2,756 matches
-
era știut,Tony Pavone, niciodată, nici măcar din curiozitate nu pusese țigară În gură, totuși, acest produs inventat de nu se știe cine, constituia În toate Închisorile din țară, moneda forte a deținutului!! Treaba n’a fost ușoară. Șeful gardian din escortă, la Început nici nu vroia să audă. Treptat Însă, la insistențele lui care-l momi cu o sumă de bani bunicică: la miliție i se dăduse banii Înapoi găsiți la arestare și astfel gardianul dădu ordin ca duba care-i
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
regulate, reflectoarele În dotare cercetau orice mișcare În interiorul și În afara isalubrei Închisori. Câteva fracțiuni de secundă Tony Pavony avu iluzia unui lagăr German cu prizoneri nevinovați ce aveau să fie triați pentru a fi omorâți acum ori mai târziu...! Însfârșit, escorta sa Îl dădu În primire gardianului dela o poartă secundară a Închisorii care după ce primi semnătura de predare, plecă. Aici avea să facă cunoștiință cu un alt fel de gardieni. Pușcăriași, cu expierență ce suferiseră În decursul anilor câteva condamnări
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
văicărindu-se de frig și rănile primite În timpul căderii. Iar vifornița părea hotărâtă să lichideze tot lotul de nefericiți Înainte de-a fi triați prin Înfometare și mai ales prin muncă forțată!! Se produse Învălmășeală. Atât Liberii deținuți cât și escorta Înarmată a gardienilor se repeziră cu bastoanele de cauciuc lovind fără predilecție, Încercând să ordoneze din nou coloana dezmembrată urlând, amestecându se cu zăpada troienelor și mai ales cu arestații Încât nu mai se știa cine-i călăul și cine
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de frig pe niște mese improvizate, murdare ce numai la vederea lor ți se făcea lehamite...! În ce privește mâncarea - dacă putea fi numită astfel - era adusă dela penetenciar În niște canistre de aluminiu Înghețate, la fel de grețoase ca și gardienii ce formau escorta Înjurând tot timpul, forțându-i să mănânce repede pentru a relua lucrul...! Tony Pavone era necăjit, dezorientat, pe deasupra flămând: porția lui o oferea altora, preferând moartea prin flămânzire, o moarte lentă, perfect conștientă decât să-și batjocorească ființa acceptând lăturile
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de zor produsele culinare trimese de acasă prin intermediul civililor ce lucrau În șantier...! Tentația de-a intra În legătură cu un civil cerându-i ajutorul să-i aducă vești și mâncare de afară riscul era enorm: Putea fi refuzat și eventual turnat escortei. Drept pedeapsă putea fi băgat la carceră pentru o perioadă de timp ca după ispășirea pedepsei să fie declarat primejdios și să fie trimes la muncă În interiorul Închisorii, pierzând astfel prezumtivul prilej, ca prin lucrătorii civili să contacteze pe ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nu avea speranță pentru o cât de mică reducere. Având la bază această logică, porni serios la lucru. Organiză brigada pe anumite puncte de lucru ordonând fiecăruia ce avea de făcut iar el Între timp purtă o discuție cu Șeful escortei să-i mai de-a o brigadă pentru a o coordona, care la rândul lui promise, dacă pedeapsa rămâne definitivă, va avea libertate deplină În relațiile cu beneficiarul construcțiilor. Prin Maistrul de șantier, Tony Pavone trimese Atenei o duioasă scrisoare
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pune doi soldați să mă ajute să Îmbrac noul echipament militar,rupt și disgrațios. Își luă avânt oratoric incriminând fapta și terminând diatriba arătându-mă cu degetul. Pentru dezertare, vei fi trimes În “Fața plutonului de execuție”...!! Imediat, alcătui o escortă și fără alt protocol de rămas bun dela doctorul prietenul meu, sunt depus la Închisoarea de tristă amintire...Văcărești! Și de data aceasta norocul meu nu m-a lăsat În voia soartei. Am fost introdus În camera numărul 10, Încăpere
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și mai mult tărâțe, totuși era pâine În timp ce restul alimentației oferite, nu era comestibilă majoritatea arestaților o aruncau pe canalizarea celor trei W.C.-uri, iar unii fumători Îrăiți Își vindeau felia de pâine amatorilor din camerâ pentru trei țigări...! Inițial, escorta cunoscând valoarea țigărilor În pușcărie, Îmi oferi-se patru pachete de țigări Însă, În timpul somnului și În dimineața următoare, valuta mea forte dispăruse...! Am vorbit de noroc, noroc ce s-a materializat În dimineața următoare văzând pe vecinii noștri dela
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
iritată, sigur că nu. Richard. — Ce femeie? Ce vrei să spui? — E o fată drăguță, de fapt, începuse Lila. — Megan și nu mai știu cum, a întrerupt-o Sheba. O studentă de-a lui. Zice că trebuie să am o escortă când ies cu Ben. Asta pentru că săptămâna trecută l-am scos la un ceai la patiseria de pe High Street și n-am spus nimănui unde mă duc. Lila și Hugh au crezut că am fugit cu el. S-a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mă duc. Lila și Hugh au crezut că am fugit cu el. S-a uitat la Lila cu reproș. Lila studia asfaltul. — I-am spus lui Richard că e ridicol, a zis Sheba, dar nu ascultă. Zice că fie accept escorta, fie stau cu Ben în casă. A început din nou să plângă. — E revoltător, am zis eu. O să ne întoarcem împreună în casă și încercăm să rezovăm treaba asta. — Oh, nu știu, Barbara. Nu e în toane bune. Mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
am chemat-o, a zis Sheba. A clătinat din cap. — Pentru numele lui Dumnezeu! E și așa destul de greu. — Uite, Richard. Nu vreau să creez probleme, am zis eu. Dar dacă crezi că Ben și Sheba au nevoie de o escortă, mă pot oferi eu... Richard a râs disprețuitor. — Tu? Nu cred. Mi-am ascuțit vocea. — Sheba are dreptul să-și vadă fiul, știi asta. — Iar eu am dreptul să insist să fie însoțită de cineva în care am încredere, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
făcută. Eu o să mă duc să văd ce fac Ben și Polly. Chemați-mă dacă aveți nevoie. — E și Polly aici? a întrebat Sheba, când Lila deja ieșea pe ușă. — Da, a zis Richard. — Atunci poate ar putea fi ea escorta, a zis Sheba, revigorată dintr-odată. — Nu vrea să te vadă, i-a tăiat-o Richard scurt. Sheba arăta de parcă ar fi pocnit-o cineva. Am tras un scaun. — Hai, Sheba. S-a așezat ascultătoare în fața lui Megan. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
tata, s-a dus adesea el însuși la Granada ca să verifice cum respectau oamenii săi angajamentele făcute. Extrem de îngrijat pentru propria-i persoană în primele zile, regele s-a deplasat în cele din urmă regulat în cetate, vizitând piața, sub escortă serioasă, se înțelege, și inspectând vechile ziduri. E adevărat că s-a ferit încă vreme de câteva luni să-și petreacă noaptea în orașul nostru, preferând să se întoarcă la Santa Fe înainte de apusul soarelui, însă neîncrederea sa, la urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mătase neagră strângându-i pletele blonde? Să fi fost talia ei, atât de fină în orașul acela unde nu sunt apreciate decât femeile hrănite din belșug? Sau poate modul ambiguu, politicos, dar fără mare zel, în care Akbar spusese: „Alteță!“? Escorta ei nu se deosebea prin nimic de cea a oricărei orășence: o singură slujnică, o țărăncuță cu gesturi greoaie care părea că se hlizește mereu și care ducea un obiect plat, înfășurat neglijent într-un postav vechi și uzat. Privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în noaptea aceea, cineva mi-a bătut la ușă. Tumanbay venise singur, lucru de necrezut în acel oraș unde nici celui mai mărunt comandant peste zece soldați nu-i trecea prin cap să se deplaseze fără o abundentă și zgomotoasă escortă. Era un bărbat de vreo patruzeci de ani, înalt, elegant, cu piele albă, cu mustața alungită după moda circaziană, cu barba scurtă și îngrijt ajustată. De la primele cuvinte de bun venit, s-a întunecat la față. Accentul meu îl neliniștise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
clipă n-am văzut nici cea mai mică legătură între el și prietenul meu cel mai bun, ruda mea cea mai apropiată, fratele meu aproape. Am fost nevoiți să așteptăm până seara ca să rămânem singuri în cortul somptuos pe care escorta sa îl ridicase pentru el. Excelența Sa Iscoditorul purta un turban înalt și greu din mătase albă, împodobit cu un rubin mare și cu o pană de păun. Dar curând și l-a scos, cu un gest de eliberare, dând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o haită de lupi flămânzi, nemaifiind legat de viață decât prin mâna Hibei de care mă încleștasem. Murmuram necontenit numele frumoasei mele roabe numide, ca și cum nici o femeie nu-i urmase în inima mea. Vântul își sporea violența, iar soldații din escortă au fost nevoiți să descalece pentru a încerca să se adăpostească. Am făcut la fel, ca și Guicciardini, pe care l-am pierdut curând din vedere. Mi se părea că aud țipete, chemări, urlete. Zăream la răstimpuri câte o siluetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe friză, sări în gol. În ultima clipă, taică-său, dând drumul spadei, îl prinse de subsuori, îl ținu cu brațele întinse, apoi îl înălță deasupra sa. — Ce mai face prințul meu? Copilul și tatăl râdeau, ca și soldații din escortă. Jacopo Salviati se străduia să surâdă. Văzându-mă sosind, profită ca să destindă atmosfera și arătă spre mine, prezentându-mă ceremonios ginerelui său: — Messer Giovanni-Leone, geograf, poet, diplomat la curtea papală. Condotierul sări din șa. Unul din oamenii săi îi aduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a Sanctității Sale, în condiții de demnitate și de siguranță. Clement al VII-lea a intervenit iarăși: — Repet, nu trebuie să ignorăm riscurile. Eminența Sa îmi spune că unii soldați fanatizați te-ar putea face bucăți, pe tine, familia și escorta ta, fără a-l cruța nici măcar pe acel preot. Hotărârea care îți este cerută nu e ușoară. Pe deasupra, nici n-ai vreme să stai să chibzuiești. Cardinalul se pregătește deja de plecare și ar trebui să-l însoțești. Prin firea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se afla vrăjitoarea, adăugaseră mesagerii. Îi îngăduiră să-l ia cu el pe Listarius drept unic tovarăș și călăuză. Vitellius înainta greu pe drumul ce șerpuia printre copacii înalți; coborâse indispus din lectică, nemaiputând continua drumul din cauza copacilor. Își lăsase escorta la marginea pădurii și o pornise pe jos. Șchiopăta din cauza rănii dobândite în timpul cursei de care, când se întrecuse cu Caligula. Se întrebă dacă incidentul acela care îl marcase pe viață fusese un semn bun sau rău: Caligula, învingătorul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
două prăjituri cu miere și susan. I le voi oferi Velundei. Sunt pentru Zeiță. Dă-mi-le mie. Ești nebun, ăsta-i un sacrilegiu! Băiatul se dădu înapoi; Vitellius nu reuși să ia prăjiturile. — O să-i pun pe cei din escortă să te jupoaie de viu, șuieră Vitellius. Dă-mi măcar o prăjitură, una. Dacă pui să fiu ucis, cine va mai fi bucătarul tău personal? Nimeni nu știe să facă mâncărurile pe care le gătesc eu. Listarius o porni repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și, continuând să strângă într-o mână pumnalul, luă o prăjitură cu miere și susan, pe care o văzu pe malul pârâului, în zăpadă. Vârî prăjitura în gură, trecu apa dintr-un salt și o porni șchiopătând prin pădure, spre escorta sa. Se opri, căci i se păru că inima avea să-i spargă pieptul. Aproape că nu putea înainta din cauza vântului. Pădurea era înspăimântătoare - zeii mâniați voiau parcă să smulgă copacii din rădăcini. Văzu din nou masca Morții pe chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în crima comisă de el semnul unor viitoare înfrângeri și nenorociri. Nimeni nu avea să-l mai urmeze pe imperator. Da, gândi Vitellius, toți aveau să fie împotriva lui. Găsi repede o cale de ieșire: le va spune celor din escortă că o găsise pe Velunda moartă. Da, așa le va spune. O găsise plină de sânge, înjunghiată de puțină vreme, de cineva care fugise. Asta avea să le spună soldaților. Apoi va reveni la locul sacru împreună cu escorta și va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
celor din escortă că o găsise pe Velunda moartă. Da, așa le va spune. O găsise plină de sânge, înjunghiată de puțină vreme, de cineva care fugise. Asta avea să le spună soldaților. Apoi va reveni la locul sacru împreună cu escorta și va duce leșul în tabără. Avea să organizeze ceremonii în cinstea Velundei. Avea să plângă, să se arate disperat. Avea să poruncească să fie găsit ucigașul. Se simți mai liniștit. În clipa aceea îl văzu pe Listarius care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
întâmpinare. Se opri în fața lui. — Unde-ai fost? Vântul puternic îi ducea cu el cuvintele. — Nu te-am mai văzut. M-ai lăsat singur cu Velunda. Listarius rămase tăcut. — Ce-ai făcut, mi-ai luat-o înainte? Ai ajuns la escortă, apoi te-ai întors să mă cauți? Listarius privi pumnalul din mâna lui Vitellius, apoi își ridică privirea: — Ai înfăptuit un sacrilegiu! — Ce vrei să spui? Vitellius păli. Oare Listarius îl văzuse? — Șterge-ți firimiturile alea de la gură, strigă băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]