822 matches
-
de principe. Acesta invocă tenacitatea cu care ține soția lui la legea grecească și socoti că nu poate trăi mai mult c-o nevastă supusă schismei fără primejduirea sufletului său propriu. Grigorie al XI-lea în răspunsul său laudă zelul evlavios și statornica stăruire a voievodului la singura biserică adevărată și-i pare foarte mult rău de orbirea îndărătnică a soției sale; dar el îl provocă pe Lațco de-a încerca din nou și cu zel ca să-și convertească soția, înduplecînd-o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
afară de aceasta s-ar fi înființat și o episcopie, făcută și calculată anume pentru ea, căci nu se arăta mulțămită cu aprovizionarea cu preoți din Ungaria. Papa Grigorie al XI se adresă acuma cătră Ludovic cel Mare, al cărui zel evlavios făcuse deja pe-o parte a poporului român să se convertească, și-l rugă să se sfătuiască împreună cu arhiepiscopii din Gran și din Calocsa despre cum ar fi mai cu cale să se convertească românii și să vadă cum ar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
scopul principal, care este mulțămirea generală [... ]. {EminescuOpXIV 442-899} {EminescuOpXIV 900} Un principe nu trebuie așadar să aibă virtuțile pomenite mai sus, desigur insă aparența lor. Cutez a susținea că e foarte primejdios de-a fi pururea onest; însă a părea evlavios, de bună-credință, uman, cu frica lui Dumnezeu, onest, a părea toate acestea e foarte folositor. Un principe, și mai cu seamă un principe nou, nu trebuie să observe totdeuna ceea ce alți oameni cred că e bine; adese, pentru a se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pretextîndu-se că nu se poate proba nimic în privire-i. Grecul începe cu lada de portocale ce le precupețește și încetează prin a fi dublu și triplu milionar. În acest timp conștiința nu joacă la el nici un rol; el devine evlavios abia după ce averea e pusă bine în lada de fier. Pentru a câștiga această avere, el nu se sfiește de nici un mijloc și oricare-i permis după opinia lui, moral sau imoral, onest sau malonest, drept sau criminal. (V. R.
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
e din ce în ce mai compromisă. E adevărat că biserica, aristocrația de naștere și plutocrația sunt organizate în mod puternic și au o idee exactă de interesele lor. Burghezia se pleacă sub legile scrise și nescrise; se preface cu fățărnicie c-ar fi evlavioasă și se - nchină la titluri, jură că nu e convenabil decât ceea ce satisface pe cei zece mii de aristocrați și afirmă că e vulgar de a contraria privilegiile lor. Dar muncitorul și fermierul rămân în afară de această conjurație ipocrită; aceștia înființează societăți
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
căile acelea misterioase prin care Dumnezeul lui conduce lumea. N'Gai Loon preferă să lase fără răspuns remarca quintului său. " Într-un fel sau în altul cu toții căutăm nemurirea. Înțeleptul speră să trăiască prin învățăturile pe care le lasă moștenire, evlaviosul nădăjduiește la viața de apoi ca răsplată pentru credința și cucernicia sa, viteazul speră să dăinuie prin cântecele care îi vor preamări bravura, iar politicienii sunt convinși că vor cumpăra accesul în cărțile de istorie. Numai sensurile pe care le-
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Herodot. Nu este folosit niciodată de Septuaginta în traducerea scripturilor canonului ebraic. Cel de-al doilea îi este sinonim: e substantiv feminin de declinarea a treia și se întâlnește o singură dată în Cartea Înțelepciunii, 18,9: „În ascuns copiii evlavioși ai celor drepți aduceau jertfe și statorniceau toți într-un gând legământul dumnezeirii” (tò tQÎs theótQtos nómon)... În Noul Testament, primul apare doar în Fp 17,29, în cuvintele adresate de Apostolul Pavel atenienilor: „... nu trebuie să socotim că dumnezeirea (tò
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
pios”, adică „cel care dă fiecăruia ce i se cuvine”, altfel spus, „cel ce se poartă cu dreptate”. „Cuvios” este însă un termen opac pentru cititorul de astăzi, care îl înțelege eventual, când se referă la om, în sensul de „evlavios” sau, în sensul tehnic al hagiografiei ortodoxe, „sfânt care nu a fost martirizat”. De bună seama, traducerea cu „sfânt” a fost o soluție de disperare, pentru că în text hósios e precedat de sinonimul sau, díkaios. Considerăm totuși că ar trebui
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
să se convingă tot mai mult pe el Însuși că o are. Dacă totuși o deține În anumite proporții, lăudînd-o, o abate de la rosturile ei firești. Asupra acestui aspect de nesinceritate din manifestările „lăudărosului”, atrage atenția și N. Iorga: „Cei mai mulți evlavioși au un Dumnezeu de buzunar, pe care-l curăță la zile fixe, care se cheamă sărbători”. * „Ce vrei să-ți spun? Minciuni agreabile sau adevăruri dure? Alege.” (Euripide) Ne-ar fi, desigur, ușor să alegem, dacă n-ar sta la
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
flori de iasomie, de trandafiri roșii, de lalele și de fuchsia, în vreme ce calomniei, sarcasmului, lacrimilor, răutății le sunt asociate Viburnum tinus, floarea amorului din China, Helenium autumnale, hameiul. Buchete hedoniste, buchete detestabile... în Grădina lui Eusebiu - numele acestuia înseamnă „cel evlavios” -, plantele și florile au alături niște mici tăblițe explicative pe care se pot citi și unele maxime dar, mai ales, sunt explicitate virtuțile lor respective. Livada funcționează ca o colecție-conservator de copaci exotici unde sunt adunate minunile naturii, în mod
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
haosul, hazardul nu pot produce această angrenare conceptuală rafinată. Spiritul locurilor presupune existența unui duh care suflă asupra locurilor pentru a le da viață. Probabil voința lui Eusebiu, dacă e să ne amintim de etimologia numelui său: Eusebiu înseamnă „cel evlavios”, întruparea Credinței. Umbra și lumina trimit și ele la o simbolistică: tenebrele infernale și lumina celestă, noaptea puterilor satanice și ziua eternă a celor aleși. Eusebiu prevede o savantă folosire a ușilor și a ferestrelor culisante, a obloanelor mobile - interioare
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
restaureze cultele păgâne și religia politeistă - o religie tolerantă și sincretistă. Iulian? Un bărbat cast, drept, avizat în chestiuni de filosofie, virtuos, deloc sângeros, sobru, auster, cultivat, excelent soldat, viteaz și curajos, crezând în existența unui suflet nemuritor, cu adevărat evlavios: cum să nu îndrăgești un asemenea model de virtute antică? Ar trebui oare să i-l preferăm pe Constantin, care convertește Imperiul simultan cu propria convertire la creștinism și căruia îi datorăm - Montaigne este singurul filosof al tuturor timpurilor care
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
1525: Luther, Tratat asupra preasupusului arbitru 1529: Luther, Fortăreața noastră e Dumnezeu 1536: Calvin, Instituția religiei creștine 1543: Calvin, Tratat asupra relicvelor; Contra sectei fantastice și furioase a libertinilor 1572: Noaptea Sfântului Bartolomeu 1608: Francisc de Sales, Introducere în viața evlavioasă 1632: Garasse: Doctrina curioasă Index Ascetism ideal ascetic, mijloc pentru perfecționare, contra plăcerii, și plăcere, Bestiar alcion, arahnidă, balenă, broască, câine, cocoș, maimuță, măgar, muscă, pește masturbator, pisică, porc, purcel, rândunică, scrumbie, șarpe, șoarece, tăun, țap, Contraistorie Erori în privința lui
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Amintind anumite ritmuri mai degrabă „goliardice” decât „religioase”, acești cursus denunță întru câtva degenerarea și codificarea lingvistică a acestora din urmă. Textele religioase ale Evului Mediu timpuriu sunt întotdeauna foarte poetice, chiar și atunci când sunt tânguiri umile pentru niște oameni evlavioși pe deplin pasivi și infantili. Aici, în Imitație, se simt în schimb afectarea propagandei ecleziastice, manierismul pedagogic, din cauza căruia aplicarea vechilor reguli retorice unui „grai” foarte „popular” frizează de-a dreptul stilul „macaronic”. Iar eu, citind pe sărite această latină
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
basarabene (1941; Premiul Academiei Române) note de călătorie, scrise într-un registru poetizat și idilizat. În viziunea sa, frumusețea peisajelor este armonios completată de cea (morală) a oamenilor, fie prin aducerea în prim-plan a unor experiențe directe, fie prin rememorarea evlavioasă a unor situații din trecut. Teza principală este demonstrarea legitimității apartenenței Basarabiei la România. Gospodarul din Orhei (1942) continuă în bună măsură „temele” din Priveliști..., accentul căzând însă pe rezistența românească din timpul ocupației sovietice, pe denunțarea fărădelegilor comise de
IOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287611_a_288940]
-
rămân departe de pragul expresivității. Mai puțin rutiniere ar fi notațiile din Ierusalim (1914), cărticică unde autorul reconstituie, fără pretenții de stil, itinerarul său de pelerin la Locurile Sfinte. Minuțios ca îndeobște, atras de detaliul care cât de cât semnifică, evlaviosul („căzui în genunchi și sărutai piatra funerară”) e cotropit, după propria spusă, și de „delicii estetice”. Ce folos, ele își pierd pulsul în exclamațiile calpe („uimitor” ș.a.). Roman sentimental, Getta (1916) vădește un anume fler psihologic, manifestat în sugerarea efectelor
MESTUGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]
-
specific epistolografiei târzii), că în tinerețe fusese literat și laic și dusese o viață de plăceri, apoi se dedicase însă preoției; potrivit unor autori mai târzii, Sedulius ar fi fost și episcop. Macedonius făcea parte dintr-un cerc de creștini evlavioși și asceți, format din bărbați și femei; oricum, literați. Poetul ar fi fost originar din Italia, ar fi studiat filosofia și apoi și-ar fi publicat opera în Grecia în timp ce erau împărați Theodosius al II-lea, în Orient, și Valentinian
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
spus de multe ori că autorul prologului ar fi fost Sergiu, chiar dacă în tradiția manuscrisă nu există dovezi explicite în acest sens. Tradiția spune doar că imnul a fost cântat o noapte întreagă fără ca nimeni să se așeze jos de către evlavioasa populație a Constantinopolului care își manifestă propria recunoștință față de Mama lui Dumnezeu. Așadar poemul închinat Fecioarei exista deja și poate era cel mai popular dintre toate; a fost cântat în acea situație particulară în care se aduceau mulțumiri Fecioarei Maria
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
că Roman era sirian prin naștere, provenea din Edesa și fusese diacon la Berit. Ulterior s-a mutat la Constantinopol în vremea împăratului Anastasios și și-a continuat activitatea în Biserica Maicii Domnului din cartierul Kyros. A dus o viață evlaviosă și s-a închinat în special Fecioarei din Blacherne în al cărei sanctuar se ducea adesea să se roage, chiar și în timpul nopții, când primea o însărcinare. Într-o noapte, Fecioara i-a apărut în somn și i-a dat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
inscripția de la Războieni, din 8 noiembrie 1496. Textul acesta a stat în cea mai mare parte, alături de celelalte versiuni interne, la baza capitolelor dedicate domniei lui Ștefan cel Mare în letopisețul scris de Grigore Ureche. Străbătut de suflul eroic și evlavios al epocii, Letopisețul de când s-a început, cu voia lui Dumnezeu, Țara Moldovei este cea mai însemnată operă istoriografică și literară românească în limba slavonă din a doua jumătate a secolului al XV-lea și de la începutul celui de-al
LETOPISEŢUL DE LA BISTRIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287788_a_289117]
-
a declanșat fie reacții de contestare violentă, fie elogii exagerate, este o operă de maturitate. Tema ar fi aceea a dragostei care triumfă asupra oricăror opreliști - în acest caz, prejudecățile de rasă. Manasse Cohen e un bătrân venerabil, învățat și evlavios, tip de evreu habotnic, devotat cu fanatism idealului său religios. Față de orice încălcare a vechilor rituri, a tradiției, se arată intolerant, cu reacții de o fervoare aproape sălbatică. Orice amestec dintre creștini și evrei, pe care îi socotește inexorabil despărțiți
RONETTI-ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289366_a_290695]
-
acceptării „celuilalt”, fie ei femei, minoritari, membrii ai altor culturi, copii, alte ființe vii sau planeta pe care locuim cu toții. Recunoașterea „celuilalt” este un proces dificil. Necesită cedarea unei porțiuni de hegemonie. De exemplu, cum poate Învăța un bărbat musulman evlavios sau un evreu practicant să cedeze controlul său asupra comunității și să recunoască dreptul egal al femeilor de a participa din plin la viața acelei comunități și a lumii, În general? Un lucru dificil și care probabil nu va fi
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
specific epistolografiei tîrzii), că în tinerețe fusese literat și laic și dusese o viață de plăceri, însă apoi se dedicase preoției; potrivit unor autori mai tîrzii, Sedulius ar fi fost și episcop. Macedonius făcea parte dintr-un cerc de creștini evlavioși și asceți, format din bărbați și femei, toți literați. Poetul ar fi fost originar din Italia, ar fi studiat filozofia și apoi și-ar fi publicat opera în Grecia în timpul împăraților Theodosius al II-lea, în Orient, și Valentinian al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a spus de multe ori că autorul prologului ar fi fost Sergiu, chiar dacă în tradiția manuscrisă nu există dovezi explicite în acest sens. Tradiția spune doar că imnul a fost cîntat o noapte întreagă, fără ca nimeni să se așeze, de către evlavioasa populație a Constantinopolului, care își manifesta recunoștința față de Mama lui Dumnezeu. Prin urmare, poemul închinat Fecioarei exista deja și, poate, era cel mai popular dintre toate; a fost cîntat în acea situație particulară, cînd se aduceau mulțumiri Fecioarei Maria, și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
că Roman era siriac prin naștere, că provenea din Edesa și fusese diacon la Berit. S-a mutat la Constantinopol în vremea împăratului Anastasios și și-a continuat activitatea în Biserica Maicii Domnului din cartierul Kyros. A dus o viață evlaviosă și s-a închinat în special Fecioarei din Blacherne, în al cărei sanctuar se ducea adesea să se roage, chiar și în timpul nopții, cînd primea o însărcinare. într-o noapte, Fecioara i-a apărut în somn și i-a dat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]