reprizele de corespondență, mergînd În călătorii epuizante ( vezi Insula Sahalin, spre exemplu!), ori În făcînd vizite ne lucrative la bolnavi („Bolnavii se Înghesuie aici și mă hărțuiesc: am văzut vreo cîteva sute În cursul verii și n-am cîști gat decît o rublă!”mărturisea În septembrie 1885
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Portnoy, pune masa în sufragerie - îi avem invitați la prânz pe mama și pe tata, trebuie să sosească din clipă-n clipă, ca în fiecare duminică. Iată un posibil viitor, înțelegi? Un viitor simplu și satisfăcător. Un meci de softball epuizant, entuziasmant, în care să-mi istovesc vigoarea trupului - asta de dimineață - urmat, după-amiaza, de viața spumoasă, clocotitoare, de familie, iar seara trei ceasuri întregi dedicate celor mai bune emisiuni de divertisment de la radio: da, așa cum mă topeam eu, împreună cu tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ai să-l vezi cândva om întreg, matur, cu mintea la cap și pe picioarele lui. I se tocise răbdarea și nu mai avea nici timp, prins cum era, toată ziua, de treburi, de învârtelile și alergătura aia nesfârșită și epuizantă din care-și ținea cele două familii, și uite că tot nu era bine. I-ar fi plăcut ca Mirela să-l înțeleagă, să-l compătimească, și uite că pe ea n-o ducea capul decât la balamuc și reproșuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
curățat, îndepărtat cărămizi și bucăți fierbinți de beton. Broboane de sudoare se adună la rădăcina părului dar se usucă repede sub dogoarea flăcărilor din jur. Mâinile sângerează lovite de fiarele armăturilor, unghiile se rup în zidurile prăvălite. După o muncă epuizantă, din spatele unui uriaș morman de moloz apar scările unui beci. Brusc, dintre dărâmături, se dezvăluie corpul metalic, uriaș, al unei bombe rămasă neexplodată. Soldatul a cărui lopată se oprise lângă detonator, nici măcar nu tresare când o vede. Încremenește cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
putere. Domnule căpitan, eu am venit să lupt, nu să fac mâncare, a răspuns el atunci cu voce subțire, dar hotărâtă ca a unui general în fața armatei, încât toți cei prezenți au început să râdă în hohote. În timpul nenumăratelor și epuizantelor marșuri strivea praful sau mocirla drumurilor cu bocancii cazoni mult prea mari, cocoșat sub povara raniței din care ieșea capătul unei cutii de vioară, legată cu sfoară groasă. La toate putea renunța, mai puțin la draga și scumpa lui vioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
făcut...? Să piardă lucrarea după atâta timp pierdut și bani cheltuiți...? Nu se poate. Se ambiționă. Burduși servieta cu țigări americane, se mai aprovizionă cu ceva numerar, luând depozitele de materiale de construții ale orașului la rând, În mod sistematic. Epuizantă alergare. După multe zile de căutări febrile și parlamentări bizare, nu reuși să cumpere nici măcar o singură foaie de carton asfaltat. Ne având altă alternativă, Își propuse să rezilieze contractul și În această situație să ducă tratative cu Primăria orașului
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
erau superioare mîncării. Trebuie să țineți minte că aceste puțuri intramurale se aflau În obscuritate totală. Am o vedere de noapte excelentă, Însă aici trebuia să-mi croiesc drumul cu ajutorul mirosului și al simțului tactil. Era o muncă greoaie și epuizantă și au trecut cîteva zile pînă cînd am dat peste un rostogol care m-a dus direct la tavanul Încăperii principale din prăvălie. Ca majoritatea clădirilor din zona respectivă, era o construcție foarte veche, fără izolare termică la tavan, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
libertății. Spectacolul are în prim-plan reciclarea unor convenții pe care înaintarea în vârstă nu le poate anula. Alți ani, alte cicluri de clișee. La 7 ani și 4 luni, Alex devine recipientul în care se aruncă violent cerințe școlare epuizante și inepte. Monologul în care „scuipă“ tot felul de clișee - de la Ana are mere la înălțimea unor vârfuri muntoase sau la formule chimice - e o mostră de gândire artificială, excelent susținută de Lari Giorgescu. Automatismele verbale, pomparea minții cu tot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
ploaie de plumb topit îl făcură să se gândească la numeroasele greșeli pe care le comisese atunci când plănuise ceea ce, la început, părea a fi o obișnuită operațiune de cercetare și capturare. Era evident că recunoscuta sa experiență în nesfârșitul și epuizantul război din Ciad nu-i folosea la nimic, deoarece acel deșert aspru unde luptaseră și unde le lipseau atâtea lucruri putea fi considerat o adevărată grădină în comparație cu pietroasa fortăreață naturală cu care se înfruntau în acele momente. Nici temperatura nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și trata cu răbdare de Înger Întrebările noastre multe. Știați că.....locul construcției a fost decis pentru a anima cartierul și pentru a atrage turiști? Nimic nu e făcut la Întâmplare. Zilele de curs se terminau la 18.30, era epuizant, dar atât de plăcut.... Toată lumea se retrăgea să se odihnească, dar eu mai aveam Încă energie pentru câteva magazine. Deci ... magazine și cadouri - ocazia perfectă pour pratiquer mon français și pentru a-mi liniști conștiința cămi abandonasem copilul o săptămână
Caleidoscop by Anca Aparaschivei () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93364]
-
-așa, de la Ecleziast încoace, „totul e deșertăciune”. În mitologia cosmogonică a românilor, Dumnezeu nu se supără pe Cel-de-pe-Comoară, care încearcă mereu și mereu să simuleze și să-i distrugă Lucrarea. Dimpotrivă. Tratează totul cu un umor universal și etern. După epuizanta creație, Dumnezeu adoarme istovit și Ucigă-l-Toaca îl ia în brațe și vrea să-l arunce în marea fără de margini. Ca să-l „mântuie”, ca să-l omoare. Dar cu fiecare pas pe care-l face ca să ajungă la marginea Mării, Pământul se
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]