4,693 matches
-
să dau lămuriri cititorilor textului de față de ce n-am înfățișat mai amplu aici tocmai fructele fertilității, prin care Ana Blandiana a îmbogățit substanțial lirica și proza română contemporană. Justificarea mea e că am conceput însemnările mai degrabă că o evocare sentimentală, cu tentă și autobiografica, punînd între paranteze analiza propriu-zisă a creației. Am cedat întîietate unei laturi - rezistență în fața dictaturii și a intolerantei -, un capitol în care poeta s-a evidențiat exemplar. Investigația de pură specialitate pentru a scoate în
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
a cunoscut soțul; din nefericire, n-a existat între ei nici un fel de intimitate (e un ins greoi gen comis-voiajor) și nu mi-a adus nimic de la soțul meu, nici un cuvînt, nici un gest semnificativ, nici cel mai mic mesaj. Simplă evocare a imaginilor fizice a fost însă de-ajuns ca să-mi devină intolerabila. N-am putut să scap de ea decît strigînd din nou spre Dumnezeu că doream să împart toate suferințele cu soțul meu.s...ț Ce e mai rău
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18093_a_19418]
-
cu Eugen Simion, care se plânge (în treacăt...) că este pentru prima oara în ultimii 30 de ani când numele său apare în această revista. Caius Traian Dragomir nu comentează reclamația și pune punct interviului. * O atenție aparte merită o evocare semnată de Maria-Luiza Cristescu: Nichita: schije dintr-o bombă. Malitios-tandră, prozatoarea îl portretizează pe Nichita Stănescu foarte expresiv (la scurtă vreme după moartea poetului): "Nichita este singur și n-are nici o antenă pentru social și politic. Structura lui de copil
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18109_a_19434]
-
lui Ion Oana despre Cercul literar de la Sibiu. Fiecare din acestea merită comentarii. Cum plapuma cu număr fix de rînduri a Cronicarului e și de data asta prea scurtă, vă zăbovi doar asupra unui singur segment al revistei de la Deva: evocarea, de către Iv Martinovici, a lui Dan Constantinescu, însoțită de texte inedite ale poetului și traducătorului. Alegerea noastră e în bună măsură subiectivă, căci minunatul volum bilingv cu Elegiile duineze și Sonetele către Orfeu ale lui Rilke, apărut în 1978 la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18127_a_19452]
-
e chiar coordonatorul volumului), descrie aromana, istroromana și meglenoromana că dialecte ale romanei, preluînd deci interpretarea preferată de majoritatea lingviștilor români; arată totuși că unii autori consideră respectivele varietăți ca fiind limbi distincte. Și în alte cazuri (de exemplu, în evocarea veșnicei dispute asupra continuității), alegerea autorilor enciclopediei coincide cu poziția dominantă în lingvistică românească, dar existența problemelor controversate este în mod onest și informativ semnalată. În privința "limbii moldovenești", tonul explicației e foarte net: se arată că nu motive științifice, ci
Limbile Europei by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/17447_a_18772]
-
parcurge, acompaniat de explicații venite din partea mamei, albumele de familie. O senzație de convivialitate, pește spații și timp, care poate explica atașamentul românilor față de urgisita lor patrie, chiar în cele mai rele timpuri. Mihai Zamfir vădește o asemenea virtuozitate în evocarea rădăcinilor familiale ale propriului personaj, încât nu încape dubiu că adeseori ia în calcul elemente autobiografice. Și bine face, căci astfel răspunde dintr-o perspectivă ficționala avidității pentru fapte concrete a cititorului actual. Dar iată cum sunt evocate/re-imaginate, în
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]
-
trebuia să se petreacă ceva uimitor, ca o dislocare de armonii și forțe, undeva, departe. Credeam an puterea magică a verbului. Alteori o singură silaba ămi sugera, ăntr-o intuitivă străfulgerare, existentele mele anterioare. Mai ales una, umila și simplă, o evocare cu predilecție, deoarece cu timpul am ănvătat tehnică acelor reăncarnări spirituale care mă fac de nerecunoscut celor mai aproape de mine. Astăzi scriu ăngăndurat de tânguirea vocilor care-și caută cuvintele. Cu fiecare rând, ele se liniștesc". Și un alt poet
O anchetă literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17467_a_18792]
-
la volumul de Opere Perpessicius se mulțumește să nominalizeze Sub pecetea tainei. Șerban Cioculescu credea chiar că "fragmentele rămase din Sub pecetea tainei pare-se n-ar fi dat un roman propriu-zis. Sau altminteri zicând, statismul concepției, ritmul domol al evocării, n-ar fi ieșit din formulă așa de personal realizată an Craii de Curtea-Veche." an schimb, ăn monografia să din 1981, Alexandru George opinează că ultimul român al lui Mateiu ăntregeste caracterul de confesiune al prozatorului. Analiza să stăruie an
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]
-
al prozaismului, ăntrucât de această data perspicacitatea polițistului va dejuca an fașa o intrigă ce se ăndrepta către un deznodământ tragic. an schimb, scria Alexandru George, "putem admira anca o dată, si poate mai mult, ușurință cu care autorul manevrează datele evocării, precizia cu care ține să consemneze elementele de realitate, ușor de controlat de oricine prin prozaismul lor voit." Stilistic, Alexandru George observa, ca specific ultimei creații mateine lapidaritatea și ritmul alert, direct - deci, am spune, supunerea la gen? - fără să
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]
-
doilea și după, cînd s-a năruit totul. Intra în "scenă", cum îi place autoarei să spună, "Primul cod. Oamenii, Obiectele, Casa", "Primii iubiți", "Afară", "Prietenii", "Ea și ăfericireaă", Bucureștiul vechi cu farmecul sau, pierdut după al II-lea Război. Evocarea acestei legături speciale cu mama, se face și sub ochiul atent al psihologului care găsește conexiuni interesante între întîmplări trecute și prezent, între atitudini de atunci și de-acum. Între nenumărate sugestii despre relația sensibilă, delicată și protectoare creată de
Amintiri din vechiul Bucuresti by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17555_a_18880]
-
firma cehoslovaca, regele și alții voind, pentru asta, să-l lovească pe Maniu, făcîndu-l pe el vinovat direct). Zaharia Boilă mărturisește, sincer, că nu i-a fost lui Maniu colaborator, aci numai confident și uneori executant al gîndurilor sale". După evocarea unor momente semnificative din activitatea anteunionistă a lui Maniu, Zaharia Boilă se oprește asupra unor episoade din anii treizeci, cu deosebire în raporturile sale cu regele Carol al II-lea. Interesantă e relatarea că Maniu a acceptat, la 20 octombrie
Amintiri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17554_a_18879]
-
cartea lui Mihail Gălătanu. Cititorul rămâne la sfarsit cu convingerea că i s-au relatat fapte supranaturale și că, prin urmare, ceea ce a citit a fost o poveste. Perspectiva planetară Românul despre atelierul de clopote din România începe enigmatic cu evocarea anilor 1911-1912, când se construiește și se inaugurează, la Belfast, vaporul Titanic. Autorul îl aduce în prim-plan pe comandantul navei, Edward J. Smith, navigator cu mare experiență, angajat al firmei "White Star Line", căruia locuitorii satului său natal tocmai
O POVESTE PENTRU MATURI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17567_a_18892]
-
care și-au pierdut ființe dragi și care vin să le revadă, ca într-o oglindă fermecata, în suprafețele de bronz. Mihail Gălătanu face un tur de forță trecând de la descrierea Titanic-ului la aceea a atelierului de clopote, de la evocarea unui căpitan de navă englez la aceea a unui muncitor român, de la reconstituirea obiceiurilor dintr-un sat irlandez la aceea a obiceiurilor locuitorilor de pe malul de nord al Dunării. Că și în poezia să, în recentul român se configurează o
O POVESTE PENTRU MATURI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17567_a_18892]
-
mai mult decât atât, cum au proclamat sfidător, obraznic. Totul sună prea cunoscut, de bunăseamă, dar să spunem că, proiectată epic, aceasta problematică a zilei dobândește în românul lui Augustin Buzura concretețe umană și se încarcă de mari tensiuni dramatice. Evocarea epocii anterioare căderii lui Ceaușescu ne retrimite în atmosferă vechilor române ale lui Augustin Buzura, acum el spunând însă râului pe nume fără nici o precauție, desigur, nealuziv, ca altădată, ci direct, expunându-l în toată goliciunea și întorcându-l pe
Nici învins, nici învingător by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17583_a_18908]
-
Dumitru Popescu Istoria ca pampfet Începând evocările mele din „prima fază“ a regimului de aproape o jumătate de secol mă întreb: ce și-au dorit groparii acestuia când l-au împins în fosa funerară? Firește, întrebarea nu vizează numai răsturnările din România. Unii români, cei ce susțin
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
pierduse fața, cu greu mai putea fi identificat convingător în prototipuri reale (mai ales în epoca acelei cordialități politice româno-occidentale, când cei mai proeminenți șefi de stat ne vizitau țara și primeau cu fast delegația la nivel înalt a României), evocarea sa devenind chiar anacronică. Românii nu mai credeau în gogoriță. Chiar când, în ultimele ceasuri tensionate ale regimului comunist, Nicolae Ceaușescu a denunțat dușmanul în persoana aceluiași Vest, aliat acum cu Estul sovietic, românii au făcut un gest de lehamite
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
din mai multe perspective: Adriana Bittel, Ana Blandiana, Andrei Pleșu, Antoaneta Ralian, Barbu Cioculescu, Dan C. Mihăilescu, Gabriel Liiceanu, Gabriela Tabacu, Horia-Roman Patapievici, Ioana Pârvulescu, Micaela Ghițescu, Monica Pillat, Radu Paraschivescu, Tania Radu, Victor Ieronim Stoichiță sunt autorii prezenți cu evocări. Scrie Ioana Pârvulescu în prefața cărții: „Rari oamenii unei singure case, așa cum sunt oamenii unei singure iubiri. Cei mai mulți ne mutăm de mai multe ori, de-a lungul vieții, și, de la o singură casă luată cu noi la prima plecare, ajungem
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2480_a_3805]
-
politicieni, sau mici inserții amuzante de cotidian, ca cele despre farmacista preferată sau despre casierele drăguțe de la magazinul din colț. Scriitura fragmentară i se potrivește autorului, modului său sprințar și șăgalnic de a trece de la o temă la alta, de la evocare la visare, prilejuind glose sau confesiuni, tulburătoare sau memorabile. Aș alege doar cîteva pepite. Astfel, sentimentul amoros e pus în legătură cu fenomentul cristalizării/decristalizării imaginat de Stendhal, de care Genette mărturisește că se simte mai aproape decît de Freud, cu o
Gérard Genette și jocul de-a epilogul by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2492_a_3817]
-
se înt`mplă să mă joc, atunci cînd, mai adesea, nu se joacă el cu mine.” (p. 18) Dacă la aceasta adaugăm ideea puțin paradoxală de „memorie optimistă” și de „optimism asupra trecutului”, cu care Genette deconstruiește unele clișee, precum și evocarea unei noi „clipe fericite” chiar în ultima pagină a cărții, putem spune că ludicitatea lui Genette e o minunată contrapondere la ultimitatea care se întrezărește. Întregul volum ne arată, de altfel, acest echilibru funambulesc între melancolie și ironie, între grav
Gérard Genette și jocul de-a epilogul by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2492_a_3817]
-
să construiască blocurile de lângă Spital, mahalalele se numesc cartiere.Până și colonia de barăci de lângă gară se cheamă acum cartierul C.F.R. După moartea lui Dej s-au schimbat o mulțime de denumiri. Cinematograful «Gorki» a devenit «Ion Creangă»...” Dar iată evocarea aceleiași lumi făcută și de alt personaj: „Toți alergau după mâncare și din cauza aceasta unii, destul de mulți, se îndopau cu disperare, de parcă ar fi fost ultimul prilej. Magazinele erau goale, dar se mânca mai mult decât atunci când erau pline. Se
Un roman complex by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2496_a_3821]
-
monografii dedicate principalelor figuri istorice - deși firul istoriei este, firește, urmat cu fidelitate -, ci ca un soi de, aș spune (dacă nu m-aș teme de suprainterpretare), critifiction. În orice caz, într-o manieră care îmbină narațiunea de idei cu evocarea confesivă, într-o tandră identificare cu obiectul cercetării. După război și după ce, împreună cu Biserica Greco-Catolică, al cărei preot era, Radu Brateș va fi eliminat din spațiul public de regimul comunist, el va continua, totuși, să se ocupe de cultivarea tradiției
Spiritul Blajului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2503_a_3828]
-
Elena Badea Nu se poate vorbi în prezent de o "simpatie" a românilor față de ruși, însă pentru a înțelege o atare atitudine față de un popor vecin, este nevoie de întoarcere în trecut, de evocare a unor momente de cotitură în relația dintre cele două nații, multe dintre ele neclare și până în ziua de astăzi. "1878 este anul în care „cauza Rusiei în România a fost pierdută pentru totdeauna", deși momentul zero al sentimentului de
Când au început românii să urască Rusia by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/25174_a_26499]
-
creând o tensiune ca în romanele Agathei Christie: evident, atâția oameni din preajma dictatorului aveau motivația s-o facă; iar câțiva, și în primul rând Beria, aveau și mijloacele s-o facă. Ceea ce e de subliniat e că Stalin din această evocare documentară apare ca un personaj impresionant, malefic până la monstruos și complex, o personalitate puternică, greu de cuprins în tiparele comune - era un criminal, desigur, înconjurat de-o mulțime de supuși, ei înșiși criminali la propriu, de la Beria, pomenit aici, până la
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2531_a_3856]
-
2011 s-au împlinit 50 de ani de la moartea lui Ion Barbu, lui Basarab Nicolescu i-a încolțit ideea unei antologii în marginea operei satirului iubitor de cîini, un satir al cărui talent, insolit în expresiile tăioase, merită din plin evocări cu bătaie critică. Fiecare autor a avut libertatea de a atinge acea latură din ființa barbiană pe care a considerat-o mai apropiată, și întrucît Barbu e de o copioasă polivalență, comentariile îi acoperă cam toate firidele spiritului: Eugen Simion
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
Mircea Mihăieș La începutul anilor ’90, una din acuzațiile infamante la adresa noastră, a românilor, a fost aceea de „mâncători de lebede”. Presa occidentală, îndeosebi cea austriacă, era plină de exemple, de mărturii, de evocări (și, dacă nu mă înșel, și de fotografii) care dovedeau obiceiurile barbare ale populației de la revărsarea Dunării - în contrast, desigur, cu manierele de salon ale celei de pe la mijlocul cursului fluvial. Oricât m-am străduit să aflu adevărul - chestiunea mă interesa
Trageți în lebede! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2554_a_3879]