2,009 matches
-
mondial...De la coarnele plugului pe front.. Apoi și- a crescut copiii, ajutată de mama ei, mai puțin și de tatăl ... V. ROMÂNUL DIANEI -CONTINUARE, de Gigi Stanciu , publicat în Ediția nr. 1885 din 28 februarie 2016. Crezusem că timpul a estompat sau a șters amintirile, dar întâlnirea întâmplătoare dintr-o zi călduroasă de mai mi-a infirmat așteptările. Erai neschimbat, aceeași privire distanță, parcă pierdută în șuvoiul gândurilor, parcă nehotărâta, acelasi pas furișat prin mulțime, desi trecuse un an sau mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/384774_a_386103]
-
am privit de am determinat o asemenea reacție? Mi-am derulat în minte secvențele filmului nostru: anost, fragmentat, sugerat. De ce nu am avut puterea să îl întregim și să îi dăm culoare, strălucire? Citește mai mult Crezusem că timpul a estompat sau a șters amintirile, dar întâlnirea întâmplătoare dintr-o zi călduroasă de mai mi-a infirmat așteptările. Erai neschimbat, aceeași privire distanță, parcă pierdută în șuvoiul gândurilor, parcă nehotărâta, acelasi pas furișat prin mulțime, desi trecuse un an sau mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/384774_a_386103]
-
Iubire > A CÂTA OARĂ Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 1954 din 07 mai 2016 Toate Articolele Autorului A câta oară, dorul meu te cheamă Când seara-și deschide ochii de aramă Și-n vălul albastru pictează crăițe Curând estompate de-a nopții velințe. A câta oară, dorul meu te cheamă Când visul din lacrimi își face năframă În adânc de lumină deschide chemări, La vreme când noaptea învolbură cărări A câta oară, dorul meu mă cheamă Când aduceri aminite
A CÂTA OARĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384945_a_386274]
-
la umbră ta....”melodie deosebit de grea și foarte foarte frumoasă, a compozitorului Horia Moculescu, scrisă pe vremea când muzică se scria și asculta cu inima nu pe sintetizatoare și căști, nu compulsiv de parca zgomotul acela perpetuu ar trebui să vindece estompând alte sunete, mai puțin plăcute, spre exemplu murmurul general al orașului, vocea șefului său sunetul telefonului. Din acest motiv cred eu că tinerii, și mă refer aici la cei cu adevarat tineri accepta cantitatea de zgomot dintr-un club că
CELULA MEA NEBUNA CONTINUARE IX de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384978_a_386307]
-
că, vreau sau nu să intru în joc, Îmi voi dansa ultimul vals În fața Împăratului... Cenușăreasă, Mireasă sau musafir nepoftit, Încă mai e timp să transform povestea Dintr-o elegie, într-o epopee măreață, Iar propriu-mi personaj, Să se estompeze tot mai mult până când, Sub aura incandescentă a infinitului, Să se curețe de zgură și, Purificat, să își redobândească locul Pierdut cândva în diadema Creatorului... Fără negocieri, fără plăți în avans! Conștient, încredințat sau indiferent, Propria alegere înlănțuie, încătușează, Sau
LA MASA TIMPULUI de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384385_a_385714]
-
nesfârșită, o știre mi-a atras atenția: un marinar român a murit din pricina malariei, într-un spital bucureștean, iar un pilot suferind de aceeași boală, se află în stare gravă în aceeași instituție medicală. Pentru cei neavizați, știrea a fost estompată de întoarcerea lui Ponta din Turcia, de majorarea salariilor demnitarilor și de canicula care bântuie țara. Pentru mine, ea a fost un șoc: “Cum să moară, astăzi, cineva, de malarie?” Întrebarea e legitimă, pentru că și eu, am suferit de această
UNDE SUNT SPECIALIŞTII DE ALTĂDATA? de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384484_a_385813]
-
lor prin alte țări ale Europei. Au apărut comunicările zilnice prin internet unde puteai să te vezi, să-ți treacă dorul și să te informezi de tot ce se întâmplă cu fiecare familie. Durerile sufletești au început să se mai estompeze odată cu veștile că acolo departe totul este bine, că au tot ce le trebuie, (aici nu intră în discuție nevoia de a fi acasă la tine, acolo unde ai lăsat totul, inclusiv anii petrecuți din viața ta), cei de aici
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384593_a_385922]
-
senzația tot mai pregnantă că spiritul cel autentic cu toate ale sale, incomodează și deranjează pe unii deoarece constituie o realitate existențială, puternică și cât se poate de compactă, conținând niște precepte moral-creștine foarte clare și corect definite. Acest lucru estompează sau atenuează unora duhul lor foarte zdruncinat și de-a dreptul exhaustiv, ajungând (sărmanii) niște victime ce revendică „libertatea de conștiință” care, chipurile, ar fi înrobită de orele de religie, de icoanele, slujbele ori simbolurile Creștinismului sau, de ce nu, și
ORA DE RELIGIE DIN ŞCOLILE ROMÂNEŞTI – FACTOR AL DISCRIMINĂRII SAU MIJLOC ŞI OPERĂ CULTURALĂ A SPIRITUALITĂŢII?!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384619_a_385948]
-
patiserie pe care le oferea clienților, ci și pentru oportunitățile referitoare la procurea unui pachet de țigări americane sau a unui Pepsi, oportunități generate de prezența studenților străini din universitățile clujene, deveniți obișniți ai localului. La Croco, diferențele clasiale se estompau, cofetăria reunind în jurul unei cafele, a unui suc sau a unei prăjituri, oameni obișnuiți, profesori universitari, studenti, scriitori, jurnaliști, artisti plastici sau precupeți. Dar, primul deceniu al secolului XXI, a izbutit să aștearnă vălul uitării și pe acest simbol al
PIAŢA LUCIAN BLAGA de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382307_a_383636]
-
la rândul lor, fascinante: două pietre unghiulare ale Poeziei - Meditația de pe Munte și Meditația din Pustiu - , predictive, în fond, și luminătoare pentru ce va să vie sub ochiul extatic al lectorului. Ordinea răsturnată a cărții, citirea ei retroversivă n-ar estompa cu nimic frumusețea inalterabilă, perenă a textelor. Cântecul mut, melosul inspirat al regelui David din detaliul de frescă de pe biserica Sf. Gheorghe din Mănăstirea Voroneț, traversând pe diagonală Țara, ținutul preaiubit al Sfintei Fecioare, se întrupează în cuvânt în Biblicele
POEZIA CA INSPIRAŢIE DIVINĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382432_a_383761]
-
dor adânc pentru căminul din București își făcea sălaș în suflet, indiferent cu câte sarcini se împovăra. Simțea cum satisfacțiile diurne date de rezultatele studiului, de plimbări prin locuri minunate ori de ceasuri petrecute în noul cerc de cunoștințe se estompau. În clipele acelea, devenite veacuri parcă, își dorea cu ardoare să fie acasă pentru totdeauna, cât mai curând! Mira își aminti că nici măcar lunile cât copila își căuta serviciu nu-i diminuaseră bucuria reîntoarcerii! Familia, atât cât mai era din
CAPITOLUL 13 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384080_a_385409]
-
A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Eseuri > SUB TEIUL LUI EMINESCU, A RĂSĂRIT IUBIREA. Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1195 din 09 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Sub teiul lui Eminescu, a răsărit iubirea Lumina zilei se estompează cu fiecare clipă. Încă nu s-a mărit ziua, chiar dacă la sfârșitul lunii se va introduce ora de vară. Pe litoral vremea este mohorâtă, se simte în atmosferă umezeala adusă de norii încărcați cu precipitații. Împreună cu amicul meu mai tânăr
SUB TEIUL LUI EMINESCU, A RĂSĂRIT IUBIREA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383438_a_384767]
-
să gătesc, așează-te pe canapea, odihnește-te! Mi-ai spus dese ori, când eram nemăritate, că eu gătesc bine așa că ai încredere. Delia surâse. În sufletul ei purta Danei multă dragoste, admirație, dar iată un nor urât încearcă să estompeze sentimentul. Delia, nici ea nu înțelegea de ce făcuse o obsesie legată de trandafiri. Nu înțelegea de ce a transformat în catastrofă un gest poate, făcut cu dragoste. Dar uite ce a ieșit din gestul Danei. Dar ea este parțial vinovată, proasta
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383545_a_384874]
-
șaizeci în ceea ce se numește noul eon post-creștin, „new age”, „the age of Acquirius”, o perioadă de deconstrucție sistematică a bazelor morale, sociale și spirituale pe care s-a ridicat milenar civilizația creștină. Granițele dintre secular și religios s-au estompat precum orizontul mării la înserare. Mediul social, cultural și politic sunt fluide, tulburi, destabilizante, relativiste, în ceea ce privesc legea, regula și conduita morală. Biserica ordodoxiei, a celebrării liturgice a tainelor divine; a catolicității, a autorității religioase; dar și biserica protestantă
ISPITELE NOULUI EON POST-CREŞTIN de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382930_a_384259]
-
violență sunt persoanele care suferă de un deficit de stabilitate afectivă. Prin urmare, mass-media nu face decât să potențeze agresivitatea preexistentă. Un rol și mai nociv este atribuit de cercetători violenței ficționale datorită faptului că prin trăsăturile sale tinde să estompeze și să atenueze efectele asociate violenței reale. Într-o lucrare dedicată acestei problematici 2 Factorul cel mai nociv este acela că mass-media este în mentalul colectiv sinonimă cu o tribună a valorilor demne de urmat, ceea ce constituie un paradox atunci când
VIOLENȚA ÎN MASS MEDIA ȘI CRIMINALITATEA CA FENOMEN SOCIAL [Corola-blog/BlogPost/92353_a_93645]
-
prejudecățile noastre ne împiedică să o trăim intens și pe termen lung. “Iubirea - ca stare - o avem genetic întipărită în fiecare dintre noi, este substanța primă din care suntem clădiți, însă mintea noastră a generat un sistem alternativ, dihotomic, care estompează sau remodelează fluxul de iubire care ne curge prin fiecare celulă a corpului nostru. Acest sistem alternativ construit artificial de creier, care a primit aceste învățături de la societatea contemporană, ne împinge spre iubire unilaterală, spre iubire condiționată și spre orgolii
Ce se întâmplă în mintea noastră când auzim “Te iubesc”? [Corola-blog/BlogPost/92831_a_94123]
-
picturala originară. Nu sunt simple reziduuri stilistice sau nostalgii, ci afirmări ale unui mod original de a gândi culoarea în toate valențele sale : formă, spațiu, metaforă, sentiment. Uneori strigatul unui pigment pur - albastru, verde, roșu cel mai adesea - încearcă să estompeze orchestrările subtile, dar el nu face decât să le sublinieze picturalitatea rafinată amintind noblețea precedentelor bizantine. Mai mult, în planul receptării afective aceste lucrări devin interludii de echilibru, calm și seninătate, într-o dezlănțuire pasionala și agresivă sub raport strict
Arthis – Casa de Cultură Belgo-Română organizează Expoziţie de pictură [Corola-blog/BlogPost/93394_a_94686]
-
este limbajul comun al tuturor popoarelor. Iar statutul C.I.O. recunoaște expres contribuția sa la „regenerarea speței umane”. Din păcate, Jocurile Olimpice sunt azi mult mai mult (sau mai puțin) decât o manifestare pedagogică sau un spectacol sportiv la scară planetară, estompând caracterul educativ al sportului și interesul pentru ceea ce s-a numit cultură fizică. Sportul nu poate fi un obiect de lux, dezinteresat de fortificarea generațiilor, „consumat” la modul spectacular. El are, indiscutabil, un rol uriaș, ca factor de progres și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93495_a_94787]
-
amintesc mai bine anii aceia, dar a venit peste mine tăvălugul emigrării. (Am plecat din țară imediat după examenul de terminarea facultății, fusesem repartizata la Cluj, unde tocmai se deschisese o nouă facultate de arhitectură.) Și memoria mi-a fost estompată de nevoia de a mă integra în noile medii ale existenței mele, un an la Paris, apoi viața din Los Angeles. Facultatea de arhitectură cerea foarte mult lucru, proiectele erau grele. Îmi aduc aminte că îmi tremura sufletul la gândul
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383055_a_384384]
-
care - după spusele unora - se vor auzi muzici; alții - noaptea - vor zări lumini. Vilegiaturiști - tot mai mulți - desfătându-se cu priveliștea unui oraș răsfrânt din unde; gândindu-se la vieți subacvatice; se va naște o legendă. Iarna, imaginea va fi estompată de un strat de gheață, nu se vor zări decât forme vagi. Într-un fel de conjurație a tăcerii, localnicii nu vorbesc străinilor despre cele ce vor fi; cei veniți, convinși că nu în timpul sejurului lor se va întâmpla nenorocirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
aflat Încă În picioare. Era acolo o corabie, așa cum nădăjduiseră. O galeră neagră, Înclinată spre tribord, cu chila atingând fundul, din pricina mareei scăzute Încă. Pe vela strânsă pe lângă catarg se deslușea roșul crucii. La pupa flutura un stindard negru, abia estompat de albul unui cap de mort. O mișcare convulsivă Însuflețea puntea. Pe podeaua de scânduri, Întreg echipajul, Înarmat, era pregătit să respingă, prin lovituri de vâsle, masa de fugari care căuta cu disperare să urce la bord. Amândoi se aruncară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
n-au dat nici un rezultat. L-am menținut pe agenda de priorități, sperând că poate, totuși, Într-o bună zi va reapărea sau că măcar voi descoperi undeva o informație oricât de lapidară despre soarta lui. Treptat, mi s-a estompat În memorie, mai ales că, până la urmă, emisiunea a fost scoasă din grilă - era prea lungă și prea serioasă pentru anotimpul estival care se apropia și În care totul trebuia orientat către divertisment, așa vroia publicul nostru, stăpânul nostru... audiența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În funcție de modul cum plasezi brațul N R D U X orizontal, de pildă. L M E De 7, 8, 9, 10 și următoarele te iert: nu-mi ești, totuși, cel mai mare dușman... Pe măsură ce vorbea, iritarea din glasul Evelinei se estompase, lăsând loc unei deprimări calme și resemnate. Nu-mi mai arunca nervoasă, dinainte, foile mâzgălite În fel și chip; le așeza rar, metodic, una câte una, cu mișcări liniștite, melancolice aproape, și cu pauze menite parcă să-mi ofere răgazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Rennes-le-Château, abatele François Bèrenger Sauniére (ăsta era numele lui Întreg), Noel Corbu, Pierre Plantard, Alexandru cel Mare, Stăreția Sionului, templieri, catari și tot neamul lor. Mă ajutau câteodată să-mi amintesc anumite detalii din povestirea profesorului Adam care mi se estompaseră În memorie. De multe ori Însă, documentarea reprezenta doar un pretext pentru a mă abandona fără remușcări frecventării gratuite, din pură plăcere, a paginilor respective. N-aș spune că devenisem dependent de aceste lecturi; fapt este Însă că și după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
care, timp de douăsprezece ceasuri, a izbit o nicovală cu un ciocan de fier înroșit. Pentru o clipă, peisajul se coloră într-un roșu palid, ca de sânge amestecat cu apă, și s-ar fi putut crede că roșul acela estompa fără stridențe restul culorilor, deoarece în trecere le transforma una după alta într-o infinită gamă de cenușiuri ce puneau stăpânire pe lume ca niște paladini și căpetenii de oști ale adevăratului lor domn și stăpân, negrul, ale cărui armate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]