391 matches
-
este confirmată, atunci ipoteza cea mai ponderată este că strămoșul unicontelor a fost el însuși biflagelat, ca și strămoșul tuturor eucariotelor și că unul dintre flageli a fost pierdut în cursul evoluției unor uniconte. O metodă alternativă în studiul strămoșului eucariotelor este utilizarea caracterelor genetice rare, cum ar fi fuziunile genelor, inserțiile / delețiile și prezența sau absența genelor specifice. Astfel, Philippe și colab. în 2000 au constatat că fuziunea genelor care codifică dihidrofolat reductaza (DHFR) și timidilat sintetaza (TS) este absentă
Uniconte () [Corola-website/Science/333611_a_334940]
-
și prezența sau absența genelor specifice. Astfel, Philippe și colab. în 2000 au constatat că fuziunea genelor care codifică dihidrofolat reductaza (DHFR) și timidilat sintetaza (TS) este absentă la opistoconte, amibozoare și procariote și prezentă la toate celelalte grupuri de eucariote. Cavalier-Smith și colab. au sugerat că această fuziune constituie un caracter derivat, și prin urmare rădăcina arborelui evolutiv al eucariotelor nu poate fi plasată în interiorul grupului care prezintă această fuziune. În paralel, la opistoconte și amibozoare există o fuziune a
Uniconte () [Corola-website/Science/333611_a_334940]
-
reductaza (DHFR) și timidilat sintetaza (TS) este absentă la opistoconte, amibozoare și procariote și prezentă la toate celelalte grupuri de eucariote. Cavalier-Smith și colab. au sugerat că această fuziune constituie un caracter derivat, și prin urmare rădăcina arborelui evolutiv al eucariotelor nu poate fi plasată în interiorul grupului care prezintă această fuziune. În paralel, la opistoconte și amibozoare există o fuziune a trei gene care codifică enzimele implicate în sinteza nucleotidelor pirimidinice: carbamoil fosfat sintaza, dihidroorotaza și aspartat carbamoiltransferaza (Cavalier-Smith, 2002). Această
Uniconte () [Corola-website/Science/333611_a_334940]
-
grupului care prezintă această fuziune. În paralel, la opistoconte și amibozoare există o fuziune a trei gene care codifică enzimele implicate în sinteza nucleotidelor pirimidinice: carbamoil fosfat sintaza, dihidroorotaza și aspartat carbamoiltransferaza (Cavalier-Smith, 2002). Această fuziune este absentă la alte eucariote și procariote și Stechmann și Cavalier-Smith au considerat acest eveniment de fuziune dublă, de asemenea, ca un caracter derivat. Rădăcina arborelui evolutiv al eucariotelor se plasează prin urmare între aceste două megagrupuri de eucariote (adică opistocontele și amibozoarele pe de
Uniconte () [Corola-website/Science/333611_a_334940]
-
pirimidinice: carbamoil fosfat sintaza, dihidroorotaza și aspartat carbamoiltransferaza (Cavalier-Smith, 2002). Această fuziune este absentă la alte eucariote și procariote și Stechmann și Cavalier-Smith au considerat acest eveniment de fuziune dublă, de asemenea, ca un caracter derivat. Rădăcina arborelui evolutiv al eucariotelor se plasează prin urmare între aceste două megagrupuri de eucariote (adică opistocontele și amibozoarele pe de o parte și toate celelalte grupuri importante pe de altă parte).
Uniconte () [Corola-website/Science/333611_a_334940]
-
Această fuziune este absentă la alte eucariote și procariote și Stechmann și Cavalier-Smith au considerat acest eveniment de fuziune dublă, de asemenea, ca un caracter derivat. Rădăcina arborelui evolutiv al eucariotelor se plasează prin urmare între aceste două megagrupuri de eucariote (adică opistocontele și amibozoarele pe de o parte și toate celelalte grupuri importante pe de altă parte).
Uniconte () [Corola-website/Science/333611_a_334940]
-
este un organism unicelular flagelat și este singura specie din genul "Kamera". Deși specia este cunoscută de mult timp, este puțin studiată. Poziția taxonomică în cadrul eucariotelor nu e cunoscută. "" este un organism neparazit, înotător și heterotrofic. Celula este mică (în medie 6-7 × 2,5 μm) și în formă de ou. Baza celor două flagele lungi este sub vârf (sunt subapicale). Există un singur nucleu. Caracteristicile ultrastructurale
Kamera lens () [Corola-website/Science/333398_a_334727]
-
formarea de noi indivizi, care se realizează prin rearanjarea materialului genetic din două unități genetice diferite. Atât recombinarea genetică, cât și repararea ADN-ului, au loc și la procariote (bacterii și arhebcaterii), acestea fiind reprezentate de reproducerea asexuată. La organismele eucariote, fenomenele de recombinări genetice sunt întâlnite în timpul meiozei, care are ca finalitate producerea gameților. Cele două procese de recombinare ale meiozei sunt: "recombinarea intracromozomală" (zis și "crossing-over") și "recombinarea intercromozomală" (zis și "dansul cromozomilor"). În afară de acestea, mai există și recombinarea
Recombinare genetică () [Corola-website/Science/336122_a_337451]
-
are ca finalitate producerea gameților. Cele două procese de recombinare ale meiozei sunt: "recombinarea intracromozomală" (zis și "crossing-over") și "recombinarea intercromozomală" (zis și "dansul cromozomilor"). În afară de acestea, mai există și recombinarea "genomică" și cea "prin transpoziție". În timpul meiozei de la organismele eucariote, recombinarea genetică presupune împerecherea cromozomilor omologi, acest proces putând avea ca final și schimbul de informație dintre cromozomi. Schimbul poate să nu fie fizic (o porțiune a materialului genetic este copiat de la un cromozom la un altul, fără să se
Recombinare genetică () [Corola-website/Science/336122_a_337451]
-
științifică crede că viața a apărut pe Terra în urmă cu peste 3,5 miliarde de ani, iar, în urmă cu două miliarde de ani, a început să evolueze în două ramuri largi - procariote, precum celulele simple ale bacteriilor, și eucariote, cu celule complexe, care conțin nuclee și structuri interne complicate. Potrivit studiului publicat în revista Nature, cercetătorii au descoperit un nou organism care are genele ambelor grupe. Organismul a fost descoperit în mostre de sedimente colectate de pe fundul mării, la
Legătura dintre procariote și eucariote. Veriga lipsă, DESCOPERITĂ de cercetători () [Corola-website/Journalistic/105073_a_106365]
-
între Norvegia și Groenlanda, la o adâncime de 2.352 de metri. Noul microb aparține subgrupului de organisme procariote numit Archaea, dar, în mod unic, posedă și circa 100 de gene care, până în prezent, au fost văzute doar la organismele eucariote. Aceste gene sunt cunoscute ca având un rol în formarea membranelor și a structurilor complexe din interiorul celulelor, potrivit lui Ettema. "Inițial, am crezut că este foarte ciudat, că trebuie să fi avut loc o contaminare a mostrelor. Știam că nu
Legătura dintre procariote și eucariote. Veriga lipsă, DESCOPERITĂ de cercetători () [Corola-website/Journalistic/105073_a_106365]
-
rol în formarea membranelor și a structurilor complexe din interiorul celulelor, potrivit lui Ettema. "Inițial, am crezut că este foarte ciudat, că trebuie să fi avut loc o contaminare a mostrelor. Știam că nu trebuie să fie niciun fel de celule eucariote în aceste mostre, dar am descoperit aceste gene și ne-am dat seama că ori avem de-a face cu o contaminare ori cu ceva extrem de interesant", a mai spus cercetătorul suedez. Genomul complet al organismului, numit formal Lokiarchaeota, dar
Legătura dintre procariote și eucariote. Veriga lipsă, DESCOPERITĂ de cercetători () [Corola-website/Journalistic/105073_a_106365]
-
încă să cultive acest microb în laborator, în parte din cauză că aceste forme de viață care trăiesc la mare adâncime în mediul subacvatic cresc foarte greu, celulele divizându-se o dată la zece ani, potrivit cercetătorului Thijs Ettema. "Puzzle-ul originii celulei eucariote este unul extrem de complicat, iar multe piese încă lipsesc. Am sperat că Loki va aduce la lumină câteva dintre aceste piese ale puzzle-ului, dar, când am obținut primele rezultate, nu ne-a venit să credem. Datele erau de-a
Legătura dintre procariote și eucariote. Veriga lipsă, DESCOPERITĂ de cercetători () [Corola-website/Journalistic/105073_a_106365]
-
primele rezultate, nu ne-a venit să credem. Datele erau de-a dreptul spectaculoase", a explicat Ettema. Studiind genomul acestui microb, am descoperit că Loki reprezintă o formă intermediară, poziționată undeva între celulele simple ale microbilor și cele complexe ale eucariotelor. Este foarte interesant. Aceste gene nu au fost niciodată văzute în afara organismelor eucariote", a continuat cercetătorul. Întrebat dacă cumva Loki reprezintă o verigă simplă dintre cele două mari ramuri ale vieții, Ettema a spus: Într-un tip de discurs de
Legătura dintre procariote și eucariote. Veriga lipsă, DESCOPERITĂ de cercetători () [Corola-website/Journalistic/105073_a_106365]
-
spectaculoase", a explicat Ettema. Studiind genomul acestui microb, am descoperit că Loki reprezintă o formă intermediară, poziționată undeva între celulele simple ale microbilor și cele complexe ale eucariotelor. Este foarte interesant. Aceste gene nu au fost niciodată văzute în afara organismelor eucariote", a continuat cercetătorul. Întrebat dacă cumva Loki reprezintă o verigă simplă dintre cele două mari ramuri ale vieții, Ettema a spus: Într-un tip de discurs de popularizare a științei, am putea spune asta. Dacă analizăm termenul «verigă simplă», atunci
Legătura dintre procariote și eucariote. Veriga lipsă, DESCOPERITĂ de cercetători () [Corola-website/Journalistic/105073_a_106365]
-
Ettema a spus: Într-un tip de discurs de popularizare a științei, am putea spune asta. Dacă analizăm termenul «verigă simplă», atunci Loki este ceva ce trăiește de foarte mult timp și este ultimul strămoș comun al organismelor procariote și eucariote". Loki este numit după vulcanul subacvatic Castelul lui Loki, care, la rândul său, este numit după zeitatea nordică înșelătoare Loki.
Legătura dintre procariote și eucariote. Veriga lipsă, DESCOPERITĂ de cercetători () [Corola-website/Journalistic/105073_a_106365]