472 matches
-
Petru Rareș (1977), și Monumentul eroilor suceveni (1965). Alte parcuri din zona centrală sunt: Parcul Drapelelor din apropierea Palatului de Finanțe, Parcul Trandafirilor de lângă Palatul de Justiție și Parcul Simion Florea Marian, amenajat în fața casei în care a locuit folcloristul și etnograful Simion Florea Marian, astăzi deschisă publicului ca spațiu muzeal. În perimetrul cuprins între actualele străzi Ștefan cel Mare, Nicolae Bălcescu, Ana Ipătescu și Petru Rareș se află situl arheologic „Vechiul centru medieval al orașului Suceava”. Aici se găsește Curtea Domnească
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
a orașului este din 1332, ca, ("Târgul Nou al Secuilor") în lista de zeciuială (dijmă) papală. Apoi, în anul 1349, apare menționat în diplomele regelui Ludovic I al Ungariei, în forma maghiară "Sekulvasarhel", care cu trecerea timpului a devenit . Majoritatea etnografilor afirmă că prima parte (, adică secuiesc) a numelui orașului provine din așezarea sa geografică. Scaunele secuiești au fost unități de administrare judecătorească ale secuilor din Transilvania. Orașul Târgu Mureș a fost reședința scaunului Mureș din evul mediu și până la desființarea
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
Ștefan I al Ungariei și a fost locuită de către secuii. De-a lungul istoriei orașul a devenit cel mai important și puternic din Ținutul Secuiesc, fapt demonstrat de fenomenul că Târgu Mureșul a fost singurul oraș regesc liber din regiune. Etnograful, Balázs Orbán în opera sa principală intitulată "Descrierea Ținutului Secuiesc", realizat între anii 1868-1873, scrie următorul: "„E cel mai mare și frumos oraș din Ținutul Secuiesc, care deține 12 000 de locuitori maghiari harnici. Această populație este de origine secuiască
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
XVII-XIX. Printre acestea se numără: Încă de la începutul secolului al XX-lea, localnicii au adunat din proprie inițiativă materiale pentru un muzeu etnografic. Muzeul a fost deschis în anul 1952, în urma unor sfaturi primite de autoritățile locale de la câțiva cercetători etnografi ai "Muzeului Etnografic al Transilvaniei" din Cluj și ai Universității din Cluj). Colecția de obiecte existentă aici, numărând peste 11.000 de piese adunate în 5 încăperi, reflectă ocupațiile principale ale locuitorilor din zonă - mineritul, metalurgia și prelucrarea lemnului. În
Rimetea, Alba () [Corola-website/Science/300269_a_301598]
-
data de 30 mai 1946. Muzeul comunei se află în Sălciua de Sus lângă locul în care se ține lunar târgul de animale și de marfuri, iar inaugurarea acestuia a avut loc la data de 5 noimebrie 2006. Poartă numele etnografului Valer Butura, o altă personalitate a comunei. Muzeul este construit că o casă bătrâneasca, cu un pridvor mare în față și 2 camere mici, fiind împrejmuit de un gard de nuiele. În camere se află: un război de țesut, un
Sălciua de Sus, Alba () [Corola-website/Science/300271_a_301600]
-
continuă această tradiție. În anii 1970 pătrunderea produselor industriale părea să dea o lovitură finală și acestui ultim punct de rezistență. Producerea oalelor de lut fiind anevoioasa și costisitoare a fost abandonată, dar după câțiva ani reluată la insistențele specialiștilor etnografi, dar și stimulată de interesul în creștere al vizitatorilor pentru obiectele tradiționale. Lutul roșu de foate bună calitate, care să asigure închiderea porilor fără smăltuire este tot mai greu de găsit și la adâncime tot mai mare. Acest lucru micșorează
Săcel, Maramureș () [Corola-website/Science/301592_a_302921]
-
doi enoriași ortodocși. După 1808 s-a creat o parohie Greco-Catolică independentă. În 1857 au transferat de la Ghelari la Govăjdia parohia Romano-Catolică. După documentele oficiale din 1867, reiese că la uzina de fier de la Govăjdia lucrau 162 muncitori. După părerea etnografului Jankó János din 1894 reiese că "Casele nemților mineri sînt mai frumoase decît casele derăpănate ale romînilor localnici". Cei 100 muncitori romîni de la furnal alături de majoritatea muncitorilor țigani și muncitorilor nemți proveniți din Steiermark Austria, în 1906 toți au fost
Govăjdia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300549_a_301878]
-
în ultimile decenii. În timpul cercetărilor lui Domokos Pál Péter, în anii '20, încă aproape toți catolicii din Gioseni au vorbit ungurește, deși în mare parte nu s-au declarat maghiari la recensământul din 1930 (doar 15% dintre catolici). În 1996, etnograful Dr. Tánczos Vilmos, în cadrul cercetărilor sale, a constatat că 87% din populația de confesiune catolică încă au putut comunica în limba maghiară (deși s-a accentuat bilingvismul dialectal). În 2009 Tánczos a repetat cercetările sale și a constatat că procentul
Comuna Gioseni, Bacău () [Corola-website/Science/300673_a_302002]
-
Vuia, Institutul de Geologie al Universității Babeș din Cluj, 1926, lucrarea se ocupă de prerogativele regelui Vladislav II privind privilegiile nemeșilor. Rezultatele cercetărilor făcute la sfârșitul secolului XIX, efectuate de un colectiv format din antropo-geograful francez Emm de Martars și etnograful maghiar M.Peterfy, privind aspecte etnografice ale locuitorilor din Țara Hațegului. Autorul lucrării recomandă celor care vor aborda în viitor tematica cuprinsă în prezenta monografie să aibă în vedere cercetarea și a următoarelor lucrări: Istoria vicariatului greco-catolic al Hațegului, Lugoj
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
(n. 1902 - d. 1991) a fost un etnograf, sociolog folclorist și muzeolog român, doctor în filosofie, întemeietor al Muzeului Etnografic al Moldovei (Iași), șef de secție la Muzeului Satului din București. Promotor al metodei mongrafice, a fost autorul unui număr impresionant de studii știinfice și a contribuit la
Ion Chelcea () [Corola-website/Science/300779_a_302108]
-
va pune bazele unor originale cercetări etnografice, dar mai ales va fonda Muzeul Etnografic al Moldovei și va fi primul titular al disciplinei de etnografie de la Universitate.Iată trei puncte de reper, poate cele mai importante, din viața acestui mare etnograf român. 1.Ion Chelcea, conferențial de etnografie la Universitatea din Iași Prin„decretul-lege relativ la organizarea învățământului superior” din 23 mai 1942 ia ființă la facultatea de științe a universității iesene, conferința de etnografie, pe lângă catedra de Geografie generală umană a
Ion Chelcea () [Corola-website/Science/300779_a_302108]
-
se mai puteau vedea inainte de 1990 câteva colibe din bârne aduse în sat, din Susani. Tot în Susani există tumuli funerari, necercetați arheologic, în locul "la Holumburi". Portul popular din Cizer a fost studiat și documentat în anul 1941 de etnograful Gönyey Sándor. Etnografa Palotay Gertrud a făcut în 1947 o analiză a portului din zona Călatei cuprinzând și portul din Cizer. Un al treilea etnograf, Nagy Jenő, s-a ocupat de analiza portului din Sălaj, amintind și de cel din
Cizer, Sălaj () [Corola-website/Science/301785_a_303114]
-
la Holumburi". Portul popular din Cizer a fost studiat și documentat în anul 1941 de etnograful Gönyey Sándor. Etnografa Palotay Gertrud a făcut în 1947 o analiză a portului din zona Călatei cuprinzând și portul din Cizer. Un al treilea etnograf, Nagy Jenő, s-a ocupat de analiza portului din Sălaj, amintind și de cel din Cizer, în 1959. Cei trei etnografi maghiari au identificat o puternică influență a meșterilor pielari din Huedin asupra portului popular din Cizer. În anii 1950
Cizer, Sălaj () [Corola-website/Science/301785_a_303114]
-
a făcut în 1947 o analiză a portului din zona Călatei cuprinzând și portul din Cizer. Un al treilea etnograf, Nagy Jenő, s-a ocupat de analiza portului din Sălaj, amintind și de cel din Cizer, în 1959. Cei trei etnografi maghiari au identificat o puternică influență a meșterilor pielari din Huedin asupra portului popular din Cizer. În anii 1950 încă se păstra obiceiul de a cumpăra îmbrăcăminte din piele de la târgul din Hodin. Portul românesc din Cizer a suferit numeroase
Cizer, Sălaj () [Corola-website/Science/301785_a_303114]
-
România, formată din satele Brașca și Ilișești (reședința). Ea se află situată de-a lungul DN 17, între orașele Suceava (20 km) și Gura Humorului (18 km). În acest sat s-a născut Simeon Florea Marian (1847-1907), renumit folclorist și etnograf român. În anul 1930, populația satului Ilișești (care era și reședință a Plasei Ilișești din județul Suceava) era de 4.228 locuitori, dintre care 2.030 români (48,01%), 2.001 germani (47,32%), 130 evrei (3,07%), 44 țigani
Comuna Ilișești, Suceava () [Corola-website/Science/301963_a_303292]
-
lemn, ceramică, în religia ortodoxă, pe prosoape, draperii, șorțuri, fețe de masă, curele, tricouri, cufere, tapițerie, bijuterii. În prezent, naționaliștii ruși și neopagânii utilizează în mod activ simbolul "", care este considerat având origini "străvechi slavo-păgâne". Lucru cu care istoricul și etnograful rus Roman Bagdasarov nu este de acord.
Svastică () [Corola-website/Science/298729_a_300058]
-
și mocănimea Văii Arieșului, tot pe teritoriul de azi al județului Alba. Autorul Ioan Rusu Abrudeanu „fixa” în 1928 limitele geografice ale teritoriului locuit de mocanii zonei colinare a Munților Apuseni după cum urmează: A cincea mocănime a fost semnalată de etnograful și antropologul Nicolae Dunăre (vezi bibliografia) și cuprinde câteva comune grupate în jurul așezărilor Șieu-Monor din județul Bistrița-Năsăud, sub denumirea generică mocănimea Șieu-Monor. O a șasea mocănime s-ar afla -tot potrivit lui N. Dunăre- pe valea superioară a Mureșului, cuprinzând câteva
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]
-
sunt numiți (și se numesc ei înșiși) mocani. Nu este clar dacă acești mocani vrânceni reprezintă o mocănime propriu-zisă. În caz afirmativ, ei ar forma cea de-a șaptea mocănime — situată la punctul de întâlnire dintre Transilvania, Moldova și Muntenia. Etnograful vrâncean Ion Diaconu consideră că acești oieri vrânceni nu sunt mocani „adevărați”, ci păstori moldoveni medievali din Țara Vrancei și că au primit denumirea "mocani" doar prin asociere. Mocanii vrânceni nu practica transhumanța, mutandu-se doar vara pe local, în
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]
-
-lea, iar originea etnică a acestora a dat naștere la numeroase controverse și speculații în rândurile etnologilor și antropologilor. Una din ipoteze, susținută de profesorii de la Universitatea din Cluj respectiv București, Theodor Capidan și Tache Papahagi (iar mai recent de etnografii Irina Nicolau respectiv Tănase Bujduveanu) îi clasifică pe sărăcăcianii ca aparținând unei ramuri a aromânilor numită "rămâni fărșeroți" care a adoptat limba greacă gradual, în ultimă instanță sub influența prozelită a călugărului grec (ulterior sanctificat) Cosmas Etolianul care a fost
Sărăcăciani () [Corola-website/Science/299729_a_301058]
-
studies, politologie, pedagogie, mass-media și comunicare, studii asupra dezvoltării sau relațiilor de putere (din școli, spitale, închisori etc.), respectiv înspre (b) dimensiunea reflexiv-critică a antropologiei (punând accent pe faptul că antropologul reflectează asupra ceea ce face tocmai în postura sa de etnograf). În spațiul științific românesc aceste accepțiuni ale etnografiei nu sunt curente, metodologia etnologică fiind mult mai mult asociată cu o "perspectiva folclorică", și în cele din urmă cu o viziune textuală, literaturizată a culturii. În istoria științelor sociale din România
Etnologie () [Corola-website/Science/299168_a_300497]
-
Grupul de statuete din fața patinoarului este opera sculptorului Gábor Tőrös. În spatele clădirii se află un patinoar pentru patinaj de viteză. Ziua celor "1.000 de fete de secui" a fost organizată pentru prima dată în anul 1931 la inițiativa renumitului etnograf Pál Péter Domokoș având drept scop păstrarea tradițiilor și portului popular. În acea perioadă se considera că acestea sunt uitate de tinerele care pleacă din regiune în căutarea unui loc de muncă. Manifestările au fost interzise de comuniști și au
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
este 1593. Clădirea Comitatului (a primăriei de astăzi) este un monument arhitectural ridicat între anii 1895-1896 în perioada Austro-Ungariei, în stil eclectic. Băile Seiche este microstațiunea balneară și de agrement a odorheienilor. Aici se află monumentul funerar al scriitorului, istoricului, etnografului, politicianului și omului vieții publice, Balázs Orbán. Muzeul de porți secuiești în aer liber prezintă o mică parte a valorilor artei populare și ahitecturale din zonă. Muzeul Rezső Haáz din Odorheiu Secuiesc, cu ajutorul mai multor protectori ai muzeului local, a
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
perioadă împreună cu aceștia și urmărirea lor îndeaproape. Tot acum sunt formulate teoriile moderne în științele sociale datorate lui Emile Durkheim și Max Weber. Secolul XX prilejuiește diversificarea teoriilor antropologice și producerea de analize asupra unor teme antropologice, respectiv descrieri culturale (etnografii) dintre cele mai diverse. În România este înființat în anul 1926 Institutul de din inițiativa prof. dr. Francisc Iosif Rainer, titular al catedrei de Anatomie la Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila din București. Inițial acesta a fost muzeu
Antropologie () [Corola-website/Science/296527_a_297856]
-
Mahăbhărata"), teologice ("Biblia, Avesta"), istorice ("Popol Vuh, Kojiki, Huainan zi" a lui Liu An), folcloristice ("Edda Veche, Kalevala"), filosofice ("Veda", ciclul "Upanișad"), sau etnografice. Datorită acestor transmisii, fiecare mitologie s-a reorganizat treptat, influentată de copiști, traducători, poeți, istorici, filosofi, etnografi și folcloriști și mai puțin teologi. Conținutul mitologic a fost determinat de operații complicate de triere, interpolare, replicare filosofică, resistematizare istorică, restilizare poetică (cu filtrarea narațiunii mitice prin alegorie) și eventual includerea în ideile religioase. Intervențiile și influențele reciproce au
Mitologie () [Corola-website/Science/296528_a_297857]
-
În Rusia sovietică, evreii vor deveni în sfârșit cetățeni cu drepturi depline. Când în anul 1914 se întoarce în orașul natal, Chagall își regăsește cu emoție rădăcinile în folclorul și cultura evreiască, care cunoștea în acea vreme o adevărată renaștere. Etnografii evrei adună povești și legende care fuseseră până atunci păstrate numai prin viu grai. Această tradiție națională neobișnuit de bogată reprezintă o completare a textelor cărților sfinte Tora și Talmudul. În "Poarta cimitirului" motivul care dă titlul tabloului este o
Marc Chagall () [Corola-website/Science/298459_a_299788]