502 matches
-
nu este numai un comerciant, ci și un estet, adică un om care crede în artă. Kant crede atât de puțin încât nu vorbește aproape deloc despre ea. Modelul "profesorilor-jurați de estetică", după cum îi numea Heinrich Heine, nu este niciun estet, niciun cunoscător. Cartea lui nu tratează despre Artă (deși evocă ici și acolo, nu fără umor, "artele frumoase"), ci despre Frumos și Sublim. Frumosul nu e ilustrat prin imagini sau opere, ci prin cântecul păsărelelor și crinii imaculați (sic). Cât
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
orice figură dispare, "unde simțurile nu mai văd nimic în fața lor"*, în fața spectacolului infinitului: bolta înstelată, Sinaiul sau Legea morală. Obiectelor de artă Kant le preferă spectacolul Naturii. La drept vorbind, însăși posibilitatea obiectelor este eliminată aici prin revoluția coperniciană. Estetul se învârte în jurul obiectelor de artă; filosoful face obiectul să se învârtă în jurul subiectului, Frumosul nefiind determinabil prin principii a priori. Nu-l putem deduce sau produce după bunul plac, căci principiul lui determinant nu este un concept, ci într-
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
prin înscrierea numelui său pe o placă și fără un interes fiscal? Fără legi referitoare la fundații și donații... "Funcția artei este să nu aibă o funcție." Această defuncționalizare poate fi concepută ca un proces, dar dezinteresul, dacă există la estetul pur, este un rezultat, nu un punct de plecare. Grecul care modela un idol sau un colossus, creștinul care comanda o ofrandă sau un ex-voto aveau un interes cât se poate de mare ca acel obiect să existe. De el
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Iluminism: individul, în forul lui interior, este cel care decide asupra frumosului, dar decizia aceasta, miracol al naturii umane, este valabilă pentru toți. Deși salută acest optimism al asentimentului general, care este și al lui și, în fond, al tuturor esteților (mai generoși decât ar crede-o vulgarii), Leo Castelli este silit să constate că e cale lungă de la vorbă la faptă. De ce, de la universal la planetar, nu se face traducerea? International art nu încetează să fie occidentală, și nu doar
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
funcționează ca judecată de valoare, cronologia este o axiologie. Refolosirea unei vechituri: "avangarda" Filosofii Progresului din secolul al XIX-lea sunt respinși cu ușurință de minți luminate care totuși îi transpun zi de zi în judecățile lor de gust. Aceiași esteți care ironizează naivitățile iacobine au preluat ca atare metaforele luptei artistice născute în elanul Revoluției franceze (Stendhal, 1824: "Opiniile mele în pictură sunt cele ale extremei stângi"). Duelul Ingres-Delacroix, linie contra culoare, confrunta atunci autoritatea și libertatea, adică Vechiul Regim
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
se distingeau de barbari, ale căror culturi erau lipsite de figuri umane. Perșii nu știau, sărmanii, că zeii și oamenii sunt din același aluat. Ei, da. Dar corpul grec are valoare pentru că participă la modelul divin, nu invers. Paradox? Dacă estetul este, în sens restrâns, cel care preferă frumosul adevărului sau binelui, rar s-au văzut creaturi mai voit antiestetice decât grecii, a căror deviză ar fi putut fi: "Mai întâi adevărul, frumosul va veni în urmă, ca intendența". Și niciodată
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
între ele este cauza unor inutile neplăceri. Prima reperare Ne vom ocupa aici doar de cronologie: cel mai sumar, dar și cel mai necesar dintre procedeele de analiză. Greutate legată de piciorul istoricului, și cu atât mai mult de gâtul estetului. La ce bun să ari marea, va întreba cel care face legământ să se înece într-un ocean de frumuseți fără țărmuri și a cărui plăcere se lipsește de busolă? Totuși articularea istoriei-durată în perioade convenite (Antichitate, Ev Mediu, timpuri
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
din comunitatea al cărei simbol este sau a fost și care, prin ea, își vorbește sau aude ecoul trecutului ei. Este un fetișism să se atribuie totemului virtuțile tribului, când totemul le-a primit numai de la trib. Confuzie rituală a estetului, avatar contemporan al idolatrului: "a atribui unui termen al relației efectele relației înseși" (Antoine Hennion). Creștinătatea medievală nu-și datora unitatea faptului că avea același limbaj plastic, din Irlanda până-n Sicilia. Ea beneficia în exterior de acest limbaj pentru că avea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cel mai vulgar este adesea cel mai inovator dintr-o epocă. Acolo unde se comunică mai bine, se și inventează mai mult. Neșansa istoriei oficiale a artei este că rupturile estetice decisive intervin în general în domeniul cel mai puțin "estet" al momentului prezent. Când Valéry îți ținea cursurile de Poetică la Collège de France, poetica imaginarului care avea să modeleze epoca lui se inventa în studiourile din Joinville. Ideea capitală a fiecărei generații n-avea să se mai scrie la
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
narativ, ce poate înmulți în voie episoadele, nu este niciodată confruntat. Ea este legată de percepția globală a spectatorului (foarte diferită de cea a cititorului, lineară și temporală), pe care d'Aubignac o compară în mod judicios cu cea a estetului care contemplă un tablou. Această analogie fecundă, care se bazează pe o analiză a receptării teatrale în termeni spațiali, pregătește calea pentru tratamentul semiologic al scenei, pe care îl vor adopta unii teoreticieni ai secolului al XX-lea. Este sigur
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
distrugi totul înainte să fii văzut, îi spuse. Mai-marele armurierilor îi luă măsurile și făcu o lorica ușoară, o armură pe care, urmând desenele maestrului de arme - artistul castrului -, reprezentă povestea băiatului salvat de delfin. Maestrul de arme era un estet al războiului, căruia îi plăceau eleganța loviturilor, strălucirea armelor de paradă, cu ornamente în relief și incrustații, frumoasele harnașamente ale cailor, acvilele de aur ținute sus de aquilifer, purtătorul de drapel, zgomotul tumultuos al așa-numiților cataphracti, cavaleria grea, răsunetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mamă grijulie. Du Maurier Însuși se pricepea să Întrețină o convresație ușoară la cină sau să organizeze o seară muzicală acasă, dar nu era un intelectual; era mai degrabă un filistin În domeniul cultural, hărțuindu-i În mod constant pe Esteți În caricaturile sale, de pe meterezele revistei Punch. Henry știa toate acestea, dar nu-i păsa. Îi plăcea Du Maurier, Îi plăcea familia lui și Îi plăcea să Își petreacă duminicile Împreună cu ei. Cu ocazia acelei prime vizite la Hampstead, În timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
montură; cel folosit de gauchos avea peste 40 cm lungime. Finochietto. Diminutiv it. finocchio, „mărar“, considerat purtător de noroc. Florida. Strada elite din Buenos Aires, și astăzi extrem de luxoasă, străbate parte din centrul ideal, elegant și cosmopolit al orașului; aparținea aristocratizanților, esteți rafinați, și avangardiștilor, care au creat, cu formula artei pentru artă, o literatură ce a Învățat multe lucruri din Europa; aceștia aparțineau cercului de artiști din jurul revistei Sur, frecvent acuzată de cosmopolitism, pe care Victoria Ocampo, cumnata lui Adolfo Bioy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Pilsudski la Mussolini, de la Franco la Francesco Macia - indiferent de culoarea lor politică, îl tulbură invariabil. Așa încît le justifică acțiunile, de pildă pe acelea ale lui Franco, în numele "neastîmpărului" revoluționar și al "dorului de aventură" ( e un raționament de estet, pe care, la sfîrșitul anilor 1930, îl va folosi și Cioran, pentru a justifica în general spiritul revoluționar). Oricum, revoluțiile și revoluționarii au meritul că țin cont de "direcțiile mari istorice, pe care se mișcă lumea". La fel ca directorul
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
păstra proaspete și neatinse imaginile culese de dincolo de geam. Era ca și cum înlocuiam o viață cu alta, realitatea cu un set de proiecții optice. Îmi iubeam senzațiile și percepțiile așa cum alții își iubesc copiii sau amantele. Trebuie să fii un mare estet sau un mic egoist ca să vezi lumea învelită într-o peliculă transparentă de forme și mișcări; eu mă consideram și una, și alta. Nu împărtășeam gusturile simple și rudimentare ale foștilor mei colegi de facultate, care mă invitau sâmbătă seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
scrie în limbile naționale se generalizează, de unde o predilecție bine marcată pentru teme și subiecte naționale. Fenomenul constituie și un simptom de laicizare. Procesul de laicizare început din perioada anterioară se intensifică. Omul baroc se distanțează de divinitate în mod estet. Sensul experienței mistice este pierdut, dar în locul său apare efectul psihologic, emoțional. „Barocul introduce o pietate mai puțin extatică, făcută din gravitate, moralism și rigoare controlată. [...] Barocul produce deci o mistică civilă, formalistă, estetizată.” Literatura laică constituie de acum înainte
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
tot în termeni sociologici: problema „valorii” legată de „succes”. Adrian Marino constata că „nu există valori estetico-literare constante, ci doar variabile, respectiv tipuri istorice de lectură. În secolul 18 a dominat tipul de lectură ideologic, în al 19 lea cel estet, în al 20-lea cel social.” Legat de problema „valorii” literare se pune problema canonului, mult discutată în ultima perioadă, care a reprezentat o adevărată „bătălie” în SUA. Harold Bloom, în Canonul occidental, apărător înverșunat al valorii estetice, consideră că
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
având ca scop oferirea unui model al realității fiind și un model pentru existență. Esteticizarea artei a dus la o înțelegere abstractă a sa potrivit căreia opera de artă are ca scop satisfacerea unui gust rafinat al criticilor și al esteților. Din acest motiv Heidegger respinge viziunea kantiană conform căreia contemplația dezinteresată a artei servește la elevarea morală a minții 14. Pentru Heidegger, estetica vrea să stabilească relația noastră cu frumosul. De aceea pentru el estetica este o metodă de meditație
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Westfried). Belgianului de expresie franceză Maurice Maeterlinck i se publică drama Oaspetele nepoftit în versiunea lui Al. T. Stamatiad. Pe de altă parte, Dragoș Protopopescu traduce din misticul irlandez William Butler Yeats și din G. B. Shaw, N. Davidescu din estetul britanic Oscar Wilde, iar Victor Rath din Rainer Maria Rilke. Nici celelalte spații ale modernității nu sunt ignorate: în descendența spiritualismului hindus e prezentat Rabindranath Tagore (traduceri de Vincent), lirica spaniolă este ilustrată prin Lope de Vega și Manuel Machado
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
a PCF Les Lettres franșaises. Laureat al premiului Stalin în 1953, acest cunoscut poet și romancier este promovat în Comitetul Central în 1950 și va rămâne acolo până la moarte, în 1982, continuând în paralel să-și elaboreze opera sa de estet monden. Itinerarul lui Aragon, un mare scriitor, trecut, în anii Rezistenței*, de la o literatură de ruptură față de orice tradiție la identificarea cu valorile literare naționale consacrate, este reprezentativ pentru o anumită familie spirituală. Numeroși intelectuali au ajuns ca și el
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
A fost un vajnic apărător al egalității În drepturi a tuturor oamenilor, oricare ar fi casta căreia Îi aparțin, și a rămas figura emblematică a „nonviolenței active” (ahimsa). Trebuie să reținem și personalitatea lui William Carlos Williams (1883-1963), medic și estet care a căutat să scape de „angoasa civilizației” prin scris. Experiența sa nemijlocită, acuitatea percepțiilor sale, hazardul Întâlnirilor și reflecțiilor sale sunt sursele principale ale creațiilor acestui autor. Williams respinge „cultura tradițională” În favoarea unei culturi care ar fi doar acțiune
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
afacere, târguiala cu suflete moarte, este însuși Cicikov. Nu mă interesează interpretările legate de poșlust și Diavol, de care rușii sunt obsedați, dezbătând problema fie la votcă, fie la bere, așa cum noi combatem politichia și fotbalul. Până și Nabokov, mai estet și mai ateu de felul lui, ne amintește de faptul că Gogol credea în Diavol mai serios decât în Dumnezeu. Poșliak-ul, filistinul, cum a fost tradus la noi, nu este nici burghezul lui Flaubert, cu care are totuși înrudiri, nici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
mai important: baza de sensuri prime. Din păcate, Voltes nu e altceva decât o prelucrare în gol a unor mișcări care vin de nicăieri și (seă duc nicăieri. Măgarul se plimbă pe șine Josef Nadj e un coregraf literat, un estet preocupat evident de plastica apariției corporale, un creator care a marcat dansul ultimilor 20 de ani. S-a născut în 1957 în fosta Iugoslavie, iar în 1980 s-a stabilit la Paris. În 2006 a fost artistul-asociat al Festivalului de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
inerente, materia primă a unei literaturi remarcabile în absența autenticității detaliilor. Direct și onest, Mishima își descrie căutările și revelațiile într-un cod ce depășește semnificativ limitele imediate ale crizei identitare. Deși își contextualizează cultural invertirea, Mishima caută, cu rafinamentul estetului, proporția ideală dintre rațiune și fascinație, dintre îndoială, ca măsură a cunoașterii, și asumarea conștientă a propriei individualități. Narațiunea oscilează între acceptare și resentiment, într-un balans ce riscă în permanență să destabilizeze existența tânărului, angoasa sporindu-i pe măsură ce realizează
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
statutul de "ratat ca prozator", pe care îl explică prin "neputința de a nara gratuit, într-un estetism "esoteric", în realitate, pur lingvistic, cum o făceau prozatorii de succes ai momentului, în iluzia că au depășit, astfel, proletcultismul prin verbiaj estet", manifestare căreia a preferat să-i opună, la timpul respectiv, anonimatul marginalizării în provincie și să aleagă, apoi, "subterfugiul criticii literare, dar și în acest domeniu cu opreliști serioase, abandonând literatura". Conform spuselor autorului, din Marele zid Editura Junimea, Iași
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]