620 matches
-
Țuculescu), nu a acceptat niciodată suprarealismul. Opunându-se suprarealismului, C. va accepta în schimb programul expresionismului, „generalizare și fundament pentru alte explicații”. Singurul element important al teoriei expresioniste asupra căruia insistă este empatia (termenul însă a apărut în opera unor esteticieni - îndeosebi W. Worringer - care nu aveau în vedere neapărat expresionismul și de la care l-au preluat partizanii curentului). Concluzia lui C. răstoarnă, de fapt, raportul worringerian: nu arta imprimă mișcare vieții emoționale, ci activitatea estetică este aceea care exprimă „impresiile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286341_a_287670]
-
actorului de a lua înfățișări diverse pentru plăcerea celorlalți. Dintre toate cărțile scrise de P., întâmpinată cu numeroase comentarii a fost Minima moralia (1988). Titlul ar putea conține o trimitere la Theodor Adorno și la lucrarea acestuia din 1951, dar esteticianul german adăugase un subtitlu - Reflecții dintr-o viață mutilată - pe care autorul român nu pare a și-l însuși, subtitlul său fiind Elemente pentru o etică a intervalului. Cartea lui P. (el însuși trăind pe atunci o „viață mutilată”) stabilește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288852_a_290181]
-
pot reconcilia mai ușor imperativele industriale, progresele tehnologice, respectul pentru meciu și inovația estetică. Acesta era de altfel, cu șaizeci de ani în urmă, obiectivul școlii germane Bauhaus. În epoca contemporană același obiectiv și-l fixează artiști cum ar fi esteticianul Georges Patrix, Victor Vasarely (de origine maghiară, născut în 1908, instalat la Paris din 1930), împreună cu discipolii săi Yaicov Agam și François Morellet, ca și principalii reprezentării ai artei "cinetice": Nicolas Schoffer (născut și el în Ungaria și stabilit la
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
al XX-lea, dar de fapt atemporale: calul, căruța, câinele. În toate aceste proze există un simț deosebit al fantasticului, congener cu lumea mitică și cu aura legendară a locurilor descrise. Unii comentatori consideră mai importantă activitatea de eseist și estetician a lui P. Oricum, aceasta este bine conturată, având o solidă armătură filosofică. Obiectul asupra căruia își orientează eseistul percepția filosofic-estetică este literatura și arta, luate la un loc, cu toate că el se simte atras mai cu seamă de mirajul artelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288797_a_290126]
-
, Iosif (1.VII.1864, Lancrăm, j. Alba - 2.VI.1937, Brașov), estetician. Și-a făcut studiile secundare în Sebeș și Alba Iulia, unde, în 1884, își ia bacalaureatul. Între 1884 și 1887, urmează teologia la Seminarul din Sibiu, iar din 1887 filosofia, la Universitatea din Budapesta, obținând în 1891 doctoratul. Din toamna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285755_a_287084]
-
o suită de articole scrise vioi, fără pedanterie, apărute în „Tribuna poporului” (1897). Unele idei vor fi reluate în manualul Teoria dramei, cu un tratat introductiv despre frumos și artă (1899), bazat pe o informație cuprinzătoare, culeasă din studiile unor esteticieni germani (Fr. Th. Vischer, J. Wackernagel, Ed. von Hartmann, G. Th. Fechner ș.a.). Revendicându-se din estetica hegeliană, cartea lui B. nu i se subordonează întru totul. Concepția ei, înrâurită de Fr. Hebbel, ține de curentul psihologizant - ilustrat de teoreticieni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285755_a_287084]
-
-ului nu s-a făcut foarte mare tapaj, pentru că nu știu să fi fost implicați studenți. S. B.: Erau foarte mulți cercetători și niște lideri de opinie. De la Academie era Alexandru Surdu, care a fost agățat, și Andrei Pleșu, tânăr estetician, cunoscut în presa culturală. Erau oameni cu o anumită vizibilitate și de aceea vă întreb: nu v-au prelucrat? Într-o ședință, Leonard Constantin atenționa: "Ați văzut ce s-a întâmplat cu transcendentalii!". D. T.: Într-un comitet executiv, dar
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
asupra personalității lui Mihail Dragomirescu a devenit loc comun al criticii noastre literare: "Dincolo de sistem și metodă, care îi grevează gândirea estetică, Mihail Dragomirescu mânuia așadar un grup de idei a căror modernitate și dată de formulare îl așază printre esteticienii europeni." La moartea lui E. Lovinescu, Vladimir Streinu putea scrie cu seninătate admirativă aceste fraze: "El a fost în ultimii douăzeci de ani factorul principal de progres al literaturii române, prin orientarea sa nedezmințită către formele literare noi, prin critica
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
depășit contemporanii prin intuiție, gust, profunzime, studiile sale egalând în valoare creațiile nemuritoare din Les fleurs du mal: "Abia în zilele noastre avea să se vadă că nu Sainte Beuve, nu Taine și nici cu atât mai puțin Brunetière fusese esteticianul și criticul secolului XIX francez ci "publicistul" Baudelaire." Cel de-al doilea studiu, Baudelaire în literatura română, reprezintă una din cele mai pertinente contribuții pe marginea acestei teme deosebit de fertile și de incitante. Primul care s-a oprit asupra numelui
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
cred, clară o exacerbare a sensului primului termen în semantica celui de-al doilea: groaza este o teroare net augmentată, chiar viscerală, însă monocordă. Deși, din păcate pentru noi, nu diferențiază între teroare și groază, Edmund Burke este cel dintâi estetician care formulează considerații originale și demne de interes în privința primului concept, pe care îl discută în raport cu emergența sublimului. Astfel, în eseul (publicat anonim) A Philosophical Enquiry into the Origin of Our Ideas of the Sublime and Beautiful (1757), filosoful irlandez
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
arta contemporană, a fost un teoretician tradiționalist, intrând în rezonanță cu autori și opere consacrate. Deși teoretiza insistent asupra preeminenței fanteziei între facultățile generatoare de artă, înțelesul frumosului era, la el, cel clasicist. În contribuțiile lui analizează cvasididactic, citând abundent esteticieni al căror șir pornește din Antichitate, noțiuni precum cele de urât, ridicol și comic, glosează în legătură cu alte categorii - sublim, grație, farmec, naivitate -, scrie comentarii scolastice intitulate Ficțiune, imagine și comparațiune (1896), Înrudirea poeziei cu celelalte arte frumoase (muzica, pictura, plastica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288725_a_290054]
-
A. de Vigny, și multe cronici), H. Sanielevici (Clasificări literare, Sărmanul Dionis, Titu Maiorescu), Charles Drouhet (cu studii referitoare la modelele franceze ale pieselor și „legendelor” lui Vasile Alecsandri). Pe aceeași linie se înscriu „modernistul” N. Davidescu (Alexandru Macedonski) și esteticianul D. Caracostea (Un poet nou , articol despre Gala Galaction). Promițătoare sunt și textele privitoare la autori români (G. Diamandy) și străini (Gabriele D’Annunzio, Oscar Wilde), semnate, din 1913, de tânărul Aureliu Weiss. V.r. este susținută și de mulți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290534_a_291863]
-
Philippide, G. Bărgăuanu, Dragoș Protopopescu (iscălind și Dinu Lance) și George Lesnea (cu numeroase tălmăciri din Serghei Esenin). Împreună cu scriitorii „viețiști”, un rol chiar mai important în conturarea identității revistei îl au, ca și în faza precedentă, criticii, istoricii literari, esteticienii. În fruntea lor se află tot G. Ibrăileanu, care, pe lângă ripostele date celor ce negau importanța publicației în etapa anterioară ori rostul revistei în noul context („V.R.” și cultura românească, „Prăbușirea” poporanismului, Ce este poporanismul?, Ce a făcut „Viața românească
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290534_a_291863]
-
, Ioan (8.VIII.1843, Popteleac, j. Sălaj - 29.VIII.1936, București), prozator și estetician. Este fiul Mariei și al lui Vasile Pop. Își începe învățătura în casa părintească, după care se înscrie la un gimnaziu din Cluj, terminându-l în 1863. Student al Facultății de Filosofie la Viena, o va absolvi în 1867, tipărind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288896_a_290225]
-
în timp ce Romeo (1873), Horea (1885), Avram Iancu, regele Carpaților (1891) sunt încercări de roman istoric. Se adaugă o amplă epopee, Ștefaniada (1925), și o piesă cu subiect istoric, Avram Iancu (1924). Un merit deosebit îi revine lui P.-F. în calitate de estetician. El este, la noi, autorul primului tratat de estetică tipărit (I-II, 1874-1887). În concepția sa, această ramură a filosofiei studiază materia și sistemul formal al artei, pentru a găsi un principiu fundamental și general, apt să rezolve toate problemele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288896_a_290225]
-
se află într-o stare de „joc”, adică de mișcare liberă (idee preluată din estetica germană a epocii). În felul acesta, apar „frumosul în sine”, dar și „urâtul” atunci când jocul nu priește spiritului. P.-F. e astfel și printre primii esteticieni români care definește noțiunea de „urât”, în același timp în care ea circula intens și în estetica europeană. Un accent deosebit cade pe aspectul senzorial al frumosului, în speranța autorului de a afla unele legi estetice precise, el putând fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288896_a_290225]
-
extrem de serios (Horkheimer, Adorno, Fromm, Marcuse anticipați de Lukàcs și Gramsci) ce a pus bazele conceptului de societate deschisă (embrionul modelului democratic euro-american al prezentului). Marea revelație a lecturilor acelei perioade a fost o spun fără ezitări Theodor Adorno, principalul estetician al echpei frankfurteze. De la deconstrucția pozitivismului și a diverselor variante de idealism, pe care filozoful o face, alături de Max Horkheimer, în Dialectica Iluminismului (1947), pînă la teoria "falsității întregului" din Minima Moralia (1951), noțiunea totalizării, din Dialectica negativă (1966), "prismele
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
, Vasile (15.XI.1845, Ghindăoani, j. Neamț - 21.IV.1882, București), estetician și poet. Fiu al preotului Grigore Conta și descendent al unei familii cu o lungă tradiție clericală, C. a urmat școala primară la Târgu Neamț, apoi Gimnaziul Central din Iași. În 1862 își întrerupe studiile și, însoțind o trupă de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286390_a_287719]
-
, Al.[exandru] (26.IV.1920, Ilva Mare), estetician, critic literar, poet și memorialist. S-a născut în familia cu cinci copii a Veronicăi (n. Mici) și a lui Coloman Husar, mecanic de locomotivă. Face școala primară în Ilva Mare, iar în 1931 este înscris la Liceul Grăniceresc „George
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287472_a_288801]
-
împiedica, după el, "adecvarea liberă la obiect", studia forțele non economice și culturale care "au pervertit misiunea istorică a proletariatului" și, spre finalul vieții, găsea eliberarea prin religie. Prietenul său, Theodor Adorno, admirator al lui Kierkegaard, este un filosof și estetician pesimist, nihilist, avangardist, care nu are prea multă treabă cu economia, decît ca un critic poate al tehnologiei, al dominării naturii, iar în Minima moralia îl plagiază cu anticipație pe Andrei Pleșu, propunîndu-ne o nouă utopie, o pace eternă. Ultimul
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
artistică putînd să "mîntuiască" orice formă de urîțenie, măiestria artistului încărcînd-o de reverberații ale frumuseții. Sunt astfel identificate deci trei fenome-ne distincte: urîtul în sine, urîtul ca formă și reprezentarea artistică a amîndurora, al treilea dînd mărturie pentru primele două. Esteticienii ar trebui însă, în teoriile lor, să țină mai mult seama de variabilele individuale, de idiosincrazii și chiar, la limită, de aprecieri sau comportamente deviante. Să urmărim deci această Istorie a urîtului cu toată atenția, pentru că manifestările urîțeniei sunt extrem de
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
, Mihail (2.X.1841, Tiur, j. Alba - 16.VII.1918, Râmnicu Vâlcea), estetician și traducător. Fiu de țărani, S. a urmat liceul la Blaj, apoi Academia de Drept din Sibiu, ca bursier al Astrei, al cărei membru devenise din 1867 și căreia îi va dona o bună parte din manuscrisele sale. Își întrerupe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289967_a_291296]
-
sublimare culturală. A se vedea citatul din "Patru Quartete" de T. S. Eliot, oferit de autor: "Timpul prezent și timpul trecut / Sunt poate amândouă prezente în timpul viitor / Iar timpul viitor cuprins în timpul trecut". Valentin Protopopescu Emil Cioran, fără menajamente Filosof, estetician, comparatist, om de radio, Valentin Protopopescu (n. 1967, București) dă la iveală o carte unică atât prin miza ei tematică, cât și prin abordarea interdisciplinară, menită să tulbure multe instanțe critice încremenite în judecățile lor comode, partizane sau ex-cathedra. Este
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
slabă cunoaștere a limbii franceze, compensată de vulgaritate (...), până la urmă un eșec, o treabă de mântuială (...)". Dialogul cu Svetlana Cârstean din 2001 se deschide prin evocarea relației lui Gelu Ionescu cu Tudor Vianu (Giurgiu, 1898 - 1964, București). Figura profesorului și esteticianului în ultimii săi 20 de ani, precum și înrâurirea ilustrului model de stil și de viață ("spectrul comandorului...") asupra studentului și universitarului Gelu Ionescu, va fi aprofundată în capitolul 5, O polemică, amplă replică dată lui Bujor Nedelcovici cu ocazia centenarului
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
valoarea trecutului ca ultimă speranță în deșertul anilor '50 - '60. Și totuși, cel mai dureros preț plătit de Vianu pentru supraviețuirea publică în comunism a fost renunțarea la vocația sa veritabilă de filosof al culturii, de istoric al ideilor, de estetician, probată plenar de cărțile anilor '40, precum "Simbolul artistic" sau "Tezele unei filosofii ale operei" (apărute postum), dar nu și de creația de după 1950, spune Gelu Ionescu, sub nivelul celei interbelice. Deși îi numește prieteni pe Mircea Zaciu, Monica Lovinescu
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]