505 matches
-
în stânga, zăresc stânca Acropolei, luminată de reflectoare. Ne afundăm, apoi, într-o zonă comercială. Multe vitrine elegante, ademenitoare (dacă ai bani!), reclame strălucitoare, de bun gust, ceea ce mă face să mă gândesc la două lucruri. Unul simpatic. Calitatea de "popor estet" de care se bucurau grecii antici ― pe drept sau pe nedrept ― s-a transmis, întrucîtva, și urmașilor. Altul, neplăcut. Înainte de război, Grecia era mai înapoiată decât România. Gabriel D. Îmi spune că rudele lui trimiteau, atunci, "pachete" la Atena, cam
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
săptămână avusese loc o criză de personal. Redactorul de divertisment murise la post, într-un incident în care erau implicați un saltimbanc francez și șapte țipari vii (dintre care unul luase foc). Finanțatorul și, în același timp, directorul revistei, un estet prin definiție, detesta ceea ce el numea „sufletiștii“. Una dintre afacerile sale anterioare fusese lansarea gamei de produse de parfumerie pentru bărbabți Harold Acton, care se bucurase de un succes răsunător. Redusese secțiunea de sport a Get Out! la o jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
aceasta ar fi pătruns în apartament să-l atace în timp ce dormea. Străbătu coridorul lovindu-se când de un perete, când de celălalt și se îndreptă spre obiectul acela zgomotos. — Alo, John? Sper că nu te-am trezit. Era șeful lui, estetul decrepit care finanța Get Out! și, mai rău, se prefăcea că o și conduce. — Mmmm... nu. De fapt... da. Adică oricum trebuia să mă scol. Obișnuita lui timiditate îl liniștea pe Bull mai mult decât însuși faptul că era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
meu cu vocea sa puternică. Cu tot respectul pentru însemnata dumneavoastră operă, domnule Maro, cu tot respectul pentru talentul și dăruirea dumneavoastră, eu nu cred că faceți exact diferența între un delincvent și un talent de talie mondială, un adevărat estet, vizionar și inovator al limbajului poetic!! V-aș recomanda să vă puneți la curent cu ultimile direcții ale poeziei universale, domnule, stabilite de altfel, știți foarte bine, de cei din cercul domnului Giordano, altminteri mă tem că nu vom mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
distrugi totul înainte să fii văzut, îi spuse. Mai-marele armurierilor îi luă măsurile și făcu o lorica ușoară, o armură pe care, urmând desenele maestrului de arme - artistul castrului -, reprezentă povestea băiatului salvat de delfin. Maestrul de arme era un estet al războiului, căruia îi plăceau eleganța loviturilor, strălucirea armelor de paradă, cu ornamente în relief și incrustații, frumoasele harnașamente ale cailor, acvilele de aur ținute sus de aquilifer, purtătorul de drapel, zgomotul tumultuos al așa-numiților cataphracti, cavaleria grea, răsunetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spiritului (cf. gr. akme), iar adamismul - la ideea începutului absolut. Denumirile unor curente postsimboliste europene: paroxism, dinamism, expresionism, futurism, înregistrează deja, către 1910, un alt puls al epocii, o extravertire eruptivă. Decadența se considera un „capăt de drum”, un crepuscul estet și pervers, o disoluție rafinată, senzual-morbidă, orgolioasă și sterilă a Europei aristocratice devitalizate, „efeminate”. Angoasa civilizației industriale și a emancipărilor revoluționare, progresist-demofile (pe care o resimțea acut, la noi, Mihai Eminescu după 1870), începe să fie însă treptat concurată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu expectația febrilă a unui viitor utopic, cu respingerea „cercului strîmt” al mediocrității mic-burgheze și cu execrarea subproducțiilor ruralist-populiste. Gazetari la reviste obscure, profesori la școli de provincie, funcționari dezrădăcinați, boemi în mizerie, tineri rebeli și famelici dornici de afirmare, esteți dezabuzați din protipendadă sau artiști întorși din mediile artistice pariziene, estetizanții autohtoni sînt cu toții avizi de mirajul unui „altfel natural”. Nota particulară a „noului curent” este dată de un refuz al provinciei și al provincialismului artistic asociat cu o tendință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
atrage exmatricularea din liceu) este fiul unui ofițer de carieră foarte rigorist și al unei fiice de moșier cu sensibilitate artistică: dubla educație îi va marca inclusiv producția literară (romanele Fecior de slugă, Vinul de viață lungă ș.a.). Prezența unor esteți precum Dimitrie Anghel, Al.T. Stamatiad sau Ștefan Petică în paginile Sămănătorului indică un clivaj identitar simetric în rîndul aripii „conservatoare” a simbolismului autohton. La D. Anghel, opțiunea pentru estetismul decadent se accentuază către 1910, după o fază parnasiană. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
volum intitulat Ulysse... Alexandru Bogdan-Pitești: un animator controversat al „primului modernism” autohton Personalitatea controversată a lui Alexandru Bogdan-Pitești, emblematică pentru epoca dintre 1895-1920, constituie o stațiune obligatorie pentru istoria intelectuală a primei noastre modernități artistice. Motivele sînt numeroase. Animator cultural, estet, critic de artă, organizator de expoziții și protector al artiștilor moderni, amfitrion, gazetar versatil și colecționar de anvergură (cel mai important din istoria României, alături de Zambaccian și Kalinderu), B.-P. a jucat un rol-cheie în metabolizarea noutății artistice. Nume precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
anilor ’80, Florin Faifer („Între umbre și penumbre: Al. Bogdan-Pitești“, în Revista de istorie și teorie literară, nr. 1-2, an. XXIV, 1989). Istoricul literar ieșean vede în B.-P. un „boier și bădăran” animat de plăcerea negativistă a scandalizării, un estet vicios, exasperat de minoratul sentimental, monoton și lipsit de profunzime al poeziei/artei autohtone, pe care spera să o deprovincializeze prin contactul cu modernitatea franceză și să o promoveze în afara țării. Despre cei mai mulți dintre artiștii plastici menționați mai sus, B.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
combinații oculte. Figură de boier cabotin și cinic, libertin prematur consumat de excese (luxură, apoi pederastie și narcomanie), amoralist cu nostalgia moralei, conviv seducător și cult, cu o conversație pitorească și licențioasă (stilul Mateiu Caragiale din corespondența cu N.A. Boicescu), „estet al viciului și vicios al artelor”, prin sprijinirea cărora s-a răscumpărat, Bogdan-Pitești a jucat un rol decisiv în susținerea financiară a cenaclului macedonskian și a revistei Literatorul, în afirmarea lui Tudor Arghezi (chiar primele sale poeme îi sînt dedicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu apariția primului manifest futurist. Aceeași revistă găzduise și cîteva texte poetice ale lui Alexandru Macedonski, al cărui roman-epopee Thalassa (1916, editat mai întîi în variantă franceză: Le calvaire du feu, 1896) are profunde afinități cu erotismul flamboaiant, vitalist și estet al lui D’Annunzio. În Universul literar din 25 ianuarie 1910, Benedetto de Luca se referă la principiile manifestului, citînd un text în proză al lui Marinetti („Moartea la volan“, după revista Poesia), în care acesta face apologia vitezei moderne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
proză „Preumblare“, din 1923: „Vino. Uită manifestele de înfrățire și îndemnul să te cufunzi în viața veacului. Am să te învăț cît sîntem de singuri și cum crește restriștea din noi”. În spatele măștilor avangardiste, veghează singurătatea și melancolia lirică a estetului... Mai tîrziu, într-o notă din Contimporanul, an V, nr. 71, decembrie 1926, Vinea îl va prezenta pe Urmuz ca pe un „revoluționar discret și precursor ignorat al mișcării de avangardă”, insistînd, în spirit... protocron, asupra „originilor autohtone” ale „revoluției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
trebuie să se integreze unui ritm, fără continuitate și fără tradiție” (idem., p. 106). Cîtă deosebire, totuși, față de „patriotismul nostru nu înseamnă încă a păstra, ci a construi”! Spre deosebire de autorul Paradisului suspinelor, care era, în fond, un moderat „constructiv”, un estet cu bovarismul avangardei și un democrat cu nostalgia aristocrației intelectuale, tînărul Cioran e un vitalist extremist și un mesianic negativ, delirant, avid de sincronizare nu cu spritul solar-emancipator al „anilor nebuni”, ci cu totalitarismele sumbre ale deceniului patru. Însă dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pe această linie se arată a fi Ion Călugăru („Drama-pantomimă”): „Proletariatul a susținut entuziat cinematograful. Și-a indicat astfel preferințele pentru aventură, pantomimă abstractă. (...) retorica a trecut în politică - e arta politicei - logica a trecut în economie: e geniul ei. Esteți de sanatoriu au tratat cu dispreț cabaretul: cabaretul s’a impus ca forță vie; au disprețuit circul, deși pălăvriau admirativ despre arena elină. (...) Fotogenia la rîndu-i a înțeles pantomima: a creiat dintr’însa basm abstract și dur (vezi creațiile Charlie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
p. 335). Un exemplu de roman poetic apreciat superlativ este Paradisul suspinelor al lui Ion Vinea. prizarea suprarealismului pe latura „estetizantă” și „virtuozitatea” ca o qualité maîtresse: „Un pitoresc teatru de păpuși reflexive, în regisarea căruia poetul, psihologul psihanalitic și estetul suprarealist, ce coabitează cu egale drepturi în dl Ion Vinea, își dau măsura virtuozității lor” (idem., p. 339). Metafora critică a „teatrului de păpuși” apare și în comentariul despre Urmuz (Mențiuni critice IV, ed. cit., pp. 58-61). Nicolae Manolescu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mamă grijulie. Du Maurier Însuși se pricepea să Întrețină o convresație ușoară la cină sau să organizeze o seară muzicală acasă, dar nu era un intelectual; era mai degrabă un filistin În domeniul cultural, hărțuindu-i În mod constant pe Esteți În caricaturile sale, de pe meterezele revistei Punch. Henry știa toate acestea, dar nu-i păsa. Îi plăcea Du Maurier, Îi plăcea familia lui și Îi plăcea să Își petreacă duminicile Împreună cu ei. Cu ocazia acelei prime vizite la Hampstead, În timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Înfrunta dandy-i neoclasici cu cei ai avangardei, neoromanticii cu expresioniștii, autori și personaje deopotrivă, aflați uneori, ca niște giruete, În bătaia tuturor adierilor sau furtunilor. Țara nimănui: Între neoclasicism și avangardă tc "Țara nimănui \: Între neoclasicism și avangardă " „După esteți și decadenți, n-a mai rămas nici un termen care să-i caracterizeze pe dandy printr-un criteriu de generație. Și aceasta se Întâmplă nu pentru că dandysmul moare, ci pentru că speciile sale dispar ca să facă loc, pe de-o parte, unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
așezat deja În istoriile dandysmului alături de Oscar Wilde, În chip de reper pentru decadentismul fin-de-siècle, pentru „deceniul galben”, epocă de tranziție a moravurilor, dar mai ales a artei. Noutatea desenelor sale din Yellow Book și Savoy, reviste care Întrețin spiritul estet al vremii, aerul suav morbid și senzual În același timp ce se degajă din dreptunghiul lucrărilor Îl fac celebru. E adorat la Londra și Paris, primit În lumea bună ca un prinț desprins parcă din prozele lui Huysmans sau Wilde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
riscuri din formula clasică. Spre deosebire de inocentul absolut Narcis, Dorian Gray reprezintă forța de pătrundere a răului În mit - adică În realitate. „Noul hedonism” profesat de Lord Wotton nu e decât varianta hard a teoriilor estetice aflate la putere În mediile „esteților și decadenților” din preajma lui Wilde. Dezvoltarea proprie nezăgăzuită, cultul tinereții și al frumuseții sunt prezentate cu o forță de convingere atât de mare, Încât Dorian, din victimă naivă, devine un veritabil preot al noului cult ș...ț. Referințetc "Referințe" Ellmann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
machiajului. Deformarea vieții provine din oroarea de tot ce este natural; „la peinture du visage”, remarcă Baudelaire, nu imită natura, ci o depășește prin stilizare, prin unitatea abstractă a detaliilor, subliniate de fard. Masca dă contur unui moment-limită din viața estetului, marcând o concentrare simbolică (precum În masca pluriformă a lui Klingsor, eroul lui Hermann Hesse) sau o dedublare (ca În portretul lui Dorian Gray). Acest tip uman e victima propriei unilateralități. Trăind invariabil pe o singură traiectorie, lipsa unor potențialități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
miniatură; pietrele erau numite "Munți în miniatură", în anamită, sau "Munți artificiali", în sino- anamită. Chiar aceste nume trimit la o semnificație cosmologică: Muntele, după cum am văzut, este un simbol al Universului. Grădinile în miniatură, devenite obiecte de predilecție pentru esteți, aveau o istorie foarte veche și chiar o preistorie care oglindește un profund sentiment religios al lumii. Existaseră mai înainte bazine cu apă parfumată, care întruchipau Marea, iar capacul înălțat sugera Muntele. Structura cosmică a acestor lucruri este evidentă. Elementul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
umeri, cocîrjați sub sacii cu varză. El e insul fără sacoșă. El e cel care se uită la lucruri fără să le rîvnească, fără să le atingă. E cel În care lumea intră nechemată, de bunăvoie. El nu e un estet. El are cerul. Noi doi n-am făcut mai nimic să merităm aprecierea celor din jur. Nu ne-am cumpărat casă, nu ne-am cumpărat mașină, n-am fost la Paris, n-am fost În RFG, n-am făcut cunoștință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
timpul să revină În Europa; lui Însuși i se părea bizar că-i vin asemenea idei: când părăsise Italia, abia Împlinise cinci ani. Taică-său fusese nu doar un revoluționar, ci și un om cult, Îndrăgostit de limbajul ales, un estet. Asta lăsase urme și la el, probabil. În fond, Întotdeauna Îi cam socotise pe americani niște tâmpiți. Încă era un bărbat frumos, cu tenul fin și mat, cu părul lung, alb, ondulat și des; totuși, În trupul său celulele Începeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Lumea așteaptă o invitație. Am vorbit cu câțiva băieți să ne întâlnim. Restaurantul de lux al urbei, nu ? îl întreabă pe sărbătorit, încovoindu-se parcă puțin pentru a atenua diferența de înălțime. Înalt, ciolănos, binedispus și energic, ca de obicei, estetul rotește privirea verzuie. Ne dăruie glasul său gros, vălurit : — Tocmai se făceau propuneri să mergem acolo. Așa că ar fi bine dacă ați... N-are vreme să-și termine propoziția. Sărbătoritul e smuls de o uriașă care târăște în urma ei un
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]