1,914 matches
-
orelor de Religie din Școala Generală și din Liceu nu s-au făcut simțite, întrucât am făcut cea mai completă catehizare cu Bunica Maria. Tata era un creștin clasic, fără habotnicie, mai mult drept decât credincios, iar mama avea mare evlavie la Măicuța Domnului. Din casă nu lipseau Icoanele, Biblia, Noul Testament, Cărțile de rugăciune, moștenire din Străbuni, cărți despre Mântuitorul, una de Colinde și Sfânta Cruce. Mama broda pe Iile care le cosea pentru Casă și pe marginea macatelor deseori frumosul
TRADIŢII ALE SFINTELOR PAŞTI PĂSTRATE ÎN SUFLETUL VÂLCEANULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347927_a_349256]
-
și unui martiriu intelectual de excepție (doar se zice că: „în marea fabrică de cuvinte a lumii nu există răgaz, singuraticii lucrează în schimburi pentru a crea profeții și tulburări noi-nouțe”). De aici, așadar, un excurs de o rară frumusețe, evlavie, înțelepciune, solemnitate, concretețe, limpezime, originalitate, complexitate, vastitate, integritate, intensitate, amploare, rigoare, coerență, și, pe măsură, judecăți de valoare. Și așa, un scriitor (în speță creștin) care se respectă și respectă, dacă are și fericirea „dobândirii discernământului asupra unei înțelepte alegeri
RECENZIE – GEORGE REMETE, FIINŢA ŞI CREDINŢA, VOL. I IDEEA DE FIINŢĂ, EDITURA “ACADEMIEI ROMÂNE”, ISBN 978-973-27-2189-6, BUCUREŞTI, 2012, 650 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1153 din 26 fe [Corola-blog/BlogPost/347655_a_348984]
-
solare! Noi - asemeni lor -cei mai aproape De lumină, de soare să fim ! Acolo, în mânăstirile cu cimitire (În care este lăsat trupul- amintire) Clădite aproape de castelele de nori În care se aud angelice cântări Închinate cu dragoste, cu smerenie Cu evlavie, la utrenie și vecernie Dumnezeului nevăzut din înălțimi Duhului Sfânt, Fiului, Sfintei Treimi Iubire, cheamă-ne să fim Mai aproape de Soare, Lumină să devenim! Referință Bibliografică: Iubire pentru Dumnezeu / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1191, Anul IV
IUBIRE PENTRU DUMNEZEU de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347738_a_349067]
-
și protestanților care „nu voiau să recunoască valorile Orodoxiei” sau „nu reușeau să le recunoască”. În literatura de specialitate se resimțea lipsa unui cugetător de anvergură teologică și intelectuală, cu o personalitate puternică în stare să ofere argumente bazate pe „evlavie ortodoxă” și pe „raționamente justificate de textul biblic”. Acesta este Dumitru Stăniloae. Adeseori se invocă oportunitatea redescoperirii operelor patristice - „o bogată vistierie de cunoștințe” și un arsenal științific de apărare a dreptei credințe. Un autentic și reprezentativ dogmatician „a fost
CRISTINEL IOJA, O ISTORIE A DOGMATICII ÎN TEOLOGIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ, EDITURA PRO UNIVERSITARIA, BUCUREŞTI, 2013, 622 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347715_a_349044]
-
Juan Diego, episcopului. Veșmântul albastru al Mariei este presărat cu îngeri a căror aripi formează aoreola de lumină din jurul Maicii Domnului iar capetele pot fi confundate ușor cu steluțele. Tot de jur împrejur se află națiunea mexicană ce privește cu evlavie la minunea de la Guadalupe. Pe chipul Mariei este refăcută scena descrisă în lucrarea descrisă anterior, numai că la alte cote și cu mici corecturi. http://uploads 8.wikiart.org/images/octavio-ocampo/lady-guadalupe.jpg!Blog.jpg De o meticulozitate ieșită din
OCTAVIO OCAMPO de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350099_a_351428]
-
de care se lovesc îngerii. Mi se împletesc răsucite gândurile Ca un colac copt de sărbători Pe care vi-l împart vouă celor flămânzi. Cuvintele-mi rămân pentru un poem-rugăciune Prin care să mă lepăd de mine nevrednicul, Apoi cu evlavie să pătrund în mine omul Creat de tine Doamne, liber. Referință Bibliografică: Poem prin care mă lepăd de mine / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 373, Anul II, 08 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Llelu
POEM PRIN CARE MĂ LEPĂD DE MINE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361796_a_363125]
-
împingeau în umilință și în răutate inimaginabilă. Mi-a spus: a fost un existent al trăirilor mele pe care l-am învins prin dorința de a nu mă mai umili. Să nu înțelegeți prin umilință acel comportament de regret și evlavie, ci ură, degradare, rău contra binelui, decădere, mârșăvie, imoralitate fără dimensiuni de apreciere, un râs al râsului de ceea ce numim uman. Și a continuat: Am căzut în acel abis al morții egoului datorită lipsei mele de susținere morală, ajutat și
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
oglinzile sinelui. Un ciob din această liniște îți reflectă gândurile. Privești în el și te recunoști. Sacru și profan se cuminecă din aceiași plămădeală caldă de pâine. Un ochi doar stă de veghe ! Este martorul stării de pietate și de evlavie sfântă. Zi de duminică; să o însoțim pe artistă la sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin și Elena. Avem și noi un locușor de taină acolo. După cuminecare, îi însoțim gândul Constanței: ,, Duhul Sfânt coborând parcă peste trupul meu, m-am dus
NATURĂ MOARTĂ CU ECOURI DE LINIŞTE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365863_a_367192]
-
desigur generic ea putând fi orice de la sac la butoi. Interesant, iar pentru copii foarte ispititor, este faptul că aici foșcăie tot felul de vietăți pline de muci și duhori, unele aproape necunoscute științei dar despre care pescarul vorbește cu evlavie. Ele sunt cele care-i aduc gloria pe baltă, îi umplu de invidie pe ceilalți iar asta datorită faptului că ele, momelile, sunt, în majoritatea lor, rezultate din niște experimente genetice ultrasecrete pe care un adevărat pescar nu le-ar
HOBBY de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365899_a_367228]
-
Madeleine Davidsohn - „Umbra”) „Pe Edgar Papu mi l-am închipuit mereu ca pe o copie fidelă a icoanei marelui sfânt al Rusiei, Cuviosul Serafim de Sarov. Învăluiți amândoi într-o desăvârșită blajinătate a firii omenești și dominați de o mare evlavie față de preceptele unei vieți creștine exemplare, Edgar Papu și Cuviosul Serafim de Sarov au trecut, fiecare la vremea lui, pragul unic al eternității lui Dumnezeu, pătrunși de același sentiment al umileniei dezmărginite.” (Magdalena Albu - „Edgar Papu - Fluviul unei conștiințe exemplare
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE CRONICĂ DE ELENA ADRIANA RĂDUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365950_a_367279]
-
țara, împreună cu profesorii lor, s-au spovedit prin versul eminescian și anul acesta, atunci când am celebrat a 165-a aniversare a "Poetului fără de început și sfârșit". Și nu m-am putut simți mai binecuvântată în calitate de profesor, decât astăzi, respirând cu evlavie Poezie, elevii Liceului Tehnologic "Paul Bujor" din Berești, județul Galați, pregătind pentru această zi concursuri de recitare, de cultură generală, postere cu imagini inspirate din poeziile Luceafărului, cântece, prezentare de carte și emoții până la lacrimi. Îi felicităm, de asemenea, pe
165 DE ANI DE LA NAȘTEREA CELUI DE NECUPRINS ÎN METAFORA GÂNDULUI ROMÂNESC de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366032_a_367361]
-
atent, să văd ce grad de scleroză atinge. Din gât în jos se târa... Farul îi era stins. Sigur că răspunsul lui, înveșmântat în haina pentru care am o profundă venerație, în incinta sacră la care mă închin cu adâncă evlavie, m-a mâhnit enorm, dar fiind ziua aceea sfântă pentru care venisem, mi-am păstrat totuși calmul. - Părinte (ce antinomic cuvânt...) să nu crezi că dacă voi (și mici și „mari”) și alții la fel de mulți și de întunecați ca voi
LACRIMILE LUCEAFĂRULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366038_a_367367]
-
al bucuriei, al răbdării, al smereniei, al curajului, al mărturisirii, al îngăduinței celuilalt, al încrederii, al înțelegerii, duhul reînnoirii, al cinstei, un duh de respect, un duh al iertării, unul al împăcării, altul al bunătății, al dăruirii, un duh al evlaviei, altul al sfințeniei, un Duh al Adevărului, unul al comuniunii, și duhul credinței, al speranței și al iubirii, izvorâte din cele trei virtuți. Pe lângă acestea, un alt noian de haruri conform statului de viață al fiecăruia. Și darurile se pot
POEME DE DUH. CÂTEVA GÂNDURI DE DUH de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365471_a_366800]
-
neagră, cuibărite direct sub scoarța terestră complet insipidă și aparent nevinovată, ca niște decorațiuni de Crăciun ale vreunei zeități megalomane. Izvorâte parcă direct din imaginația Creatorului, amenajate cu gust minimalist impecabil, interioarele acestor superbe minuni ale naturii se vizitează cu evlavie care duce cu gândul mai degrabă la o catedrală decât la un simplu muzeu. Sunt reședințe carstice care surprind, răsărite ca dintr- un vis, pe post de salut jucăuș din lumea lui Hades. Dealtfel, locuințele subterane nu sunt deloc un
SPANIA SUBTERANĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365460_a_366789]
-
lungă așteptare, părinții l-au crezut mort. De aceea i-au ridicat o cruce într-un loc frumos de la poalele munților. Într-o zi, ei au descoperit în molidul de lângă cruce o icoană a Preacuratei Fecioare Maria pe care, cu evlavie, au dus-o în altarul bisericii satului. Dar a doua zi, minune mare: icoana se afla în molidul în care fusese găsită! Dar ce s-a întâmplat cu Grigor? Într-una din seri, tânărul a poposit la Mănăstirea Putna unde
MĂNĂSTIREA MOISEI – MARAMUREŞ – VATRĂ DE SPIRITUALITATE ŞI SIHĂSTRIE AUTENTICĂ, VEGHEATĂ DE DUHUL BĂTRÂNILOR CUVIOŞI ŞI AL PĂRINŢILOR BISERICII ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 952 din 09 august 20 [Corola-blog/BlogPost/364969_a_366298]
-
șase secole de existență pe pământul binecuvântat al Moldovei. Să ne gândim mai întâi la atâtea generații de călugări cuvioși, care s-au nevoit în Mănăstirea neamț, și care au fost îndemnați, supravegheați și mângâiați de duhul celei mai curate evlavii prin această minunată icoană. Să ne gândim că mii de monahi, din care unii au devenit mari sfinți, s-au rugat ziua și noaptea la acestă sfântă icoană și i-au închinat atâtea imnuri, acatiste, paraclise și cântări de laudă
DESPRE SFINTELE ICOANE – ADEVĂR AL ÎNVĂŢĂTURII DESPRE IISUS HRISTOS DOMNUL, STĂPÂNUL ŞI MÂNTUITORUL [Corola-blog/BlogPost/365131_a_366460]
-
târziu, Mănăstirii Nicula, unde se păstrează până astăzi. Prin Harul Duhului Sfânt și cu rugăciunile Maicii Domnului, această icoană a plâns de mai multe ori cu lacrimi adevărate și a devnit vindecătoare de boli. Unii credincioși care se închină cu evlavie la ea se fac sănătoși, se izbăvesc de primejdii și sun apărați de necazuri cu rugăciunile Preasfintei Fecioare Maria. Alt mar dar al acestei sfinte icoane este că, în fiecare an - la 15 August - Hramul Mănăstirii Nicula - în cinstea ei
DESPRE SFINTELE ICOANE – ADEVĂR AL ÎNVĂŢĂTURII DESPRE IISUS HRISTOS DOMNUL, STĂPÂNUL ŞI MÂNTUITORUL [Corola-blog/BlogPost/365131_a_366460]
-
familiei, printre care profesorul Nicu Negoiță, slujba religioasă de sfințire a locuinței a început în jurul orelor 11.00, coordonată de un sobor de preoți. ,,Slavă Ție Doamne, slavă Ție!” Semnul Sfintei Cruci cobora din sufletele celor prezenți, cu emoție și evlavie. Spiritul divin și-a întins covorul peste creștetele celor prezenți aici, în locul de unde a zburat sufletul mărinimos al lui Fănuș Neagu și s-a cântat veșnica pomenire. Fiecare a gustat din coliva pregătită, simbolul credinței noastre în nemurire și înviere
BUZELE RĂSĂRITULUI AU SĂRUTAT ÎNCĂ O DATĂ NUMELE LUI FĂNUŞ NEAGU de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365184_a_366513]
-
vieții spirituale, la valorile perene ale sfințeniei, dorită a se cultiva încă din viața aceasta. Ortodoxia are resurse inestimabile în acest sens; din păcate, ele nu sunt puse în valoare așa cum ar trebui, fiind adeseori estompate de folclorismul, lipsa de evlavie și rutina unor slujitori nevrednici. 2. Secularismul postmodern se caracterizează prin negarea violentă a oricăror forme de religie insituționalizată, în favoarea făuririi unei religii proprii, descătușate de apartenența la vreo confesiune (celebra sintagmă: believing without belonging ). Tuturor Bisericilor, confesiunilor și cultelor
DESPRE MISIUNEA BISERICII IN POSTMODERNITATE P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364705_a_366034]
-
pe care Dumnezeu l-a dat omului. Ca să vadă cu ochii proprii chipul noii vieți, chipul viații omului. Ca să vadă cu ochii proprii chipul noii vieți, chipul vieții Bisericii: „Mă rugam să mi se dea povățuire spre a pătrunde în evlavia dogmelor”. Dogmele Bisericii, cugetul ei și credința ei sunt înfrângerea vieții credinciosului; sunt sunetul instrumentului. Vasile îl voia pe credinciosul însuși, voia instrumentul cel autentic; nu rămânea doar la acea răsfrângere sau la acel sunet”. Pentru aprofundarea Adevărului Bisericii, Sfântul
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366342_a_367671]
-
bunicuța mea, cu dragostea ei, cu acea răbdare a bunicilor, de care toți ne amintim și de care ne e dor, chiar și atunci când noi înșine devenim bunici, tot cam pe-atunci ( ați înțeles , firește ), aceeași bunicuță mă purta cu evlavie, mai întâi, spre frunte, apoi, spre piept și, în final, de pe un umăr pe celălalt, primind eu, astfel, o altă " lecție "despre verticalitatea cea adevărată, a gândului, a spiritului, cea tainică, cea nevăzută și sacră, fără de care, vorba lui Petre
ÎN NUMELE TATĂLUI ŞI AL FIULUI ŞI AL SFÂNTULUI DUH ! de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366619_a_367948]
-
știut și de necontestat faptul că în Biserica primară comuniunea tuturor credincioșilor la fiecare dumnezeiască Liturghie era o regulă . Totuși, ceea ce trebuie subliniat este faptul că această comuniune obștească periodică era înțeleasă și trăită nu doar ca un act de evlavie personală ci, mai presus de toate, ca un act ce izvorăște din apartenența la Biserică sau mai precis ca implinire și actualizare a acestei apartenențe. Sfânta Euharistie era în egală măsură definită și trăită ca Taină a Bisericii, Taină a
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366664_a_367993]
-
un an întreg, ei se consideră din nou "în bună rânduială". Dar de unde, într-o astfel de atitudine care, din pacate, a devenit o regulă în Biserică, se poate găsi - fie doar și într-o mică măsură - smerenia și pocăința, evlavia și frica lui Dumnezeu? De fapt, atunci când această atitudine și-a făcut apariția prima dată în Biserica - aceasta s-a întâmplat imediat după convertirea la creștinism a Imperiului Roman și a rezultat din creștinarea ulterioară a populației sale și din
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366664_a_367993]
-
posibilitatea să le primească, nu se se ostenește să le primească?"Și totuși, în pofida acestor atât de limpezi mărturii, această idee ciudată, și chiar eretică, a rămas și rămâne în continuare o parte, dacă nu a învățăturii, cel puțin a evlaviei liturgice în Biserica noastră. Adevărata biruință a acestei atitudini asupra Sfintei Împărtășanii a venit atunci când, după sfârșitul perioadei patristice și după căderea spațiului bizantin, teologia ortodoxă a intrat în lunga perioadă a "captivității apusene", a influenței radicale a Apusului. Sub
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366664_a_367993]
-
continuat în chip vădit să rămână în Biserică, dar au încetat să mai fie privite și trăite ca împlinire sau, în cuvintele Părintelui George Florovsky, "să constituie Biserica". Pe de o parte, Sfânta Împărtășanie a fost identificată ca mijloc al evlaviei individuale, personale, și al sfințirii, excluzând aproape total înțelesul sau "eclesiologic"iar pe de altă parte, apartenența la Biserică a încetat să mai fie înrădăcinată și măsurată prin participarea la Taina Unității Bisericii în credința, dragoste și viață. S-a
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366664_a_367993]