11,327 matches
-
al Călugărițelor Ursuline, în care am urmat primele clase primare, am dat un ocol Pieței Mari, sufocată de mulțimea orașului, care forfotea de colo, colo, am trecut și pe la Liceul "Domnița Ileana" unde urmasem primele clase de liceu, încercînd să evoc amintiri care fluturau în fraze devenite desuete. Brusc, Lovinescu și-a mărturisit dorința de a face un drum pînă la Rășinari, fapt care îmi umplu inima de bucurie. Lovinescu părea alt om, era încîntat de prezența mea. Ascultam sunetul pe
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
au transformat de-a lungul anilor, devenind alte persoane, cu o grabă uluitoare, arzînd ca niște flăcări în propriul lor corp, ca pînă la urmă să devină ceva mai mult decît un pumn de cenușă." Acest "ceva mai mult" îmi evocă versul lui Mallarmé, "tel qu'en lui-même l'éternité le change", sculptat și rămas în memoria mea din parcă o viață anterioară (anterioară exilului care e și el un fel de moarte), din acea vreme ireală care va deveni și
O scrisoare deghizată by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14704_a_16029]
-
echivoc dar bine plasat în revărsarea vorbirii libere datează de timpuriu, regăsindu-se chiar în primele lui impresii. Iar demonul contradicției și ironia la obiect le va fi moștenit de la bunica maternă, "cernătească cu moț de 'bobolină'", pe care o evocă în aceleași savuroase. Amintiri. Astfel, cînd cineva se scuză pentru răul pricinuit ei, "goanga" - cum singură își spune spre impresionarea spăimoasă a celor trei nepoți ce-i are în grijă - răspunde bățos: "Pardon cu capul spart!", iar expresia parcimoniei este
Septembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14794_a_16119]
-
Bucureștilor de altădată făcute de Ion Marin Sadoveanu, căruia tocmai îi apăruse romanul Sfârșit de veac în București. Cu nasul său ca un clonț de pasăre și ochii albaștri sticloși, Horia Furtună îl scormonea pe Ion Marin Sadoveanu și împreună evocau alcătuirea vechii societăți bucureștene din relatarea modului în care fuseseră repartizate mormintele în cimitirul Bellu. Ascultam vocea adâncă cu inflexiuni dramatice a lui Tudor Vianu recitându-ne traducerea sa din Antoniu și Cleopatra de Shakespeare. Vocea hârșâită a lui Alexandru
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
voievozi!”. Mulțumesc, domnule Bucurenci și drum bun în Statele Unite! Dragoș, ai vorbit și-n numele meu, mai bine, mai limpede, decât aș fi putut-o face ... Atâta doar, că eu sunt monarhista, iar la-ntrebarea “de ce”, tot tu ai răspuns, evocând imaginea Majestății Sale, Regele Mihai, așa cum îl va păstra istoria și conștiința noastră ... Mi-e greu să cred că te-ai lăsat înșelat acum mulți ani de falsitatea Președintelui...chiar mi-e greu și refuz să cred asta!Mereu am
Rămas bun, domnule Președinte! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82483_a_83808]
-
a Modei", cu chirie, la o bătrână franțuzoaică, într-o casă a... regelui Carol 3! Aici dă Gore buzna, într-o zi, cu "carlinul" (lui Haralambescu): rasă de câini al cărei nume se trage dintr-un Carlo (Bertinazzi), după cum "șarla" (evocată de Ion Luca, într-un pamflet, al său, antidinastic) e la origine, și ea, un mic (King) Charles. De adaos, într-o paranteză, că și un Carol feminin, o Carolină, transpare, în roman, în filigrană, - atunci când, zugrăvindu-și străbunicul (în
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
invoce un intertext, iar acesta (se putea altfel din partea unui narator "spaniol"?), este D. Quijote. Chiar dacă Cervantes nu-și va scrie romanul decît la aproape o sută de ani după încheierea timpului narativ, autorul nu scapă prilejul de a-l evoca, bazîndu-se pe cîteva asemănări fortuite de nume, paralelismul sugerat nefăcînd decît să banalizeze mitul cervantin, aplicat ca un passe-partout la orice călătorie cu acte de noblețe. De vreme ce grosul materiei romanești se referă la Portugalia și la spațiile ei orientale, ar
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
exultă la succesele lor. Nici un fel de calcul nu alterează compoziția gesturilor și atitudinii sale: ea nu așteaptă, ca alții, reciprocități avantajoase și nici nu-și cultivă o pepinieră de critici tineri din care să crească, viguroase, laudele viitoare. Îl evocă, mai degrabă, pe Marin Preda, cu luminosul pragmatism al directorului de la Cartea Românească: Dacă are talent, monșer, he-he, atunci să-i punem o pilă!..." Talent are, cu carul, și binefăcătoarea lor. Dacă despre proza sa am scris mai pe larg
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
cercurile tot mai restrânse ale specialiștilor, și a cărui operă își așteaptă dreapta și pe deplin meritata readucere în atenția tinerilor învățăcei de acum. Dar nu despre Victor Papacostea vreau să aștern aceste șiruri. Sunt dintre cei nechemați a-l evoca. Altceva am reținut din mărturisirea, primită, repet, ca un tainic dar sufletesc. Faptul că un cărturar, ieșit din pușcăriile anilor '50, pedepsit și chinuit pentru știința sa și, mai ales, pentru credința sa într-un model uman și intelectual mai
Modelul neavut by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/11134_a_12459]
-
nici un volum și că în cei 16 ani de la instaurarea regimului postceaușist nimeni nu și-a manifestat prin vreun comentariu interesul pentru ceea ce publicam, destul de masiv, în periodice de prestigiu. Exceptând atacurile răuvoitoare și nelegiuirile, marcate de abuzuri și calomnii. Evoc toată această situație nu pentru a aduce vorba despre mine și a mă plânge, ci pentru că ea oglindește complexitatea relației mele cu Pavel, evidențiind cu atât mai mult valoarea paginilor pe care mi le-a închinat, cu cât e vorba
George Radu Bogdan versus Pavel Șușară by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/11728_a_13053]
-
ani despre care vorbește Tacit (tirania lui Domițian) reprezintă un interval de trei ori mai scurt față de cei 45 de ani ai dominației comuniste în România. într-un răstimp în care populația țării s-a schimbat în proporție covîrșitoare, dezastrele evocate de istoricul latin devin mult mai profunde și mai grave, prea puțini izbutind a supraviețui altora sau măcar să-și supraviețuiască lor înșiși. Cea de-a doua biruință este mai greu de cucerit decît prima. Păstrarea fidelității față de sine se identifică
"Va urma" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11635_a_12960]
-
neostenit", cum îl caracteriza G. Călinescu. în epocile următoare, dar cu deosebire în perioada interbelică și cea contemporană, de pe malul brăilean al Dunării și-au luat avânt Gheorghe Banea, autor, printre altele, al impresionantului roman Zile de lazaret, în care evocă suferința sa ca prizonier în primul război mondial, Ury Benador, N. Carandino, Mihail Celarianu, Mihail Crama, Gabriel Dimisianu, Mihu Dragomir, Leon Feraru, Marcel Gafton, Valeriu Gorunescu, Virgil Huzum, Panait Istrati, Oscar Lemnaru, N. Grigore-Mărășanu, Basil Munteanu, Fănuș Neagu, Cezar Papacostea
De neamul brăilenilor by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Imaginative/11816_a_13141]
-
îți mustra în același timp conștiința - un amestec bizar, o împerechere stranie: o disonanță între suflet și aspect, între operă și om - cel puțin la prima vedere". Comentariul critic se îngemănează aici cu însemnarea memorialistică, în pagini de mare preț, evocând faimosul cenaclu cu atmosfera lui spectaculos și senzațional regizată, unde poetul trona marțial și solemn, ca un rigă: ,Macedonski, când l-am cunoscut, ședea pe Polonă; s-a mutat apoi pe Dorobanți. Avea un salon literar care stârnea curiozitatea vulgului
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
explică de ce, cu excepția corespondenței de la Iustin, romanul este unitar, omogen stilistic, un roman pe o singură voce, vocea Ioanei. Nefiind scriitoare de profesie, ci translatoare, ea nu avea cum fi preocupată de respectarea individualității stilistice a celor pe care îi evocă în reconstituirile ei. Și încă: Ioana produce un discurs (= romanul) cu mai multe funcții. Două sînt indiscutabile, de autojustificare, una, de auto-valorizare cealaltă. O a treia este probabilă. E funcția de disimulare: cum Ioana se teme de medic, în care
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
și el în mrejele magneticei femei. Paralel, dar nu și în contrast, fiindcă sînt planuri de viață care nu comunică, Ioana emite la nesfîrșit reflecții și cogitații pe teme etice. Are cultul principiilor, al marilor, frumoaselor principii, pe care le evocă și le invocă frenetic și sfîșietor. În gînd sau cu voce tare, cu un devotament de tînără călugăriță mistuită de caste ardori, ea meditează incontinent despre indiferență, lașitate, curaj, libertate, responsabilitate, cinste, revoltă, solidaritate ș.a.m.d. O face cu
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
urmărești vre o femeie,/ Pe când luna, scut de aur, strălucește prin alee/ Și pătează umbra verde cu fantasticele-i dungi:/ Nu uita că doamna are minte scurtă, poale lungi." (Scrisoarea V). În mod tendențios, pantalonii lungi ai bărbatului nu sunt evocați niciodată în opera acestui poet considerat de unii comentatori ,al dragostei". Ce fel de dragoste - vom vedea imediat. Prin ,dragoste", Mihai Eminescu nu înțelege o apropiere de pe poziții egale, cu consimțirea explicită a ambelor părți, ci o utilizare nedemocratică a
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
avatar. Ca o veritabilă ars poetica într-un vers, care amintește de cea a lui Ion Pillat din Poeme într-un vers: “Nu vorbele, tăcerea dă cântecului glas”. * Toate simbolurile, toate imaginile, întregul poem Avatar, evoluând dinspre epic spre liric, evocă o veritabilă tensiune umană și semiotică. Într-o stare de zbucium sufletesc și creator, soluționând artistic, în cel mai fericit mod cu putință, un conflict tragic, Poetul ordonează „expresiile lingvistice ale realității antropocosmice”, le structurează, le contopește, astfel încât oglinda eului
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
schimb de țigări, ciocolata, alimente, alcool, mici suveniruri, au făcut schimb de poze și de adrese ca să se întâlnească după încheierea păcii, dacă vor mai fi în viață. Peste puțin timp erau împreună într-un aprins joc de fotbal, mult evocat după terminarea războiului. Mai mult încă, au căzut de acord să facă schimb de prizonieri și că într-un gest de profundă umanitate au creat și momente solemne organizând înmormântări comune pentru morții lor. Acest moment de pace și de
100 DE ANI DE LA ULUITORUL ARMISTIŢIU DE CRĂCIUN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380719_a_382048]
-
profundă, deși nemărturisită direct niciodată? De-a lungul vieții, dragostea față de părinți se amestecă cu alte sentimente și emoții, dar își va păstra întotdeauna un cuib cald în inima fiecărui copil, încât, la trecerea pragului celui mai înalt, adesea este evocat chipul mamei. Dragostea pentru tată rămâne și ea constantă chiar dacă numele lui suportă unele schimbări le-a lungul anilor. În anii dulcii copilării este strigat cu căldură în glas - TĂTICU -, mai pe la adolescență, când se impune o notă mai "serioasă
DE ZIUA TATĂLUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380800_a_382129]
-
A. Zanne, Proverbele românilor..., Ediție anastatică, Editura Scara. Asociația Română pentru Cultură și Ortodoxie, București, 2004, p. 5-18, sunt adăugate câteva detalii de ordin documentar, în primul rând corespondența cu Maria Holban, fiica lui Iuliu Zanne, pe care Datcu o evoca la lansarea cărții. Atunci se lua hotărârea așezării unei plăci comemorative pe casa unde a scris și a murit paremiologul, recuperarea și îngrijirea mormântului său din Cimitirul Bellu, instituirea unei zile a proverbului etc., dar - cum prea adesea se întâmplă
Recuperări by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10222_a_11547]
-
depus la Mănăstirea Radu-Vodă din București, pe 2 decembrie 2006, Patriarhul Teoctist, împreună cu I.P.S. Iosif, P.S. Varsanufie, P.S. Irineu (din SUA) a oficiat slujba religioasă, în cadrul căreia a ținut o cuvântare despre martiriul celui trecut în veșnicie. Patriarhul Teoctist a evocat activitatea celui trecut în veșnicie în lupta împotriva unui regim ateist și materialist, pre cum și „mucenicia temnițelor comuniste”. Părintele Justin Pârvu a rostit în final un omagiu profetic: „Părintele Gheorghe Calciu este un nou apostol al românilor, un nou
Îndrumătorul meu spiritual, canonizat - Gheorghe Calciu Dumitreasa. In: Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]
-
Elena Sergheevna Șilovskaia, a treia sa soție, prototipul Margaretei. Ambii sunt blamați de sistemul comunist, împrejurare ce le provoacă o nevroză "estică", ambii fac gestul gogolian al arderii manuscrisului. "Hruba" în care e nevoit a se adăposti maestrul supus persecuțiilor evocă "vizuina teatrală" a lui Maxudov, "ascunzișurile de cârtiță" ale lui Babel, ca și camera cu pereți de plută a lui Proust și pivnița lui Kafka - fiecare din ele cu conotații specifice, care însă converg spre tendința regresivă a artistului în
Bulgakov, magie, absurd by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10254_a_11579]
-
unii ne zic că dvs vorbiți moldovenește” “Dar, se pare că ne Înțelegem ...” “Și Încă foarte bine!” Am zâmbit amândoi. Amar. “La Întâlnirea de astăzi nu v-ați legat Însă de politică, de istorie, ci de mame. De fapt, ați evocat portretul mamei În poezia cu același titlu. Un chip care pare atât de Îndepărtat de ziua de azi.” “Ne-am Îndepărtat de Dumnezeu și am uitat de unde venim. Ne uităm valorile. Pare că Cel Rău biruie. În România e la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
coboară spre argou și măscări. Câteva pagini mai la vale, același limbaj urcă la cotele frazeologiei delirante: londronienii (un fel de slujbași ai Castelului, fără studiile superioare ale naratorului) încing un adevărat simpozion al enciclopediștilor tip Umberto Eco. După ce este evocat Guicciardini, să zicem, farsa etilică se transformă într-o involuntară încăierare menită să-l salveze pe moș Hoeurt (consortul lui Miss Sporty), făcut K. O. de către fiul lor retardat în varianta Tyson. Aceeași vis comica prezidează climatul și fauna din
Măști și farse by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10354_a_11679]
-
află Dumnezeu, acesta având destule "inhibiții religioase", Stalin, în calitate de "ateu hotărât" era "singurul om liber" (pp. 96-97). Libertatea absolută și puterea birocratica, cele două caracteristici care au dat consistentă tiraniei, n-au putut înlătura sentimentul fricii. Astfel, daca ateismul este evocat de Johnson în prima parte drept una din cele trei cauze care au stat la baza "romantismului revoluționar", în următoarele două părți acesta revine pentru a explica înlăturarea ultimei limite a libertății și a puterii (în valoare absolută, libertatea și
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]