KorAP: Find »[drukola/base=evoluționist & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...15 16 17 ...36 >

880 matches

Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449

dintre B și C). Chiar în condițiile în care este interesată de acest aspect, abordarea psihologiei cognitive se limitează adesea la genetica comportamentală - contribuția relativă a genotipului și mediului asupra diverselor componente ale fenotipului - fără a implica cu necesitate teoria evoluționistă. Rezumând, atât psihologia evoluționistă, cât și psihologia cognitivă sunt interesate de identificarea structurilor cognitive care generează răspunsurile subiectului uman. Psihologia evoluționistă asumă însă faptul că aceste structuri cognitive sunt rezultatul unui proces de evoluție. Spre deosebire de sociobiologie (Wilson, 1975), psihologia evoluționistă

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
Chiar în condițiile în care este interesată de acest aspect, abordarea psihologiei cognitive se limitează adesea la genetica comportamentală - contribuția relativă a genotipului și mediului asupra diverselor componente ale fenotipului - fără a implica cu necesitate teoria evoluționistă. Rezumând, atât psihologia evoluționistă, cât și psihologia cognitivă sunt interesate de identificarea structurilor cognitive care generează răspunsurile subiectului uman. Psihologia evoluționistă asumă însă faptul că aceste structuri cognitive sunt rezultatul unui proces de evoluție. Spre deosebire de sociobiologie (Wilson, 1975), psihologia evoluționistă studiază structurile cognitive care

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
genetica comportamentală - contribuția relativă a genotipului și mediului asupra diverselor componente ale fenotipului - fără a implica cu necesitate teoria evoluționistă. Rezumând, atât psihologia evoluționistă, cât și psihologia cognitivă sunt interesate de identificarea structurilor cognitive care generează răspunsurile subiectului uman. Psihologia evoluționistă asumă însă faptul că aceste structuri cognitive sunt rezultatul unui proces de evoluție. Spre deosebire de sociobiologie (Wilson, 1975), psihologia evoluționistă studiază structurile cognitive care mediază și determină răspunsurile subiectului uman, fără să asume că aceste răspunsuri sunt rezultatul direct al unor

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
evoluționistă. Rezumând, atât psihologia evoluționistă, cât și psihologia cognitivă sunt interesate de identificarea structurilor cognitive care generează răspunsurile subiectului uman. Psihologia evoluționistă asumă însă faptul că aceste structuri cognitive sunt rezultatul unui proces de evoluție. Spre deosebire de sociobiologie (Wilson, 1975), psihologia evoluționistă studiază structurile cognitive care mediază și determină răspunsurile subiectului uman, fără să asume că aceste răspunsuri sunt rezultatul direct al unor factori genetici. Acest lucru nu duce doar la evitarea criticilor aduse sociobiologiei (de exemplu, cu referire la determinismul genetic

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
nu duce doar la evitarea criticilor aduse sociobiologiei (de exemplu, cu referire la determinismul genetic al comportamentelor sociale), ci este o perspectivă interdisciplinară fecundă, care reunește discipline diverse (psihologie cognitivă, neuroștiințe, genetică). GRAFIC Figura 2.1. Modelul ABC în conceptualizare evoluționistă. (II). Originea evolutivă a structurilor cognitive: Cum și de ce au fost aceste structuri cognitive elaborate în mediul adaptării evoluționiste (environment of evolutionary adaptation/adapteness; EEA)? Conceptul de EEA a fost propus de John Bowbly (1969) și este operaționalizat ca un

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
este o perspectivă interdisciplinară fecundă, care reunește discipline diverse (psihologie cognitivă, neuroștiințe, genetică). GRAFIC Figura 2.1. Modelul ABC în conceptualizare evoluționistă. (II). Originea evolutivă a structurilor cognitive: Cum și de ce au fost aceste structuri cognitive elaborate în mediul adaptării evoluționiste (environment of evolutionary adaptation/adapteness; EEA)? Conceptul de EEA a fost propus de John Bowbly (1969) și este operaționalizat ca un compozit statistic al mediilor în care strămoșii noștri s-au confruntat cu probleme adaptative. Elementul-cheie la întrebarea cum și

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
ar intra în extincție. Evident că astăzi noi suntem confruntați și cu cu probleme care nu au apărut în EEA. Rezolvarea acestor probleme este adesea considerată un efect al structurilor cognitive elaborate pentru a rezolva probleme adaptative. Altfel spus, psihologia evoluționistă consideră că mintea umană este constituită dintr-un număr mare de structuri cognitive formate ca urmare a procesului evolutiv. Aceste structuri cognitive sunt orientate spre rezolvarea unor probleme specifice, cu alte cuvinte, sunt sisteme-expert. Mintea umană este formată dintr-un

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
referă la relaționarea structurilor cognitive cu genotipul. Într-adevăr, structurile cognitive care sunt rezultatul unui proces evolutiv sunt înscrise în genotipul nostru. În acest fel, se transmit de la o generație la alta, transmitere care are loc prin reproducere. Astfel, psihologia evoluționistă nu este dependentă, în demersul ei, de identificarea structurilor poligenice care stau la baza structurilor cognitive, ca rezultat al procesului evolutiv. Altfel spus, deși în acest moment nu știm ce structuri genetice determină fiecare structură cognitivă, ca rezultat al procesului

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
identificarea structurilor poligenice care stau la baza structurilor cognitive, ca rezultat al procesului evolutiv. Altfel spus, deși în acest moment nu știm ce structuri genetice determină fiecare structură cognitivă, ca rezultat al procesului evolutiv, acest lucru nu afectează demersul psihologiei evoluționiste. IV. Sinteză Așadar, considerând fenotipul ca rezultant al genotipului și mediului, psihologia evoluționistă este interesată de acele caracteristici ale fenotipului care: (1) sunt parte a sistemului psihic uman (structuri cognitive); (2) au valori similare la toți membrii speciei și (3

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
evolutiv. Altfel spus, deși în acest moment nu știm ce structuri genetice determină fiecare structură cognitivă, ca rezultat al procesului evolutiv, acest lucru nu afectează demersul psihologiei evoluționiste. IV. Sinteză Așadar, considerând fenotipul ca rezultant al genotipului și mediului, psihologia evoluționistă este interesată de acele caracteristici ale fenotipului care: (1) sunt parte a sistemului psihic uman (structuri cognitive); (2) au valori similare la toți membrii speciei și (3) sunt asociate procesului de evoluție. Pot fi incluse și acele caracteristici ale fenotipului

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
și acele caracteristici ale fenotipului care, deși nu iau valori similare la toți membrii speciei, reprezintă totuși rezultatul unui proces de evoluție. Caracteristicile fenotipului care, deși sunt psihologice, nu au legătură cu mecanismele procesului de evoluție nu constituie interesul psihologiei evoluționiste, ele fiind abordate pe linia psihologiei și/sau biologiei (genetica comportamentală). Acestea sunt considerate de psihologia evoluționistă ca reprezentând variații (de exemplu, artefacte, zgomote) genetice și/sau de mediu, fără valoare explicativă majoră pentru răspunsurile subiecților umani în situații specifice

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
rezultatul unui proces de evoluție. Caracteristicile fenotipului care, deși sunt psihologice, nu au legătură cu mecanismele procesului de evoluție nu constituie interesul psihologiei evoluționiste, ele fiind abordate pe linia psihologiei și/sau biologiei (genetica comportamentală). Acestea sunt considerate de psihologia evoluționistă ca reprezentând variații (de exemplu, artefacte, zgomote) genetice și/sau de mediu, fără valoare explicativă majoră pentru răspunsurile subiecților umani în situații specifice. Altfel spus, la o analiză atentă a anatomiei organismului uman, pot fi puse în evidență o serie

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
sau mărimea inimii), dar ele sunt considerate devieri nesemnificative de la arhitectura organismului, fără impact major asupra funcțiilor și outputurilor acestor structuri. Dacă devierile sunt foarte mari, atunci ele devin patologice, datorându-se condițiilor genetice și/sau de mediu. Similar, psihologia evoluționistă consideră că există structuri cognitive interrelaționate care formează un anumit design psihologic al minții umane, general valabil pentru fiecare membru al speciei. Evident că și în cadrul acestor structuri sunt variații, dar, dacă nu sunt patologice, ele sunt considerate devieri nesemnificative

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
valabil pentru fiecare membru al speciei. Evident că și în cadrul acestor structuri sunt variații, dar, dacă nu sunt patologice, ele sunt considerate devieri nesemnificative de la arhitectura minții umane, fără impact major asupra funcțiilor și outputurilor structurilor respective. 2.2. Psihologia evoluționistă în cadrul științei Din analiza de până acum se observă că psihologia evoluționistă nu este o tematică a psihologie, ci o perspectivă asupra tuturor temelor din psihologie. Ea aplică principiile teoriei evoluționiste pentru a înțelege funcționarea psihologică a subiectului uman. Să

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
sunt variații, dar, dacă nu sunt patologice, ele sunt considerate devieri nesemnificative de la arhitectura minții umane, fără impact major asupra funcțiilor și outputurilor structurilor respective. 2.2. Psihologia evoluționistă în cadrul științei Din analiza de până acum se observă că psihologia evoluționistă nu este o tematică a psihologie, ci o perspectivă asupra tuturor temelor din psihologie. Ea aplică principiile teoriei evoluționiste pentru a înțelege funcționarea psihologică a subiectului uman. Să analizăm în continuare câteva relații importante ale psihologiei evoluționiste, pentru a înțelege

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
asupra funcțiilor și outputurilor structurilor respective. 2.2. Psihologia evoluționistă în cadrul științei Din analiza de până acum se observă că psihologia evoluționistă nu este o tematică a psihologie, ci o perspectivă asupra tuturor temelor din psihologie. Ea aplică principiile teoriei evoluționiste pentru a înțelege funcționarea psihologică a subiectului uman. Să analizăm în continuare câteva relații importante ale psihologiei evoluționiste, pentru a înțelege mai bine specificitățile acesteia. I. Psihologie evoluționistă versus Psihologie Psihologia evoluționistă se suprapune ca tematică cu psihologia. Abordarea este

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
observă că psihologia evoluționistă nu este o tematică a psihologie, ci o perspectivă asupra tuturor temelor din psihologie. Ea aplică principiile teoriei evoluționiste pentru a înțelege funcționarea psihologică a subiectului uman. Să analizăm în continuare câteva relații importante ale psihologiei evoluționiste, pentru a înțelege mai bine specificitățile acesteia. I. Psihologie evoluționistă versus Psihologie Psihologia evoluționistă se suprapune ca tematică cu psihologia. Abordarea este însă diferită în sensul că, spre deosebire de psihologie, psihologia evoluționistă pornește de la următoarele asumpții: (1) răspunsurile subiectului uman sunt

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
ci o perspectivă asupra tuturor temelor din psihologie. Ea aplică principiile teoriei evoluționiste pentru a înțelege funcționarea psihologică a subiectului uman. Să analizăm în continuare câteva relații importante ale psihologiei evoluționiste, pentru a înțelege mai bine specificitățile acesteia. I. Psihologie evoluționistă versus Psihologie Psihologia evoluționistă se suprapune ca tematică cu psihologia. Abordarea este însă diferită în sensul că, spre deosebire de psihologie, psihologia evoluționistă pornește de la următoarele asumpții: (1) răspunsurile subiectului uman sunt mediate de structurile cognitive; (2) structurile cognitive sunt rezultatul selecției

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
tuturor temelor din psihologie. Ea aplică principiile teoriei evoluționiste pentru a înțelege funcționarea psihologică a subiectului uman. Să analizăm în continuare câteva relații importante ale psihologiei evoluționiste, pentru a înțelege mai bine specificitățile acesteia. I. Psihologie evoluționistă versus Psihologie Psihologia evoluționistă se suprapune ca tematică cu psihologia. Abordarea este însă diferită în sensul că, spre deosebire de psihologie, psihologia evoluționistă pornește de la următoarele asumpții: (1) răspunsurile subiectului uman sunt mediate de structurile cognitive; (2) structurile cognitive sunt rezultatul selecției naturale. Psihologia, ca știință

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
Să analizăm în continuare câteva relații importante ale psihologiei evoluționiste, pentru a înțelege mai bine specificitățile acesteia. I. Psihologie evoluționistă versus Psihologie Psihologia evoluționistă se suprapune ca tematică cu psihologia. Abordarea este însă diferită în sensul că, spre deosebire de psihologie, psihologia evoluționistă pornește de la următoarele asumpții: (1) răspunsurile subiectului uman sunt mediate de structurile cognitive; (2) structurile cognitive sunt rezultatul selecției naturale. Psihologia, ca știință, este mai diversă. Mecanismele răspunsurilor subiectului uman pot implica nu doar structuri cognitive, ci și structuri pulsionale

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
este ud; (b) dacă citesc, atunci am mai multe cunoștințe; citesc, deci am mai multe cunoștințe. Așadar, deși psihologia recunoaște că anumite mecanisme implicate în procesele cognitive senzoriale și în unele procese cognitive complexe (limbaj) sunt abordabile prin prisma psihologiei evoluționiste, ea susține că alte mecanisme generale (de exemplu, decizie, gândire, învățare, raționament etc.) sunt abordabile mai degrabă pe baza modelului social standard, în care factorul cultural și de mediu, nu cel biologic, este determinant în generarea răspunsurilor subiectului uman. Altfel

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
conținuturi, acest proces exprimându-se în final în similarități și diferențe interindividuale, care oglindesc similaritățile și diferențele de mediu/culturale. Așadar, dacă dorim să cunoaștem mai bine mecanismele psihologice, trebuie să ne orientăm spre cultură, nu spre biologic. Pariul psihologiei evoluționiste este însă că arhitectura minții umane e formată dintr-o mulțime de structuri cognitive expert, elaborate în cursul procesului evolutiv pentru a rezolva probleme specifice (nu generale). Mintea umană se naște cu anumite structuri cognitive expert. Spre exemplu, nou-născuții au

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
mit; ea se aplică nu doar sistemelor care presupun mecanisme generale de învățare, independente de conținut (de exemplu, modelul social standard), ci și sistemelor care presupun un număr mare de mecanisme specifice (structuri cognitive expert), coroborate între ele. II. Psihologie evoluționistă versus științe cognitive Asemenea științelor cognitive, psihologia evoluționistă pornește de la asumpția că răspunsurile subiectului uman sunt mediate de structuri cognitive. Deosebirea apare în punctul în care psihologia evoluționistă consideră că aceste structuri cognitive sunt rezultatul selecției naturale. În timp ce științele cognitive

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
presupun mecanisme generale de învățare, independente de conținut (de exemplu, modelul social standard), ci și sistemelor care presupun un număr mare de mecanisme specifice (structuri cognitive expert), coroborate între ele. II. Psihologie evoluționistă versus științe cognitive Asemenea științelor cognitive, psihologia evoluționistă pornește de la asumpția că răspunsurile subiectului uman sunt mediate de structuri cognitive. Deosebirea apare în punctul în care psihologia evoluționistă consideră că aceste structuri cognitive sunt rezultatul selecției naturale. În timp ce științele cognitive acceptă faptul că anumite structuri cognitive pot fi

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
mare de mecanisme specifice (structuri cognitive expert), coroborate între ele. II. Psihologie evoluționistă versus științe cognitive Asemenea științelor cognitive, psihologia evoluționistă pornește de la asumpția că răspunsurile subiectului uman sunt mediate de structuri cognitive. Deosebirea apare în punctul în care psihologia evoluționistă consideră că aceste structuri cognitive sunt rezultatul selecției naturale. În timp ce științele cognitive acceptă faptul că anumite structuri cognitive pot fi rezultatul selecției naturale, ele consideră, de asemenea, că alte structuri nu sunt produsul acesteia, mizând pe modelul social standard. III

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]