KorAP: Find »[drukola/base=eucariotă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...15 16 >

391 matches

Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482

de agenți patogeni, în raport cu selful, utilizând un număr relativ restrâns de receptori, deși agenții infecțioși au tendința de a suferi mutații. Această tendință este contracarată de existența unor receptori ce recunosc componente antigenice bine conservate, care nu se găsesc la eucariotele superioare, dar îndeplinesc roluri esențiale în biologia agenților patogeni și sunt supuse proceselor mutaționale cu o rată scăzută (mananii din peretele levurilor, peptidele formilate ale bacteriilor, LPS, acizii lipoteichoici). Macrofagul este o celulă multifuncțională, capabilă de a primi o multitudine

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
al doilea mecanism depinde de interacțiunea dintre elementele de secvență supuse rearanjamentului de segmente genice imunoglobulinice și factorii de transcripție a căror activitate și disponibilitate sunt reglate diferențiat în cursul maturării celulelor B și T. De regulă, promotorul unei gene eucariote este localizat la capătul 5’ al secvenței sale de nucleotide. Cum în cadrul unei gene funcționale imunoglobulinice, capătul său 5’ derivă dintr-un segment genic V ales la întâmplare, înseamnă că fiecare segment genic VL sau VH trebuie să conțină propria

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
de transcripție care include și o ARN polimerază. Poziționarea corespunzătoare a mașinăriei de transcripție este asigurată prin recunoașterea anumitor secvențe ale ADN din regiunea din amonte de situsul start al transcripției, regiune care reprezintă promotorul. Ca și multe alte gene eucariote și genele pentru globine prezintă în regiunea promotor cutii de omologie ADN, cunoscute ca secvențe TATA și CCAAT, aflate la 30, și respectiv, la 70 de perechi de nucleotide în amonte de situsul CAP. În afară de aceste regiuni, multe gene cu

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
2001). 16.1.4. REGLAREA ACTIVITĂȚII GENELOR PENTRU CATENELE GLOBINICE La bacterii genele sunt organizate în unități transcripționale multicistronice numite operoni și sunt transcrise coordonat în ARNm policistronic, purtător de mesaj genetic pentru mai multe catene polipeptidice. În general, genele eucariote nu sunt organizate în operoni, fiind transcrise individual în ARNm monocistronic, fiecare genă având propriul său promotor și elemente reglatoare înrudite acestuia aflate în amonte de punctul de inițiere a transcpriției situat la o distanță de până la 2 kb de

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
însă și gene la care elementele reglatoare cis-activatoare (localizate în același segment de ADN cu secvențele codificatoare supuse reglării) se află la distanță mult mai mare de secvența codificatoare, exercitând un control la distanță mare asupra unor clusteri genici. La eucariote, cromozomii sunt organizați spațial în teritorii cromozomale (Meaburn și Misteli, 2007) și funcțional în domenii de expresie genică numite domenii cromatinice, delimitate după toate probabilitățile prin mecanisme de modificare epigenetică a histonelor. Atunci când unei fragmentări spontane a cromozomului urmează un

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241

animale și microorganisme, genele pe care acestea le conțin, complexitatea ecosistemelor pe care le formează în mediul biologic”, care se manifestă pe trei niveluri (Fig. 1): * specific/biologic * genetic * ecosistemic. Diversitatea speciilor include tot spectrul organismelor de pe Terra, procariote și eucariote, indiferent de regnul căruia îi aparțin. Diversitatea speciilor reprezintă nu numai răspunsul adaptărilor ecologice și filogenetice ale populațiilor la particularitățile mediului, ci și baza resurselor primare și alternative pentru om (hrană, adăpost, materie primă, produse pentru tratarea unor boli etc.

Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher (2010) [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]
Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345

au apărut În urmă cu 3,5-3 miliarde de ani, fiind reprezentate de cianobacterii și bacterii propriu-zise; cianobacteriile sunt, deci, cele mai vechi ființe apărute pe planeta noastră, cele mai rezistente, autotrofe atât pentru carbon cât și pentru azot. Primele eucariote au apărut abia În urmă cu 1,4 - 1,5 miliarde de ani, având informația genetică cuprinsă Într-un nucleu Învelit de o membrană lipoproteică dublă, numită și anvelopă. Plantele terestre vasculare au apărut În sedimentele depuse acum 420 de

Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
de o membrană lipoproteică dublă, numită și anvelopă. Plantele terestre vasculare au apărut În sedimentele depuse acum 420 de milioane de ani (la Începutul Devonianului sau chiar la sfârșitul Silurianului), adică aproximativ după 1 miliard de ani de la diferențierea organismelor eucariote primitive; fără Îndoială, aceste prime plante fosile au fost precedate de altele care, fiind lipsite de lignină, nu au lăsat urme În straturile geologice. Înainte de a trece la prezentarea diferitelor strategii evolutive, la nivel de celulă, organism și populație, ne

Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
opri la câteva elemente de clasificare a lumii vii ,. Lumea vie cuprinde 5 regnuri, grupate În două supraregnuri: A. Supraregnul PROCARIOTA, cu 1 regn: BACTERIA (Monera), din care fac parte Eubacteriile (cu cianobacterii și bacterii propriu-zise) și Archebacteriile. B. Supraregnul EUCARIOTA, cu 4 regnuri: 1. PROTISTE - cu 30 de Încrengături (inclusiv protozoare și fungi inferiori), din care 8 cuprind alge: diatomee, aurii, brune, roșii, verzi ș.a., ale căror dimensiuni variază de la 2-3 micrometri (unele alge unicelulare) până la peste 50 m (unele

Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
de ciuperci superioare (zigomicete, ascomicete, bazidiomicete). 3. PLANTE - cu 12 Încrengături din grupele: briofite (mușchi), pteridofite (ferigi) și spermafite: gimnosperme (pinofite) și angiosperme (magnoliofite): dicotiledonate (magnoliate) și monocotiledonate (liliate). 4. ANIMALE - cu 37 Încrengături. În ceea ce privește numărul de specii procariote și eucariote „vegetale” din primele 4 regnuri, acesta diferă după autorii luați În considerație. Cei mai mulți autori apreciază că există aproximativ 5 000 specii de bacterii și cianobacterii, 35 000 specii de alge, 100 000 specii de ciuperci, 20 000 specii de licheni

Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
un perete. Așadar, fără a fi Întotdeauna obligatoriu, „starea acoperită” este necesară supraviețuirii protoplastului În condiții naturale (turgescență) și derulării ciclului celular complet. Peretele a fost selecționat de către presiunea evolutivă dintr-o mare diversitate de construcții realizate de talofite. La eucariote se cunosc 3 linii evolutive principale divergente, plecând de la modul de nutriție: - animalele au evoluat fără obstacolul pe care l-ar fi reprezentat un perete celular pentru nutriție, care se face prin fagocitoză; - la plante, peretele a Însoțit evoluția de

Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
de la protoplaste. Originea plastidelor, ca și a mitocondriilor de altfel (ambele categorii de organite având membrană dublă, ribozomi și ADN), este explicată prin teoria endosimbiotică ,. Conform acestei teorii, organisme procariote fotosintetizante s-ar fi instalat ca simbionți permanenți În celulele eucariotelor, până când aceste organisme procariote s-ar fi transformat În organite semiautonome. Așadar, indivizi diferiți s-au Întâlnit, s-au Întrepătruns În așa fel că nu s-au mai putut separa: unul a devenit organit În corpul celuilalt. Deci, plastidele și

Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
Între plante și animale: ciuperci și animale (micofagie), zoidofilia și polenizarea (plante entomofile, malacofile, ornitofile, cheiropterofile), zoochoria (nematode, insecte și vertebrate care răspândesc fructe și semințe). - Simbioze intime Între „plante”: simbioza Între microorganisme, Între bacterii și ciuperci, Între procariote și eucariote vegetale (stând la originea mitocondriilor și plastidelor) ,,. - Simbioza lichenică (Între alge și ciuperci). b. Strategii evolutive pentru ocuparea mediului de viață Condiții În care au apărut plantele vasculare (terestre). Plantele vasculare au apărut În sedimentele depuse acum 420 de milioane

Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
În care au apărut plantele vasculare (terestre). Plantele vasculare au apărut În sedimentele depuse acum 420 de milioane de ani (la Începutul Devonianului sau chiar la sfârșitul Silurianului - era Paleozoică), adică aproximativ după 1 miliard de ani de la diferențierea organismelor eucariote primitive; fără Îndoială, aceste prime plante fosile au fost precedate de altele care, fiind lipsite de lignină, nu au lăsat urme În straturile geologice. În Precambrian, suprafața terestră era iradiată de ultraviolete (rUV) solare, letale pentru orice ființă vie terestră

Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
Corola-publishinghouse/Science/1308_a_1889

se situează în rândul marilor țări viticole din ierarhia mondială ocupând locul șapte pe glob și șase în Europa după țări ca: Spania, Italia, Franța, etc. 2 2. PROCESE METABOLICE ALE LEVURILOR UTILIZATE ÎN VINIFICAȚIE Drojdiile (levurile) sunt microorganisme unicelulare eucariote care se reproduc prin înmugurire. Aceste trăsături sunt caracteristice pentru majoritatea drojdiilor dar sunt și excepții. Există și specii care dau formațiuni micelare, altele cu un ciclu de diviziune prin fisiune și genuri care poartă conidii și sterigme. Lodder (1970

IZOLAREA ŞI IDENTIFICAREA UNOR SPECII DE LEVURI FOLOSITE ÎN BIOTEHNOLOGIA VINULUI by MIHAELA CIOCAN (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1308_a_1889]
apreciază dezvoltarea culturii comparativ cu un martor cultivat pe mediul obișnuit de întreținere (YPG agarizat). 4.2.4.8. Rezistența la cicloheximidă Testul creșterii în prezența antibioticului cicloheximidă (actidionă) este apreciabil în clasificarea tulpinilor de levuri. Cicloheximida stopează dezvoltarea celulelor eucariote prin inhibarea sintezei proteice la nivelul ribozomilor 80 S. Levurile rezistente la cicloheximidă pot avea ribozomi modificați. Testul se realizează în mediul lichid BYNB concentrat de 10 ori, conținând aceeași cantitate de glucoză ca și pentru testarea utilizării aerobe a

IZOLAREA ŞI IDENTIFICAREA UNOR SPECII DE LEVURI FOLOSITE ÎN BIOTEHNOLOGIA VINULUI by MIHAELA CIOCAN (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1308_a_1889]