441 matches
-
lor în plan economic. Diferențele înregistrate la nivelul receptării publicisticii eminesciene sunt explicabile, în parte, prin eludarea contextului istoric care a generat textele și fără de care grila de interpretare a articolelor se dovedește deficitară. Prin natura sa ancorat în prezentul evenimențial, discursul jurnalistic nu poate fi desprins de funcția majoră care îl guvernează: aceea de a oferi informații. Un alt factor de influențare a fenomenului receptării îl constituie criteriul de judecată folosit de exegeți, criteriu care, nu de puține ori, constituie
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
din paradigma hexadică, dorim să evidențiem deschiderile pe care le operează un astfel de demers analitic, prin investigarea relevanței ipostazelor jurnalistului eminescian la nivelul ansamblului semnificativ al publicisticii. În funcție de finalitățile gazetarului, de mijloacele de semnificare utilizate, de atitudinea față de referențialul evenimențial, de tematica abordată și de natura relației cu publicul cititor, delimităm șase ipostaze ale jurnalistului Eminescu: istoricul, polemistul, specialistul, dascălul, artistul și analistul politic. O reprezentare sub formă de hexagon a variabilelor emitentului publicisticii eminesciene apare în Figura 6. Fiecare
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
viziunea prospectivă a jurnalistului. Înregistrând o accentuată dimensiune narativă, care constă în prezentarea referențialului istoric, politic, social al epocii, și sugerând ierarhii ale problematicii sociale, limbajul publicistic eminescian prezintă și o componentă interpretativă, critică și evaluativă, de filtrare a referentului evenimențial prin grila de lectură a gazetarului. Publicistica presupune o serie de selecții la nivelul problematicii abordate, a mijloacelor de semnificare utilizate și a modalităților de reprezentare a referențialului politic (schematizare, selectare, determinare, modalizare etc.). În acest context, fenomenul de semie
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
nu muncesc nimic și trăiesc din esploatarea ideilor politice"380. Limbajul publicistic structurează experiența umană, operează ierarhii, iar mediatizarea vieții politice presupune un proces de selecție și de evaluare a evenimentelor din sfera politică. Constituindu-se în interfață între referențialul evenimențial și publicul cititor, publicistica dobândește capacitate de control social, de uniformizare și consolidare a concepțiilor politice, contribuind la stabilitatea și schimbarea socială deopotrivă. Scopul declarat al publicisticii eminesciene constă în educarea și responsabilizarea opiniei publice, cu privire la importanța valorilor naționale în
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
guvernată de un simț deosebit al limbii și de o bună cunoaștere a limbii române, iar opțiunea pentru neologism este condiționată de lipsa unor termeni care să exprime noile realități politice, sociale, economice ale timpului. Mutațiile înregistrate la nivelul referentului evenimențial impun redimensionarea lexicului românesc, îmbogățirea și modernizarea acestuia, potrivit nevoilor de exprimare ale vorbitorilor. O perspectivă diacronică asupra lexicului publicistic eminescian caracteristic celor patru etape ale activității jurnalistice relevă renunțarea treptată la formele lexicale arhaice, specifice primelor articole ale jurnalistului
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Jurnalistul se remarcă prin cultivarea unui limbaj interpretativ, de analiză critică a evenimentelor politice, prin afirmarea opțiunilor și atitudinilor personale în privința problemelor acute ale țării, prin abordarea unei problematici vaste, în dorința de acoperire discursivă și de asigurare a transparenței evenimențialului la nivelul opiniei publice. În această perspectivă, limbajul politic eminescian se definește printr-un dublu proces de semantizare denotativă (Războiul de Independență, luptele politice interne, situația precară a țărănimii, Congresul de la Berlin, chestiunea evreiască etc.), respectiv de resemantizare conotativă, prin
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și consum, aproximarea universurilor de așteptare, definirea genurilor mediatice în funcție de un proiect de cunoaștere sau de unul hedonist rămân problematici majore ale cercetării"429 în acest domeniu. Considerăm că specificul limbajului jurnalistic este dat de procesul de resemantizare a referențialului evenimențial, potrivit finalităților demersului jurnalistic și în acord cu orizontul de așteptare al publicului cititor. În acest sens, publicistica eminesciană propune o "lectură" particulară a evenimentelor ce caracterizează societatea românească a veacului al XIX-lea, exprimând în același timp atitudinile și
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
liberă și Pressa. Analiza are la bază convingerea că limbajului politic eminescian ilustrează specificul publicisticii românești din secolul al XIX-lea, iar individualitatea lui nu poate fi evidențiată decât prin comparare cu texte care au aceeași tipologie și același referent evenimențial. Analiza contrastivă are la bază tehnici ale lingvisticii computaționale, care vizează, în principal, investigații de natură lexico-semantică. Disciplină relativ nouă, lingvistica computațională utilizează tehnici computerizate de analiză lingvistică, implicând algoritmi, structuri de date și modele formale ale reprezentării, precum și tehnici
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
acestor observații, judecățile privind violența și virulența limbajului politic eminescian se nuanțează și își pierd temeiul. Limbajul publicisticii eminesciene este specific pentru limbajul cultivat de presa românească în veacul al XIX-lea, problematica abordată de Eminescu fiind generată de referențialul evenimențial al epocii. Individualitatea limbajului politic cultivat de poet derivă din modul de organizare a discursului, din detenta temporală a demersului jurnalistic, din acribia cu care își redactează articolele, din bogăția și eleganța expresiei verbale, din grija și respectul față de cititor
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
lucru s-a datorat, în mare parte, fie afinităților lor ideologice, fie ignorării orizontului social, istoric și politic care a generat textele. În aceste condiții, am considerat necesară o incursiune în istoria veacului al XIX-lea, o întoarcere la referențialul evenimențial al publicisticii eminesciene. Prezentarea problematicii secolului al XIX-lea, a aspectelor sociale, economice și politice din acele timpuri, consemnarea principalelor evenimente de politică națională și internațională ale vremii, a contribuit la formarea unei perspective de ansamblu asupra epocii eminesciene 520
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
receptare a textelor. Sub aspectul semanticii intensionale, respectiv al semanticii extensionale, publicistica eminesciană marchează o schimbare de paradigmă în discursul jurnalistic al vremii, atât sub raportul cantității și calității conținuturilor comunicate, cât, mai ales, sub raportul explicitării și resemantizării referentului evenimențial. Astfel, densitatea de informații, de date empirice referitoare la cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, se împletește în textura articolelor eminesciene cu excursuri istorice, cu analize și glosări tematice, cu evidente valențe paideice. Instituind o grilă
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și opțiunile politice ale jurnalistului eminescian se nuanțează. Din punct de vedere semantic, limbajul politic eminescian este caracteristic discursului publicistic cultivat în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, iar problematica articolelor este comună, fiind tributară referențialului evenimențial al epocii. Dincolo de limitele unui astfel de instrument de analiză care se rezumă la cuantificarea inventarului lexical pe clase semantice stabilite anterior, procesarea corpusului publicistic cu ajutorul DAT a oferit informații relevante privind direcțiile tematice ale publicațiilor și, implicit, concepțiile politice
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
mai are la îndemînă cadrele religioase gata oferite în care să are de făcut între ceea ce autorul numește instituirea Revelației formele de tradiție prin care omul participă la divin, devine contemporan cu Dumnezeu și instituțiile socioistorice ale religiei. judece iureșul evenimențial al actualității, să-și evalueze existența, să dea înțeles imediatului. Așa încît e aproape obligat să devină activ în raport cu sensul, să-l caute, să-l descopere, să-l asimileze, folosind, desigur, datele tradiției, dar integrîndu-le în propria cercetare. Modernitatea a
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
mai are la îndemînă cadrele religioase gata oferite în care să are de făcut între ceea ce autorul numește instituirea Revelației formele de tradiție prin care omul participă la divin, devine contemporan cu Dumnezeu și instituțiile socioistorice ale religiei. judece iureșul evenimențial al actualității, să-și evalueze existența, să dea înțeles imediatului. Așa încît e aproape obligat să devină activ în raport cu sensul, să-l caute, să-l descopere, să-l asimileze, folosind, desigur, datele tradiției, dar integrîndu-le în propria cercetare. Modernitatea a
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
modului în care comunitatea care a locuit și locuiește acolo își pregătește hrana, precum și cît a fost de bogată sau săracă. O arhivă în timp a rețetelor culinare ne poate arăta cît de semnificativă este, pentru urzeala istoriei nu doar evenimențiale, creșterea sau descreșterea consumului de ardei iute sau piper, de ceapă și slănină, de cașcaval sau brînză (inclusiv brînză de burduf), de sare și zahăr, ca să amintim doar cîteva produse alimentare emblematice dintr-o prea lungă listă. Interes special ar
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
sistem deschis se poate menține la același nivel, sau poate scadea, spre deosebire de entropia unui sistem izolat care tinde să crească) 404. Despre acestă poveste mitică s-a spus că nu se construiește linear, adică urmând o înlănțuire logică de secvențe evenimențiale, "ci prin legea contaminării sau a contactului contagios"405: pentru a înțelege povestea Oanei trebuie istorisită mai întâi povestea pădurarului, iar povestea lui Lixandru și a lui Darvari poate fi descifrată doar prin prisma celor întâmplate lui Dragomir și Zamfirei
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
accesat la 27 ianuarie 2016. Despre aceste structuri, Ioan Vultur în op. cit., p. 41. Comparând Pe strada Mântuleasa cu Elixirele diavolului sau Omul cu nisipul, sub aspectul complexității structurale și funcționale, autorul caracterizează aceste texte ca "bogate sub raport narativ, evenimențial, dar și simbolic, pun în evidență structuri disipative și moduri de producere a sensului mult mai complexe". 405 Lăcrămioara Berechet, op. cit., p. 126. Relaționând cu povestea copacului narativ de mai sus, copacul este complicat cu ramuri inutile (în opinia anchetatorilor
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de paranoia către care fusese Împinsă societatea românească de guvernarea comunistă -, Nicolae Ceaușescu a fost forțat de populație, În numai câteva zile, să abandoneze pripit vârful unei piramide politice Întemeiate pe teroare și grandomanie. Nu sunt un amator al coincidentelor evenimențiale stranii și nici unul al căutării destinelor simbolice cu orice preț. Totuși, În cazul morții lui Malin Tăcu - din 22 decembrie 1986 - nu-mi pot reprimă o pornire firească spre descifrarea unei semnificații istorice oculte. Printr-o formidabilă și totodată greu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
dispus către Ministerul de Interne eliberarea pașapoartelor pe numele familiei Tăcu pentru patru persoane. În ziua de 6 iulie 1986 pașapoartele se aflau pe biroul ministrului DSS Aristotel Stamatoiu. Fiul meu Malin trăia. - Pe parcurs a fost regizată o fractură evenimențiala. - Familia de prieteni, Aurica și Costel Digeratu, cu pașapoarte pentru aceeași destinație, probabil sub șantaj, au declarat În scris „Dacă Alex. Tăcu va ajunge În Occident la prietenii lui, va critica aspru, cu ură, politica din România și va deveni
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
vindecat, fie medicul nu mânuia destoinic tehnica. Tehnica reprezintă o valoare pe care sunt chemați să o utilizeze doar cei care i-au înțeles foarte bine tainele. * Au inițiat și au promovat posibilele abordări sociologice: pe de o parte, sociologia evenimențială (analiză concretă a realității sociale) versus analiza globală (integrativă cu virtuți de sinteză) și, pe de altă parte, o sociologie aplicată care să-și găsească imediat împlinirea în realitatea socială versus o sociologie toretică în măsură să se distingă prin
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
Paisie Velicikovski, întrucât axa timpului trasată de autor nu este nicidecum jalonată de începutul și sfârșitul perioadelor de studii, ci de întâlnirile pe care autorul le consideră fundamentale pentru conturarea spirituală a personajului său și astfel, vorbim despre un timp evenimențial desfășurat între marile sale întâlniri (cu viața monahală de la schitul Kitaev, cu Lavra Peșterilor, cu limba română) și nu despre un timp ritmat de curgerea intervalelor școlare. Portretul mamei care îl așteaptă la Poltava este zugrăvit cu tonurile grave ale
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
80. Iași, Editura Vasiliana '98, 2000. CAZIMIR, Otilia. În târgușorul dintre vii... Iași, 1939; Urbanistica Iașului. (Manuscris aflat în colecția Muzeului N. Gane). CÂNTEC, Florin. Vasile Conta. O biografie intelectuală. Iași, Editura Junimea, 2002. CÂNTEC, Oltița. Luceafărul '50. O istorie evenimențială. Iași, Editura Cronica, 2000. CENTRUL de istorie și civilizație europeană. Academia Română filiala Iași. Editor: Gh. Buzatu. Iași, Editura Demiurg, 2007. CIHODARU, C., PLATON, Gh. Istoria orașului Iași. Iași, Editura Junimea, 1980. CIOBOTARI, Călin. Junimea de ieri, Junimea de azi. Interviuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
multimedia, acea "nouă galaxie" întrezărită prin TV tematică, rețelele cablate sau "buchetele numerice". De fapt mass-media nu impresionează cantitativ (deși, am văzut, cuprinderea e planetară acum) ci, îndeosebi, prin simultaneism, instaurînd dictatura instantaneului. "Era instantaneității" înseamnă sincronizarea lumii la pulsul evenimențial al Planetei, posibilitatea desfășurării Istoriei "în direct", pătrunderea informației în "timpul real" (inaugurată de CNN la mijlocul anilor ´80). Altfel spus, asistăm la accelerarea timpului mediatic. Privind contextual, vom observa că discursul mediatic a cotropit întreaga existență; mediatizarea vieții publice e
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
care distorsionează, deși operează "o selecție subiectivă de amintiri" și nu "o inventariere obiectivă, impersonală a unor evenimente istorice", ele aspiră să reflecte obiectiv realitatea. Ca peste tot în producțiile genului memorialistic, identificăm aici "două voci temporale distincte": vocea trecutului "evenimențială și faptică" și vocea prezentului "afectivă și stilistică". Istoriei i se subordonează "timpul trăirii, cu o componentă testamentară și un conținut obiectiv" iar literaturii "timpul mărturiei, caracterizat prin filtrarea subiectivă a evenimentelor și libertatea stilistică a naratorului". Satul Costișa din
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Dumézil. Într-un studiu anterior, am încercat să arăt diferența de tematizare între discursul mitologic-comparativ și cel propriu-zis istorico-religios în raport cu problematica eshatologică 1. Focalizând exclusiv asupra tramei dramatice a epopeilor indiană și iraniană, comparatistul care este Wikander rămâne captiv secvențelor evenimențiale și neglijează, în cele din urmă, semnificația internă a teologumenelor pe care, din premise, le consideră camuflate în canavaua mitică, anume, potrivit contextului de mai sus, caracterul specific al concepțiilor arhaice iraniene cu privire la timp, omogenitatea dintre „origine, început” și eschaton
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]