36,205 matches
-
întortocheată și fantasmatică, imaginativă până la delir și vagantă, paranoic de curioasă și de bănuitoare, versatilă, glisantă, inextricabilă, persecutată de scenarii apocaliptice". Reciproca este valabilă pentru că Cesar personajul este un narator secundar care-și înregistrează scenariile, experiențele. Ambiguizarea instanței narative este evidentă, vocea narativă aparține simultan unuia și aceluiași autor. Autorul real complică dilema întrebându-se: "Dar cine este autorul? Eu, autorul (sau el, autorul...) am început cartea compunând un personaj care este prins într-un elan narativ delirant, cu accente de
Autorul nu vrea să moară by Daniela Firescu () [Corola-journal/Journalistic/10543_a_11868]
-
după cum recunoaște el însuși. "Dinamismul Pașilor pe nisip devine pur formal" și această fază de scepticism ostentativ va fi repudiată de E. Lovinescu, datorită numeroasele "insuficiențe" pe care le constată în autoevaluarea din faza imediat următoare sau în etapa maturității: "Evidente în Pași, aceste deficite nu constituie totuși un punct de plecare al unei evoluții ulterioare, întrucât, de la un ton discursiv, cu o prolixitate abia mascată de o lapidaritate aparentă, de la un anecdotism spiritual sau numai familiar, de la o cordialitate plebee
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
Constantin Mateescu se dovedește un maestru al îmbinării celor două planuri. Așternînd innumerabile "notații simple, adesea semnificative", e perfect avizat de circumstanța că "istoria se scrie din detalii". "Zbenguiala" celor din urmă, aparent fortuită, reprezintă o condiție a verosimilității documentare (evidentă finalitate a întreprinderii), căci ea are loc pe liniamentele unor direcții nu doar lăuntrice ci și exterioare, disciplinîndu-se "în mers". Zumzăitoare asemenea unui stup, cartea revelă totuși o ordine, o coerență a înregistrării și judecății, a prezenței eului unitar implicat
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
creația lui? Ca al unui "versatil"", al unui "evolutiv", al unui "meditativ" sau al unui "obsesional"? În cazul lui, nu există un răspuns univoc: fiecare nivel de lectură, de ascultare și de înțelegere impune un alt adjectiv. Cu toate deosebirile evidente, multe din lucrările lui se ating, se leagă în profunzime, lăsând adesea să transpară un același principiu al sitei, o anumită gândire modală (el a și dezvoltat o teorie generală a modurilor 1), forma clepsidrei, sau de asemeni, o anume
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
cărui volume de poeme (două: Ochiul inimii și Bicicleta Van Gogh), dar și rubricile din "Orizont", "Adevărul", "Plai cu boi" ne-au încîntat prin inteligență, vioiciune jucăușă, umor, dublate de o civilitate ce împiedică alunecarea în exces și vulgaritate. Calități evidente și în interviul cu Robert Șerban din ORIZONT nr. 5, din care aflăm că Marcel Tolcea are - de la 28 mai - o jumătate de secol. Pare greu de crezut, fiindcă în ciuda titlurilor și funcțiilor - profesor universitar, director al Muzeului de Artă
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10566_a_11891]
-
Medicină, Drept sau a avut importante consultări de specialitate cu unii dintre profesorii lor. Participarea lui Nicolae Iorga la construcția instituțională a Universității clujene este mai mult decât una simbolică și de la distanță: este o implicare în multe privințe decisivă, evidentă sau subtilă, directă sau indirectă. "Cu toții - afirmă Stelian Mândruț în prefață - se adresau, cu deferență, fie omului de știință, colegului profesor, savantului, rectorului, fie omului politic, deputat, șef de partid, prim ministru, în strădania de a afla un rost imediat
Nicolae Iorga - Corespondență necunoscută by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10575_a_11900]
-
este departe de a-și exhiba statutul literar de voce, de origine a cuvintelor rostite. El apare în mod limpede ca o construcție pusă în scenă în enunț, nu ca o sursă a enunțării. Lucrurile sînt cît se poate de evidente în cazul romanului lui Cezar-Paul Bădescu. Eul povestitor este cu totul altul decît eul-erou; cel din urmă crește și, maturizîndu-se, ajunge să-și privească din afară copilăria, exact ca în Amintirile lui Creangă. Nici Radu Cosașu nu scrie autoficțiune, pentru că
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
care vrea să păstreze spița cristică în funcțiune (1), cealaltă care vrea s-o decimeze (2) pentru ca biserica catolică, rea și uzurpatoare, să-și ducă mai departe traiul netulburată. Așa stînd lucrurile, merită să vă atrag atenția asupra celei mai evidente tîmpenii din film. (1), gardienii moștenitorului cristic sînt singurii care îi pot aduce la cunoștință acestuia adevărata sa descendență, că doar n-are documente de familie care s-o demonstreze. Să precizez și că membrii (2) nu pot afla cine
Nimic de decodat by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10606_a_11931]
-
trezește în el, dintr-o dată, conștiința de oriental, iar instinctul culpei, al celui care a violat interdicția, începe să se manifeste. Paciurea este cel dintîi sculptor român prin care nonfigurativismul se revoltă și frustrarea născută din coliziunea cu mimetismul devine evidentă și irepresibilă. Episoadele acestei revolte, total diferite ca manifestare, sunt în numnăr de trei, iar ținta lor este una singură: ieșirea din captivitatea modelului realist și emanciparea de sub presiunea figurativului univoc. Într-un anumit fel, Paciurea încearcă, mobilizînd un sentiment
Sculptura românească, de la reprezentare la teologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10628_a_11953]
-
autorului său. Fraza este sigură, stilul artist, personajele sunt bine conturate, iar judecățile morale și analizele psihologice au subtilitate și adâncime. Asiduu frecventator al artelor plastice, Pavel Chihaia vede lumea cu ochi de artist. Virtuțile estetice ale scrisului său sunt evidente, fie că este vorba de pitoreasca descriere a unui colț de natură sau scufundarea în abisurile unui caracter uman. Scriitorul operează cu instrumente de mare precizie, știe, de fiecare dată, să pună în lumină cele mai fine detalii ale sufletului
Sfârșitul unei lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10613_a_11938]
-
cu un fair-play invidiabil, calitățile și argumentele - atunci când ele există. Pe deplin ilustrativă în acest sens e scurta confruntare cu Adrian Cioroianu, în care Dorin Tudoran nu ezită să ridice câteva mingi la fileul adversarului, față de care își păstrează o evidentă simpatie. Amestecul de fermitate și relativism, de subiectivitate debordantă și de onestitate fără fisură contribuie la conturarea unui spectacol publicistic fabulos. Tăietura impecabilă a frazei este dublată de o egal de seducătoare "tăietură" a ideii: nimic ascuns, nimic contrafăcut, nimic
Noi, pro-dorintudoranienii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10612_a_11937]
-
Vatopedinul, op. cit., p. 7. footnote>, iar cine se înfrânează pe sine pune și altora frâu<footnote Fr. W. Forster, op. cit., p. 176 footnote>. Deci dacă tu ești ispitit să păcătuiești, patima care te stăpânește este atât de puternică și de evidentă în manifestare încât îi poate ori sminti, ori chiar împinge să te urmeze, în înfăptuirea răului, cei slabi. De aceea este necesară înfrânarea ca și postul, deoarece amândouă sunt leacuri doctoricești și de folos spre biruirea acestei patimi. Fiind o
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
1998, p. 403. footnote>. Căderea a dus prin plăcere la rușine și frică, iar în cele din urmă la acoperirea omului cu aceste veșminte, pe care sfântul Grigorie le numește moarte și care sunt semnul mortalității omului prezent. Cel mai evident semn al existenței lor este sexualitatea. Găsim totuși o formă modificată a aceleiași speculații origeniste la Sfântul Grigorie de Nazianz, care arată că interpretarea alegorică a veșmintelor de piele într-un mod atât de negativ în strânsă legătură cu viața
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
participat sau se fac vinovate într-un fel sau altul de păcatul avortului (ex.: doctori, asistente, prieteni, sfătuitori, etc.). Datorită urmărilor fizice sau psihice care apar la unul sau la ambii părinți, la nivelul relațiilor dintre membrii familiei apar dereglări evidente. VI.1. Consecințe ce se răsfrâng asupra întregii societăți Avortul de orice natură, dar în special cel provocat, a fost și continuă să fie o adevărată plagă socială a întregii lumi. Orice boală fizică sau psihică a indivizilor se reflectă
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
Camil Ressu cît și Corneliu Baba, în perspective complet diferite și în cu totul alte registre estetico-morale, sunt pictori cu vocație umanistă, narativi atîta cît să fie ușor ineteligibili în dimensiunea lor epică, realiști în planul reprezentării și cu o evidentă vocație eroică în planul moral. Este exact ceea ce comunismul căuta pentru confirmarea lui simbolică, pentru acreditarea inteligibilă a unui mesaj măreț, cu un conținut cvasiteologic. Postsămănătorist răzvrătit, monumental și auster - ba chiar, după propriile-i mărturisiri, și puțin socialist cu
O sintagmă abuzivă: realismul socialist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10002_a_11327]
-
tip occidental, este extrem de frecvent în comunicarea curentă (și apare chiar în refrenul glumeț al unui cântec: ,, termopane"). Într-un articol recent din Dilema veche (nr. 137, 8.09.2006), intitulat ,Capitala europeană a termopanelor", Mircea Vasilescu pornește de la datele evidente ("Azi-dimineață, Google mi-a Ťdatť 856.000 de rezultate cînd am căutat cuvîntul Ťtermopanť și 265.000 de rezultate pentru forma de plural") pentru a prevesti, în mod comic-hiperbolic, că "peste ani, nu se va mai vorbi, ca acum, despre
Termopane by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10016_a_11341]
-
deține creația lui Bach, atât în opinia lui Manfred Bukofzer, cât și în formularea din textul articolului „Style” din dicționarul New Grove Dictionary of Music and Musicians (ediția 2006): „Stilul poate fi văzut și ca sinteză a altor stiluri; cazurile evidente sunt stilul lucrărilor pentru instrumentele cu clape al lui J.S. Bach și stilul operistic al lui Mozart<footnote Fiind considerat pe bună dreptate ca făcând parte din grupul celor trei clasici vienezi, Wolfgang Amadeus Mozart „păcătuiește” într-un mod flagrant
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
cu clape al lui J.S. Bach și stilul operistic al lui Mozart<footnote Fiind considerat pe bună dreptate ca făcând parte din grupul celor trei clasici vienezi, Wolfgang Amadeus Mozart „păcătuiește” într-un mod flagrant printr-o mai mult decât evidentă „nostalgie” barocă. Astfel, dovezile „incriminatorii” sunt împrăștiate prin întreaga lui creație, drept indicii relevante servindu-ne, spre exemplu, opțiunea pentru tipologia de barform (AAB - stollen, stollen, abgesang, cu descendență istorică până în arta minnesang-ului german al secolelor XII-XIV, urmând meistersang-ul
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
englezescul through sau rusescul skvozi) și dialogismul ca principiu conflictual-generativ, definesc natura mutației și diferența specifică între gândirea de tip retoric și gândirea de tip organic. O limită superioară a gândirii de acest tip, precum și o formă împinsă spre o evidentă hiperbolizare conceptuală o identificăm în imaginea ideii Gesamtkunstwerk - a operei de artă totale, aparținându-i lui Richard Wagner (1813-1883), un alt compozitor de pe lista canonică, după Bach și Beethoven. Fuziunea simfonicului și operisticului în concepția dramei muzicale ca totalitate sincretică
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
între cele două componente - simfonia și opera. Fiind astfel formulată problema unei concepții mai ample în sens estetic, acest fapt a determinat într-un mod implicit și o dimensiune fizică mai extinsă în sens procesual-temporal a unei lucrări concrete. Devenea evidentă și diferența între vechea dramma per musica barocă și clasică și drama muzicală romantică, relație cuantificabilă prin comparația între sonatele lui Domenico Scarlatti și Sonata nr. 29, „Hammerklavier” de Ludwig van Beethoven. Iar o asemenea originalitate și densitate ideatică și
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
desemnează persoane, obiecte, locuri, stări sau fenomene) - altfel spus, de figuri înzestrate cu funcții retorice, ca „reziduuri” ale concepției operistice. În acest punct al evoluției Romantismului, figura lui Richard Wagner reprezintă un al doilea moment de sinteză, într-o opoziție evidentă cu caracterul inovativ-progresiv al creației lui Ludwig van Beethoven, însă cu o orientare regresivă, determinată de continuitatea deloc surprinzătoare ca asemănare cu figura lui Johann Sebastian Bach. Ambii compozitori, Wagner și Bach, realizează sinteze ale stilurilor anterioare, fiecare în termenii
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
spre deosebire de contextul creației lui Schönberg, unde lucrurile se prezintă coerent): o primă perioadă definibilă printr-un corelativ geografic - perioada rusă, a doua, printr-un corelativ estetic-stilistic - perioada neoclasică, și o a treia, printr-un corelativ pur tehnic - perioada atonală. Este evidentă și aici o focalizare tot mai mare, în „trepte” succesive, pe termeni cu semnificație tot mai restrânsă și mai concretă. În situația ambilor compozitori, nu mai poate fi vorba de o singură tipologie stilistică, menținută cu fidelitate și asumare pe
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
a abuzului wagnerian, pentru a împinge la consecințele lui ultime însuși sistemul serial, prin concepția serialismului total - pan-serialismul, întreaga lui creație prezentând un caz tipic al unui model de închidere de ciclu stilistic. Prin supralicitare ideologică-estetică și prin intenția evidentă de auto-canonizare clasicizantă, pan-serialismul își atinge limitele La această imagine deopotrivă organică și antropomorfică a succesiunii celor două etape de inițiere și încheiere a unui ciclu stilistic, putem adăuga și etapa mediană, relativ staționară și stabilă, în absența funcțiilor
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
și contestă afirmația Marciei Citron, deoarece, pe de o parte, fiecare context stilistic este interpretat prin specificul prin care se legitimează, însă, pe de altă parte, tocmai prin această interpretare a alterităților relaționate se relevă filonul trans-stilistic al unei continuități evidente. Astfel, vectorul compresiei („săgeata temporală”) relevă apartenența alterităților stilistice la un numitor comun, însă unul transcendental fiecărui „caz” stilistic analizat într-un mod separat. Spre exemplu, ideea acestui numitor comun - care organizează realitatea diferențiată și centrifugă într-o continuitate convergentă
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
Rodica Zafiu Punctuația pare a fi devenit una dintre cele mai nesigure zone ale utilizării limbii române standard: un domeniu în care diferențele dintre practicile individuale sînt evidente, norma nu e cunoscută sau nu e respectată, incertitudinile unor utilizatori ai scrisului sînt din ce în ce mai mari. Pentru haosul punctuației românești actuale - mult mai mare, de fapt, decît cel ortografic sau al variațiilor morfologice, atît de discutate în ultima vreme în legătură cu
Din istoria punctuației... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10075_a_11400]