4,069 matches
-
părinți și declară prima zi de școală încheiată. Întoarcerea acasă fu o mare ușurare. Aruncă scrobeala cât mai departe, cu dorința neexprimată de-a o mânca șoarecii până a doua zi, îmbrăcă treningul și călare pe bicicletă își oferi binemeritata evadare. Încet, încet, străzile prinseră viață. Urletele, chiotele, râsetele sănătoase, puseră stăpânire pe oraș. Ghiozdanele zăceau aruncate după ușă, uniformele dormeau cocoțate pe umerașe, mingea se rostogolea bezmetică în mijlocul drumului și veselia coborâtă din cui însuflețea jocurile nevinovate ale copiilor. Zâmbete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
doamna Sota era un dascăl priceput. Vorbea clar, explica limpede și avea drag de meserie. Se implica în tot felul de activități, făcea excursii în cele mai neașteptate locuri, copii și părinți așteptau cu bucurie ori de câte ori ea anunța o nouă evadare. Vizitaseră mănăstiri, case memoriale, muzee, urcaseră pe munte, învățătoarea dovedind un har deosebit în a face obiect de studiu din orice colțișor. Serbările însă erau cele mai reușite. La sfârșitul clasei I pregăti cu elevii o scenetă. Fetițele reprezentau câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să poată fi altfel decât era, să profite de toate astea și s-o întoarcă în casa lui. Se ridică ostenit și sătul de bunul-simț, ce mustea în el gata să-l înece. Ai nevoie de o ieșire, de o evadare din decor. Iuliana te invită s-o însoțești la Sinaia. Nu vreau nici o evadare. Atunci, ce vrei? Ea privea pe fereastră, cu pletele lungi, aurite, arcuite peste spate. Ștefan nu-și putea lua ochii de pe silueta ei, amintindu-și lungile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
întoarcă în casa lui. Se ridică ostenit și sătul de bunul-simț, ce mustea în el gata să-l înece. Ai nevoie de o ieșire, de o evadare din decor. Iuliana te invită s-o însoțești la Sinaia. Nu vreau nici o evadare. Atunci, ce vrei? Ea privea pe fereastră, cu pletele lungi, aurite, arcuite peste spate. Ștefan nu-și putea lua ochii de pe silueta ei, amintindu-și lungile dezmierdări de odinioară, nopțile petrecute la adăpostul cascadei încolăcite. Avusese o zi plină, obositoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dincolo de orice carapace, dincolo de învelișul exterior. O văzu ca pe un păianjen, țesându-și cu migală pânza, extinzându-se pe neobservate de jur împrejur, înglodând în interiorul ei suprafața cucerită prin legături trainice, asociații determinate fără greș, zădărnicind orice încercare de evadare, de rupere, zâmbind, mângâind, în blânda tiranie maternă. Aproape o invidie pentru ciudata și profunda ei patimă. Să fii mamă, mamă și în acest simplu cuvânt să încapă o lume, să ai disponibilități sufletești, să îngrijești ființa născută cu migală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
diplome, premii, titluri, primiri festive, entuziasm general. Avea fiecare universul lui propriu, greu să se accepte unul pe celălalt, incomod, imposibil. Mult mai simplu era după ce se stingea lumina, pe sub pleoapele închise să-și deruleze ficțiunile creierului, singurele posibilități de evadare, de refuz al faptului real, să pătrundă acolo, în zona iluzoriului, unde nu existau piedici, bariere, norme, legi, acte, monede. Înainte de examen Carmina își vizită sora, așa, dintr-o credință apărută peste noapte, fără nici un suport logic, că-i va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
avea de făcut și Carmina se lăsa învinsă, copleșită de neputință. Pleca la râu, cu papucii în picioare, se întâlnea cu fete, băieți, foști colegi de clasă, discutau despre examene, despre profesori, despre călătorii lungi, imagini prinse pe fereastra vagonului, evadări din real, din viața de zi cu zi. Carmina nu nutrea pentru nici unul dintre foștii colegi vreun sentiment special, pentru ea ei erau colegi de școală și atât, făceau parte din copilărie, jucau împreună mingea sau table, sau lupul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de o ciudată stare de apatie a lui Ovidiu. Trecuse avalanșa de vizite, de cadouri, de surprize... prea multă liniște survenise deodată. Lui Ovidiu poate i-ar fi plăcut o atmosferă de sărbătoare continuă, de preparative în vederea unor petreceri, plimbări, evadări în natură și trezirea în măruntul cotidianului se produsese prea brusc... Manifesta o lipsă de trebuințe, de impulsuri, de tendințe. Îi era suficient să zacă într-un fotoliu cu ochii în gol, o imagine ce amintea cumva de un orb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tensiune, care să le mărească nesiguranța, anxietatea. Prin urmare ce propui, mai multă acțiune, mai mult eros? Eu nu propun nimic. Eu fac parte dintre cei cinci, șase la sută care nu-și protejează neuronii. Nu caut în film o evadare ci mai degrabă o implicare, un ochi deschis către mine. Pot să înțeleg din asta, prin urmare, că filmul acesta și-a atins scopul? Ați dori să-l revedeți? Da, firește că da, dar nu având în spatele meu o mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
jumătate de metru, pe alocuri chiar mai mult. Bazele noului anotimp erau prin urmare puse. Câțiva ceferiști lucrau la deszăpezirea liniilor. În liniștea nopții, mișcările lor aveau un aer conspirativ, se subordonau cu o grabă circumspectă unui plan secret de evadare. La un capăt al peronului, un stâlp de iluminat absent ca o santinelă complice. Într-un cartier bun ar putea chema un taxi. Aici nu poți chema decât Salvarea. La vârsta ei, Alida Übelhart avea șofer la scară, casă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
moarte, care gândea detenția ca pe o expresie a unui verdict. Numai că infamia mea era alta, eu gândeam gândurile altcuiva și mi le însușeam ca fiind personale. Cercul vicios în care devenisem plagiator. Dedublarea mea încerca să fie o evadare. Sau o forare în abisurile mele. Nu știam nici eu, dar faptul că mă îndoiam îmi mai crea un abis, pe care-l simțeam fizic, manifestându-se cu stări de lene prelungită și vome dese. Deodată, m-am înspăimântat străfulgerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
acum. Cum o s-o ștergem? -Olaf a prevăzut această situație. A construit, în secret, o galerie care duce din pivniță până la bancă. -De ce la bancă? -Un film de Woody Allen i-a sugerat asta. Spunea că în cazul unei evadări, banii sunt produsul de primă necesitate. -Înțeleg de ce l-ai iubit. A fost nevoie să mai insist. Ceea ce Sigrid voia cel mai puțin să lase în urmă era rezerva sa de șampanie. Atitudinea aceasta îmi era infinit de simpatică, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
după un „roman-eseu SF“ publicat recent de Gr.C. Bostan, SF înseamnă sofisticat fantasmagoric. Sau strictă-fandacsie. Sau suprimarea-firescului. Textul - profetico științifico-delirant - este de neînțeles. Îți vine să crezi că - așa cum alții vorbesc în somn - autorul scrie în somn. Cartea, intitulată O evadare din „Eterna - 1“ (Editura Universității Naționale „Iuri Fedicovici“ din Cernăuți „Ruta“, 2001), începe cu prezentarea astronavei hiperspațiotemporale „Eterna - 1“, care transportă mai multe personaje extraterestre, extratemporale (și extraliterare), numite nr. 1, nr. 2, nr. 3 și așa mai departe, până la
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de serviciu, ceea ce, în fond, merită apreciat, ca o dovadă de seriozitate, dar n-are nici o legătură cu literatura. Dacă ar evidenția semnificația umană a conflictelor de la locul de muncă, dacă ar vorbi despre alienare, despre nevoia de comunicare, despre evadarea în vis etc., Daria Dalin ar reuși poate să-l emoționeze pe cititor. Dar ea tratează problemele de serviciu ca probleme de serviciu, dintr-o perspectivă administrativ moralizatoare. În mod surprinzător, chiar și relația cu un bărbat este tratată din
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
unor drame care au, drept cauză și scop, cuplul paradisiac și regăsirea inocenței primordiale. În întunecimea vederii, Platon se întoarce în timp la momentul învăluit de lumina iubirii ce i-a unit cândva, nu se știe când, la «ora de evadare din paradis, ora cunoașterii biblice».“ Cuvinte mari și fără acoperire! Ca să nu mai vorbim de metafora de un comic involuntar, „sânul ambiguității“, care ne face să ne gândim visători la o ambiguitate blondă și cu picioare lungi, în bikini. Neologismele
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
să ai pentru a le cuprinde pe toate, o ladă bine ascunsă sub mormanul de zestre... "Trei băieți are mama cine știe ce muieri rupte-n cur îmi vor fi nurori!" Neliniște, ispitire, nesomn. Visele încuiate se deosebeau între ele prin ordinea evadărilor: vise roșcate, vise blonde, vise brunete... Se trezea de câteva ori pe noapte: transpirat, epuizat, dezamăgit. Semne printre cearșafuri. Vise colorate, vise lucioase, vise slobode, vise netede, vise umede, vise inerte, vise dumnezeiești... "Anatema de o mie de ori vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mai lăsa scris cu majuscule. Petru era mai trist decât o mie de cimitire: Mamă, mai bine mă aduceai jertfă cerului, precum Avraam pe fiul său Isac, decât să mă naști în fața abatorului! 28. Numai nebunii visează libertatea ca o evadare a sinelui. Pașii țes gratii, adâncesc capcane, împletesc lațuri, pisează sticlă. Copăcel, puiule, copăcel! În arenă s-a făcut strigare și pentru tine. Libertatea ridică ziduri, închide cercul, încuie lacăte, libertatea este o proiecție a depărtărilor. Desfaci o paranteză pătrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vultur, de cățea gudurându-se la picioarele stăpânului, de păianjen ce sugrumă razele soarelui, ochi absenți de pește mort în acvariu, sticloși ca de șarpe, ochi de apă ce îmbie la înec. Matei, căzut pe gânduri, abătut, șters, absent, plănuia evadarea. Era noapte. De pe Bucium coborau mașini cu farurile aprinse, ochii de lup mușcau betonul, sticla, gratiile, carnea, întunericul. Fereastra luminată o rană în zid. Pese chipul lui Matei, cu fiecare proiecție, se suprapuneau mereu alte chipuri, la fiecare 10 secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și era atât de frumoasă! Alerga după fluturi, semăna cu o statuetă galbenă, de ceară. Nu trebuia să-l conving pe nenea Matei să iasă. Nebunul se temea de propriul sine, de propria nestăpânire se temea nenea Matei. În noaptea evadării, pe o pagină albă, a desenat nuferi, apoi a lipit-o peste fereastră. Ierbar într-o mină de creion. "Ochi de floare au fetițele tatii. Eu plec, trageți petalele peste iriși până mă întorc. Nu fiți triste!" Balamucul valuri până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de ciudat, îl pun eu cu botul pe labe. În chilie, la lumina opaițului, Petru citea din învățăturile Sfântului Chiril al Alexandriei. 59. Dumineca Tomii. Domnul contabiliza necredințele. Golgota, precum o pușcărie pustie își lingea rănile, trecuseră 7 zile de la evadarea supremă. Hăitașii adulmecau urmele, sângele Mântuitorului însemna tocul ferestrelor; complicitatea înălțării, după fiecare ușă închisă. Hăitașii desenau hartă în jurul unei coaste împunse. Duminica Tomii. Prin acoperiș, cobora acrobatul cerului: "Pace vouă!" Doi unu: îndoială, șase șase: poartă-n casă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
el. Visam deja Întîlniri numai Între noi doi În care el Îmi dezvăluia toate tainele clandestinității și ale tacticii de partizan, toate tehnicile de camuflaj, Îmi descria armele, Întreținerea și confecționarea lor, aprovizionarea cu muniții, ambuscadele, ciocnirile cu poterele regimului, evadările, Îmi deslușea urzirea rețelei lui de tăinuitori. Deveneam depozitarul tuturor mărturiilor sale, urmînd să le scot la lumină Într-o carte publicată În Occident și să le ascult difuzate În serial la Radio Europa Liberă. CÎnd, după 1989, mult după
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
celovecii” ne-au pus În brațe, mie și colegului meu, un ferăstrău cât o lume și câte un topor. ― Paidiom na rabotu - a venit comanda... ― Din ziua aceea, gândul meu și al colegului au luat o razna. Nu visam decât evadarea... Dar cum? Atâta vreme cât omătul e de un metru, nu puteai face un pas În lături. Întâi, nu știi cât ai rezista să mergi prin asemenea nămeți. Apoi, te ia din urmă ca pe sfoară. Întrebarea era cât ține iarna acolo
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
doar o mască ? Poate în spatele ei se ascunde o dorință de schimbare, de eliberare... Pentru mine și pentru el, pentru Victor... Oare sentimentul că după operație nu am redevenit pentru el omul întreg care eram nu mă împinge spre o evadare ? Și dacă ar fi să-mi fac o psihanaliză cinstită n-ar trebui să admit că femeia din mine se simte frustrată ? Simțămintele mi-au rămas întregi în pofida anilor și suferințelor care mă împovărează, or se pare că Victor nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fi poate o pregătire pentru a se lăsa purtată într-o lume misterioasă ? Mișcările pe care le face cu lentoare pentru a coborî din pat produc noi efluvii de parfum de brad care îi amintesc că avusese aceeași senzație în evadările ei în lumea ireală, sau mai bine zis la întâlnirile cu spiritul Minodorei. Teodora spunea că "femeile sunt permeabile la natură", iar ei îi trece prin minte că s-ar putea adăuga și că "dispun de o importantă memorie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Nu putea accepta gândul că fetița asta în care pusese toată dragostea și eforturile de care era capabilă să devină victima violului și torturii cum fusese ea însăși. Tot ce a putut face a fost să caute o cale de evadare. Din ce mi-a povestit Alindora, pot reconstitui următorul sfârșit tragic al încercării Minodorei de a da copilului ei o șansă de viață în libertate : Ușa beciului nu era încuiată, dar clădirea era păzită. Minodora a plecat "în recunoaștere", spunându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]