475 matches
-
o să-l pună la punct. Bineînțeles că nu cunoșteam pe nimeni dar îmi trecuse prin cap că puteam împușca doi iepuri dintr-un foc. în camera de la cămin, Stelică, un coleg mai mereu somnoros, își instalase deasupra patului o mică etajeră pe care își așezase cu grijă un ceas deșteptător primit de curând de acasă. Neam mirat pentru că avea și ceas de mână, întrebându-ne la ce i-o mai fi folosind, dar Vasilescu o făcu cu glas tare: - Bă, la
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
-l înlocuiesc cu cel pe care-mi exersasem priceperea în ale ceasornicăriei. M-am sculat așadar ceva mai devreme și am pornit soneria ceasului. Vasilescu a sărit furios din pat pe jumătate adormit, s-a îndreptat ca un somnambul către etajeră, a luat ca un robot ceasul, a deschis geamul și când l-a aruncat, am întrerupt soneria. Amicul nostru s-a trezit ca de obicei, la insistențele vecinului de pat, dar a constatat dispariția ceasului abia seara când voia să
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
de maro Închis, combinat cu maro deschis, până la culoarea cafelei cu lapte. În partea stângă, se afla cuierul. O placă de lemn furniruit, de 1,5 metri lățime, și doi metri Înălțime. Deasupra locului unde se agață hainele, era o etajeră, un fel de grilaj, din patru șipci, cu spații Între ele, prinse pe suport de lemn. Acolo se aflau cele două pături din lână, de culoare verde Închis cu o bordură de un albastru deschis, pe care erau Însemnele mănăstirii
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
în noapte, sar din somn, invadat de o luminație ca la Auschwitz: Zina aprinsese toate cele opt brațe ale lampadarului din plafon. Sorry, chicotește, țopăind pe dușumea cu picioarele ei cărnoase acoperite numai până la genunchi. De data asta caută pe etajeră niște casete cu muzică. Mi-aduce un Bob Marley, mi-l pune în față, între cutele cearșafului: ăsta cum e? E vechi, mie-mi place. OK! Dispare, uitând aprinsă lumina. Trebuie să cobor eu din pat să sting și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
că sunt pe Gorgzid. Mulți oameni în Cel Mai Mare Imperiu pot să aibă tipărite cărți în limba capitalei." În această clipă, gândurile se întrerupseră. Tresări văzând numele înscris pe foaie, scutură din cap și puse cartea la loc pe etajeră. Alte cinci volume alesepurtau același nume. Numele lui Eldred Crang. Gosseyn porni încet spre dormitor, năucit, dar nu abătut. Când intră, sesiză prezența unor oameni în camera alăturată. Deschise puțin ușa. Un culoar. Împinse mai mult ușa, se strecură afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
examină distorsorul. Ca și cel din refugiu era un aparat cu comandă unică. Părea logic să vadă unde ajungea. Manevră levierul. * Se pomeni într-o mică debara. Într-un colț se aflau niște stive de lăzi de metal, mai multe etajere. O ușă închisă părea singura intrare normală. Nici un alt distorsor în afara aceluia de care se servise. Memoriză rapid o secțiune a podelei și încercă să deschidă ușa, care cedă și-i descoperi un birou gol. Doar un birou, două scaune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ținu respirația crăpând ușa pentru a străpunge spațiul umbros: răsuflă ușurat văzând corpul întins pe sol. Sosea la timp. Acum, problema consta în adăpostirea trupului său inconștient. Mai întâi de toate, ascunse matricea sub o lădiță de metal, pe o etajeră. Apoi, foarte repede, îngenunche lângă corpul nemișcat și își încordă auzul pentru a-i auzi respirația. Îi auzi inima bătând, sesiză pulsul și simți respirația lentă și măsurată a lui Gosseyn, cel lipsit de cunoștință. Era una dintre experiențele cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
se aștepta. Foarte bine, nu-i nevoie să-mi spui mai mult. A întins mâna către întrerupătorul de lângă tocul ușii și s-a aprins o lumină slabă. Întunericul s-a retras din mijlocul încăperii. De-a lungul pereților se înălțau etajere de lemn, pe care zăceau în umbră suluri de stofă de culori diferite, dar toate închise. Ia spune, ce vrei să vezi aici? a continuat doamna cea prietenoasă. Stofele? Ai mai văzut vreodată atât de multe la un loc? Am
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
zi. Deși locuința nu mai e aceeași cu cea a copilăriei sale. Cum ar putea să uite? Își amintește mai ales de cutia de șah, cu piesele care zdrăngăneau înăuntru când tatăl său o lua de pe raftul de jos al etajerei cu cărți și o punea pe masă... Parcă-l vede și-acum ascunzând câte un pion în fiecare mână, unul alb, celălalt negru gesturi devenite deja de multă vreme familiare. Întinde spre Lucian, cu figura lui prefăcut solemnă, brațele cu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
s-ar putea numi o gândire pozitivă. A fost întotdeauna pentru Lucian o plăcere să-l însoțească pe tatăl său în lungile sale plimbări pe străzile orașului. Și de bună seamă plăcerea a fost reciprocă. Pe raftul al doilea al etajerei stătea, într-un capăt, volumul Șahul miraculos. Partide celebre, cadou de la Lucian, cu marginile deja ferfenițite de atâta studiat. În ultimii săi ani încă mai era tentat să-l trateze pe Lucian la fel ca pe vremea când era copil
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
n-o mai întâlnise. Trebuie că era de mult oale și ulcele domnișoara Saicovici. Din păcate, locuința unde au stat ai lui n-a fost proprietatea lor. A fost închiriată. N-a mai rămas aproape nimic din lucrurile lor. Doar etajera, cărțile, inclusiv volumul Șahul miraculos. Partide celebre pe care n-a mai avut cine să-l deschidă, și cutia de șah, în care piesele zac de mult tăcute. Acestea au ajuns acasă la Lucian, iar mobila părinților a aruncat-o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Da, a fost, dar glastra albastră nu s-a răsturnat. Dar glastra de cristal?... Pe Lucian îl doare să-i mărturisească soarta vazei de cristal. Ea n-a avut norocul celei de sticlă albastră. Mai puțin stabilă, a căzut de pe etajeră și s-a spart. Lucian nu era acasă. La înapoiere a găsit-o la piciorul etajerei, cu piciorul rupt. Nu făcută țăndări, ci doar cu piciorul rupt, parcă retezat. Sper c-ai aruncat-o. Nu-i bine să ții în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
îl doare să-i mărturisească soarta vazei de cristal. Ea n-a avut norocul celei de sticlă albastră. Mai puțin stabilă, a căzut de pe etajeră și s-a spart. Lucian nu era acasă. La înapoiere a găsit-o la piciorul etajerei, cu piciorul rupt. Nu făcută țăndări, ci doar cu piciorul rupt, parcă retezat. Sper c-ai aruncat-o. Nu-i bine să ții în casă vase sparte. Aduc ghinion. Chiar și lipite. Sigur că da, nici lui Lucian nu-i
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și lăcuiți, care atârnau de fire de cupru, se mișcau de parcă ar fi-notat într-adevăr, pendulau și brățările de mână și de gleznă, înșirate pe fâșii de piele deasupra ușilor, și sticlele sigilate, umplute cu un lichid auriu, aliniate pe etajere, și candelabrele, totul se bâțâia ca la cutremur, și-mi era frică să nu cadă trofeele de pe pereți și să mă-ngroape, și deschideam ușă după ușă, și treceam dintr-o cameră în alta, și credeam că n-o s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
închis, care, nu știu de ce, îmi evocă deopotrivă imaginea înfricoșată a unui tron sumbru și pe cea a unei trambuline aflate la o înălțime amețitoare. Și bunica mea picta, dar șevaletul ei părea o scobitoare în comparație cu impresionantul instrument. De pe o etajeră, în dreptul geamului, m-au privit dintr-o fotografie înrămată Ioana și Sergiu, tineri, mergând cu ace lași pas, în același ritm, pe o stradă din Londra. Aveau pe chipuri aceeași expresie mândră, de învingători care cuceriseră lumea prin talentul și
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
după ea. Trecând prin hol, mi-a făcut semn să deschid ușa toaletei pentru musafiri, să arunc o privire înăuntru. Nu mică mi-a fost uimirea să constat că mica încăpere devenise și loc de meditație. Am văzut acolo o etajeră cu cărți, afișe cu expozițiile Ioanei, pe un perete erau fixate o pagină de manuscris cu genealogia pisicilor roșii, o scrisoare, chipurile, din partea unei pisici către stăpâna sa uitucă și două epistole adresate lui Sergiu, una scrisă cu 40 de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Nemai po menit a fost că, în aceeași noapte, Ioana a avut o viziune pe care mi-a povestit-o la telefon, a doua zi. — Se făcea că te aflai la mine în atelier și te uitai la fotografiile de pe etajere. Erau printre ele pozele mele din copilărie și te-ai mirat că în toate râdeam. Într-un târziu, te-ai culcat; în vis m-ai revăzut jucându-mă cu tine. Eram mici, pe la vreo zece ani, și chicoteam amândouă fericite
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
se afla sicriul, într-un colț, pe banda unui magnetofon se auzea în surdină melodia lor preferată, „Romanță fără ecou”, versurile lui Ion Minulescu, cântată de formația Mondial... “Iubire, bibelou de porțelan, Obiect cu existența efemeră, Te regăsesc pe-aceeași etajeră Pe care te-am lăsat acum un an... " Își amintea prima lor întâlnire, primul sărut, prima dragoste, iubirea lor statornică și de neclintit, răbdarea de a-l aștepta de fiecare dată cu dragoste și bucurie când venea în vacanțe, chipul
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
dulap... Își umezește două degete în gură și le ține în sus. Vitrinele rococo, bibliotecile iacobine, comodele neogotice, sculptate și lăcuite, șifonierele în stil franțuzesc provincial se înghesuie în jurul nostru. Cabinetele de colecții edwardiene din lemn de nuc, oglinzile victoriene, etajerele neorenascentiste. Nuc și mahon, abanos și stejar. Picioare cu ornamente sferice, picioare în formă de clepsidră sau cu panouri tapisate. Nu se termină nici dincolo de punctul în care coridoarele cotesc. Șifoniere în stilul barocului târziu. Tot nu se mai termină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pat cu apă. În celălalt e un leagăn, deasupra căruia atârnă o jucărie cu margarete de plastic. Mai e și o comodă albă. Leagănul e gol. Salteluța de plastic e legată sul la un capăt al pătuțului. Alături, pe o etajeră, e un teanc de cărți. Versuri și poezii e deasupra. Când așez cartea pe comodă, se deschide singură la pagina 27. Trag o linie, cu un ac, de-a lungul marginii interioare a paginii, chiar lângă cusătură, iar pagina se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
București profesor doctorand Dîrmină Mădălina-Violeta Povestea periuțelor A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar mai povesti. Într-o baie simplă, modestă dintr-un apartament de bloc stăteau uitate într-un pahar aflat pe o etajeră, trei periuțe. O periuță era electrică, dotată cu acumulator. Era cea mai lungă dintre ele, de culoare albastră, putându-și regla lungimea ei. Sofisticată, ultima invenție în materie de aparatură electrică modernă, se umfla în pene ca un cocoș. Cealaltă
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
marțial În Înfățișare și păreau c-o urmăresc cu ochii lor fără pupile În timp ce Înainta spre treptele care urcau spre birouri. Senzația de rău o cuprinse pe neașteptate. Se clătină pe picioare și se prinse de partea verticală a unei etajere pentru a-și regăsi echilibrul. Inima, pe care o simțea strînsă de o mînă uriașă, părea că vrea să-i sară din piept. Respira sacadat cînd auzi pași În urma ei. Încercă să se Întoarcă și Întinse mîna la Întîmplare. - Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
adunau cu toții seara la ora mesei. De altfel se putea, la urma urmei, mânca și în bucătărie, cu condiția ca Jonas, sau Louise, să stea în picioare. Rateau pe de altă parte făcuse peste tot nenumărate instalații ingenioase. Ușile rulante, etajerele escamotabile și mesele pliante izbuteau să compenseze puținătatea mobilelor, accentund înfățișarea de cutie cu surprize a acestui original apartament. Dar când camerele se umplură cu tablouri și cu copii, trebuiră să se gândească neîntârziat la o schimbare. Înainte de nașterea celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ia să vedem ce avem aici. Ăsta da arsenal, dom’ Președinte, se vede că aveți legături strînse cu reprezentanții clasei muncitoare, zice deșertînd totul pe jos, trecînd în revistă șurubelnițe, chei, pile, ciocane, leviere, de toate felurile și mărimile. Pe etajera din baie și în dulăpiorul de sub lavoar îl așteaptă toate instrumentele necesare întreținerii igienei corporale fără care nu poate să conceapă viața. Este unul din secretele care l-au menținut în formă de-a lungul timpului, de aceea chiar și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Koblicska, cu ochii ei albaștri și limpezi pe orice vreme și rotunzi ca floarea-soarelui. Camera lui nu era prea mare dar era luminoasă, cu covor moale pe un parchet ca oglinda și cu mobilă puțină. Lângă geam se găsea o etajeră din lemn de nuc cu patru rafturi. Cel de sus era gol. Acolo și-a așezat el Biblia, singurul său obiect personal dacă lăsăm deoparte cufărul și hainele. Cărțile domnului Andrei ocupau celelalte rafturi și purtau pe copertă numele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]