1,410 matches
-
CRISTINA NECULA - CASTELUL PARADISULUI REGĂSIT PRINTR-UN DISCURS ÎNDRĂGOSTIT Autor: Cristina Necula Publicat în: Ediția nr. 433 din 08 martie 2012 Toate Articolele Autorului În jurnalul de dragoste, Orașul inimii în timp, scriitoarea Carmen Ștefănescu oferă revelația unei filosofii a erosului retrăit prin actul scriiturii: „Știam că, ajungând acasă, voi putea asambla cuburile clipelor într-un castel de cuvinte, voi putea să mă joc, cu timpul,de-a eternitatea”(1) „Știam, continuă scriitoarea, că mă voi putea întoarce într-o copilărie
CASTELUL PARADISULUI REGĂSIT PRINTR-UN DISCURS ÎNDRĂGOSTIT de CRISTINA NECULA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346589_a_347918]
-
și reveniri în spațiul incert dintre teluric și celest alcătuiesc partitura generoasă pe care verbul autoarei se mișcă sigur și grațios, în efortul de a „re-poetiza” lumea, de a-i reclădi reperele. Ca tematică, grupajul de poeme se concentrează asupra erosului, aflat sub semnul fragilității, al echilibrului precar și al incertitudinii: „Iubirea - /țâșnit din amurguri cocor /beat de speranță / și ars/în cădere /la fiece zbor” (Repetabila durere). „Ți-am spus că / nu se moare / de dragoste, /nu se moare./ Până
DOUĂ CRONICI DE ILEANA SANDU DESPRE CĂRŢILE MARIANEI CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 682 din 12 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351002_a_352331]
-
Ioan și Elena, sunt originari din Bucovina. Urmează gimnaziul în satul natal. Este absolvent al Liceului de cultură generală "A.T. Laurian", Botoșani, promoția 1977, și licențiat al Facultății de Litere, Universitatea "Al. I. Cuza", Iași, cu lucrarea "Natură și eros la Eminescu". Este căsătorit și are cinci copii: doi băieți și trei fete. Publică: poezii, aforisme, epigrame și altele în revistele Colloquium, Convorbiri Literare, Intertext, Poezia, Hyperion, Timpul, Absolut Cultural. A debutat editorial pe 18 decembrie 2005, cu volumul "Hiperbole
COSTEL ZĂGAN de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345590_a_346919]
-
Dumnezeu se poate înstrăina omul de multiplele lui patimi, precum și de tendințele ce îi denaturează realitatea profundă existențială. „Se poate spune că această comunicare interpersonală a omului cu Dumnezeu-Omul are o funcție antropologic-catartică” . Drumul ascetic al purificării este unul al erosului dumnezeiesc, înseamnând restituirea iubirii în cadrul comuniunii interpersonale. În această comuniune are loc acea perihoreză, întemeiată pe experierea ființială proprie, a omului cu Arhetipul său, Dumnezeu. Această perihoreză creează premisa realizării unei asceze personale, a unei transfigurări ascetice. Relația iubitoare a
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356196_a_357525]
-
în spațiul noii creații, și al învierii έν Χριστώ. De acum, încă de când trăiește pe pământ, omul poate să își așeze trupul pe tronul lui Dumnezeu,- omul este absorbit, de parcă ar fi în cer (XXIX). Desăvârșirea dinamică și infinită este erosul ca mișcare și înclinație a persoanei atrase de Dumnezeu. Erosul dumnezeiesc este pentru Sfântul Ioan „țelul pedagogiei lui filocalice”. Scara este un dinamism. Întrebarea cea mai importantă este acum aceasta: Unde ne aflăm pe Scară? Răspunsul trebuie să-l găsim
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356196_a_357525]
-
acum, încă de când trăiește pe pământ, omul poate să își așeze trupul pe tronul lui Dumnezeu,- omul este absorbit, de parcă ar fi în cer (XXIX). Desăvârșirea dinamică și infinită este erosul ca mișcare și înclinație a persoanei atrase de Dumnezeu. Erosul dumnezeiesc este pentru Sfântul Ioan „țelul pedagogiei lui filocalice”. Scara este un dinamism. Întrebarea cea mai importantă este acum aceasta: Unde ne aflăm pe Scară? Răspunsul trebuie să-l găsim fiecare din noi în propria conștiință. Preasfințitul Kallistos ne spune
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356196_a_357525]
-
20 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Labirynt Iată soarele negru, sufletul de violeta, minunată doamna a lunii argintii și cele șapte singurătăți ținute în cea de-a opta mâna oarbă a Coloanei Soarelui de Vis ! Iată caii negri ai iubirii, erosul înaripat prins în Marele Cerc al unei singure evoluții creatoare ! Iată floarea de foc, floarea florilor, umbră vieții, sentimentul tragic al ființei și tratatul de anatomie al unei poezii electrice neanunțate ! Iată nouă romanitate spălata în sânge proaspăt în sânge
LABIRYNT de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356488_a_357817]
-
iubirii zămislit prin fire Splendorii lui de crin imperial, Ne cântă trandafirul sub privire Cu sunet lin de lună și de val. Iubirea sună-n roșu purpuriu, Din bob de rouă cântecul se cerne, Ecou ascuns în spinul auriu, Un Eros al iubirilor eterne. În galben stă parfum de gelozie Vibrând ușor pe undele iubirii. E-n legea firii, pentru armonie. Păcat ușor și gir al nemuririi. Sălășluiește-n albu puritatea, Culoare nelipsită din iubire. Doar împreună trec eternitatea, Doar împreună
ASCULT CULORI DE TRANDAFIR ÎN FLOARE... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355911_a_357240]
-
Pentru poet, iubirea este simbolul regalității - crinul semnifică regalitatea - și acea credință care întreține flacăra vieții interioare. Mai mult, iubirea înseamnă cuplul adamic, ce le-a servit de model clasicilor. Poezia „Semnătura iubirii”, care dă și titlul volumului, vorbește despre eros ca un sentiment fundamental, întemeiat odată cu lumea. „La marginea cărărilor din noi/ lăsași iubirea ca pe-o semnătură/ c-o descifrăm de-atuncea amândoi/ purtând pe frunți a cerului aură.” Poezia erotică a lui Petru Lascău stă sub același semn
„SEMNĂTURA IUBIRII”, VERSURI CREŞTINE DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355990_a_357319]
-
artistică unică, aflat la intrarea primului palat, ca și mozaicurile din templul denumit „Goddess Cibela” sau cele din templele Magna Mater și Libero. Și aici, simbolismul culorilor pare să aibă o aplicație astrologică. „Roșul marțian e o forță vitală a erosului învingător, virtutea războinică, bogăția și dragostea. Purpura era purtată de patricienii romani”(Luc Benoist). Orice construcție, templu, palat, oraș, cetate sfântă, era un centru al lumii iar acest perimetru romulian trebuia să se dezvolte ca un embrion uman, „plecând din
SERBIA de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354796_a_356125]
-
Lune și de Hecate, eu nu știu? Dar Ielele cu siguranță știu, cică e o treabă foarte serioasă de inginerie genetică pe care numai Ielele știu să o facă cel mai bine... Ielele știu cum se leagă și dezleagă, prin eros și magie, cum se otrăvește și vindecă lumea asta, și tot Ielele se ocupă acum de tot felul de tescuiri-înnobilări-purificări și simplificări a Corpului Spiritual după moartea noastră fizică... În sfârșit, când au văzut evreii că după 945 de ani
AMINTIRI DIN SATUL PLANETAR CU SCUT ANTIATOMIC ŞI ALŢI MORŢI ELECTRICI, DUPĂ COMUNISM ŞI CAPITALISM de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 606 din 28 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355294_a_356623]
-
fluturițe și fluturoaice din Grupurile de conștiință de toate gradele, și mult stimatele și iubitele mele libelule dragonfly și libelule dameselffly cu pălării albe, negre, roșii, galbene și mov - deci, cum vă spuneam, ca să aflăm și noi acum cine este Erosul înaripat și cine e celălalt Eros care ne înnaripează, va trebui să cunoaștem bine mai întâi cele trei mari experiențe prin care a trecut omenirea în ultimii două mii de ani. Acestea sunt: o experiență la limita morții (ELM); o experiență
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 8 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356758_a_358087]
-
conștiință de toate gradele, și mult stimatele și iubitele mele libelule dragonfly și libelule dameselffly cu pălării albe, negre, roșii, galbene și mov - deci, cum vă spuneam, ca să aflăm și noi acum cine este Erosul înaripat și cine e celălalt Eros care ne înnaripează, va trebui să cunoaștem bine mai întâi cele trei mari experiențe prin care a trecut omenirea în ultimii două mii de ani. Acestea sunt: o experiență la limita morții (ELM); o experiență în afara corpului (EAC); și o stare
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 8 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356758_a_358087]
-
LUI LUCIAN BLAGA Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 334 din 30 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Eseu de AL:FLORIN ȚENE "Complexul lui Empedocle" în poezia lui Lucian Blaga Menținându-se aproape permanent în același registru impersonal, erosul blagian sugerează, alături de o existență de-o clipă, coabitarea frenetică în ansamblul lanțului ființei. La acesta, femeia nu e o închipuire, ca la Dante, nu e o donna angelicato, așa cum nu este un oarecare "obiect" folosit în potolirea simțurilor și
COMPLEXUL LUI EMPEDOCLE ÎN POEZIE LUI LUCIAN BLAGA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355155_a_356484]
-
este un oarecare "obiect" folosit în potolirea simțurilor și desfătare, ca în silogismul misoginilor medievali. Poetul, lipsit de identitate civică, atribuie femeii nu scheme decorative și abstracțiuni, ci "identități corporale captivante și spirituale" (Z. Cârlugea, "Poezia lui Lucian Blaga", 1995). Erosul blagian nu apare niciodată ca pasiune erotică. În adâncurile arderii ekstazis-ului, intereferența logoseros ne dezvăluie un minim necesar de conștiință, sublimată nu în asimilarea hedonistă a păcatului originar. Spre individualizarea emoției năzuie poetul, dar prin aceasta nu mai puțin spre
COMPLEXUL LUI EMPEDOCLE ÎN POEZIE LUI LUCIAN BLAGA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355155_a_356484]
-
hedonistă a păcatului originar. Spre individualizarea emoției năzuie poetul, dar prin aceasta nu mai puțin spre neantizarea individualismului marcat de orgoliu, în speranța de a o găsi, în contact cu mediul înconjurător, sensurile aventurii sale cosmice, de a-și contempla erosul în necredința identității. De aceea lipsește gestul de posesiune, în spirit eminescian, plenar și, implicit, a reflecțiilor de gelozie, atât în interiorul eului, cât și în afara lui. Pentru tânărul Blaga iubirea constituie una din temele permanenței, cu închingări misterioase la rădăcina
COMPLEXUL LUI EMPEDOCLE ÎN POEZIE LUI LUCIAN BLAGA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355155_a_356484]
-
genelor pe un obraz", prin "geografia răsăritenelor și apusenelor/ basme". Femeile, la Lucian Blaga, sunt de o transparență fragedă, "tremur în palme răsfrânt": "Le slăvesc și le cânt/ pentru sfârșitul de drum/ ce-l au pe pământ!" ("Viori aprinse, femeile"). Erosul se înscrie la Blaga, ca o dialectică conformă cu evoluția poeziei sale. Acesta se simte metafizic în "Poemele luminii", cu aderență plenară la acel misterium cosmicum și dispare în "Pașii Profetului", pentru ca în tărâmul "marii treceri" să se umple de
COMPLEXUL LUI EMPEDOCLE ÎN POEZIE LUI LUCIAN BLAGA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355155_a_356484]
-
AL.FLORIN ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 266 din 23 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului "Complexul lui Empedocle"în poezia lui Lucian Blaga Eseu de Al.Florin ȚENE Menținându-se aproape permanent în același registru impersonal, erosul blagian sugerează, alături de o existență de-o clipă, coabitarea frenetică în ansamblul lanțului ființei. La acesta, femeia nu e o închipuire, ca la Dante, nu e o donna angelicato, așa cum nu este un oarecare "obiect"folosit în potolirea simțurilor și
COMPLEXUL LUI EMPEDOCLE ÎN POEZIA LUI LUCIAN BLAGA, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355655_a_356984]
-
este un oarecare "obiect"folosit în potolirea simțurilor și desfătare, ca în silogismul misoginilor medievali. Poetul, lipsit de identitate civică, atribuie femeii nu scheme decorative și abstracțiuni, ci "identități corporale captivante și spirituale"(Z. Cârlugea, "Poezia lui Lucian Blaga", 1995). Erosul blagian nu apare niciodată ca pasiune erotică. În adâncurile arderii ekstazis-ului, intereferența logoseros ne dezvăluie un minim necesar de conștiință, sublimată nu în asimilarea hedonistă a păcatului originar. Spre individualizarea emoției năzuie poetul, dar prin aceasta nu mai puțin spre
COMPLEXUL LUI EMPEDOCLE ÎN POEZIA LUI LUCIAN BLAGA, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355655_a_356984]
-
hedonistă a păcatului originar. Spre individualizarea emoției năzuie poetul, dar prin aceasta nu mai puțin spre neantizarea individualismului marcat de orgoliu, în speranța de a o găsi, în contact cu mediul înconjurător, sensurile aventurii sale cosmice, de a-și contempla erosul în necredința identității. De aceea lipsește gestul de posesiune, în spirit eminescian, plenar și, implicit, a reflecțiilor de gelozie, atât în interiorul eului, cât și în afara lui. Pentru tânărul Blaga iubirea constituie una din temele permanenței, cu închingări misterioase la rădăcina
COMPLEXUL LUI EMPEDOCLE ÎN POEZIA LUI LUCIAN BLAGA, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355655_a_356984]
-
genelor pe un obraz", prin "geografia răsăritenelor și apusenelor/ basme". Femeile, la Lucian Blaga, sunt de o transparență fragedă, "tremur în palme răsfrânt": "Le slăvesc și le cânt/ pentru sfârșitul de drum/ ce-l au pe pământ!"("Viori aprinse, femeile"). Erosul se înscrie la Blaga, ca o dialectică conformă cu evoluția poeziei sale. Acesta se simte metafizic în "Poemele luminii", cu aderență plenară la acel misterium cosmicum și dispare în "Pașii Profetului", pentru ca în tărâmul "marii treceri"să se umple de
COMPLEXUL LUI EMPEDOCLE ÎN POEZIA LUI LUCIAN BLAGA, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355655_a_356984]
-
cuceritor, un erudit alunecos. Chiar dacă trăirile sale împrumută culorile anotimpurilor - verdele primăverii, roșul solar al verii, arămiul toamnelor bogate, albul zăpezilor iernii - poezia prezentului volum este dominată de albastru, un albastru pur, curat, fără urme de frivol, însă cu un eros subtil. Poetul focșănean, probabil suprinzător - pentru mulți dintre noi - polițist de profesie, are rare abilități de a intra oricând în jocul cuvintelor, de a stăpâni și modela semantica, de a crea situații ori circumstanțe inedite, poeziile sale dovedind deplina maturitate
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – DECEMBRIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370739_a_372068]
-
denotând - parcă - mai puțin romantism și implicând o mai mare detașare emoțională. Eroii acestora sunt oameni obișnuiți, însă, cu certitudine, povestea este lipsită de aura mitului sau doza de supranatural. Un astfel de love story, construit pe un triunghi al erosului este „Zborul spre stele” al romancierului medgidian Virgil Stan, ce publică frecvent, sub pseudonimul Gelu Pescaru, pe foarte multe dintre revistele literare online sau tipărite din țară și din diaspora. Romancier, prin excelență, Virgil Stan știe să deruleze cu flexibilitate
ÎN LOC DE PREDOSLOVIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369929_a_371258]
-
diaspora. Romancier, prin excelență, Virgil Stan știe să deruleze cu flexibilitate, stil și vervă scriitoricească, un fir epic limpede, fără rupturi de ritm, să „picteze” personaje vii, pline de surprize, desprinse - cu certitudine - din cotidian. În romanul său de dragoste, erosul - construit cu delicatețe și o deosebită atenție la detalii - este pur, lipsit de orice urmă de indecență ori trivialitate. Un om cu o experiență remarcabilă de viață are abilitatea de a crea stări de exaltare incredibile: picură peste secvențele „fierbinți
ÎN LOC DE PREDOSLOVIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369929_a_371258]
-
conturează imaginea cuplului care-și pune întrebări, își face planuri, bucurându-se de o existență comună, în care-și găsesc locul și lucruri, dar și preocupări mărunte. În fapt, este vorba de o viziune idilică, cu ușoare accente ludice asupra Erosului, în care se exprimă nevoia îndrăgostitului de a conferi plenitudine sentimentelor sale: „Ne întrebăm ce gânduri vin, ne copleșesc/ Și-n nopți târzii visăm, sub cerul sclipitor,/ Să ne-nsoțim în joc și-n trai pe viitor,” dar care sunt menite
DESPRE FARMECUL SONETULUI de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369964_a_371293]