6,312 matches
-
un avatar îndepărtat al kantianismului; în fine, ca primatul limbii în literatura ar reprezenta cea mai gravă erezie, din moment ce el pune accentul pe ăformă în defavoarea ăcontinutuluiă; or, pentru marxiști, ăcontinutulă trebuie să devină fundamental". Idei care au trecut în arsenalul esteticii oficiale comuniste, evident fără citarea originii, întrucît, între timp, Trotki a fost demonizat. În numele lor a fost jugulata literatura, inclusiv cea care se proclama, cu credulitate, sovietică. Iată cîteva aprecieri ale lui Maiakovski: "A fi proletar înseamnă a iubi viitorul
Un antiideolog (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17568_a_18893]
-
și utilizarea conștientă, adecvată, a procesării cunoștințelor în memorie, a caracteristicilor și instrumentelor sistemelor mnezice, a modelelor de organizare a cunoștințelor stocate; • conștientizarea și utilizarea abilităților, capacităților cognitive câștigate în reconsiderarea laturii cognitive a celorlalte dimensiuni ale afirmării personalității: morală, estetică, etc. În tabelul 3 sunt sintetizate răspunsurilr celor două grupuri investigate și numărul subiecților participanți la ancheta. Cercetarea noastră a confirmat faptul că operaționalizarea obiectivelor educației fizice privitoare la cunoaștere, trebuie să capete noi dimensiuni în procesul specific didactic și
STUDIU COMPARATIV PRIVIND NIVELUL COMPENȚELOR COGNITIVE ALE ELEVILOR LA EDUCAȚIE FIZICĂ, CICLUL PRIMAR. In: ANUAR ŞTIINȚIFIC COMPETIȚIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Liliana Mihăilescu , Nicolae Mihăilescu , Iuliana Zamfirescu , Diana Neicu () [Corola-journal/Journalistic/247_a_524]
-
Caragiale debutează ca scriitor junimist, iar prezența lui în cenaclul maiorescian a stat la baza celebrității sale timpurii. Fără a rupe complet cu colegii săi din tinerețe (Antero de Quental, Oliveira Martins, Teófilo Braga), Eça se va detașa treptat de estetica și de politica Cenaclului, pe măsură ce reputația sa de mare prozator se va instaura. Caragiale se va purta ceva mai puțin delicat cu grupul care îi făurise notorietatea, oferindu-i și rîvnitul post de director al Teatrului Național: va pleca de la
Eça de Queirós și I.L. Caragiale by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2501_a_3826]
-
isprăvit cu modernismul”. Atunci cînd lupta se ascute, Petru Dumitriu face însă greșeli pe care adversarii nu le iartă, cum ar fi aceea că citează din Călinescu, dar dintr-o carte care nu era încă în 1957 acceptată, Principii de estetică (greșeala îi este reproșată de unul dintre cei care se aflau de partea deschiderii, Crohmălniceanu, care profită astfel ingenios de slăbiciunile de polemist ale mai tînărului confrate). După un timp, aflat în Franța într-o „delegație de prietenie”, transmite despre
O revistă culturală în comunism. „Gazeta literară“ 1954-1968 by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/2502_a_3827]
-
cinism, l-a reținut istoria literară: „Anii de glorie ai Institutului fuseseră din 1920-1921 până în 1929, când s-au discutat aici lucrări teoretice de răsunet mondial din domeniul criticii, filozofiei și literaturii, cum au fost opera lui Brunetière, Croce sau estetica lui Guyau. În acea perioadă a apărut și un buletin relatând despre ședințele ținute. Ședințele mai importante ale Institutului fuseseră stenografiate și litografiate uneori într-un mănunchi de fascicule care atingeau 300-400 de pagini. Știu că în 1932 cumpărasem și
Când anecdota nu primează by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2520_a_3845]
-
din Washington abordează universul „Baletelor Ruse” din perspectiva rolului artelor plastice. Incluzând desene, costume, filme de arhivă, fragmente de înregistrări muzicale, curatorii expoziției și-au propus o trecere cronologică în revistă a eforturilor lui Diaghilev de a promova o nouă estetică teatrală. Expoziția Diaghilev și „ Les Ballets Russes” - 1909-1929. Când arta plastică a dansat cu muzica debutează cu o mantie încrustată cu mărgele de sticlă pe care Fiodor Șaliapin a purtat-o într-o montare a operei Boris Godunov de Musorgski
Miraculoasa lume a lui Serghei Diaghilev by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/2547_a_3872]
-
de valoare. Unul dintre puținele exponate a cărui calitate artistică intrinsecă depășește contextul mai degrabă documentar al manifestării de la Washington este un portret din 1917 al balerinului și coregrafului Leonide Massine, semnat de Picasso. Tabloul captează cumva dubla valență a esteticii propuse de Diaghilev. În costum de arlechin, Massine este ancorat în tradiția teatrală. Tinerețea și atitudinea sa nonșalantă țin însă de viitor. Succesul parizian al lui Diaghilev nu poate fi înțeles decât prin prisma împlinirilor și frustrărilor din anii tinereții
Miraculoasa lume a lui Serghei Diaghilev by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/2547_a_3872]
-
conservatorul la Sankt Petersburg, făcând studii de compoziție cu Rimski- Korsakov până când acesta îl sfătuiește să renunțe... Cam în aceeași perioadă își asumă homosexualitatea... Împreună cu Alexandr Benois și Leon Bakst, întemeiază în 1899 revista Mir Iskustva („Lumea artei”), propovăduind o estetică care respingea civilizația industrială, căutând să reînvie tradiții atât de disparate precum arta populară rusească și rococo-ul lui Watteau... În 1900 devine implicat în conducerea teatrelor imperiale și așa își descoperă talentul de impresar. O listă a producțiilor inițiate
Miraculoasa lume a lui Serghei Diaghilev by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/2547_a_3872]
-
și de dinainte), Ada se controlează însă în situații delicate și pleacă îndurerată, dar cu demnitate: „Mă duc, privește, surîzînd,/ Fără cuvînt de rugăciune,/ Făr’ de cuvînt care ți-ar spune/ C-ascunde lacrimi al meu gînd” etc. (Mă duc). Estetica acestei stăpîniri de sine dă bine, dar în sufletul bietei fete e furtună de pathos și totul pregătit de sacrificiu, fie de un fel, fie de altul: „Și-aș da ca să te pot uita/ Mulți ani din viața mea pribeagă
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
și-n plină dramă de amor, printre ofuri și suspine radicale, dacă - și cît - stă în natură, Ada se pierde în reverii: „Sub poale de sălcii,/ Cu ochiul deschis,/ Aievea mă fură/ Un limpede vis” etc. (Sub poale de sălcii...). Estetica de peisaj e sumară, firește, cu descripții naive și candide, dar uneori o încearcă oarece nostalgii mai simboliste (dacă vrea cineva să le ia așa; altminteri, ele pot fi și oneste nostalgii sămănătoriste): „Stau sub plopul drept/ Pironită-așa/ Și
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
așeze într-un context public mult mai larg și participând în acest fel, mai mult și cu mai mult efect decât s-a crezut până acum, la mișcarea culturală și politică a vremii sale. Cartea începe cu un capitol despre Estetica lui Mihail Sebastian, pe care autoarea o conturează precaut, plecând de la câteva confesiuni ale lui Sebastian, dar mai ales de la opinii ale criticii care s-au ocupat de scriitor: intuiția remarcată de Cornelia Ștefănescu, luciditatea de Șerban Cioculescu, oralitatea expresiei
Sebastian și lumea lui by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2379_a_3704]
-
Se produce acum o schimbare care vizează raportul cu textul și asumarea „integralității” existenței. Existența pătrunde în text cu toate atributele ei. Textul - cel atotcuprinzător - este obligat să-și asume întregul univers. El, textul orgolios, salvatorul existenței, salvatorul lumii prin estetică, se încarcă și el de o vină: vina urîtului, a bolii, a morții chiar... Scriitorul îl sancționează cu o privire ironică: „Mulți cronicari au remarcat în textele mele o inflexiune ironică. Ea există, însă e o ironie adresată nu lumii
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
considerațiile lui G. Călinescu: „...Este evident că se impune o ordine substanțială, neputându-se gândi un Hamlet după Rascolnicov, chiar dacă mai târziu am pierde cronologia faptelor. Operele literare au neapărat o dată care constituie o notă a existenței lor” (Principii de estetică, 1939, p. 107). Această dată, care nu este ceva contingent și exterior, ci „o notă a existenței operelor”, este analog cu nucleul lor temporal, la care se referă Adorno - Este o chestiune de substanță, nu de simplă succesiune). Într-acestea
Adorno, Baudelaire și modernitatea by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/2400_a_3725]
-
vedem și să înțelegem cât suntem de mari și poetici cu cravatele noastre și cu cizmele noastre lustruite” (Salon de 1845). „„ 1 Conceptul de „Zeitkern” a fost preluat de Adorno de la Walter Benjamin, dar acesta nu l-a aplicat la estetică, ci la filosofie, la teoria adevărului. „După concepția lui Benjamin - scria Adorno - adevărului însuși îi este propriu un «nucleu temporal», ceea ce exclude conceptul unei Ființe pure, ontologice” (Th.W. Adorno über Walter Benjamin, ed. Suhrkamp, 1970, p. 79). 2 „Stoffliche
Adorno, Baudelaire și modernitatea by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/2400_a_3725]
-
renunțare la „critica literară activă”. Două lucruri sunt de semnalat în decizia aceasta din 1919. Primul este dorința tânărului de nici 22 de ani, care se va dovedi plină de urmări în perspectiva operei lui ulterioare, de a se consacra esteticii și filosofiei culturii. Gestul lui Vianu de acum 95 de ani nu e antimaiorescian, ci antilovinescian, deși nu e probabil ca Lovinescu, în ciuda inteligenței sale, să-l fi apreciat ca atare. Al doilea lucru ține de psihologia lui Vianu, care
50 de ani de la moartea lui Tudor Vianu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2403_a_3728]
-
e vorba de poeziile lui Eminescu. Niciodată analizele nu vor fi son fort , dacă le exceptăm pe acelea stilistice din Arta prozatorilor români. Tocmai înclinația spre ideile generale îl va determina să se consacre unor studii precum Dualismul artei sau Estetica. De altfel, Vianu nu e un creator, ci un consolidator, spirit mai curând didactic decât artistic, erudit și circumspect. O singură dată s-a lansat într-o aventură intelectuală, și anume în teza de doctorat susținută cu Karl Gross la
50 de ani de la moartea lui Tudor Vianu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2403_a_3728]
-
consolidator, spirit mai curând didactic decât artistic, erudit și circumspect. O singură dată s-a lansat într-o aventură intelectuală, și anume în teza de doctorat susținută cu Karl Gross la Tübingen în 1922, având ca temă „problema valorizării” în estetica lui Schiller, când a dovedit temeritatea de a afirma că importanța contribu- ției poetului german constă într-un aspect al operei nerelevat de nimeni înainte. Karl Gross, cunoscut pentru severitatea lui, i-a trecut cu vederea cutezanța, ceea ce poate însemna
50 de ani de la moartea lui Tudor Vianu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2403_a_3728]
-
Cosmin Ciotloș În chiar începutul cunoscutelor sale Principii de estetică, Călinescu plasează o diatribă la adresa intelectualilor care, incapabili fiind de a trăi emoția artistică, apelează la surogate raționaliste. Ce nu se poate simți, se argumentează laborios. „Atunci”, scrie criticul, „se produce o adevărată bucurie, care însă nu e bucuria estetică
Paiul și bârna by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2405_a_3730]
-
interes de grup, ori de politică literară în numele unei "noi literaturi" care să "reflecte nouă realitate a României" nu numai că sînt de prost gust dar anunță și o nouă încercare de introducere a măsurilor de tip administrativ în spațiul esteticii. Chestiunea mi se pare absurdă și gravă. Gravă pentru că înseamnă că ororile culturale ale epocilor revolute s-au produs în zadar, iar absurdă pentru că autoritatea (cîtă este!) a celor care reclamă tabula rasa s-a încropit în aceeași cumplită perioadă
Chiar trebuie să descoperim apa caldă? by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/18178_a_19503]
-
pulsatila - o opțiune obosită prin suprasolicitare și intrată de cîteva bune decade în birocrația epistemologica: interdisciplinaritatea. Tacticile și tehnicile de lectură practicate și legitimate de autoarea cărții au o valoare demonstrativa aparte pentru viitoarele istorii ale literaturii române sau pentru esteticile receptării. Că totdeauna, importul unor instrumente din afara domeniului rămîne semnificativ prin criteriile de selecție în sine dar și prin eficientă cu care utilizezi ce ai ales. Așa cum mărturisește într-un loc ea însăși, Adriana Babeți a demarat de jos în
Modelul Cantemir by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18198_a_19523]
-
eticul de estetic e ca și cum te-ai strădui să disociezi un obiect de culoarea și de forma sa. Regretăm că interesul, comoditatea, lașitatea îi opresc pe unii - destui - critici și scriitori a admite asemenea adevăruri simple, care țin de abecedarul esteticii, hulite din pricini prea lesne de înțeles, înainte de-a fi aplicate. Evenimentele istoriei se întîlnesc în serii relativ omogene. Tinerii cerchiști de ieri erau precursorii esteticii, după cum conștiințele critice actuale ce se ridică împotriva concepțiilor postideologice sînt urmașii lor
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
destui - critici și scriitori a admite asemenea adevăruri simple, care țin de abecedarul esteticii, hulite din pricini prea lesne de înțeles, înainte de-a fi aplicate. Evenimentele istoriei se întîlnesc în serii relativ omogene. Tinerii cerchiști de ieri erau precursorii esteticii, după cum conștiințele critice actuale ce se ridică împotriva concepțiilor postideologice sînt urmașii lor, pe aceeași linie maiorescian-lovinesciană ce-și probează, iată, la sfîrșit de mileniu, perenitatea. I. Negoițescu, Despre E. Lovinescu, ediție îngrijită și note de Dan Damaschin, Ed. Paralela
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
și-a propus să facă un scream à la française). Tânărul regizor încearcă să adauge horror-ului cât mai multe elemente de fantastic. De altfel, atmosfera din castel ne trimite cu gândul mai degrabă la lumea misterioasă, claustrofobă, și la estetica barocă a unor filme semnate de Cocteau (La belle et la bête), decât la cele americane, de tipul Shining sau Halloween. Din păcate, acumularea neselectivă a clișeelor genului, inconsistența scenariului și jocul isteric al actorilor ne fac să ne întrebăm
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
într-o memorabilă scrisoare către Tudor Vianu (Scrisori către Tudor Vianu, Ed. Minerva, 1992, p. 287-289) în care protesta că într-un articol publicat de Vianu în revista helvetă Pax, îl considera gîndirist ortodoxist. Și îl prevenea pe profesorul de estetică de faptul că "însuși Nichifor Crainic a primit de la mine o serie de scrisori prin care ceream să nu limiteze programul Gîndirii la "spiritualitatea ortodoxă"" cerîndu-i lui Vianu să rectifice, într-o notă dintr-un periodic românesc, această abuzivă anexare
Un doctrinar legionar de azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16768_a_18093]
-
la calambururi ieftine ("lefterie"!). Revolta cititorului de bună credință este însă înăbușită de amuzament, deoarece autorul pare urmărit de contradicții: îl critică pe Cristian Preda deoarece nu argumentează, în timp ce domnia-sa ne informează apoftegmatic că "Doina trebuie judecată contextual după estetica poeziei populare" - bineînțeles, doar prezintă toate caracteristicile folclorului literar: anonim, oral, etc. După toate acestea, nu ne mai miră că autorul nu înțelege miza Dilemei (VI/265), un act de igienă culturală, deopotrivă revalorizare și recontextualizare, și nici enunțarea următoarei
"Dreptăciuni" pseudocritice by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16840_a_18165]