620 matches
-
un sens bergsonian, de intrare în clocotul și ,,imediatețea vieții". Autenticitatea tinde să devină deci adevărata realitate artistică, supremul atribut al artei, esența și specificul artei, dat fiind subiectivismul ei funciar. Condiția autenticității artei este recunoscută azi din plin de către esteticieni, în baza unor factori definiți și sistematizați. Astfel, conform teoriei lui Camil Petrescu, o operă literară este autentică atunci când oferă documente de orice tip, "felii de viață", "fapte brute", "mici fapte adevărate fără însemnătate", din a căror acumulare se desprinde
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
îi este refuzată"104. Albert Camus, în Omul revoltat, observase că teoria și mai ales practica autenticității corespund unui eșec artistic. Autenticitatea extremă, cufundându-se total în viață, ucide arta care este transfigurarea, reflectarea, proiecția, semnificația vieții. Majoritatea criticilor și esteticienilor au observat că autenticitatea tinde să se autoanuleze ca realitate estetică. Abuzul de sinceritate, de netransfigurare, fuga de orice compoziție și stil o ucide, deși arta pentru a se constitui are nevoie de o anume sinceritate, de un coeficient apreciabil
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
la dosar nu au fost depuse nici un fel de informații cu privire la analizele efectuate de pacientă înainte de a se prezenta din nou la control, la clinică. Întrucât tromboflebita se tratează de chirurgul generalist sau de cel vascular, și nu de cel estetician, dr. B. a rugat un coleg - pe dr. M. - să se ocupe de pacienta M.M. internată de el cu tromboflebită. Pacientei i s-a prescris tratament cu anticoagulante orale, a efectuat o ecografie la care nu s-au evidențiat trombi
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
obligației de diligență constă în omisiunea parcurgerii unor astfel de proceduri. Chirurgia estetică se remarcă, de regulă, mai mult prin frecvența litigiilor în temeiul executării necorespunzătoare a obligațiilor profesionale - aici de natură contractuală - decât prin gravitatea acestora. Cu toate că în fața chirurgului estetician pacienții nu vin pentru a fi vindecați, ci pentru a-și îmbunătăți semnificativ aspectul fizic și starea de spirit, de multe ori o astfel de intervenție chirurgicală se dovedește a fi o sursă importantă de nefericire, datorată fie unui rezultat
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
Insular, săgetător și cinic, cu mari profunzimi afective și totuși ascetul unor aspirații spre sideral și sublim, acest Don Juan, păcătos și gânditor cioranian, am zice, nemântuit teoretician al fatalității, este chiar sistemul de valori și de referință al omului, esteticianului și romancierului Torrente Ballester. Don Juan nu evită arta paradoxului în relația personală cu femeile, inducându-le altoiul unor personalități cu totul opuse vocației lor prezente, făcându-le fericite, acum la venerabila lui vârstă de 400 de ani, doar pe cale
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de a nu vedea în deșertul marelui oraș numai decăderea omului, dar și de a simți o frumusețe misterioasă, inca nedescoperita" [Friedrich, p.32, subl.n.]. Baudelaire are înțelegerea să asupra frumosului, el este nu numai "poeticianul modernității", ci și "esteticianul modernității". Baudelaire consideră că epoca noastră nu este mai puțin fecunda în motive sublime decât cele trecute. Se poate afirma că "de vreme ce toate secolele și toate popoarele și-au avut frumusețea lor, o avem și noi, în chip inevitabil, pe
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
extrem de serios (Horkheimer, Adorno, Fromm, Marcuse anticipați de Lukàcs și Gramsci) ce a pus bazele conceptului de societate deschisă (embrionul modelului democratic euro-american al prezentului). Marea revelație a lecturilor acelei perioade a fost o spun fără ezitări Theodor Adorno, principalul estetician al echpei frankfurteze. De la deconstrucția pozitivismului și a diverselor variante de idealism, pe care filozoful o face, alături de Max Horkheimer, în Dialectica Iluminismului (1947), pînă la teoria "falsității întregului" din Minima Moralia (1951), noțiunea totalizării, din Dialectica negativă (1966), "prismele
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Al.I. Cuza", 2006, 171 f. B. REFERINȚE CRITICE DICȚIONARE. ENCICLOPEDII. ISTORII LITERARE BUSUIOC, Nicolae. Scriitori ieșeni contemporani: dicționar bibliografic. Iași: Junimea, 1997, p. 354-355. PETRAȘ, Irina. Panorama criticii literare românești: dicționar ilustrat: 1950-2000: critici și istorici literari, teoreticieni, eseiști, esteticieni. Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2001, p. 572 cu numele greșit Elvira Schoran, 583-585. CREȚU, Bogdan. Arpegii critice. Explorări în critica și eseistica actuale. Iași: Editura Timpul, 2005, p. 53-59. Dicționarul general al literaturii române: S-T / coord. general: Eugen
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
cred, clară o exacerbare a sensului primului termen în semantica celui de-al doilea: groaza este o teroare net augmentată, chiar viscerală, însă monocordă. Deși, din păcate pentru noi, nu diferențiază între teroare și groază, Edmund Burke este cel dintâi estetician care formulează considerații originale și demne de interes în privința primului concept, pe care îl discută în raport cu emergența sublimului. Astfel, în eseul (publicat anonim) A Philosophical Enquiry into the Origin of Our Ideas of the Sublime and Beautiful (1757), filosoful irlandez
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
eclectismul este dublat de un ecumenism artistic unde japonismul care constituie una dintre sursele Art Nouveau-ului face casă bună cu misticismul, sensibilitate care se desprinde din pictura simbolistă: "japonismul și misticismul au amândouă rațiunea lor de a fi". În termenii esteticienilor contemporani lui Bachelin, tot ce nu era pictură de șevalet putea fi atribuit artelor decorative, industriale. Arta actuală are drept scop ornamentarea unei suprafațe, cealaltă artă copiază și interpretează, "Art Nouveau-ul exersează pentru a face precum ea, urmându-i exemplul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tablou, vine acea înclinare a lui Teișanu spre ilustrație, când pune o figură și o leagă numai decorativ cu natura înconjurătoare; sau izolarea figurei în tablou și întrebuințarea naturei numai ca împodobire decorativă a acesteia (Însemnat tabloul: "Fluturi albi")"182. Esteticianul elogiază la Teișanu "specializarea în arta aplicată a placatelor, sau cucerirea unei superioare arte idealist-romantice, o manifestare nouă românească, între prerafaelitismul englez și boeklinismul (sic) german"183. Un alt tablou discutat este Zimți de nori, fapt care-i permite lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
superioare arte idealist-romantice, o manifestare nouă românească, între prerafaelitismul englez și boeklinismul (sic) german"183. Un alt tablou discutat este Zimți de nori, fapt care-i permite lui Simionescu-Râmniceanu să reflecteze cu privire la miniaturismul aproape japonizant al artei lui Teișanu. Sugestia esteticianului ține de o disociere a procedeelor decorative pe baza disocierii între Arts and Crafts pe de o parte, și pictura de șevalet, pe de altă parte. Secretul artei lui Teișanu era cel evidențiat și de Bachelin, stilizarea elementului de natură
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pot înțelege decît ca simptom de tradiționalism estetic întins pînă dincolo de absurd." Același Paul Zarifopol ultimul junimist intuiește anormalitatea lui Caragiale ("...era un meridional leneș, înzestrat cu o inteligență și o fantezie hotărît supranaturale") dar zîmbește subțire în fața posturii de estetician ("Desigur, numai în dezbateri de aperitive pot fi luate drept soluții estetice formule ca "îl prinde sau nu-l prinde", ori "expresiunea îmbracă ori nu îmbracă perfect intențiunea""), formule ca cele persiflate fiind apreciate superlativ de alți comentatori. Celebrul articol
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Mii de preoți și credincioși au mărșăluit ieri în tăcere pe străzile Clujului", în Adevărul, 21 martie 1998, p. 1. 122 Ibidem, p. 12. 123 Ibidem. 124 Cf. Wikipedia, Andrei Pleșu, n. 23 august 1948, București, scriitor și eseist român, estetician și istoric al artei. A fost Ministru al Culturii (28 dec. 1989 16 oct. 1991) și Ministru al Afacerilor externe (29 dec. 1997 22 dec. 1999) și Consilier Prezidențial 125 "Dilema veche", nr. 392, 18-24 august 2011 articol disponibil și
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
oferă o descriere detaliată a metodei blakeene de gravare în relief, susținând că tehnică respectivă se opune tehnicii heliogravurii, că arta tradițională. Răspunsul oferit aici poate fi coroborat cu cel prezentat anterior de Lister, pentru a rotunji replică pe care esteticienii contemporani o oferă ipotezelor artistice formulate de esteticienii secolului al XIX-lea: "În heliogravura, placa de cupru este acoperită complet cu un fond, iar apoi liniile care delimitează ilustrația sunt sculptate în suprafață plăcii de cupru. În metodă să de
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
gravare în relief, susținând că tehnică respectivă se opune tehnicii heliogravurii, că arta tradițională. Răspunsul oferit aici poate fi coroborat cu cel prezentat anterior de Lister, pentru a rotunji replică pe care esteticienii contemporani o oferă ipotezelor artistice formulate de esteticienii secolului al XIX-lea: "În heliogravura, placa de cupru este acoperită complet cu un fond, iar apoi liniile care delimitează ilustrația sunt sculptate în suprafață plăcii de cupru. În metodă să de gravura în relief, Blake a aplicat un fond
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
subsol, atribuie profesorului Mihail Dragomirescu clasificarea de mai sus ce susține structura lucrării de față precum și intenția mărturisită de raportare la "teoria (dragomiresciană) a capodoperei", bănuim cel puțin o afinitate specială, dacă nu chiar apartenența acestuia la "Școala nouă" a esteticianului bucureștean. Două dintre nuvelele lui Slavici, Popa Tanda și Moara cu noroc, au fost considerate ca reprezentative în sensul ilustrării "sentimentului umoristic" cea dintâi, respectiv a "sentimentului patetic"cea de-a doua. Dacă în cazul nuvelei Popa Tanda analiza este
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
ușor de ghicit: el conține un îndemn la reflecție și la schimbare: moderația să ia locul entuziasmului în aprecierea literaturii noi, iar superficialitatea să fie înlocuită de adâncime și intuiție "în temeiul etern și totuși veșnic mișcător al vieții"6. Esteticianul nu face acum nicio propunere de tip canonic, observațiile din articolul său nu ne conduc spre vreuna din cele trei categorii propuse de acesta pentru clasificarea operelor de valoare (de talent, de virtuozitate, de geniu). Abia în numărul omagial al
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
de bază al frazelor care le conțin și să submineze, prin ambiguitate, autoritatea critică a autorului. În numărul amintit din Mișcarea literară subintitulat Omagiu lui Slavici semna un articol comemorativ alături de Mihail Dragomirescu, asistentul acestuia și totodată, ginerele lui Slavici: esteticianul, criticul și istoricul literar Scarlat Struțeanu. Omul Slavici și scriitorul Slavici erau analizați în paragrafe distincte cu intenția vădită de a-l salva măcar pe cel din urmă. Atunci când va prefața în 1930 volumul Nuvele a lui Ioan Slavici, Comentariile
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
furnizarea unor "justificări" a încadrării propuse. Pentru Tudor Vianu "talentul laborios", "pictura omului sufletesc și a conflictelor lui", "analiza psihologică" atârnă mai greu în balanța critică decât absența "seducției verbale și imaginative"21. În ciuda mijloacelor sărace de exprimare pe care esteticianul preocupat de stilistică nu poate să nu le sancționeze, criticul literar e sedus de talentul cu care scriitorul dă adâncime vieții interioare a personajelor. Dacă în Arta prozatorilor români, comparația cu Creangă e în defavoarea lui Slavici, trei ani mai târziu
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
București și cu susținerea statutului eteronomic al artei. Consecvent concepției sale generale despre opoziția constructului cultural faț de datul natural, iat-l acum afirmând nu numai teza artificialitții, dar și aceea a gratuitții artei. Exist, spune el pe urmele atâtor esteticieni moderni, dou categorii de obiecte fabricate de om: unele care servesc, altele care semnific, altfel zis unele care sunt folosite ca instrumente iar altele care sunt înțelese ca simboluri. Primele alctuiesc vastul domeniu al tehnicii, în vreme ce simbolurile reprezint câmpul creației
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
pe cel obiectiv în obiectul creeat, o asemenea circumscriere a problematicii esteticii este restrictiv de data aceasta, întrucât ea las în afar întreg esteticul din afara artei, iar formularea citat și pus de noi între ghilimele nu sugereaz nici convingerea c esteticianul ar fi fost preocupat și de creația artistic propriu-zis. Cercetarea complementar a cursurilor și compararea soluțiilor ori convingerilor lui Ralea cu cele din Explicarea Omului, fie și în sfera esteticului, demonstreaz și face evident o înțelegere mai larg a filosofului
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
determinative, care, cu toate că își au originea în teatrul elin și într-un ritual magico-religios, și-au dobândit sensul curent abia în secolul al XIX-lea, când au fost opuse una alteia, pe fondul evoluției și fundamentării teoretice a dramei romantice. Esteticianul grec găsește ca element comun, pentru teatru și epopee, subcategoria eroului, cu adaosul semnificativ că în teatru se pune un mai mare accent pe dimensiunea luptei, a conflictului. Or, în elementul conflictual se vede mai bine diferența dintre tragic (categorie
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
adică la "suflet", la fondul psihologic. În termeni lovinescieni, am spune că lirismul constituie elementul de "sugestie" capabil să asigure perenitatea literaturii (în ciuda inevitabilei "mutații") și să-i modeleze în chip specific "forma". Plecând de la aceleași premise ca și celebrul estetician convertit la marxism, în studiile sale de psihologie a artei Lev Vîgotski combătea cu argumente irefutabile eroarea separației absolute a "artei" de "viață", a senzațiilor reale de cele imaginare, și definea catharsis-ul drept "reacție estetică" sui generis ("o metamorfoză
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
pe scenă, ci prin "corporalitate efectivă", prin "actul" înțeles ca formă a conștiinței "traduse". Vezi și Maria Vodă Căpușan, Pragmatica teatrului, Editura Eminescu, București, 1987, în special capitolul "Dramatis personae". 56 Hans Robert Jauss, op. cit., p. 171. În același sens, esteticianul nuanțează ideea, sesizând o diferență semnificativă între concepțiile celor doi filozofi elini: "Dacă, după Platon, arta corupe, căci în calitate de mimesis phantasmatos creează doar o imagine înșelătoare a aparenței senzoriale, o imitație a imitației, acest defect ontologic pare să reprezinte pentru
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]