930 matches
-
Leipzig, 1906. Epifaniu (Pan. 66.6-7 și 25-31) a făcut să ne parvină fragmente privitoare la cosmologia maniheistă În limba greacă, editate de Beeson Împreună cu versiunea latină (op.cit., pp. 5-22). E oarecum ironic faptul că Archelaus nu este mai puțin eretic decît Mani, dovedindu-se atras de o formă rudimentară de adopționism (vezi Introducerea). Din fericire pentru soarta manuscrisului, Învățații cititori catolici ai Faptelor nu par să fi observat acest lucru. 13. Fihrist IX.l, p. 777 Dodge. 14. Michel Tardieu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
mod sistematic de ereziologi precum Epifaniu 25 și fostul origenist Ieronim. Un dosar al acestor dezbateri origeniste a fost Întocmit de Antoine Guillaumont În cartea sa despre Evagrie din Pont (1962)26. Epifaniu Îi acuză pe origeniști de patru credințe eretice principale: 1. convingerea că trupul Învierii nu este identic trupului material; 2. faptul că sînt subordinaționiști; 3. afirmația că sufletul omenesc este preexistent, că aceste suflete preexistente sînt Îngeri și puteri superioare, că ele au săvîrșit păcate și de aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ca un bărbat, nici să-l adorați ca un creștin"120. O tactică polemică argheziană, prezentă și în acest din urmă enunț, constă în paralelismul retoric întemeiat pe imagini contrastante: autorul autoînvestit cu sentimente alese, deculpabilizându-se șiret de orice gest eretic anterior discursului, în timp ce adversarul său este exilat în zona dezonorantă a intereselor meschine. În ceea ce privește relația intimă cu divinitatea, lirica argheziană a fost terenul cel mai fertil și, în consecință, cel mai exploatat, iar hermeneutica pe acest palier este cât se
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
credem că acest mare torturat ar mai putea să se mântuiască și să se bucure, ca Magdalena care a iubit mult, pentru că a urât inutil". (Discordanța logică, atât de frecventă în polemica argheziană, contrapune, aici, interpretării dogmatice, o alta, proprie, eretică și scandaloasă, ca expresie a iconoclasmului său funciar.) "Vino, Niculae Iorga, în mijlocul scriitorilor cu simplicitate și pornește în ora a douăsprezecea, cea din urmă, laolaltă cu ei, lucrul încă nefăcut. În crepusculul rugăciunii și al lepădării de sine, este loc
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
dintre coloanele templului. După Sfântul Anton, Sfântul Iulian; și apoi Sfântul Ioan Botezătorul; nu mai scap de sfinți. Pentru acesta din urmă voi face astfel încât să nu "moralizez" (Doamnei des Genettes, 19 iunie 1876)342. Trebuie spus că această "rescriere eretică a spiritualității creștine"343 își alege personaje sacre care nu se disting ca modele de virtute. Ironia flaubertiană se distinge nu numai în semnătură ("Și iată povestea sfântului Iulian Ospitalierul, cam așa cum o găsim, pe un vitraliu de biserică, în
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
care mă înfiorau prin rezonanța lor esoterică; într-un cuvânt, al unei poezii care izvora din tradiție ca dintr-o fântână a veșnicei tinereți, și care se ferea ca de foc de orice gest liric de frondă, de orice tentativă eretică de experiment. Rigoarea formală era singura strălucire pe care o percepeam în această artă a cuvântului inspirat, obscuritatea ei mi se părea o axiomă. Veneam, fără îndoială complexat, de la țară, fascinat de abstracțiunile încifrate ale lui Mallarmé și Valéry, descoperind
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cu alt obraz creștin“. Trebuie spe ci fi cat că aceste situații sunt gân di te ca apă rând după căsătorie, fiindcă înainte, nici un preot nu ar putea cununa o pereche in compatibilă din punct de vedere confesional. În epocă, eretici sunt considerați evreii și musulmanii, dar nici legăturile cu catolicii sau cu protestanții nu privesc încuviințarea necesară. În schimb, biserica din țara Românească nu are nimic împotriva unor uniuni cu celelalte etnii balcanice, dar de confesiune ortodoxă. Astfel, căsătoriile mixte apar
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
căsătorie, fără a avea nevoie de consfințirea religioasă atâta timp cât are privirile și complicitățile comunității. Sus pi cioa să asupra bu ne lor sau relelor intenții ale supuși lor săi, dar și pentru a evita o serie de „uniuni spurcate și eretice“, biserica cere preoților parohiali efectuarea unei anche te asupra candidaților la căsătorie. Dintr-o serie de documente, prin care preotul este pedepsit că a cununat fără să țină seama de sfaturile trimise de la Mitropolie, reies sarcini le ce-i revin
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
Gotul (334-372), al martirilor de la Halmyris (Epictet și Astion) și cel al martirilor din persecuțiile regelui vizigot Athanaric (365-381), alții despre călugării sciți din secolele IV-VI, care urmau crezul de la Niceea din 325 sau despre călugării audieni, de orientare eretică antropomorfă (secolele IV-VI) etc. Interesul crescând al cercetării arheologice, cu privire la analiza elementelor paleocreștine din Sciția Minor și nu numai, a devenit tot mai intens odată cu descoperirea de bazilici cu cripte martirice și cripte cu relicve, și cu toată pleiada
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
pictură, ca și astăzi față de audiovizual. Această oscilare nu este oare o înțelepciune? În fața Imaginii, agnosticul nu va fi niciodată destul de creștin. Occidentul are geniul imaginilor fiindcă, în urmă cu douăzeci de secole, în Palestina a apărut o sectă evreiască eretică având geniul intermediarilor. Între Dumnezeu și păcătoși, ea a intercalat un termen de mijloc: dogma Întrupării. Așadar un trup putea fi ce scandal! "tabernaculul Sfântului Duh". Având un trup divin, el însuși materie, acesta putea prin urmare să aibă imagine
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
contextul social; discursul intuitiv al cunoscătorului și discursul explicativ al profesorului; estetismul și istoricismul; cărarea și cunoașterea. Escarpenul și galoșul, dacă preferăm, căci fiecare exercițiu este conotat social. Cele două abordări, cea internă și cea externă, sunt în mod egal eretice sau legitime, fiindcă obiectul depus și expus în muzeele noastre este o ființă mixtă: în același timp lucru și semn, cauză și produs, dat și construct. El face parte, în această dublă calitate, dintre "cvasi-obiecte" (recent analizate de Serres, Latour
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de drept în Republica Vandana de Nord. Și, desigur, că și în Republica soră Vandana de Sud, unde nordicii au fost găsiți pe baza unor documente aflate deasupra oricăror susceptibilități! drept urmașii "vandinilor gri", adică ai celei mai primejdioase secte eretice excomunicate și măcelărite în secolul al XIII-lea. Cartea parohului Bisericii Sântul Bruno din Orașul Nou, Vasili Kornikov, adevăratul ideolog atât de respectat în toată țara, a produs anularea retroactivă a căsătoriilor dintre vandani și vündüni. (Ceea ce a dus la
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
lor n-a fost pus la dispoziția publicului, acele scrieri ar conține date extrem de prețioase. Păzite cu strășnicie, ele au fost salvate în ultima clipă! de tentativele unor infractori de a le fura, precum și de fanaticii care le-au declarat "eretice". 17 Cei doi miniștri din Republica Soră Vandana de Sud care au semnat documentul au fost executați pentru înaltă trădare a intereselor suverane ale țării, unul dintre ei fiind împușcat, celălalt spânzurat întrucât în cazul lui a existat și acuzația
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
toate aspectele acestor călătorii. Sunt multe dintre acestea ce aparțin tradiției bisericii și care au fost reactivate și interpretate în respectiva perioadă. De aceea universul fantastic al perioadei începe să se dezvolte și sub impactul tradițiilor populare sau a teologiilor eretice. În aceeași perioadă se realizează transferul de la un tărâm "de dincolo" care ar fi aparținut doar lumi ideatice și a cărei realitate nu era fizică, în sensul mecanicist al cuvântului, la o existență în lumea concretă. Totuși atunci când se ridică
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
maxim. Același lucru se întâmplă și cu mesajul creștin, care se dezvoltă în direcții foarte complexe. În primul rând interpretările cu privire la mesajul lui Isus au fost atât de diversificate încât s-au constituit un număr foarte mare de direcții numite eretice. Ca o contrapondere a acestor evoluții s-a realizat o raționalizare și implicit o direcționare a credinței. Sinoadele ecumenice realizează acest lucru pentru prima parte a bisericii pentru că identificarea dreptei credințe se face printr-un efort de raționalizare și implicit
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
care nu-i urmărea pe ereticii de pe domeniile lui și de a nu-i preda Inchiziției era vinovat de erezie. (...) A intra într-o casă, în care locuia un eretic era dovadă de erezie. A da de pomană unui cerșetor eretic era o crimă de erezie"55. Efectul acestor comportamente este dublu. În primul rând a fost exacerbat numărul ereticilor astfel încât numărul celor condamnați de erezie a fost mult mai mare decât cel al adevăraților eretici. În cazul luptei împotriva catarilor
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
erezie. (...) A intra într-o casă, în care locuia un eretic era dovadă de erezie. A da de pomană unui cerșetor eretic era o crimă de erezie"55. Efectul acestor comportamente este dublu. În primul rând a fost exacerbat numărul ereticilor astfel încât numărul celor condamnați de erezie a fost mult mai mare decât cel al adevăraților eretici. În cazul luptei împotriva catarilor s-a ajuns la un asemenea măcel încât erau pe rug laolaltă și credincioși loiali și eretici. În acest
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
exacerbat numărul ereticilor astfel încât numărul celor condamnați de erezie a fost mult mai mare decât cel al adevăraților eretici. În cazul luptei împotriva catarilor s-a ajuns la un asemenea măcel încât erau pe rug laolaltă și credincioși loiali și eretici. În acest context, la întrebarea cum or să fie deosebiți cei buni de cei răi, abatele Arnold de Citeaux a răspuns: "Ucideți-i pe toți, căci Dumnezeu îi va alege pe ai săi!"56. Numărul celor care au fost acuzați
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
au fost acuzați de erezie a fost foarte mare, iar această tradiție ca oricare idee diferită de cea a bisericii să fie acuzată și pedepsită a rămas o perioadă mare de timp. În această stare de inerțialitate a luptei împotriva ereticilor a fost acuzat Roger Bacon de vrăjitorie, Giordano Bruno a fost ars pe rug, iar Galileo Galilei obligat să retracteze declarațiile cu privire la teoria heliocentrică. Cel de-al doilea comportament a fost cel de opoziție și de încercare a subminării autorității
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
primul rând vis-à-vis de corupția și excesele bisericii, dublate de o altă viziune asupra lumii. Această viziune a fost mai apropiată de popor și implicit s-a dezvoltat într-o lume a basmelor și legendelor specifice omului simplu. Evoluția curentelor eretice a dus la o deschidere a imaginarului și implicit la o reorganizare a acestuia. Imagini inedite asupra lumii s-au dezvoltat ca urmare a noilor teologii introduse în spațiul european, imagini care s-au potrivit într-o mare privință și
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
în oraș ci din trib în trib, conducătorul tribului fiind cel care hotăra credința întregii populații. Dar la începutul mileniului doi ca urmare a faptului că întreaga Europă era creștinată apostolatul scăzuse ca intensitate. În principal preoții care reprezentau credințe eretice își propagau credința prin predici susținute în diferite localități din sudul Franței sau nordul Italiei. Existau predicatori bogomili în Europa Occidentală în primele secole ale mileniului al II-lea. Aceștia au influențat un număr mare de credincioși determinând evoluția ereziei
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Franța, Anglia, Germania și chiar în zona Transilvaniei. Inițial ordinul a fost doar unul predicator, dar ulterior au adoptat și regula sărăciei după apariția franciscanilor. Datorită eficienței lor în 1233 ordinul a primit sub jurisdicția sa zonele bănuite ca fiind eretice și astfel dominicanii devin unul dintre cele mai influente ordine în lupta împotriva ereziei. Prin statutul lor prin faptul că în prima parte a existenței lor ordinul dominican a jucat un rol foarte important în transmitere imaginii specifice bisericii catolice
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
bine structurate și aveau capacități foarte mari de acțiune. Orice element care părea la un moment dat neconform cu tradițiile ortodoxe ale Bisericii Catolice, putea fi considerat vrăjitorie sau erezie. Cu toate acestea mediul popular amestecă tradițiile păgâne, cu concepțiile eretice și componente ale creștinismului și astfel s-a ajuns la o imagine complexă asupra realității plină de personaje și imagini fantastice. Dincolo de acestea, perspectivele magice a căror origine se află în concepțiile aristotelice și interpretările adiacente acestora, la care s-
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
partea occidentală a Europei este strâns legată de două elemente: ereziile și Inchiziția ca instrument de cenzură a acestora. Inchiziția a apărut ca o formă de menținere a ortodoxiei Bisericii în partea sa occidentală și de slăbire a influenței imaginilor eretice. Construcția sa începe spre sfârșitul secolului al XII-lea. În cadrul Conciliului de la Verona (1183)2 s-a hotărât înființarea unei instituții care să lupte împotriva ereziilor. Această instituție era necesară nu doar pentru că direcțiile eretice aveau un avânt deosebit, ci
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
de slăbire a influenței imaginilor eretice. Construcția sa începe spre sfârșitul secolului al XII-lea. În cadrul Conciliului de la Verona (1183)2 s-a hotărât înființarea unei instituții care să lupte împotriva ereziilor. Această instituție era necesară nu doar pentru că direcțiile eretice aveau un avânt deosebit, ci și pentru că Biserica era coruptă în interiorul său și, în condițiile date, nu putea face față acestor manifestări. Aducerea pe calea cea bună a ereticilor trebuia să se realizeze prin predică și rugăciune, aceasta fiind considerată
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]