3,312 matches
-
colege de liceu pe care o crede venită de curînd la uzină ca ingineră, apoi, cînd Vlad a întrebat-o cum poate s-o anunțe dacă află ceva, i-a dat numărul de acasă. După-amiază însă, cînd Radu a putut evada pentru o oră, i-a părut rău de pasul greșit. Mereu și-a zis că-l va repezi pe Vlad, interzicîndu-i s-o mai sune, dar e de ajuns să-i audă glasul timid, cu inflexiuni grave, virile, că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
colegi; interesează-te și-ai să-mi dai dreptate. Faci doi-trei copii, maman ți-i crește, vilă-vilă, avere-avere, parcă așa am înțeles, că nu oricine-i Marcu profesorul. Cînd nu-ți mai place de tata-socru, te urci pe motocicletă și evadezi... ...de socru? repetă Vlad bîntuit ușor de gînduri. Păi el e cu averea. El te va lua de guler la cea mai mică nesupunere. Înțeleg că vrei să locuiești la ei. În nici un caz, acolo, nu vei fi tu cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
of Rape și acolo programul de comedie e lunea. E fantastic, declamă ea entuziasmată. — Sigur e popular, articulă Bull, sperând că n-o auzise bine. Și pe bună dreptate. Auzise bine. Ea își reluă ideea: — Duce actul comic la limită. Evadează din acel cul-de-sac al comediei britanice. În clipa aceea, Bull își dădu seama că îi citează din articolul pe jumătate scris. — Dar, Juniper, încercase el să pară conciliant, ca un om care are deja o părere, dar care e dispus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cu imaginația mea primitivă, dospită din cuvinte, două telefoane mobile, unul la urechea stângă, altul la urechea dreaptă, dialogând prin intermediul unui creier de om... Heroina Ceaușescutc "Heroina Ceau[escu" Ani de-a rândul, sub presiunea lui Ceaușescu, am fugit, am evadat care încotro. În lipsa heroinei, refugii în fața vocii lui hârâite de la televizor au fost cartea, alcoolul, teatrul, casetele video, sexul, Occidentul. Pușcăria cea mai grea era realitatea zilei. Ființa în cel mai înalt grad reală, chiar dacă monstruoasă, din România, era Ceaușescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
realitatea zilei. Ființa în cel mai înalt grad reală, chiar dacă monstruoasă, din România, era Ceaușescu. Noi, ceilalți, păream niște umbre chinezești pe lângă el și ea. Astăzi însă, la trei cincinale după transformarea lui în umbră, iată că am ajuns să evadăm în Ceaușescu! De la o vreme, nesfârșite „dezbateri” și „dosare” despre politica, economia și moartea lui Ceaușescu, cu osebire despre decembrie ’89 văzut dinspre vechiul regim, readuc în prim-plan figuri respingătoare ale ceaușismului, care sunt „cu respect” lăsate să pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
și eram obligat s-o fac, dimineața, fiindcă altfel întârziam la școală) înăuntru mirosea tare amestecat. În aer pluteau vapori groși de deodorant, pentru că așa își imagina el că pot fi tăinuite sau reparate anumite fapte. Altfel, era drăguț. Cândva, evadând din bucătăria apartamentului 40 împreună cu mama și mergând ei doi să se bronzeze și să se bălăcească în râul Argeș, s-a scufundat în apele adânci până la șolduri și a prins cu mâna o babușcă sau un biban. Sincer să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
prin care, dacă eram atent, puteam să întrezăresc lumini aprinse, umbre de oameni alunecând ușor prin apartamente sau chiar câte un petec întunecat de cer și că nu-mi rămăsese nimic altceva de făcut, dacă țineam cu tot dinadinsul să evadez, decât să mă rog acestei cruci ca o inimă, în speranța că dihania se va milostivi de mine și mă va lăsa, întocmai ca o fregată pe bebelușul Mircea, în orice port, fie el și agitat, al acestei lumi. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
el fără să se gîndească. — Cine mai era cu dumneata? — O fată. Acum, era prea tîrziu ca să mai dea Înapoi. Trebuia să vorbească despre ea! Și la urma urmei, dacă nu era un criminal, pentru ce n-ar mărturisi că evadase cu ajutorul fratelui ei? — Anna Hilfe! rosti Rowe, simțind ca un fel de dulceață pe limbă. — Pentru ce te aflai Împreună cu ea? — Cred că ne iubeam. — Crezi? — Nu-mi amintesc precis. Dar ea ce spune despre toată povestea asta? — Spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Împreună cu pliul naso-labial, această nouă linie forma o imagine asemănătoare cu liniile din palma unei mâini delicate și fragile. Citind o biografie imaginară în acea istorie a pielii, mi-am închipuit-o drept o studentă sclipitoare dar surmenată la Medicină, evadând, când se calificase ca doctor, dintr-o lungă adolescență într-o serie de aventuri sexuale incerte, care culminau ferice cu o profundă uniune emoțională și genitală cu soțul ei tehnician, fiecare prădând corpul celuilalt așa cum își prădase Crusoe nava. Pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
putem să facem schimbări chiar dacă am acumulat întârzieri importante. Important este că, dacă vom fi hotărâți să învățăm din greșelile trecutului nostru și vom pune umăr lângă umăr la ridicarea țării din mlaștina în care se află, vom reuși să evadăm din cercul vicios al sărăciei și corupției, și vom schimba chiar cursul istoriei noastre. Această schimbare majoră nu poate fi făcută însă fără a opera mai întâi schimbări în cadrul societății (mai ales a politicii și a celor mai mulți politicieni) și chiar
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
o pernă de mătase cu fir de aur. 21-22 august 2004 UIMITOAREA AVENTURĂ A LUI GIAN-GIACOMO REPTIGLI Era ora 5 dimineața când la radio fu transmisă următoarea știre: „Radu Mâzgâlici, un sul de carton condamnat la moarte pentru incultură, a evadat din pușcărie împușcând 34 de paznici“. Gândacul de Colorado Gian-Giacomo Reptigli, tetraciclist din tată-n fiu, încarcă cu muci mitraliera cu muci și porni la vânătoare. Era cel mai mișto vânător de evadați cu putință: în afară de susnumita mitralieră, mai poseda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
spus. Nu vrem încurcături cu poliția. Și, în plus, cu o funie de doisprezece metri... Nu că vă suspectez pe dumneavoastră, dar n-ar fi prima oară că cineva aruncă o grapină până la gratiile închisorii, ca să ajute un prizonier să evadeze... Cuvântul „a evada“ e unul dintre cuvintele pe care nu le pot auzi fără să fac o mie de supoziții. Căutarea ancorei, în care m-am angajat, pare să-mi sugereze calea unei evadări, poate a unei metamorfoze, a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
încurcături cu poliția. Și, în plus, cu o funie de doisprezece metri... Nu că vă suspectez pe dumneavoastră, dar n-ar fi prima oară că cineva aruncă o grapină până la gratiile închisorii, ca să ajute un prizonier să evadeze... Cuvântul „a evada“ e unul dintre cuvintele pe care nu le pot auzi fără să fac o mie de supoziții. Căutarea ancorei, în care m-am angajat, pare să-mi sugereze calea unei evadări, poate a unei metamorfoze, a unei resurecții. Cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
făcut să privesc în jos. Ghemuit între treptele scăriței și stâlpii de susținere ai gheretei, se afla un bărbat cu barbă, îmbrăcat într-un veston grosolan în dungi, ud leoarcă de ploaie. Mă privea cu ochi senini și hotărâți. Am evadat, a spus. Nu mă trădați. Ar trebui să mergeți să avertizați pe cineva. Vreți s-o faceți? Locuiește la hotelul Crinul de Mare. Am simțit imediat că în ordinea perfectă a universului s-a deschis o breșă, o ruptură ireparabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ci de o înțelegere solidară. Era un om terminat; puteam face orice cu el: îl puteam trimite la muncă silnică, sau îi puteam da o însărcinare de rutină în serviciile noastre speciale. În schimb... — În schimb... — L-am lăsat să evadeze. O falsă evadare, o falsă expatriere clandestină, și și-a pierdut din nou urmele. Cred că recunosc mâna lui, din când în când, în materialele ce-mi cad sub ochi... Calitatea lor s-a îmbunătățit... Acum practică mistificarea de dragul mistificării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
felul acesta se transformă Într-un fel de cămară de ființe vii, care aveau nevoie de foarte puțină Îngrijire și hrană, Însărcinîndu-l pe chilian să aibă grijă de ele și să le numere. Acesta trăia obsedat de ideea de a evada și Începuse să ascundă În acest scop cîțiva bușteni pe care Îi aducea marea pe coastele răsăritene, Însuflețit de speranța că Într-o zi avea să fie În stare să contruiască o plută, pornind pe mare și ajungînd, În șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
posibilitatea, la care nu se mai gîndise pînă atunci, ca o altă femeie să ajungă pe insulă. În cele din urmă, ca și cum ar fi căutat cu tot dinadinsul să schimbe subiectul, Îl Întrebă: — Și nu v-ați gîndit niciodată să evadați? Sebastián Mendoza o privi de ca și cum o clipă ar fi bănuit sau și-ar fi imaginat că era vorba numai despre un spion trimis de odiosul călău. Arătă spre steagul macabru care domna insula: — Gamboa a Încercat și uite rezultatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fost de ajuns să urce pe culmea falezei pentru a sfîrși cu el, și de aceea Își făcu obiceiul de a se Înfățișa pe nepusă masă, la orele cele mai neașteptate, să verifice că nu făcuseră nici o Încercare de a evada... Sentința, În legătură cu care Îi avertizase dintru bun Început, era fără drept de apel: tortura și pedeapsa cu moartea pentru toți trei. În timpul zilei Îi obligă să muncească Într-un ritm și mai alert, refăcînd, Înainte de toate, depozitele de apă; unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
masiv și matern. Și acum avea să aibă și un copil. Nelson Clark nu s-a mai întors la domiciliu. Într-un oraș atât de mare, sute de soți își părăsesc nevestele în fiecare an. Copii fug de acasă. Soții evadează. Oameni dispar. Și ce. Tess Clark a ars caseta, dar o vede de câte ori închide ochii. Chiar și acum, după aproape șaisprezece ani. Chiar și acum, când copilul ei s-a născut, a crescut și a murit. Copilei i-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și-a imaginat că-l aude ca de obicei, la radio. Copiii Îl cântau la sărbătorile satului, iar părinții lăcrimau melancolici și se puneau pe povestit despre război și despre ocupație. Bengawan Solo... Înconjurat de munți/ Călătorești tot timpul/ și evadezi pe mare. Dar e vorba doar de-un râu, Îi spunea Adam lui Karl. Iar Karl zâmbea și răspundea: Nu-i doar atât, fiule, Într-o zi o să Înțelegi. La asta se gândea Adam, amintindu-și cum suna Într-adevăr
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să fac altceva venind aici, am fugit dintr-o țară care nu-mi plăcea, am fugit de responsabilități, de familie, de tot ce era al meu. Dar când se Întâmplă ceva ca acum, Îți dai seama că nu poți să evadezi. Ai datoria să Înfrunți lucrurile care-ți provoacă frica. Nu poți să stai pur și simplu pe margine și să privești. — Dar ce poți să faci? El Îi strângea mai tare mâinile În mâinile lui fierbinți, asta Îi făcea bine
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
câțiva ani de conviețuire. Părea absurd dar știa că nu este, era pe cale să atingă a asemenea tandrețe ce leagă două firi identice, o tandrețe după care tânjea. NU. Totul fusese o plăsmuire a minții, o nouă încercare de a evada din moleșeală. Tânjea după o asemenea tandrețe. Atâta tot. Ajunse în fața blocului. Ridică ochii către fereastra bătrânei, sigur, era la postul de pază bătrâna, nemișcată, consternată, figura ei o făcu să întoarcă privirea înapoi. Mașina lui Ovidiu era acolo, parcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
rătăcit artisticește de indicațiile unor intelectuali șovăitori, prea puțin acizi față de putredul occident. De cei ai căror opinii (Mistrie rata orice acord) duc la diversiuni. Așa a arătat, just, tovarășul Paul Georgescu la Congresul Scriitorilor din '56. Dumneata vrei să evadezi de pe platforma realismului socialist". "Găozul ista vedi piști tăt numa' diversiuni șî evaziuni!", s-a îmbățoșat și Carp. Conform lozincii mișanovicoviene, DOCUMENTARE și TIPIC, Mistrie a continuat să scrie răzbit despre Mîinile montatorilor (titlu de poemă), a intrat În cazangerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Maimuța Makonde este dusă pe rând la circ, în grădini zoologice, în centre specializate de cercetare, la închisoare, în clinici medicale, unde avea să servească drept cobai sau obiect de studiu. Cu inteligența și tenacitatea ei lingvistică, maimuța reușește să evadeze de fiecare dată, corupând cu limba ei dulce, prefăcută și proteică pe orice gardian sau persoană de ordine. Acesta rămânea perplex și pe loc impresionat de pledoaria elocventă a maimuțoiului despre soarta și condiția lui de victimă claustrată și hăituită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
este ipocrizia, arma cu care oamenii își croiau drum printre viețile altora, tocmai datorită măștilor de rigoare, mulate perfect pe chipul fiecăruia. Aceste tertipuri nu le știa pentru că în spatele gardului nu poți învăța decât meseria de deținut. Ceva din ea evadase dincolo, poate omul acela era vreun gardian inventat de Mama special pentru a o supune testelor, a-i descoperi sursa dorinței de libertate și de a o suprima pentru totdeauna. Numai că Mioara avea și ea un gard interior, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]