1,625 matches
-
bucură-n sine. Își fixează ochii într-un punct fix, fredonează un cântec pesemne unei femei rămase-n gând. Omu’-i singuratic, intră și iese din sine contemplând profund fiecare obiect, încât se confundă cu el. Referință Bibliografică: Omul în euforie / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1383, Anul IV, 14 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
OMUL ÎN EUFORIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383558_a_384887]
-
nici mirosul îmbietor al cafelei și al pâinii prăjite. Își bău cafeaua savurând-o cu voluptate deopotrivă, gustul amar și aroma care îi invada plăcut nările și papilele, simțind cum o învăluia cu o stare de bine și de ușoară euforie apoi începu să mănânce visătoare, fredonând o melodie la modă, după care se îndreaptă către malul mării în costumul de baie albastru și desculță avântându-se decisă în undele răscolite de briză, destul de reci la acea oră matinală. Începu să
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
numai ea va fi scuipată? Hai, liniștiți-vă, că se satură repede și de ea! O să revină totul la normal! A avut grijă, totuși, să-l „scuture” pe tovul tăuraș înfierbântat, ca să prevină scandalul. Tovul „scuturat” s-a trezit din euforie și a rărit-o cu „problemele”. Maria, iar a oftat: pe mine nu mă „scuturase” nimeni. Tot mai pluteam pe valul visului înmiresmat. Nici nu mi-am dat seama că tovul nu mă mai cheamă să „rezolvăm probleme”. Atunci mi-
CAP. 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383076_a_384405]
-
ca preț, dar de nivel calitativ puțin mai scăzut. Acum însă, promovaseră prea puțini studenți iar aceștia erau foarte obosiți după efortul depus, dar încununat cu succes. Promovarea unei examen atât de greu îți dădea o stare de fericire, de euforie de nedescris, pe care numai cel ce o trăia o putea ìnțelege, pentru că însemna încununarea unei munci asidue, dar era și o confirmare a capacităților proprii de învățare, a valorii pe care o aveai ca viitor intelectual. Iar acest lucru
“MAGIA UNEI VECHI FOTOGRAFII” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385314_a_386643]
-
în repetate rânduri pe parcursul anilor, că la acest început de septembrie am mai renăscut, ne-am mai înălțat cu o Duminică a limbii române, însă trebuie să recunosc inconsolabilul adevăr că de cele mai multe ori am fost captiva iluziilor, prada amăgitoarei euforii, și că, în realitate, de fiecare dată mai muream cu o „sărbătoare”. Iar manifestarea din toamna aceasta, începută atât de emotiv și monumental de vocea tânărului interpret Dumitru Caulea (de curând dirijor al Corului popular „Dragoș Vodă”), ne-ar fi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92332_a_93624]
-
inventând” astfel o nouă zi de sărbătoare. „Pe tot parcursul istoriei noastre, puține sunt lucrurile care au reușit să entuziasmeze și să fericească națiunea noastră în măsura în care a făcut-o această sărbătoare”, nota scriitorul José Ortega y Gasset, referindu-se la euforia trezită de apariția primilor toreadori, la granița dintre secolul al XVII-lea și al XVIII-lea. Nici în secolelele următoare, liderii națiunii nu au reușit să cadă la pace: în timp ce protagoniștii generației de scriitori de la 1898 - Unamuno, Pío Baroja, Antonio
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
de dac? Aici, în odăiță, românul și-a mâncat sărmăluța sau fasolea, udată cu un pahar, două-trei, mai multe sau foarte multe de vin sau de țuică. Și atunci, având de-a face cu oameni într-o asemenea stare de euforie, nu mai este de mirare că, de multe ori, străinii au făcut aici ceea ce nu reușeau la ei acasă, spunând despre România că este țara tuturor posibilităților (până și a celor imposibile altundeva). Capacitatea unor compatrioți de-ai noștri de
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383114_a_384443]
-
și recoltarea acestora, sfârșind cu câștigul realizat din comercializarea lor. La fel și eu, în 1989, asemenea celorlalți, vedeam doar fața plăcută și jinduită a capitalismului, vedeam doar fața pe care alții se straduiau să mi-o arate. Prins de euforia „revoluționară” a acelor vremuri, n-am înțeles cuvintele unui om în vârstă care apucase să trăiască și în România internelică. Omul îmi spusese atunci că „schimbarea «domnilor» este bucuria nebunilor”. Cuvintele lui mi-au rămas întipărite în minte, chiar dacă nu
RETROSPECTIVĂ de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383230_a_384559]
-
pepenii...”. § Nouă zile de respiro, aveai nevoie de o Sărbătoare. Chiar așa ai hotărât: pe timpul desfășurării Carnavalului, nu vei scrie un rând. Doar vei gândi serbarea. Pe parcursul unei festivități de durată se pot întâmpla multe; lucrurile sunt mai puțin controlabile, euforia degenerează, uneori, în acte antisociale, în crimă. O sărbătoare nu este o garanție a înțelegerii; mai degrabă un hiatus; o falie între grijile de ieri și cele de mâine. În abisul dintre ele, Magistratul proiectează un paradis temporar: imaginea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
absolut din Întâmplare, că omul meu nu se topise miraculos În neant, ci Își vedea de treabă, bine mersi, În orașul părinților și al copilăriei sale. Sau pe undeva prin apropiere. M-am trezit psalmodiind În gând, cuprins de o euforie cam deplasată: Adam a Înviat din morți, cu moartea pre moarte călcând, și celor din mormânturi viață dăruindu-le... În același timp Însă, eram puțin contrariat. Promisiunea palpitantei aventuri pe care Începusem s-o adulmec În neașteptata reapariție pe firmament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pragul? Și ce dacă sunt bădărani și omit să ne ceară voie? Să fim serioși: bunele maniere n-au Împins omenirea Înainte nici măcar cu un centimetru! 4 - Când am ajuns la Paris ploua torențial. Mai fusesem aici În câteva rânduri, euforia primului contact cu Orașul Luminilor se consumase, lăsând loc, treptat, unei obișnuințe cordiale, dacă pot s-o numesc așa. Erau câteva locuri pe care-mi plăcea Întotdeauna să le revăd, majoritatea dintre ele cu atingeri la sfera istoriei, firește - defect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
7 6 5 4 3 2 1 0 De acum, nu ne rămânea altceva decât să facem Înlocuirea literelor care ocultau numerele de cont cu cifrele astfel obținute și gata! - Asta În viziunea ta optimist-academică, m-a pocnit În creștetul euforiei mele fără obiect pragmatismul sec al Evei. Nu e nici un fel de gata! Să zicem că avem conturile și că mai sunt și corecte, ceea ce nu scrie nicăieri și nu garantează nimeni. Bravo, flori, felicitări! Ei, și cu-asta ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să-ți tragi tu singur câteva în plus, să-ți placă să mergi de-a bușilea și-n față și mai ales îndărăt - toate acestea, nu știu dacă mă puteți urmări și înțelege, îți dau o divină satisfacție, o calmă euforie, căci poți în același timp înălța ochii spre cer și zice: „Iată, Doamne, cum știu eu să slujesc atâtor tâmpiți; gândește-te cum te-aș putea sluji pe tine, de m-ai lua în împărăția ta”. — Foarte interesant lucru - spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
faraonii morți În sarcofagele lor, cît deșert sub un bombardament lunar, Înspăimîntător și apele tale fosforescente, focurile tale solidificate de Îngheț, pămînt strălucind ca tabla, pulverizat În particule electrice. Deșert, deșert, Înainte și după. Oare aceste amintiri fugare Îmi justifică euforiile, orgoliul, frica? Ăsta-i un loc al aberațiilor, sînt gata să spun, simt dinții mici, ascuțiți, de rozătoare cum Îmi ronțăie creierul paralizîndu-mi centrii motori. Și deodată o limuzină galbenă traversează hîrtia. În după-amiaza zilei acelea - Birgit m-a sunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
aducea puțin cu Mișu din profil (profilul lui Mișu, că poza lu Zelea era din semiprofil), și Mariana s-a frecat un pic de portretul ăla, la radio era Baby, take off your clothes, și Mariana, tânără, a apucat-o euforia, Mișu amesteca la oală, nu lăsa pe nimeni să intre să nu fure rețeta, nici chiar pe Mariana, și ea sus, jos, sus, jos, și l-a dat jos, portretul. Zdrang zing clang clang cling. Nu sare nimeni. Popa s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
cel mai mic zgomot, nu-i așa? Noriko Își răsuci puțin trupul. Părea că nu-și găsea locul pe canapea. Se străduia să se concentreze asupra a ceea ce spunea Keiko Kataoka. Concentrată asupra descrierii vânătorului, simțea crescând Înlăuntrul ei o euforie care-i făcea trupul să tremure și Încercă să scape de acest freamăt care o cuprindea. Însă Îi era cu neputință să se elibereze de el. Freamătul, pe care-l resimțea ca pe un zgomot de pași, nu făcea decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ar putea să vă intereseze să știți că mulți dintre colegii lui Josef Kahn de la Azilul Herzeberge sunt aceia a căror demență organică este un rezultat direct al sifilisului lor. Pot fi făcute și acceptate declarații contradictorii. Starea variază între euforie și apatie și există o instabilitate emoțională generală. Tipul clasic se caracterizează printr-o euforie dementă, deliruri de grandoare și accese de paranoia extremă. — Isuse, singurul lucru pe care l-ați omis este mustața nebună, am zis. Mi-am aprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Azilul Herzeberge sunt aceia a căror demență organică este un rezultat direct al sifilisului lor. Pot fi făcute și acceptate declarații contradictorii. Starea variază între euforie și apatie și există o instabilitate emoțională generală. Tipul clasic se caracterizează printr-o euforie dementă, deliruri de grandoare și accese de paranoia extremă. — Isuse, singurul lucru pe care l-ați omis este mustața nebună, am zis. Mi-am aprins o țigară și am tras din ea posomorât. — Pentru Dumnezeu, să schimbăm subiectul. Haideți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Estetica lui Philodemos se menține la egală distanță de două excese: cultul formei pure, fără nicio preocupare pentru sens, și celebrarea fondului independent de orice formă. Nici artă pentru artă, nici instrumentalizarea ei în serviciul unor cauze extrapoetice. Nici religia euforiei, nici defectul pedagogic, ci un savant echilibru între lucrul spus și modul de a-l exprima. O gândire corectă într-o formă săracă își ratează scopul la fel ca și un conținut banal ambalat într-o structură impecabilă. în modul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
vrea, aș putea să și zbor. Acum am pentru ce trăi. Mă rog la Dumnezeu să te țină sănătoasă, să te facă fericită iar pe mine să mă ajute să nu te dezamăgesc niciodată. Trecea acum printr-o stare de euforie care nu îi mai îngăduia să numerele caloriile fiecărui fel de mâncare cum făcea altădată. În sinea lui o considera mai bună ca înainte, deși, în realitate, nu era. Găsea resurse de bunăvoință să-l mediteze pe Vârban și pe
PRĂJITURA DE DUMINICĂ (PRIMA PARTE) de ION UNTARU în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363794_a_365123]
-
să ajungă la creier, primim atâtea informații antagonice, încât rămânem înmărmuriți pentru câteva secunde. Apoi se abate asupra noastră o ploaie de gânduri, toate cu semn de întrebare, și încercăm să dăm un sens trăirii epuizate. E o stare de euforie care ne încearcă atunci când realizăm sursa acestei revolte fizice. Se aliniază, atunci, simțurile cu rațiunea, clarificând brusc experiența trăită. Totul culminează cu un hohot de râs fericit, eventual un zâmbet întins pe toată fața, sau cu un nod în gât
CONTINUITATE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363443_a_364772]
-
1862 din 05 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Îmi plac teribil diminețile în care poți să dormi cât vrei, să stai cu ochii închiși, fără ca cineva să-ți tulbure liniștea. Ador ferestrele termopan, de la oraș, cu jaluzele, care-ți prelungesc euforia somnului, cât vrei! O greșala “istorică” am făcut atunci când am socotit utilă intervenția asta și la casa mea de la țară. Norocul e că acolo stau numai vara și-mi permit să dorm cu termopanele deschise sau doar rabatate...ca să aud
CONDESCENDENŢĂ (FICTIUNE) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363420_a_364749]
-
locul pe care valoarea Operei literare i-l conferă?! Theodor RĂPAN (născut la 4 iulie 1954, în comuna Balaci, județul Teleorman)este poetul contemporan cu o activitate literară îndelungată. A debutat publicistic în 1970, în ziarul Teleormanul literar, cu poezia Euforie, iar editorial, în 1975, în Caietul debutanților, cu ciclul de poeme Hohotul Apelor, Editura „Albatros”. Au urmat: PRIVIND ÎN OCHII PATRIEI,Editura „Cartea Românească”, redactor de carte - Mircea Ciobanu/comentat de Nichita Stănescu pe coperta a patra, 1986, AȘA CUM SUNT
FIIND 365 + 1 ICONOSONETE, DE THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364104_a_365433]
-
ochii și va număra până la un milion, în timp ce toți ceilalți se vor ascunde, iar când numărătoarea va lua sfârșit, primul ce va fi găsit îi va lua locul și astfel jocul va continua... Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat într-atât de multe tumbe, încât chiar și Îndoiala s-a lăsat convinsă, ba mai mult, chiar si Apatia cea mereu bosumflata și neinteresată... însă nu toți au acceptat să ia parte la această activitate; Adevărul
O LUNA A DRAGOSTEI de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364096_a_365425]
-
greu să descoperi (dacă ai disponibilitatea și vrei), ceea ce, uneori, logicii i se pare imposibil: că aflarea-de-sine a poetului e în starea creației lui. Optzecist, după vârstă, Theodor Răpan a debutat publicistic în 1970, în ziarul Teleormanul literar, cu poezia „Euforie”, iar editorial, în 1975, cu ciclul de poeme „Hohotul apelor”, în „Caietul debutanților”, Editura „Albatros”. Așa începe să dea lucrului, aparent comun, un sens înalt, încrederii răbdătoare o altă înfățișare a visului tăinuit al daimonului, devenind eul propriului eu. De
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]