1,078 matches
-
apare. Pentru Cazul structural direct (ergativ și acuzativ), convențiile de realizare sunt universale. Realizările Cazului direct (S-Structură): Dacă α leagă cazual un KP vizibil, β, al cărui centru este un K gol, β0, atunci β0 este realizat ca: (a) ergativ, dacă α este I; (b) acuzativ, dacă α este V cu un D adjoncționat. Realizarea morfologică precisă a Cazurilor structurale oblice este specifică fiecărei limbi, dar reprezintă un aspect universal al teoriei Cazului, Cazul fiind legitimat de elemente aflate în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Cazului oblic (S-Structură): Dacă α leagă cazual un KP vizibil, β, al cărui centru este un K gol, β0, iar condițiile de realizare a Cazului direct nu sunt îndeplinite, atunci β0 se poate realiza ca: (a) dativ (warlpiri); (b) ergativ (eschimosă), dacă α este un D/Dat, dacă α este V și β nu este un complement instrumental, dacă α este lexical și β este un complement/ablativ, dacă α este un N și β nu este un complement. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ergativității Ipoteza ergativității, formulată de Marantz (1984)9 în cadrul teoriei GB, are următoarea formă: (a) generalizare privind limbile acuzative: rolul Agent este atribuit de predicat subiectului logic; rolul Temă/Pacient este atribuit de verb obiectului logic; (b) generalizare privind limbile ergative: rolul Agent este atribuit de verb obiectului logic; rolul Temă/Pacient este atribuit de predicat subiectului logic. Marantz numește limbile cu morfologie ergativă limbi nominativ-acuzativ cu marcare de tip (b). Limbile ergative sunt deci numai cele care se supun generalizării
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de verb obiectului logic; (b) generalizare privind limbile ergative: rolul Agent este atribuit de verb obiectului logic; rolul Temă/Pacient este atribuit de predicat subiectului logic. Marantz numește limbile cu morfologie ergativă limbi nominativ-acuzativ cu marcare de tip (b). Limbile ergative sunt deci numai cele care se supun generalizării (b). Accepția autorului asupra ergativității este, prin urmare, strict sintactică, bazată pe roluri tematice asociate anumitor relații sintactice. Adoptarea acestei teorii ar presupune reanalizarea sistemelor lingvistice considerate ca fiind ergative, deoarece limbile
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
b). Limbile ergative sunt deci numai cele care se supun generalizării (b). Accepția autorului asupra ergativității este, prin urmare, strict sintactică, bazată pe roluri tematice asociate anumitor relații sintactice. Adoptarea acestei teorii ar presupune reanalizarea sistemelor lingvistice considerate ca fiind ergative, deoarece limbile ergative numai la nivel morfologic nu răspund la criteriile propuse de Marantz. Sistemul de marcare cazuală și de acord nu interesează Ipoteza ergativității. În limbile care sunt ergative în sensul Ipotezei ergativității, marcarea cazuală ergativă este echivalentă cu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
sunt deci numai cele care se supun generalizării (b). Accepția autorului asupra ergativității este, prin urmare, strict sintactică, bazată pe roluri tematice asociate anumitor relații sintactice. Adoptarea acestei teorii ar presupune reanalizarea sistemelor lingvistice considerate ca fiind ergative, deoarece limbile ergative numai la nivel morfologic nu răspund la criteriile propuse de Marantz. Sistemul de marcare cazuală și de acord nu interesează Ipoteza ergativității. În limbile care sunt ergative în sensul Ipotezei ergativității, marcarea cazuală ergativă este echivalentă cu acuzativul, iar antipasivul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
acestei teorii ar presupune reanalizarea sistemelor lingvistice considerate ca fiind ergative, deoarece limbile ergative numai la nivel morfologic nu răspund la criteriile propuse de Marantz. Sistemul de marcare cazuală și de acord nu interesează Ipoteza ergativității. În limbile care sunt ergative în sensul Ipotezei ergativității, marcarea cazuală ergativă este echivalentă cu acuzativul, iar antipasivul este echivalent cu pasivul. Ipoteza prezice că trebuie să apară și în limbile ergative construcția pasivă și cea medio-pasivă. În concepția autorului, limbile acuzative și cele ergative
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
marcare cazuală și de acord nu interesează Ipoteza ergativității. În limbile care sunt ergative în sensul Ipotezei ergativității, marcarea cazuală ergativă este echivalentă cu acuzativul, iar antipasivul este echivalent cu pasivul. Ipoteza prezice că trebuie să apară și în limbile ergative construcția pasivă și cea medio-pasivă. În concepția autorului, limbile acuzative și cele ergative au deci o structură de adâncime asemănătoare, diferența constând în natura procesului de atribuire a rolurilor tematice: în limbile cu sintaxă acuzativă, în D-Structură, S și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ergative în sensul Ipotezei ergativității, marcarea cazuală ergativă este echivalentă cu acuzativul, iar antipasivul este echivalent cu pasivul. Ipoteza prezice că trebuie să apară și în limbile ergative construcția pasivă și cea medio-pasivă. În concepția autorului, limbile acuzative și cele ergative au deci o structură de adâncime asemănătoare, diferența constând în natura procesului de atribuire a rolurilor tematice: în limbile cu sintaxă acuzativă, în D-Structură, S și A sunt subiecte, iar O este obiect; în limbile cu sintaxă ergativă, S
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
O este obiect; în limbile cu sintaxă ergativă, S și O sunt subiecte, iar A, obiect. 2.4. Parametrul Cazului obligatoriu Bobaljik (1993) analizează ergativitatea din punctul de vedere al teoriei Cazului. Autorul explică diferențele dintre sistemul acuzativ și cel ergativ prin existența unui Parametru al Cazului Obligatoriu (engl. Obligatory Case Parameter), conform căruia există două Cazuri structurale (diferite de Cazurile semantice sau inerente). O limbă trebuie să decidă care dintre aceste Cazuri este realizat ca argumentul unic al intranzitivelor, aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Cazului Obligatoriu (engl. Obligatory Case Parameter), conform căruia există două Cazuri structurale (diferite de Cazurile semantice sau inerente). O limbă trebuie să decidă care dintre aceste Cazuri este realizat ca argumentul unic al intranzitivelor, aceasta fiind unica diferență între sistemul ergativ și sistemul nominativ. Celelalte diferențe dintre limbi sunt rezultatul unor parametri independenți, legați de dihotomia ergativ/nominativ. În cazul verbelor tranzitive, asocierea argumentelor cu trăsăturile de Caz și de acord este identică pentru cele două tipuri de limbi: dintre cele
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
sau inerente). O limbă trebuie să decidă care dintre aceste Cazuri este realizat ca argumentul unic al intranzitivelor, aceasta fiind unica diferență între sistemul ergativ și sistemul nominativ. Celelalte diferențe dintre limbi sunt rezultatul unor parametri independenți, legați de dihotomia ergativ/nominativ. În cazul verbelor tranzitive, asocierea argumentelor cu trăsăturile de Caz și de acord este identică pentru cele două tipuri de limbi: dintre cele două Cazuri structurale, cel mai înalt va fi atribuit argumentului A, iar cel mai jos, argumentului
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
iar cel mai jos, argumentului O. Sursa variației de parametru este alegerea Cazului atribuit argumentului S. Bobaljik (1993) arată că în majoritatea abordărilor de tip GB (excepții: Levin și Massam 198510, Massam 198511, Marantz 199112), Cazul structural absolutiv din limbile ergative corespunde nominativului din limbile nominative, trăsăturile comune acestor două Cazuri fiind: (a) posibilitatea de realizare (cel puțin abstractă) printr-un argument în toate propozițiile finite, tranzitive și intranzitive; (b) lipsa marcării morfologice. Din punctul de vedere al locului/sursei Cazului
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nominativului din limbile nominative, trăsăturile comune acestor două Cazuri fiind: (a) posibilitatea de realizare (cel puțin abstractă) printr-un argument în toate propozițiile finite, tranzitive și intranzitive; (b) lipsa marcării morfologice. Din punctul de vedere al locului/sursei Cazului structural, ergativul corespunde însă nominativului (Cazurile cele mai înalte în configurația sintactică), iar absolutivul, acuzativului (aflate mai jos în configurația sintactică). Conform OCP, în limbile acuzative, Cazul X este Nom. (= Erg.), iar în limbile ergative, Cazul X este Abs. (= Ac.). Agr1P 2
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de vedere al locului/sursei Cazului structural, ergativul corespunde însă nominativului (Cazurile cele mai înalte în configurația sintactică), iar absolutivul, acuzativului (aflate mai jos în configurația sintactică). Conform OCP, în limbile acuzative, Cazul X este Nom. (= Erg.), iar în limbile ergative, Cazul X este Abs. (= Ac.). Agr1P 2 Agr1' 2 Agr1 TP 2 T' 2 T Agr2P 2 Agr2' 2 Agr2 VP 2 argumentul V' A/S 2 Verb argumentul O/S Arborele IP (Bobaljik 1993) Arborele IP reprezintă o configurație
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Verb argumentul O/S Arborele IP (Bobaljik 1993) Arborele IP reprezintă o configurație sintactică universală, în care: − Agr1 = Nom., Erg.; acordul subiectului; − Agr2 = Ac., Abs.; acordul obiectului. Conform acestei parametrizări, diferența dintre limbile de tip acuzativ și limbile de tip ergativ este dată de calitatea uneia dintre proiecțiile AgrP de a fi activă în construcțiile intranzitive: (a) în limbile de tip acuzativ, Agr1 este activ, Nom. = subiect; (b) în limbile de tip ergativ, Agr2 e activ, Ac. (numit Abs.) = subiect. Abs
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
limbile de tip acuzativ și limbile de tip ergativ este dată de calitatea uneia dintre proiecțiile AgrP de a fi activă în construcțiile intranzitive: (a) în limbile de tip acuzativ, Agr1 este activ, Nom. = subiect; (b) în limbile de tip ergativ, Agr2 e activ, Ac. (numit Abs.) = subiect. Abs. și Nom. sunt asemănătoare numai pentru că sunt Cazuri obligatorii în cele două tipuri de limbi. 2.5. Alte abordări generative ale distincției tipologice acuzativ/ergativ Levin și Massam (1985) analizează ergativitatea de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Nom. = subiect; (b) în limbile de tip ergativ, Agr2 e activ, Ac. (numit Abs.) = subiect. Abs. și Nom. sunt asemănătoare numai pentru că sunt Cazuri obligatorii în cele două tipuri de limbi. 2.5. Alte abordări generative ale distincției tipologice acuzativ/ergativ Levin și Massam (1985) analizează ergativitatea de suprafață în cadrul teoretic GB. Teoria celor două autoare este că în limbile acuzative verbul atribuie Cazul acuzativ argumentului intern care rămâne in situ, iar argumentul extern trebuie să se deplaseze în Spec,IP
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ergativitatea de suprafață în cadrul teoretic GB. Teoria celor două autoare este că în limbile acuzative verbul atribuie Cazul acuzativ argumentului intern care rămâne in situ, iar argumentul extern trebuie să se deplaseze în Spec,IP, unde primește nominativul; în limbile ergative, verbul atribuie absolutivul, iar I finit, ergativul (propunerea a fost făcută pentru limba niuean, care nu are acord). Limbile naturale au un Caz obligatoriu, care are prioritate în fața celuilalt − nominativul pentru limbile acuzative și absolutivul pentru limbile ergative. În propozițiile
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
celor două autoare este că în limbile acuzative verbul atribuie Cazul acuzativ argumentului intern care rămâne in situ, iar argumentul extern trebuie să se deplaseze în Spec,IP, unde primește nominativul; în limbile ergative, verbul atribuie absolutivul, iar I finit, ergativul (propunerea a fost făcută pentru limba niuean, care nu are acord). Limbile naturale au un Caz obligatoriu, care are prioritate în fața celuilalt − nominativul pentru limbile acuzative și absolutivul pentru limbile ergative. În propozițiile intranzitive, acest Caz percolează de la V la
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în limbile ergative, verbul atribuie absolutivul, iar I finit, ergativul (propunerea a fost făcută pentru limba niuean, care nu are acord). Limbile naturale au un Caz obligatoriu, care are prioritate în fața celuilalt − nominativul pentru limbile acuzative și absolutivul pentru limbile ergative. În propozițiile intranzitive, acest Caz percolează de la V la I, împiedicând atribuirea Cazului ergativ. Holmer (2001) își propune să demonstreze că Generalizarea lui Burzio (vezi Capitolul 3, 4.1.1.) nu este valabilă pentru limbile ergative, în locul căreia autorul propune
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
pentru limba niuean, care nu are acord). Limbile naturale au un Caz obligatoriu, care are prioritate în fața celuilalt − nominativul pentru limbile acuzative și absolutivul pentru limbile ergative. În propozițiile intranzitive, acest Caz percolează de la V la I, împiedicând atribuirea Cazului ergativ. Holmer (2001) își propune să demonstreze că Generalizarea lui Burzio (vezi Capitolul 3, 4.1.1.) nu este valabilă pentru limbile ergative, în locul căreia autorul propune Parametrul ergativ: Într-o limbă dată, un centru verbal X0 (V sau I) poate
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și absolutivul pentru limbile ergative. În propozițiile intranzitive, acest Caz percolează de la V la I, împiedicând atribuirea Cazului ergativ. Holmer (2001) își propune să demonstreze că Generalizarea lui Burzio (vezi Capitolul 3, 4.1.1.) nu este valabilă pentru limbile ergative, în locul căreia autorul propune Parametrul ergativ: Într-o limbă dată, un centru verbal X0 (V sau I) poate atribui Caz complementului (sau specificatorului acestui complement) dacă și numai dacă X0 atribuie rol tematic specificatorului proiecției XP. IP sau VP 3
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
propozițiile intranzitive, acest Caz percolează de la V la I, împiedicând atribuirea Cazului ergativ. Holmer (2001) își propune să demonstreze că Generalizarea lui Burzio (vezi Capitolul 3, 4.1.1.) nu este valabilă pentru limbile ergative, în locul căreia autorul propune Parametrul ergativ: Într-o limbă dată, un centru verbal X0 (V sau I) poate atribui Caz complementului (sau specificatorului acestui complement) dacă și numai dacă X0 atribuie rol tematic specificatorului proiecției XP. IP sau VP 3 3 Spec I' Spec V' θ
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
specificatorului acestui complement) dacă și numai dacă X0 atribuie rol tematic specificatorului proiecției XP. IP sau VP 3 3 Spec I' Spec V' θ 3 θ 3 I0 VP V D 3 AC Spec V' ERG Atribuirea Cazului în limbile ergative (Holmer 2001) Murasugi (1992)13 propune o analiză diferită a ergativității în termeni minimaliști: centrul funcțional de jos responsabil de verificarea Cazului este Tr(anzitivitatea) (în loc de AgrO), iar cel de sus este T (în loc de AgrS). Cazul nemarcat este verificat de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]