473 matches
-
mai importante în abordarea familiei, chiar dacă ele nu au fost în întregime cercetări sociologice sau antropologice (Damian, 1972). 1.5.1. Reconstituirea formelor de familie din analiza miturilortc "1.5.1. Reconstituirea formelor de familie din analiza miturilor" Mai mulți etnografi, filologi, istorici și specialiști din alte domenii din secolul al XIX-lea au întreprins explorări ale textelor literare, biblice și ale altor documente pentru a deduce formele trecute de organizare a comunităților umane, în particular a familiei. Astfel, J. Bachofen
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
E adevărat că la o scrutate mai riguroasă ne dăm seama și de un alt fenomen: orice reprezentare a imaginii emice a unui grup de către un cercetător străin este, la rândul ei, o descriere etică, cel puțin ca posibilitate. Intervenția etnografului sau a sociologului se datorează faptului că, în mod obișnuit, clasificările, tipizările, „teoriile” emice nu sunt explicite. Ele trebuie deduse, construite din fragmente de cunoaștere emică de către analistul cultural și social. (Mișcarea postmodernistă în antropologie mizează aproape în exclusivitate pe
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
a multitudinii punctelor de vedere sau, mai complex, a unghiurilor de vedere. Când ei realizează, de exemplu, o pagină sau o emisiune despre avort, cer părerea unui reprezentant al legii, al bisericii, femeilor cu asemenea experiențe, psihologului și sociologului, eventual etnografului (antropologului) pentru comparații în timp și spații geografice. În aceste considerații și în comentariile celor ce realizează astfel de „anchete” se amestecă existentul cu doritul, datele certe cu simpla impresie. Analiza multiperspectivală se vrea o replică științifică la practicarea empirică
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
era mai închisă, cu atât mai puțin putea să-și dea seama de efectele incestului prin comparație cu alții. Dar și în acest caz, datele cercetărilor nu sunt ferme și consensuale. V. Durham (1991) găsește că în 50% dintre rapoartele etnografilor despre problema incestului se menționează faptul că populațiile (tribale) studiate erau conștiente de efectulbiologic negativ al incestului. Dar după cum observă C. Ember și M. Ember (2002), indiferent dacă erau în temă sau nu cu privire la răul produs, tabuul incestului a asigurat
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Tisa: „În spațiul dintre albiile Tisei și Nistrului, având la nord Alpii Carpatici și sprijinindu-se dinspre sud pe întinderea dunăreană și partea de nord-vest a litoralului Mării Negre, locuiește o masă compactă de populație, numele autohton al căreia, divizat de etnografii contemporani în câteva denumiri locale, nu se află nici pe o hartă geografică cunoscută a spațiului menționat. Poporul acesta numește pământul populat de el Țara Românească (Pământul românilor), considerându-se popor român”. De menționat că Palauzov nu numește pe locuitorii
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
1955, Balșaia Sovetscaia Enciklopediia arăta că „limba moldovenească este extraordinar de apropiată de dialectul moldovenesc al limbii române, care se vorbește în Moldova (R.P.R.) dintre Prut și Carpați”. Însă, misiunea consemnării acestor realități evidente a revenit unor istorici, lingviști și etnografi străini. Inexistența limbii moldovenești o constata lingvistul Carlo Tagliavini la Congresul de romanistică din 1956. El afirma că „pretinsa limbă moldovenească nu este, în fond, decât româna literară, scrisă cu alfabet rusesc, ușor modificat (adică în chirilică modernă, diferită de
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
nu spre evenimente militare și diplomatice. E un mod mult mai profund de a-i înțelege determinările, de a-i urmări mișcarea în timp. Aspectul justițiar nu poate fi ignorat. Intră aici "fapte" de care mai înainte dădeau seama numai etnografii, folcloriștii, antropogeografii, arheologii, iar dintre istorici doar cei în stare să se rupă de vechile clișee, pentru a căuta sensuri mai adânci. Fiindcă viața unei țări, scria N. Iorga, nu se alcătuiește din forme perfecte, din îngrijiri ierarhizate, ci din
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de existență în istorie. Oarecum la fel s-ar putea desluși lucrurile în planul culturii. Creația sub orice formă interesează, și popoarele care au creat mai ales în registrul oralității se află deja în atenția legitimă a cercetării. Istorici, antropologi, etnografi, folcloriști etc. Au pus deja la punct programe de anchetă, pe seama cărora vom putea ști mai mult, mai temeinic, mai bine despre "umiliții și ofensații" istoriei. Înseamnă aceasta că se va pierde interesul pentru culturile acum privilegiate? Au chiar ele
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
am Înțeles greșit plusurile și minusurile; poate că este nevoie de o nouă perspectivă. Prezenta lucrare Încearcă să dezvolte o asemenea perspectivă prin diferențierea studiului de caz ca instrument de cercetare față de (a) studiul de caz ca instrument pedagogic, (b) etnografii și observația participativă și (c) metode calitative. Esența studiului trece dincolo de toate acestea. Astfel, lucrarea se ocupă de caracteristicile cu adevărat distinctive ale metodei studiului de caz, văzute de-a lungul tuturor etapelor de cercetare - stabilirea Întrebărilor, designul, colectarea datelor
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
prezentate ca suporturi ale acțiunilor rituale, magice, religioase, războinice, vânătorești, amoroase, de muncă, de prestigiu, alimentare... Prin imaginație sau prin interpretare, se ajunge să se conceapă cum erau acestea activate pentru "a pune la lucru" cultura în grupurile sociale. Aici, etnograful se apropie de demersul de deducție al arheologului; • dimensiunea ideală privește simbolurile, miturile, credințele și reprezentările. Unii văd în Mauss unul din inițiatorii analizei sistematice asupra dimensiunii simbolice a culturii (Camille Tarot, L'Invention du symbolique, La Découverte, Paris, 1999
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
fi bătrân dacă lemnul era uscat, tânăr și frumos dacă lemnul era verde, cu frunze); 2. dacă în preajma casei cântă cucuveaua sau dacă va cădea din cui o icoană este semn că cineva va muri din acea casă49. Etnologii și etnografii români au inventariat o mulțime de practici divinatorii care se leagă fie de muncile agrare, fie de momentele esențiale ale vieții (naștere, nuntă, moarte), fie de o serie de momente neașteptate (boală, accidente etc.). Totuși, la noi, spre deosebire de spațiul occidental
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
jamais, Marne-La-Vallée Cedex, Farel, 1997. 274 Jean Bottéro, "Symptômes, signes et écritures en Mésopotamie ancienne", în vol. J.-P. Vernant et al., Divination et rationalité, ed. cit. 275 Ibidem. 276 Astfel de "practici interpretative" sunt relatate în scrierile etnologilor și etnografilor. Vezi S. Florea Marian, Nașterea la români, ed. cit. 277 Semnificațiile prezentate aici sunt , de fapt, o contabilizare a lor așa cum reiese din răspunsurile la interviuri. Este vorba doar de acele persoane care au dorit să ofere răspunsuri și să
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
telespectatori ai emisiunii „Mari români”. Alături de noi se află domnul Dimitrie Cantemir care ne va conduce pe firul vieții sale, ne va descrie faptele și drumurile sale, uneori pline de aventuri. Toată lumea știe cine este Dimitrie Cantemir: autor, cărturar, enciclopedist, etnograf, geograf, istoric, om politic. Sper că nu am uitat nimic. Cu siguranță, tinerii telespectatori ai emisiunii noastre vor găsi în cuvintele domnului Dimitrie Cantemir pilde folositoare. Pentru început, îl rog pe domnul Dimitrie Cantemir să ne prezinte câteva lucruri despre
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
bine să includă cumpărarea de materiale, securitatea pasivă, dar și programe de formare sau de mediere a conflictelor. Utilizarea unei tehnologii de securitate este cvasipermanentă în marile centre urbane de educație din Statele Unite. Iată descrierea făcută de John Devine de etnograf, în calitate de: "Noul elev care sosește într-una dintre enormele școli suprapopulate din centrele orașelor este întâmpinat de un baraj de cititoare de cărți de identitate, de detectoare de metal, de camere cu circuit închis, de aparate cu raze X (pentru
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
și să formeze relații sociale online care pot prezenta un grad de intensitate chiar mai mare decât cele din spațiul real-fizic. Totuși, să nu uităm că această perspectivă conduce adesea la privilegierea condiției digitale în detrimentul celei uman-fizice. Una dintre concluziile etnografului este că majoritatea utilizatorilor lumilor virtuale folosesc spațiul virtual pentru a-și exersa o nouă identitate (adesea chiar mai preferabilă decât identitatea dezvăluită în spațiul fizică sau identități multiple în mediile propice alegerii personalității, înfățișării sau gender-ului. Aceasta în timp ce unii
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
a constituit într-o adevărată "Alma Mater Vasluiensis”, cu dascăli și elevi remarcabili. Suficient să amintim în acest sens pe primii profesori și directori, figuri cu rezonanță în istoria învățământului românesc : Constantin Moisil (tatăl lui Grigorie Moisil), istoric, academician; Constantin Calmuschi etnograf și scriitor; Haiman Tiktin renumit filozof; Spiridon Popescu scriitor poporanist; Octav Mărculescu doctor în filologie; Constantin Capră publicist și scriitor; Stere Rădoi publicist și mulți, foarte mulți alții. Pe băncile liceului s-au format viitorii academicieni Grigore Moisil, Gheoghe Vrânceanu
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
30. Extrema dreaptă românească, Editura Fundației Culturale Române, București, 1995. Ontologia etnică este un concept pe care îl folosesc pentru a descrie discursul ce autohtonizează categorii fundamentale, cum ar fi timpul și spațiul, îndeobște considerate universale. Inventarea (de către poeți, filozofi, etnografi etc. a) unui „specific național” esențialist este echivalentul radical, pe verticală, al geografiei simbolice, o spațializare orizontală a identității naționale. Pentru o aplicație a acestui model teoretic, vezi studiul meu „Romania and the Balkans. From Geocultural Bovarism to Ethnic Ontology
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
SMOCHINĂ, Nichita P. (14.III.1894, Mahala, j. Chișinău - 14.XII.1980, București), gazetar și etnograf. Este fiul Agafiei și al lui Parfenie Smochină. Urmează școala primară, pe cea parohială și liceul, cu predare în limba rusă, la Dubăsari. Recrutat în armata țaristă, în 1914-1917 luptă pe front, ajungând la gradul de căpitan și fiind grav
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289734_a_291063]
-
românilor de peste Nistru, introd. edit., București, 1939. Repere bibliografice: „Dănilă Apostol”, „Caiet bibliografic”, 1933, 2-4; Nicolae Dunăreanu, Figuri contemporane din Basarabia, Chișinău, 1939, 122; Predescu, Encicl., 790; Gherasim Pintea, N. P. Smochină, „Transnistria”, 1941, 13; Iordan Datcu, Nichita P. Smochină, etnograf al românilor transnistrieni, REF, 1993, 1-2; Grigore Botezatu, Nichita Smochină, „Revista de etnologie” (Chișinău), 1995, 1; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 25-26; Rusu, Membrii Academiei, 491; Datcu, Dicț. etnolog., II, 213-214; Datcu, Repere, 227-245. Gr. B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289734_a_291063]
-
lui Hernan Cortes asupra imperiului aztec (1521), călugări veniți din Spania încearcă să reconstituie lumea dispărută. Franciscanul Fray Bernardo de Sahagun scrie Istoria generală a lucrurilor din Noua Spanie care include codexul din Florența, ansamblu de mărturii culese de călugărul etnograf între 1550 și 1555. Citatul următor face parte din cartea a XII-a, consacrată povestirilor aztece despre cucerire. Pentru a situa episodul, amintim că mica armată a lui Cortes acostează, în 1519, în regiunea actualului Veracruz. Dezorientat, înspăimîntat, împăratul Moctézuma
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
publicase fragmente în „Viața românească” (1906), R. își află materia epică în poveștile auzite, în copilărie, de la țărani, de la robii țigani din Căiuți, de la părinți, de unde caracterul neunitar al acestui așa-zis roman, care combină anecdotica și memorialistica, pasiunea de etnograf și darul natural de povestitor, fără a lipsi intenția critică, difuză aici, din primele sale studii. Apropiat de critică de Ciocoii vechi și noi al lui Nicolae Filimon, romanul suferă o mutație importantă în privința structurii: atenția naratorului se deplasează către
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289377_a_290706]
-
mai extinsă pe tema motivelor care îi determină pe indivizi să mintă, argumentată de rezultatele unor chestionare. Există doar cîteva studii elocvente bazate pe observații practice pe tema fenomenului minciunii cercetat "pe viu", deși majoritatea acestora au fost realizate de către etnografi care au lucrat, astfel, asemenea străinilor în vizită în altă țară. Personal, regret insuficiența descoperirilor empirice însă, în același timp, răsuflu ușurat că am fost scutit de o mulțime de definiții și analize improvizate ale minciunii, care ar trebui să
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
însă de asemenea presupunem că un interogatoriu viclean ar putea dezvălui adevărul pe care cineva nu vrea sau nu poate să-l spună. Aceeași presupunere metodologică este făcută de către angajații de rînd (Reamer 1982:228) și cel puțin de către unii etnografi. Confruntarea mentală între suspecți și poliție trece dincolo de ușile închise, însă se vede cum aceleași atitudini de neîncredere inundă tribunalele. Aici ne imaginăm că acuzații vor prefera să mintă pentru a nu fi condamnați. Procedurile legale din întreaga lume încearcă
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
păcăli sau de a induce în eroare sociologul care efectuează ancheta se întîlnesc în toate științele sociale, însă de cele mai multe ori aceste încercări nu sînt reciproce, sau cel puțin nu sînt intenționate. Totuși, în munca pe teren, e posibil ca etnografii să mintă în privința propriului statut civil sau a convingerilor religioase; anchetatorii sociali care adună informații pot minți în privința sursei care îi sponsorizează. În general, acest gen de înșelătorii nu constituie un element esențial în proiectul cercetării. Chiar Kloos (1983-4:134
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
684). De asemenea, Basso (1987:355-356) scrie despre "preocuparea pentru înșelăciune" existentă în cultura populației Kalapalo, un grup amerindian care trăiește în centrul Braziliei, și despre modul în care acestor oameni chiar le place să fie păcăliți. Unul dintre primii etnografi care au acordat mai multă atenție tipurilor de minciună a fost Bruno Gutmann, care a lucrat în mijlocul populației Chagga din regiunea care astăzi se numește Tanzania (Gutmann 1926:702-725; cf. Steiner 1954). Un studiu mai detaliat, în care subiectul dominant
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]